Neamul Românesc, februarie 1926 (Anul 21, nr. 25-48)

1926-02-02 / nr. 25

•vsxsv^woHííía NEAMUL ROMANESC Anul si XXI, No. 25 R­EDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. I 2 LEI I ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 60 Mai*1­2 Febru­arie 192S Alegeri comunale Deci le vom avea. Guvernul Brătianu vrea sa facfi și această din urmă în­cercare. Și trebuie să verifice dacă intriga și presiunea, sin­gurele arme ale impopularității și decadenței sale, mai pot smulge, mai ales la sate, de la care nu se aude și până la care nu se vede, un succes care să poată fi invocat pe lingă Suveran. Sînt prea departe ca să pot ști hotârîrile, valabile firește pentru ori­care dintre noi, ale partidului din care fac parte. După cît înțeleg va fi o luptă, și una solidară a întregii o­­poziții reale. Procedînd așa, ea dovedește Încă odată cît poate ierta unui regim care, e incorporarea ușurpării și ilegalității. Căci ea ar putea altfel foarte bine să amintească acele condiții cu care s’a curmat energicul asalt de răsturnare și să tăgăduiască acelora cari trăiesc numai din minciună și căl­care de cuvînt ca ei nu sînt decit un Guvern de fapt cu care nu se poate intra in concurenta legală. N. 109GA DEZMORȚIREA După patru ani de guvernare liberală, după patru ani de neîn­trerupte învinuiri, în fine, pe calea publicisticei, precursoare, se sinte­tizează și se semnalează azi gre­­șala cea mai de căpetenie a gu­vernului d-lui Brătianu. Discuțiunea deschisă, deocam­dată numai în comisia fiscală a Camerii, privitoare la impunerea succesiunilor este un fericit pri­lej, de o masivă putere dovedi­toare, pentru punerea în evidență a ideologiei comunisto-bolșevice a d-lui ministru de finanțe. Noul proiect, în complectarea tuturor celorlalte măsuri de co­interesare mai întâi, de etatizare mai apoi, indică povârnișul fatal pe care guvernul alunecă spre confiscarea patriotismului natio­nal Celula socială , familia, cheză­șie a ori­și­cărui progres, este a­­tacată în structura ei cea mai in­timă. De la suprataxa­rea în ma­terie succesorală care conduce la ideia, că Statul a­tot­puternic este singurul moștenitor, până la des­ființarea căsătoriei și ideia comu­­nizării femeilor și până la aceia a creșterii în phalanstere a co­piilor în afară de supravegherea părinților, nu este decât o singu­ră depărtare : aceia a consolidă­rii celor dintâi cărora cele de pe urmă li se suprapun în mod ine­xorabil. Descoperirea unor perspective atât de sumbre a așezat subt o­­broc toate celelalte învinuiri ce s'ar fi putut aduce actualii guver­nări. Căci ce importanță poate să mai aibă­ destituirea unor func­ționari onești pentru că n’ar vot să se pună în slujba guvernului cu prilejul vr’unor alegeri, sau ce importantă poate să mai aibă faptul că se lipsește de un bun combustibil calea ferată pentru proteguirea unei întreprinderi fa­limentare și satisfacția de ori­și­ce natură a unui ministru mo­loch ? Ce importantă poate să aibă terfelirea lucrărilor parla­mentului, câte­va fraude la comi­tetul agrar, falsificarea spiritului constituțional sau încercarea de mistificare si a opiniunii din afară și a celei dinăuntru asupra unei pretinse nepatriotice activități a fruntașilor de opoziție, fată de a­­menințarea ce se aduce însăși ființei unei țări prin zădărnicirea tradiționalii ei așezări sociale ?, Asistăm de aceia azi, când i­dentificarea dintre concepțiile le­niniste și acelea ale d-lui Vintilă Brătianu, se poate ușor lămuri, la un întreg reviriment în formu­larea capetelor de acuzare înpo­­triva guvernului. Asistăm la un­ atac concentric și simultan al ce­lor mai de seamă dintre organele de publicitate periodică împotriva noului proiect de taxare a moș­tenirilor. Ochii cei mai împrem­eniți în­cep să vadă. Dintr’o pasivă im­polentă, plăpânda noastră bur­ghezie națională simte fiorii re­­deșteptători ai dezmorțiri. Ata­cată în temelia ei, nu va trece multă vreme pentru a se desoli­dariza complect de partidul ce-i părea exponentul. Intru pregătirea acestei desoli­darizări și pentru salvarea supre­melor interese naționale, pentru moment o singură lozincă trebue să existe­­ cât mai luminoasa do­vadă că d-nul Vintilă Brătianu este reîncarnarea lui Lenin. STCOURI POLITICE F­uncționarii publici francezi au făcut o manifestație ostilă îm­potriva m­ultimei salariilor. Noroc că n'a aflat încă Viitorul fi­­i, Guță Tătărescu... * V­ăzuți pe curaj ? Fac alegerile co­munale ! I — S'au învățat liberalii, d-le, să Încaseze... Sunt doar bancheri... Și după ce au încasat bine, în alegerile agricole, au lăsat... ghișeurile , des­chise ! . D Garoflid arată d-lui Vintilă tă legea, pe care o pregătește mi­nist­and finanțelor, în materie de moșteniri, e bolșevică!.. — O fi dar nu e a mea! răspunde d Vintilă. •—— Dar a cui e dacă o aduci ă-ta ? A lui Titulescul — Bine dar d-ta o aperi prin .Vii­torul ! — Atunci, domnule Garoflid, dacă t[i permiți să mă faci bolcevic ești un,„ socialist și jumătate. ” L­a Paris, când intomobiliștii merg prea repede, scot fum, nSi­u lumini, n'au numere, plătesc , ime­diat, o amendă de­­ franci... La Paris I La Paris It. 4 minute!! Senatul României ’Mari a luat in discuție Sâmbătă seara proec­­tul de organizare al orașului Bu­curești. Intitulată ...proect", această lu­crare de seamă, care fixează nor­mele de viată politică și adminis­trativă ale Capitalei, cuprinde 18 articole. In aceste 18 articole s'a condensat toată competența gu­vernamentală, dornică să fericea­scă nefericita urbe a lui Bucur. Cele 18 articole ar putea fi so­cotite puține pentru organizarea temeinică și sănătoasă a metro­polei României, când până și or­donanțele pentru circulația trac­toarelor, au ceva mai multe si mți lungi aliniate... Dar când aceste optsprezece articole se bat cap in cap, se ani­hilează unul pe altul, sunt confuze ca stil și rebele în ceea ce privește gramatica ?... ’Atâtea slăbiciuni, documentar analizate de d. Angelescu, emi­nentul senator de Caliacra, au do­vedit haosul din ciudatul, telegra­ficul și pretențiosul proect... Ceea ce nu a convins nici disci­plina liberală și mai puțin pe gri­­hdii majoritari ai maturului corp. Cele optsprezece articole au fost votate prin aclamații. IN PA­TRU MINUTE !! In patru minute, Senatul Româ­niei Mari a votat proectul de or­ganizare a Metropolei 1­ E, fără Îndoială, un record. De neseriozitate guvernamen­tală, în primul rând. Un record și în paguba prestigiului instituției parlamentare, care se scoboară la asemenea demonstrații de vi­teză legislativă. ■ rn-g-re— Director N. IORGA fil­ația externă Demersul guvernului francez e la Budapesta a avut darul să tre­zească protestarea violentă a tutu­ror cercurilor ungare. Ce cerea­m guvernul francez? Participarea po­lițiștilor poliției sale la cercetările de la Budapesta și extinderea an­chetei până la stabilirea complectă a tuturor­ complicităților, mai ales a complicităților politice. Se pare că guvernul ungar are motive serioase să fie supărat de această pretenție. El s-a opus cu toată îndârjirea demersului Franței, iar presa guvernamentală de la Budapesta a întrebuințat­­ toate mijloacele de ripostă, de la atacul vehement, până la apelul înduioșat la generozi­tatea d-lui Briand.­­ Toată această furtună de pro­testări s-a prăbușit în fața atitudi­­nei hotărâte a Franței. Primul ministru al Ungariei a trebuit să cedeze și, deosebit de ancheta parlamentară, să admită și reluarea cercetărilor cu asistenta polițiștil­or francezi. Dar se pare că odată cu această cedare de formă, oficialitatea ungară și-a luat măsurile pentru a zădărnici in fapt consecințele. Principalii inculpați au declarat că vor refuza să răspundă intero­gatoriilor luate în prezenta polițiștilor străini. Dacă vor persista într’adevăr in această hotărâre, ne putem aștepta la un scandal monstru. Detectivii Franței, care dețin secrete și documente zdro­bitoare in această afacere, nu vor întârzia să le publice. Cu sau fără voia guvernului ungar, lumină trebue să se facă la Budapesta. AN ADUJA Partidul cointeresarei n‘a prege­tat nici­odată să acuze de anarhie parlîdiîie opoziționiots. Tot­iieam­a s‘a socotit alesul necesar, unicul ex­ponent și ocrotitor al ordinei. De nenumărate ori însă am arătat ingerințele liberalilor. I-am arătat continuu, potrivit faptelor și sama­volniciilor lor, provocatorii direcți ai tulburărilor, dlasagregatorii ordi­­nei­e odaie. Tatar-Bunar, Cherburg ,axul Halippa, ilustrau anarhia de sus ce vroia să se impună ordinei și spiritului de disciplină al mase­lor. Și­ acum un ultim amănunt al ul­timei ore a liberalilor p­e pragul prăbușire­­lor din viața politică a României. „Monitorul Oficial“ de-acum câte­va zile fixează irevocabil alegerile comunale pentru ziua de 19 Febru­arie. Ulterior acestei dispoziții oficiale, guvernul decide printr'o ordonanță ministerială alegerile comunale și pentru comuna București. Un lucru « cert insă și­ anu­me, că aceste din urmă ALEGERI, de se vor face, vor fi NULE DE DREPT. 1) Pentru că legea administrati­vă, votată sub guvernul competen­ților liberale, hotărăște, ca orice co­mună cu o populație superioară ci­frei de 800.000 să fie, pentru alegeri­le privitoare la consiliul ei comu­nal, supusă dispozițiilor unei legi­b­ile. Oi legea aceasta Încă nu e­­. Și, totuși, guvernul Îndrăznește să calce până și propriile sale legi. 2) In al doilea rând, convocarea alegătorilor pentru comuna Bucu­rești e nulă, pentru că decizia minis­terială, hotărând că această convo­care e făcută pe temeiul legei admi­nistrative, ea, totuși, nu ține seamă d­e dispozițiile riguroase ale aces­teia. CELUS Intr’adevăr art.­ 168 al legei pre­vede că orice convocare să cuprin­dă indicația proctic­ă a numărului de consilieri ce treime ales. Or decizia ministerială nu res­pectă această cerință. Și, totuși, partidul cointeresări­lor naționale va face alegeri. Le va face în batjocura legilor, pe care sin­gur le-a votat, le va face la bat­jocura, celor mod­ elementare norme juridica și morale. Anarhia, ca totdeauna, va des­­lănțui disprețul legei, sub scutul ci­nic al așa zisei ordine reîntronate pentru mulțime și al profitului ne­sățios pentru dânsul ►a- 0 ședința rușinoasă la Senat îndrăzneala și lipsa de pu­doare a guvernului depășesc orice închipuire. Cele petrecute Sâmbătă la Senat, dovedesc că liberalii și-au pierdut cu desăvârșire capiil. Ședința s-a deschis la orele A sub președinția d-lui Tony Iliescu. Fiind prezenți numai 30 de senatori, d. C. Angelescu din partidul Național a atras aten­țiunea președintelui că matu­rul corp nu este în număr și, deci, nu se poate ține ședință. Remarca senatorului de Ca­liacra nu a avut darul să im­presioneze pe d. Tony Iliescu, care a continuat să ocupe foto­liul prezidențial. Au urmat apoi cuvântări o­­mag­iale pentru defunctul Mi­hail Ferechide, după care șe­dința se ridică anunțându-se cea următoare pentru orele 9 seara. «s La orele 10 seara, d. Dunca deschide ședința, de față fiind 20 (citiți: două­zeci) senatori și 3 (trei) miniștri, înainte de a se intra în ordi­nea de zi, d. C. Angelescu, se­nator de Caliacra, constată că regulamentul Senatului se o­­pune la ținerea ședinței întru­cât vice-președinții n’au avut mandat de la președinte, aces­ta fiind decedat. D. Dunca a arătat că delega­ția dată de către Mihail Fere­­chide d-lui Tony Iliescu, ră­mâne valabilă și după moar­tea președintelui. Un hohot de râs a acoperit luminoasele explicațiuni ale d-lui Dunca, după care Sena­tul Intră în discuția generală a proectului de lege pentru în­temeierea județului București. DISCUTIA GENERALA A FOST ADMISA CU 5 VOTURI DIN 20. După ce d. Const­angelescu din partidul Național face o critică succintă proectului, pre­ședintele închee discuția gene­rală. Apoi, în trei minute, se termină și discuția pe articole, după care proectul e votat cu o UNANIMITATE DE 67 VO­TURI, deși nu participau la șe­dința de cât 20 senatori și 3 miniștri. A fost desigur una din cele mai rușinoase ședințe ale par­lamentului liberal. Iar guvernul se mai miră că Întreaga opoziție se angajează să desființeze legiferările rea­lizate in asemenea condițiuni. Principii pe care chiar și cel mai din urmă dot n'ar îndrăzni să le spună tovarășului său, pe care el singur nu ar îndrăzni să le mărturi­sească până nu le-ar îmbrăca în so­fisme mai potrivite, sunt luate fără de nici o șovăire și făcute axiome fundamentale ale politicii. De pretutindeni Bij­uterii­le țarilor nu se vând Din Moscova se anunță că un pu­blic numeros vizitează sălile în cari sunt expuse bijuteriile țarilor. Organizatorii expoziției au Înce­put să se îndoiască, însă, că vor a­­vea vre­un cumpărător. Mulți din cei mai bogați bijutieri străini veniți să le examineze, au și plecat din Moscova, fără să cum­pere ceva.­ ­ Un marinar salvează 3989 persoane Comitetul executiv central din Mos­cova a decis decorarea cu ordinul Steagul Roșu a celui mai bătrân ma­rinar al stațiunei de salvare din Adja­­ristan cu numele Mamed Bairam El a salvat, în timp de 40 de ani, 3989 persoane. (MACAULAY) Situația politică și economică a Poloniei Declinul și căderea lui Vladimir Orabski — Istoria internă a Poloniei în 1925 — se rezumă fn aceste cuvin­te. Deplinele puteri acordate de Came­re d-lui Orabski expirau cu anul 1924. In 1925 d. Orabski, cu guvernul său extra-parlamentar, s’a găsit în necesi­tatea de a cădea la învoială cu parla­mentul. Pentru a impune voința ta altora, trebue să se știe ceia ce vrei tu Însuși. Judecând după ansamblul actelor sale, se poate spune că d. Orabski avea numai un program financiar; în toate celelalte chestiuni el a manifestat mult mai puțină fermitate. In Ianuarie 1925 zlotul părea stabili­zat , chestiunile de ordin pur monetar fiind tranșate, alte probleme se impu­neau, mai ales în ce privește refacerea industrială, chestiunea minorităților et­nice, a reformei agrare, a reformei șco­lare, fără să mai vorbim de multiplele chestiuni de politică externă. Pentru refacerea Industriei d. Orabski conta pe creditele pe care el ar fi putut să la acorde industriilor mulțumită unui împrumut străin. Sub influența d-lui Kiedron, ministrul industriei, care avea în vedere mai ales cărbunii, guvernul a intrat pe calea liberului schimb. Soco­tea, anume, că liberul schimb, fără să fie prejudiciabil Industriei în ansamblul său, va profita consumatorilor și mai ales țăranilor. In ceia ce privește pe țărani, acest calcul s’a găsit eronat. Țăranii n’au putut profita de permisiu­nea de a exporta grâne în străinătate, recolta anului 1924 fiind foarte rea. Acest lucru explică opoziția celor două partide țărănești. Partidul țără­nist moderat atacă mai ales politica e­­conomică a Statului. El a reușit să în­depărteze pe d. Kiedron de la ministe­rul de industrie și comerț. La 16 Mai d. Kiedrow a demisionat. El a fost în­locuit prin d. Klarner, care inaugura o politică protecționistă, devenită cu atât mai necesară cu cât la 19 Iunie, era data la care Germania putea refuza importul cărbunelui polonez. Partidul țărănist radical, lupta mai ales contra d-lui Rataski, ministrul de interne, ale cărui circulări împiedecau libertatea reuniunilor din provinciile de Est, con­trarii, adică politicei de conciliațiune cu privire la minoritățile slave pe care o ducea vice-președintele Consiliului de miniștri, d. Tugutt. La sfârșit, Wyzwo­­lenie a reușit să îndepărteze de la mi­nister pe d. Rafalski care fu înlocuit la 14 Iunie prin d. Roczkiewicz, original el Însuși din provinciile de Est și cu­noscut prin ideile sale liberale. Dar câteva zile mai înainte (la 28 Mai) și d. Thugutt demisionă, socotind că sarcinile relative la provinciile de Est depășeau forțele sale. Intre timp, la 26 Mai d. Stanislas Grabski, fratele președintelui de Consiliu, care încheia­se un concordat cu Sfântul Scaun și-și luase angajamentul să facă a se ratifi­ca de parlament, devenea ministru al instrucției publice. Dreapta primi astfel un portofoliu, drept compensație pentru pierderea portofoliului internelor. Până la a doua jumătate a lui iunie, d. Ladislav Grabski reuși să mențină un echilibru instalabil în ministerul său, distribuind persoanelor bine vă­zute de către partidele cele mai impor­tante portofolii, și dând ansamblului activitate­ guvernului său un caracter liberal în materie de politică internă și liber-schimbistică în domeniul econo­mic. Către sfârșitul lui iunie, Germania refuză de a importa cărbunele polonez și produsele poloneze în general. De altă parte, în luna lui Iulie se simți lip­sa grâului și Germania trimise enorme cantități de făină. Polonia Începe a ex­porta o infimă cantitate din ceia ce ex­porta înainte și a importa și mai mult. In luna lui August, zlotul, care se ținea până atunci la paritate cu francul el­vețian ,pierde 15% din valoarea lui. Președintele consiliului care ținea mai ales la stabilitatea monedei, se simți, oarecum, rănit în amorul său propriu. In luna lui iulie, Dieta, înainte de a lua vacanță, votă proectul guverna­mental de reformă agrară care modifi­că textul de lege votat în 1920, acor­dând prioritatea pentru cumpărarea pământurilor signoriale nu numai mun­citorilor agricoli, ci și micilor proprie­tari din vecinătate. Acest vot n’a reușit însă a ralia partidul țărănist guvernu­lui d-lui Orabski. Pentru a ajuta industria s-a oprit importarea unei cantități de produse străine, iar ca să se ușureze marea proprietate fondată se amânară scaden­țele de plata impozitelor. Totuș aceste măsuri nu dădură rezultate satisfăcă­toare. Numărul șomeurilor atinge 250.000, adică înglobează aproape jumătate din populația uvrieră. Marii proprie­tari funciari, lipsiți de credit, sunt obli­gați să vândă buna recoltă din 1925 pe prețuri foarte scăzute. O neliniște generală se simți în Die­ta reunită în luna lui Octombrie după vacanța de vară. Guvernul înțelese si­tuația. El depuse un proect de buget pentru 1926 de un miliard nouă sute de milioane, în loc de două mi­liarde prevăzute pentru 1925. In afară de a­ceasta, trei mari proecte sunt depuse: asupra împrumuturilor străine, asupra refacerei industriei și asupra reformei administrative. Sub diferite pretexte discuția acestor proecte durează prea mult timp. Intre timp Dieta examinează proectul de lege agrară retrimis de Senat și îl votează definitiv. In sfârșit, când primul proect al legei economice, mai ales cel asupra împru­muturilor veni pe tapet, cele două prin­cipale partide care susțineau guvernul d-lui Grabski, naționali-democrați și socialiștii, nu manifestă un acord per­fect și printr-o mică majoritate de două voturi, este adoptată o modifi­care contrară vederilor d-lui Grabski. D. Grabski consideră acest fapt ca un vot de neîncredere și în mod brusc, la 13 Noembrie, el demisionă, și refuză chiar să mai gireze provizoriu ministe­rul până la formarea unui nou cabinet. Astfel izbucni criza guvernamentală. Ea dură de la 13 la 20 Noembrie. Gra­ție abilitatei și elocinței d-lui Skrzyn­­ski ministrul afacerilor străine, criza se termină prin formarea cabinetului Skrzynski. Președintele Consiliului și ministru de interne (d. Raczkiewicz) sunt luate­ din afară de parlament, de asemeni și ministrul de­ războiu (gene­ralul Zeligowski). Celelalte portofolii sunt atribuite principalelor partide cari susținură coaliția guvernamentală; na­ționaliștii democrați au obținut două portofolii (finanțele: Zdriechowski și instrucția publică St. Grabski); socia­liștii două (muncă Ziemencki și lucrări publice Moraczewski); partidul țără­nist moderat, două (industria Osiecki si agricultura Kiernik); creștinii demo­crați, unul (justiția Riewiecki); parti­dul național uvbier unul (drumurile de fier Chondzynski). Noua coaliție poate conta pe o majoritate de 30 de voturi. Chiar opoziția binevoitoare (partidul creștin național și clubul evreu) și opoziția intransigentă (Wyzwolenie și minoritățile etnice altele decât minori­tățile evreești). Marea dificultate a noului guvern este în funcție de men­ținerea armoniei sale interne. A fost nevoie ca bugetul pe 1926 să fie redus la un miliard și jumătate. După lungi negocieri, la care au luat parte nu numai miniștri ci și principalii parlamentari s’a reușit să se stabilea­scă un program economic guverna­mental comun. Ministrul de finanțe, d. George Zdziechowski, l-a expus în dis­cursul său dela 10 Decembrie. El se bazează pe următoarele principii: 1) Reducerea bugetului armatei prin reducerea serviciului militar la un an și jumătate ; 2) Responsabilitatea civi­lă și penală a funcționarilor; 3) Lupta contra scumpetei și a speculei; 4) Re­ducerea numărului funcționarilor, fără reducerea salariilor ; 5) Reglementarea exportului grâului; 6) Perceperea im­pozitelor în natură. Acest program este foarte mult influențat de socialiști­ Din punct de vedere pur economic trebue de notat două succese: foarte (Sfârșitul în pagina II-a) ­ Conferința d-lui Duminică a avut loc a patra con­ferință a Institutului Social din ci­clul privitor la „Capitalism și viața socială". Amfiteatrul Fundației Ca­rol era ne­încăpător pentru marea mulțime publicul statornic de altfel pe care și l-a format Institutul So­cial prin activitatea sa de cinci ani de zile,­­ compusă din tot ce are mai ales intelectualitatea bucureș­­teană. D. prof. G. TAȘCA, cunoscu­tul și eminentul economist și om politic, a vorbit despre­­ Capitalis­mul" român și Cooperația" cu un talent și un lux de argumentație care a captivat întreaga sală. DES­VOLT­AREA COOPERAȚIEI Conferențiarul începe prin a spu­ne că nu va cerceta chestiunea coo­­perațiunei așa cum se face în chip obicinuit, arătând­ istoricul ei în toa­te țările și cu cifre statistice des­­voltarea la care a ajuns. Nu va face nici comparația aces­tor cifre pentru a trage concluziuni adeseori exagerate. Nu va arăta nici de câte feluri sunt cooperațiile și cum se constitue ele pentru că toate aceste chestiuni sunt cunos­cute din multele publicationi ce s-au făcut, cu privire la această chestiune. Va căuta să scoată în relief o idee care i se pare că stăpânește întrea­ga problemă socială, ideia de aso­­ciațiine și să arate importanța a­­sociațiunei în rezolvarea conflicte­lor sociale. In prelegerile ținute la Institut în anii precedenți d-sa credea că s-ar putea găsi o organizare socială în care să se realizeze emanciparea muncei. Dar cadrul acelor confe­rințe nu i-au îngăduit să arate cum va fi acea societate. Acest lucru se va încerca să-l arate în această a 4-a prelegere. 1. Socialiștii pentru a înlătura ne­dreptatea ce se face, în actuala or­ganizare socială, cu împărțirea bu­nurilor, au imaginat un sistem de organizare socială, care ar isvorî cu necesitate din capitalism. Din pricina­ feîncentrărei indus­triale producțiunea se face colectiv; repartiția bunurilor însă se face în chip individual. Este discordanță între producție și împărțire. Ar trebui ca și împărțirea să se facă în chip colectiv. De altfel, transfor­marea împărțelei din individuală în colectivă se face chiar in jurul actualei societăți prin colectivita­tea treptată a proprietăței Societă­țile anonime din ce în ce mai fre­gvente sunt administrațiuni de bu­nuri colective Insă această evoluție a proprietă­­ței private pe care marxiștii o iau ca o dovadă a transformărei sistemu­lui capitalist în colectivism, — de­parte de a duce la socializarea pro­priet­ăței și deci comunism, — duce la colectivisarea proprietăței și deci la cooperatism. Numai întru atât proprietatea trebue să devie colec­tivă, întru­cât producția devine colectivă. Producția însă a devenit într-o măsură oarecare colectivă, dar nu a devenit socială. Nici pro­prietatea nu trebue să devie socială cum vor socialiștii. PROPRIETATE ȘI CAPITALISM Proprietatea nu a făcut de­cât să se armonizeze pe bazele capitalis­mului la forma de producție mo­dernă. Fourier cu o mare putere de devinație a prevăzut că viitoarea societate va fi organizată pe bază de cooperație. 2. Capitalismul care are multe ca­lități are și două mari defecte: a) Prin asociații puternice, trusturi, în­lătură concurența și caută să spo­lieze pe consumator. Câtă vreme consumatorul a fost isolat a fost la discreția capitalistului. Când a pri­ceput marea forță ce ar putea-o tra­ge din asociație, el s’a asociat în joc, cooperative și prin aceasta a însă­ profesor G. Tașo a­­ a furat primul defect al capitalismu­­lui. b) Capitalistul urmărind maxi­mul de beneficii, caută sa speculeze pe lucrător. Câtă vreme lucrătorul a fost isolat a fost la discreția ca­pitalistului. Când a simțit forța aso­ciației și s-a întrunit în sindicate profesionale și cooperative puterea capitalistului și abuzul ei au fost înlăturate.­­ Capitaliștii având la dispoziția lor și întrebuințând cu un folos din ce în ce mai mare asociațiunea, cău­tau să sdrobească pe producătorii i­­solați, micii Industriași ori producă­torii agricoli. Când însă aceștia și-au dat sea­mă de puterea ce le-o poate da asociațiunea și că prin ea ei pot să fie tot așa de puternici ca cei mai puternici capitaliști, s-au constituit un șoc. cooperative. 4] Statul în sine rău administra­tor, neputând să-și exploateze bogă­țiile sale, iar întreprinderea indi­vidualistă fiind peste măsură de e­­goistă, s’a apelat in urma răsboiu­­lui la sec. de capitaluri fără capi­taliști in care munca să conducă. Astfel s’au constituit sec. pentru canalizarea și irigarea Rhonului, cele pentru exploatarea minelor de potasă din Alsacia, cele pentru ex­ploatarea amoniacului sintetic. Iată clar cinci cazuri în care socie­­tatea cooperativă se impune pen­tru deslegarea conflictelor sociale. Din aceasta se vede că soc. Coo­perativă nu este o consecință a des­­voltărei capitalismului ci, este în cadrele lui; ea a putut să apară, în­tocmai c­a și societatea anonimă, — a cărei structură juridică o îm­prumută,—de­odată cu capitalismul. Ca și soc, anonimă ea este bazată pe proprietatea mijloacelor de produc­­țiune ce­ aparțin societarilor. Este o eroare când se spune că ea supr­imă profitul. Este imposibil să poată dura o întreprindere în care intre­­prinzătorul fie șî o soc. cooperativ­ă să nu caute toate mijloacele pentru a reduce cât mai mult costul de producție, față de prețul pieței. A­­­­ceasta este însă și baza întreprin­­d­ere și de la aceasta nu se poate abate șoc. cooperativă. Intre ea și, cea anonimă nu ruri de­cât 3 deosebiri. î. Soc. cooperativă nu urmărește profitul, nu este constituită în a­­cest scop, ci satisfacerea trebuințe­lor 2. In soc. cooperativă acționarii cooperează la producțiune cu mun­ca lor personală. 3. Profitul în soc. cooperative, când este, se împarte altfel de­cât în cele anonime. PRODUCȚIE ȘI COOPERAȚIE Din punctul de vedere al produc­ției ea este clar curat capitalistă; nu deosebește de ea de­cât când ft vorba de împărțire­a bunurilor. Dacă soc. cooperativă este capita­­listă nu se mai poate pune chestiu­nea dacă mediul nostru local, este potrivit pentru desvoltarea ei. Este o eroare să se creadă că ea urmărește desființarea capitalismu­lui și că nefiind capitalism nici coo­perative nu s-ar putea înființa. Coo­perativa este în mișcarea capitalistă și ea poate apare de la începutul desvoltărei ei. S-a spus că la noi a dăinuit până acum capitalismul des­tructiv și că abea acum începe cel constructiv. Nu există capital destructiv. Capi­talul fiind un instrument de pro­­ducțiune este întotdeauna național și constructiv. Plugul nu poate fi strein și destructiv. Dar pot fi îm­prumuturi de consumație și de pro­­ducție; cele dintâi sunt ruinătoare pentru împrumutat, câte­odată și pentru capitalist. Cele din urmă sunt totdeauna productive oricare ar îi dobânda și oricare ar fi națio­­nalitatea capitalistului. S-a zis iarăși că cooperativele de la noi sunt opera capitaliștilor de la țară, pentru că 48 la sută din capi­tal ar fi fost în­mise între 2000 și 4000 lei hârtie adică 50 și 100 lei aur. Nu credem că un om ce a sub­scris 50 lei este un capitalist. Este un om sărac, dar un element econo­mic. Cooperația fiind întemeiată pe energia puterea de inițiativă și de voință și dragostea de oameni a cooperatorilor are nevoe de­­ demen­te sănătoase. Ea se poate întemeia pe sărăcie, nu pe mizerie. Sărăcia poate sta la baza cooperated, mize­­ria la baza asistenței sociale. Dar cooperativă întemeiată fiind pe inițiativa, individuală, orice a­­mestec al Statului în cooperative u­­cide mișcarea. Statul poate avea un rol în coope­rație, nu poate avea un amestec. In Rusia frumoasa mișcare coo­perativă dinnainte de răsboi și din vremea răsboiului, a fost ucisă de amestecul statului sovietic în miș­care. In ziua în care organele coo­perației au intrat în bugetul statu­lui, cooperativa și-a dat sfârșitul. Când îndreptăm privirile noastre către renașterea cooperativei­­ din țară, e bine să înlăturăm ameste­cul Statului ca să nu compromitem o mișcare ce are nevoe de întreaga libertate pentru a se desvolta. Aplauze și ovații îndelungate au răsplătit pe conferențiar. * Dumineca viitoare va vorbi d. Șt. ZELETIN de sine .^Capitalismul na­­țional‘‘. Institutul Social Român Capitalismul român $1 Cooperația

Next