Neamul Românesc, februarie 1926 (Anul 21, nr. 25-48)
1926-02-02 / nr. 25
•vsxsv^woHííía NEAMUL ROMANESC Anul si XXI, No. 25 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. I 2 LEI I ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 60 Mai*12 Februarie 192S Alegeri comunale Deci le vom avea. Guvernul Brătianu vrea sa facfi și această din urmă încercare. Și trebuie să verifice dacă intriga și presiunea, singurele arme ale impopularității și decadenței sale, mai pot smulge, mai ales la sate, de la care nu se aude și până la care nu se vede, un succes care să poată fi invocat pe lingă Suveran. Sînt prea departe ca să pot ști hotârîrile, valabile firește pentru oricare dintre noi, ale partidului din care fac parte. După cît înțeleg va fi o luptă, și una solidară a întregii opoziții reale. Procedînd așa, ea dovedește Încă odată cît poate ierta unui regim care, e incorporarea ușurpării și ilegalității. Căci ea ar putea altfel foarte bine să amintească acele condiții cu care s’a curmat energicul asalt de răsturnare și să tăgăduiască acelora cari trăiesc numai din minciună și călcare de cuvînt ca ei nu sînt decit un Guvern de fapt cu care nu se poate intra in concurenta legală. N. 109GA DEZMORȚIREA După patru ani de guvernare liberală, după patru ani de neîntrerupte învinuiri, în fine, pe calea publicisticei, precursoare, se sintetizează și se semnalează azi greșala cea mai de căpetenie a guvernului d-lui Brătianu. Discuțiunea deschisă, deocamdată numai în comisia fiscală a Camerii, privitoare la impunerea succesiunilor este un fericit prilej, de o masivă putere doveditoare, pentru punerea în evidență a ideologiei comunisto-bolșevice a d-lui ministru de finanțe. Noul proiect, în complectarea tuturor celorlalte măsuri de cointeresare mai întâi, de etatizare mai apoi, indică povârnișul fatal pe care guvernul alunecă spre confiscarea patriotismului national Celula socială , familia, chezășie a orișicărui progres, este atacată în structura ei cea mai intimă. De la suprataxarea în materie succesorală care conduce la ideia, că Statul atotputernic este singurul moștenitor, până la desființarea căsătoriei și ideia comunizării femeilor și până la aceia a creșterii în phalanstere a copiilor în afară de supravegherea părinților, nu este decât o singură depărtare : aceia a consolidării celor dintâi cărora cele de pe urmă li se suprapun în mod inexorabil. Descoperirea unor perspective atât de sumbre a așezat subt obroc toate celelalte învinuiri ce s'ar fi putut aduce actualii guvernări. Căci ce importanță poate să mai aibă destituirea unor funcționari onești pentru că n’ar vot să se pună în slujba guvernului cu prilejul vr’unor alegeri, sau ce importantă poate să mai aibă faptul că se lipsește de un bun combustibil calea ferată pentru proteguirea unei întreprinderi falimentare și satisfacția de orișice natură a unui ministru moloch ? Ce importantă poate să aibă terfelirea lucrărilor parlamentului, câteva fraude la comitetul agrar, falsificarea spiritului constituțional sau încercarea de mistificare si a opiniunii din afară și a celei dinăuntru asupra unei pretinse nepatriotice activități a fruntașilor de opoziție, fată de amenințarea ce se aduce însăși ființei unei țări prin zădărnicirea tradiționalii ei așezări sociale ?, Asistăm de aceia azi, când identificarea dintre concepțiile leniniste și acelea ale d-lui Vintilă Brătianu, se poate ușor lămuri, la un întreg reviriment în formularea capetelor de acuzare înpotriva guvernului. Asistăm la un atac concentric și simultan al celor mai de seamă dintre organele de publicitate periodică împotriva noului proiect de taxare a moștenirilor. Ochii cei mai împremeniți încep să vadă. Dintr’o pasivă impolentă, plăpânda noastră burghezie națională simte fiorii redeșteptători ai dezmorțiri. Atacată în temelia ei, nu va trece multă vreme pentru a se desolidariza complect de partidul ce-i părea exponentul. Intru pregătirea acestei desolidarizări și pentru salvarea supremelor interese naționale, pentru moment o singură lozincă trebue să existe cât mai luminoasa dovadă că d-nul Vintilă Brătianu este reîncarnarea lui Lenin. STCOURI POLITICE Funcționarii publici francezi au făcut o manifestație ostilă împotriva multimei salariilor. Noroc că n'a aflat încă Viitorul fii, Guță Tătărescu... * Văzuți pe curaj ? Fac alegerile comunale ! I — S'au învățat liberalii, d-le, să Încaseze... Sunt doar bancheri... Și după ce au încasat bine, în alegerile agricole, au lăsat... ghișeurile , deschise ! . D Garoflid arată d-lui Vintilă tă legea, pe care o pregătește ministand finanțelor, în materie de moșteniri, e bolșevică!.. — O fi dar nu e a mea! răspunde d Vintilă. •—— Dar a cui e dacă o aduci ă-ta ? A lui Titulescul — Bine dar d-ta o aperi prin .Viitorul ! — Atunci, domnule Garoflid, dacă t[i permiți să mă faci bolcevic ești un,„ socialist și jumătate. ” La Paris, când intomobiliștii merg prea repede, scot fum, nSiu lumini, n'au numere, plătesc , imediat, o amendă de franci... La Paris I La Paris It. 4 minute!! Senatul României ’Mari a luat in discuție Sâmbătă seara proectul de organizare al orașului București. Intitulată ...proect", această lucrare de seamă, care fixează normele de viată politică și administrativă ale Capitalei, cuprinde 18 articole. In aceste 18 articole s'a condensat toată competența guvernamentală, dornică să fericească nefericita urbe a lui Bucur. Cele 18 articole ar putea fi socotite puține pentru organizarea temeinică și sănătoasă a metropolei României, când până și ordonanțele pentru circulația tractoarelor, au ceva mai multe si mți lungi aliniate... Dar când aceste optsprezece articole se bat cap in cap, se anihilează unul pe altul, sunt confuze ca stil și rebele în ceea ce privește gramatica ?... ’Atâtea slăbiciuni, documentar analizate de d. Angelescu, eminentul senator de Caliacra, au dovedit haosul din ciudatul, telegraficul și pretențiosul proect... Ceea ce nu a convins nici disciplina liberală și mai puțin pe grihdii majoritari ai maturului corp. Cele optsprezece articole au fost votate prin aclamații. IN PATRU MINUTE !! In patru minute, Senatul României Mari a votat proectul de organizare a Metropolei 1 E, fără Îndoială, un record. De neseriozitate guvernamentală, în primul rând. Un record și în paguba prestigiului instituției parlamentare, care se scoboară la asemenea demonstrații de viteză legislativă. ■ rn-g-re— Director N. IORGA filația externă Demersul guvernului francez e la Budapesta a avut darul să trezească protestarea violentă a tuturor cercurilor ungare. Ce ceream guvernul francez? Participarea polițiștilor poliției sale la cercetările de la Budapesta și extinderea anchetei până la stabilirea complectă a tuturor complicităților, mai ales a complicităților politice. Se pare că guvernul ungar are motive serioase să fie supărat de această pretenție. El s-a opus cu toată îndârjirea demersului Franței, iar presa guvernamentală de la Budapesta a întrebuințat toate mijloacele de ripostă, de la atacul vehement, până la apelul înduioșat la generozitatea d-lui Briand. Toată această furtună de protestări s-a prăbușit în fața atitudinei hotărâte a Franței. Primul ministru al Ungariei a trebuit să cedeze și, deosebit de ancheta parlamentară, să admită și reluarea cercetărilor cu asistenta polițiștilor francezi. Dar se pare că odată cu această cedare de formă, oficialitatea ungară și-a luat măsurile pentru a zădărnici in fapt consecințele. Principalii inculpați au declarat că vor refuza să răspundă interogatoriilor luate în prezenta polițiștilor străini. Dacă vor persista într’adevăr in această hotărâre, ne putem aștepta la un scandal monstru. Detectivii Franței, care dețin secrete și documente zdrobitoare in această afacere, nu vor întârzia să le publice. Cu sau fără voia guvernului ungar, lumină trebue să se facă la Budapesta. AN ADUJA Partidul cointeresarei n‘a pregetat niciodată să acuze de anarhie parlîdiîie opoziționiots. Totiieama s‘a socotit alesul necesar, unicul exponent și ocrotitor al ordinei. De nenumărate ori însă am arătat ingerințele liberalilor. I-am arătat continuu, potrivit faptelor și samavolniciilor lor, provocatorii direcți ai tulburărilor, dlasagregatorii ordineie odaie. Tatar-Bunar, Cherburg ,axul Halippa, ilustrau anarhia de sus ce vroia să se impună ordinei și spiritului de disciplină al maselor. Și acum un ultim amănunt al ultimei ore a liberalilor pe pragul prăbușirelor din viața politică a României. „Monitorul Oficial“ de-acum câteva zile fixează irevocabil alegerile comunale pentru ziua de 19 Februarie. Ulterior acestei dispoziții oficiale, guvernul decide printr'o ordonanță ministerială alegerile comunale și pentru comuna București. Un lucru « cert insă și anume, că aceste din urmă ALEGERI, de se vor face, vor fi NULE DE DREPT. 1) Pentru că legea administrativă, votată sub guvernul competenților liberale, hotărăște, ca orice comună cu o populație superioară cifrei de 800.000 să fie, pentru alegerile privitoare la consiliul ei comunal, supusă dispozițiilor unei legibile. Oi legea aceasta Încă nu e. Și, totuși, guvernul Îndrăznește să calce până și propriile sale legi. 2) In al doilea rând, convocarea alegătorilor pentru comuna București e nulă, pentru că decizia ministerială, hotărând că această convocare e făcută pe temeiul legei administrative, ea, totuși, nu ține seamă de dispozițiile riguroase ale acesteia. CELUS Intr’adevăr art. 168 al legei prevede că orice convocare să cuprindă indicația proctică a numărului de consilieri ce treime ales. Or decizia ministerială nu respectă această cerință. Și, totuși, partidul cointeresărilor naționale va face alegeri. Le va face în batjocura legilor, pe care singur le-a votat, le va face la batjocura, celor mod elementare norme juridica și morale. Anarhia, ca totdeauna, va deslănțui disprețul legei, sub scutul cinic al așa zisei ordine reîntronate pentru mulțime și al profitului nesățios pentru dânsul ►a- 0 ședința rușinoasă la Senat îndrăzneala și lipsa de pudoare a guvernului depășesc orice închipuire. Cele petrecute Sâmbătă la Senat, dovedesc că liberalii și-au pierdut cu desăvârșire capiil. Ședința s-a deschis la orele A sub președinția d-lui Tony Iliescu. Fiind prezenți numai 30 de senatori, d. C. Angelescu din partidul Național a atras atențiunea președintelui că maturul corp nu este în număr și, deci, nu se poate ține ședință. Remarca senatorului de Caliacra nu a avut darul să impresioneze pe d. Tony Iliescu, care a continuat să ocupe fotoliul prezidențial. Au urmat apoi cuvântări omagiale pentru defunctul Mihail Ferechide, după care ședința se ridică anunțându-se cea următoare pentru orele 9 seara. «s La orele 10 seara, d. Dunca deschide ședința, de față fiind 20 (citiți: douăzeci) senatori și 3 (trei) miniștri, înainte de a se intra în ordinea de zi, d. C. Angelescu, senator de Caliacra, constată că regulamentul Senatului se opune la ținerea ședinței întrucât vice-președinții n’au avut mandat de la președinte, acesta fiind decedat. D. Dunca a arătat că delegația dată de către Mihail Ferechide d-lui Tony Iliescu, rămâne valabilă și după moartea președintelui. Un hohot de râs a acoperit luminoasele explicațiuni ale d-lui Dunca, după care Senatul Intră în discuția generală a proectului de lege pentru întemeierea județului București. DISCUTIA GENERALA A FOST ADMISA CU 5 VOTURI DIN 20. După ce d. Constangelescu din partidul Național face o critică succintă proectului, președintele închee discuția generală. Apoi, în trei minute, se termină și discuția pe articole, după care proectul e votat cu o UNANIMITATE DE 67 VOTURI, deși nu participau la ședința de cât 20 senatori și 3 miniștri. A fost desigur una din cele mai rușinoase ședințe ale parlamentului liberal. Iar guvernul se mai miră că Întreaga opoziție se angajează să desființeze legiferările realizate in asemenea condițiuni. Principii pe care chiar și cel mai din urmă dot n'ar îndrăzni să le spună tovarășului său, pe care el singur nu ar îndrăzni să le mărturisească până nu le-ar îmbrăca în sofisme mai potrivite, sunt luate fără de nici o șovăire și făcute axiome fundamentale ale politicii. De pretutindeni Bijuteriile țarilor nu se vând Din Moscova se anunță că un public numeros vizitează sălile în cari sunt expuse bijuteriile țarilor. Organizatorii expoziției au Început să se îndoiască, însă, că vor avea vreun cumpărător. Mulți din cei mai bogați bijutieri străini veniți să le examineze, au și plecat din Moscova, fără să cumpere ceva. Un marinar salvează 3989 persoane Comitetul executiv central din Moscova a decis decorarea cu ordinul Steagul Roșu a celui mai bătrân marinar al stațiunei de salvare din Adjaristan cu numele Mamed Bairam El a salvat, în timp de 40 de ani, 3989 persoane. (MACAULAY) Situația politică și economică a Poloniei Declinul și căderea lui Vladimir Orabski — Istoria internă a Poloniei în 1925 — se rezumă fn aceste cuvinte. Deplinele puteri acordate de Camere d-lui Orabski expirau cu anul 1924. In 1925 d. Orabski, cu guvernul său extra-parlamentar, s’a găsit în necesitatea de a cădea la învoială cu parlamentul. Pentru a impune voința ta altora, trebue să se știe ceia ce vrei tu Însuși. Judecând după ansamblul actelor sale, se poate spune că d. Orabski avea numai un program financiar; în toate celelalte chestiuni el a manifestat mult mai puțină fermitate. In Ianuarie 1925 zlotul părea stabilizat , chestiunile de ordin pur monetar fiind tranșate, alte probleme se impuneau, mai ales în ce privește refacerea industrială, chestiunea minorităților etnice, a reformei agrare, a reformei școlare, fără să mai vorbim de multiplele chestiuni de politică externă. Pentru refacerea Industriei d. Orabski conta pe creditele pe care el ar fi putut să la acorde industriilor mulțumită unui împrumut străin. Sub influența d-lui Kiedron, ministrul industriei, care avea în vedere mai ales cărbunii, guvernul a intrat pe calea liberului schimb. Socotea, anume, că liberul schimb, fără să fie prejudiciabil Industriei în ansamblul său, va profita consumatorilor și mai ales țăranilor. In ceia ce privește pe țărani, acest calcul s’a găsit eronat. Țăranii n’au putut profita de permisiunea de a exporta grâne în străinătate, recolta anului 1924 fiind foarte rea. Acest lucru explică opoziția celor două partide țărănești. Partidul țărănist moderat atacă mai ales politica economică a Statului. El a reușit să îndepărteze pe d. Kiedron de la ministerul de industrie și comerț. La 16 Mai d. Kiedrow a demisionat. El a fost înlocuit prin d. Klarner, care inaugura o politică protecționistă, devenită cu atât mai necesară cu cât la 19 Iunie, era data la care Germania putea refuza importul cărbunelui polonez. Partidul țărănist radical, lupta mai ales contra d-lui Rataski, ministrul de interne, ale cărui circulări împiedecau libertatea reuniunilor din provinciile de Est, contrarii, adică politicei de conciliațiune cu privire la minoritățile slave pe care o ducea vice-președintele Consiliului de miniștri, d. Tugutt. La sfârșit, Wyzwolenie a reușit să îndepărteze de la minister pe d. Rafalski care fu înlocuit la 14 Iunie prin d. Roczkiewicz, original el Însuși din provinciile de Est și cunoscut prin ideile sale liberale. Dar câteva zile mai înainte (la 28 Mai) și d. Thugutt demisionă, socotind că sarcinile relative la provinciile de Est depășeau forțele sale. Intre timp, la 26 Mai d. Stanislas Grabski, fratele președintelui de Consiliu, care încheiase un concordat cu Sfântul Scaun și-și luase angajamentul să facă a se ratifica de parlament, devenea ministru al instrucției publice. Dreapta primi astfel un portofoliu, drept compensație pentru pierderea portofoliului internelor. Până la a doua jumătate a lui iunie, d. Ladislav Grabski reuși să mențină un echilibru instalabil în ministerul său, distribuind persoanelor bine văzute de către partidele cele mai importante portofolii, și dând ansamblului activitate guvernului său un caracter liberal în materie de politică internă și liber-schimbistică în domeniul economic. Către sfârșitul lui iunie, Germania refuză de a importa cărbunele polonez și produsele poloneze în general. De altă parte, în luna lui Iulie se simți lipsa grâului și Germania trimise enorme cantități de făină. Polonia Începe a exporta o infimă cantitate din ceia ce exporta înainte și a importa și mai mult. In luna lui August, zlotul, care se ținea până atunci la paritate cu francul elvețian ,pierde 15% din valoarea lui. Președintele consiliului care ținea mai ales la stabilitatea monedei, se simți, oarecum, rănit în amorul său propriu. In luna lui iulie, Dieta, înainte de a lua vacanță, votă proectul guvernamental de reformă agrară care modifică textul de lege votat în 1920, acordând prioritatea pentru cumpărarea pământurilor signoriale nu numai muncitorilor agricoli, ci și micilor proprietari din vecinătate. Acest vot n’a reușit însă a ralia partidul țărănist guvernului d-lui Orabski. Pentru a ajuta industria s-a oprit importarea unei cantități de produse străine, iar ca să se ușureze marea proprietate fondată se amânară scadențele de plata impozitelor. Totuș aceste măsuri nu dădură rezultate satisfăcătoare. Numărul șomeurilor atinge 250.000, adică înglobează aproape jumătate din populația uvrieră. Marii proprietari funciari, lipsiți de credit, sunt obligați să vândă buna recoltă din 1925 pe prețuri foarte scăzute. O neliniște generală se simți în Dieta reunită în luna lui Octombrie după vacanța de vară. Guvernul înțelese situația. El depuse un proect de buget pentru 1926 de un miliard nouă sute de milioane, în loc de două miliarde prevăzute pentru 1925. In afară de aceasta, trei mari proecte sunt depuse: asupra împrumuturilor străine, asupra refacerei industriei și asupra reformei administrative. Sub diferite pretexte discuția acestor proecte durează prea mult timp. Intre timp Dieta examinează proectul de lege agrară retrimis de Senat și îl votează definitiv. In sfârșit, când primul proect al legei economice, mai ales cel asupra împrumuturilor veni pe tapet, cele două principale partide care susțineau guvernul d-lui Grabski, naționali-democrați și socialiștii, nu manifestă un acord perfect și printr-o mică majoritate de două voturi, este adoptată o modificare contrară vederilor d-lui Grabski. D. Grabski consideră acest fapt ca un vot de neîncredere și în mod brusc, la 13 Noembrie, el demisionă, și refuză chiar să mai gireze provizoriu ministerul până la formarea unui nou cabinet. Astfel izbucni criza guvernamentală. Ea dură de la 13 la 20 Noembrie. Grație abilitatei și elocinței d-lui Skrzynski ministrul afacerilor străine, criza se termină prin formarea cabinetului Skrzynski. Președintele Consiliului și ministru de interne (d. Raczkiewicz) sunt luate din afară de parlament, de asemeni și ministrul de războiu (generalul Zeligowski). Celelalte portofolii sunt atribuite principalelor partide cari susținură coaliția guvernamentală; naționaliștii democrați au obținut două portofolii (finanțele: Zdriechowski și instrucția publică St. Grabski); socialiștii două (muncă Ziemencki și lucrări publice Moraczewski); partidul țărănist moderat, două (industria Osiecki si agricultura Kiernik); creștinii democrați, unul (justiția Riewiecki); partidul național uvbier unul (drumurile de fier Chondzynski). Noua coaliție poate conta pe o majoritate de 30 de voturi. Chiar opoziția binevoitoare (partidul creștin național și clubul evreu) și opoziția intransigentă (Wyzwolenie și minoritățile etnice altele decât minoritățile evreești). Marea dificultate a noului guvern este în funcție de menținerea armoniei sale interne. A fost nevoie ca bugetul pe 1926 să fie redus la un miliard și jumătate. După lungi negocieri, la care au luat parte nu numai miniștri ci și principalii parlamentari s’a reușit să se stabilească un program economic guvernamental comun. Ministrul de finanțe, d. George Zdziechowski, l-a expus în discursul său dela 10 Decembrie. El se bazează pe următoarele principii: 1) Reducerea bugetului armatei prin reducerea serviciului militar la un an și jumătate ; 2) Responsabilitatea civilă și penală a funcționarilor; 3) Lupta contra scumpetei și a speculei; 4) Reducerea numărului funcționarilor, fără reducerea salariilor ; 5) Reglementarea exportului grâului; 6) Perceperea impozitelor în natură. Acest program este foarte mult influențat de socialiști Din punct de vedere pur economic trebue de notat două succese: foarte (Sfârșitul în pagina II-a) Conferința d-lui Duminică a avut loc a patra conferință a Institutului Social din ciclul privitor la „Capitalism și viața socială". Amfiteatrul Fundației Carol era neîncăpător pentru marea mulțime publicul statornic de altfel pe care și l-a format Institutul Social prin activitatea sa de cinci ani de zile, compusă din tot ce are mai ales intelectualitatea bucureșteană. D. prof. G. TAȘCA, cunoscutul și eminentul economist și om politic, a vorbit despre Capitalismul" român și Cooperația" cu un talent și un lux de argumentație care a captivat întreaga sală. DESVOLTAREA COOPERAȚIEI Conferențiarul începe prin a spune că nu va cerceta chestiunea cooperațiunei așa cum se face în chip obicinuit, arătând istoricul ei în toate țările și cu cifre statistice desvoltarea la care a ajuns. Nu va face nici comparația acestor cifre pentru a trage concluziuni adeseori exagerate. Nu va arăta nici de câte feluri sunt cooperațiile și cum se constitue ele pentru că toate aceste chestiuni sunt cunoscute din multele publicationi ce s-au făcut, cu privire la această chestiune. Va căuta să scoată în relief o idee care i se pare că stăpânește întreaga problemă socială, ideia de asociațiine și să arate importanța asociațiunei în rezolvarea conflictelor sociale. In prelegerile ținute la Institut în anii precedenți d-sa credea că s-ar putea găsi o organizare socială în care să se realizeze emanciparea muncei. Dar cadrul acelor conferințe nu i-au îngăduit să arate cum va fi acea societate. Acest lucru se va încerca să-l arate în această a 4-a prelegere. 1. Socialiștii pentru a înlătura nedreptatea ce se face, în actuala organizare socială, cu împărțirea bunurilor, au imaginat un sistem de organizare socială, care ar isvorî cu necesitate din capitalism. Din pricina feîncentrărei industriale producțiunea se face colectiv; repartiția bunurilor însă se face în chip individual. Este discordanță între producție și împărțire. Ar trebui ca și împărțirea să se facă în chip colectiv. De altfel, transformarea împărțelei din individuală în colectivă se face chiar in jurul actualei societăți prin colectivitatea treptată a proprietăței Societățile anonime din ce în ce mai fregvente sunt administrațiuni de bunuri colective Insă această evoluție a proprietăței private pe care marxiștii o iau ca o dovadă a transformărei sistemului capitalist în colectivism, — departe de a duce la socializarea proprietăței și deci comunism, — duce la colectivisarea proprietăței și deci la cooperatism. Numai întru atât proprietatea trebue să devie colectivă, întrucât producția devine colectivă. Producția însă a devenit într-o măsură oarecare colectivă, dar nu a devenit socială. Nici proprietatea nu trebue să devie socială cum vor socialiștii. PROPRIETATE ȘI CAPITALISM Proprietatea nu a făcut decât să se armonizeze pe bazele capitalismului la forma de producție modernă. Fourier cu o mare putere de devinație a prevăzut că viitoarea societate va fi organizată pe bază de cooperație. 2. Capitalismul care are multe calități are și două mari defecte: a) Prin asociații puternice, trusturi, înlătură concurența și caută să spolieze pe consumator. Câtă vreme consumatorul a fost isolat a fost la discreția capitalistului. Când a priceput marea forță ce ar putea-o trage din asociație, el s’a asociat în joc, cooperative și prin aceasta a însă profesor G. Tașo a a furat primul defect al capitalismului. b) Capitalistul urmărind maximul de beneficii, caută sa speculeze pe lucrător. Câtă vreme lucrătorul a fost isolat a fost la discreția capitalistului. Când a simțit forța asociației și s-a întrunit în sindicate profesionale și cooperative puterea capitalistului și abuzul ei au fost înlăturate. Capitaliștii având la dispoziția lor și întrebuințând cu un folos din ce în ce mai mare asociațiunea, căutau să sdrobească pe producătorii isolați, micii Industriași ori producătorii agricoli. Când însă aceștia și-au dat seamă de puterea ce le-o poate da asociațiunea și că prin ea ei pot să fie tot așa de puternici ca cei mai puternici capitaliști, s-au constituit un șoc. cooperative. 4] Statul în sine rău administrator, neputând să-și exploateze bogățiile sale, iar întreprinderea individualistă fiind peste măsură de egoistă, s’a apelat in urma răsboiului la sec. de capitaluri fără capitaliști in care munca să conducă. Astfel s’au constituit sec. pentru canalizarea și irigarea Rhonului, cele pentru exploatarea minelor de potasă din Alsacia, cele pentru exploatarea amoniacului sintetic. Iată clar cinci cazuri în care societatea cooperativă se impune pentru deslegarea conflictelor sociale. Din aceasta se vede că soc. Cooperativă nu este o consecință a desvoltărei capitalismului ci, este în cadrele lui; ea a putut să apară, întocmai ca și societatea anonimă, — a cărei structură juridică o împrumută,—deodată cu capitalismul. Ca și soc, anonimă ea este bazată pe proprietatea mijloacelor de producțiune ce aparțin societarilor. Este o eroare când se spune că ea suprimă profitul. Este imposibil să poată dura o întreprindere în care intreprinzătorul fie șî o soc. cooperativă să nu caute toate mijloacele pentru a reduce cât mai mult costul de producție, față de prețul pieței. Aceasta este însă și baza întreprindere și de la aceasta nu se poate abate șoc. cooperativă. Intre ea și, cea anonimă nu ruri decât 3 deosebiri. î. Soc. cooperativă nu urmărește profitul, nu este constituită în acest scop, ci satisfacerea trebuințelor 2. In soc. cooperativă acționarii cooperează la producțiune cu munca lor personală. 3. Profitul în soc. cooperative, când este, se împarte altfel decât în cele anonime. PRODUCȚIE ȘI COOPERAȚIE Din punctul de vedere al producției ea este clar curat capitalistă; nu deosebește de ea decât când ft vorba de împărțirea bunurilor. Dacă soc. cooperativă este capitalistă nu se mai poate pune chestiunea dacă mediul nostru local, este potrivit pentru desvoltarea ei. Este o eroare să se creadă că ea urmărește desființarea capitalismului și că nefiind capitalism nici cooperative nu s-ar putea înființa. Cooperativa este în mișcarea capitalistă și ea poate apare de la începutul desvoltărei ei. S-a spus că la noi a dăinuit până acum capitalismul destructiv și că abea acum începe cel constructiv. Nu există capital destructiv. Capitalul fiind un instrument de producțiune este întotdeauna național și constructiv. Plugul nu poate fi strein și destructiv. Dar pot fi împrumuturi de consumație și de producție; cele dintâi sunt ruinătoare pentru împrumutat, câteodată și pentru capitalist. Cele din urmă sunt totdeauna productive oricare ar îi dobânda și oricare ar fi naționalitatea capitalistului. S-a zis iarăși că cooperativele de la noi sunt opera capitaliștilor de la țară, pentru că 48 la sută din capital ar fi fost înmise între 2000 și 4000 lei hârtie adică 50 și 100 lei aur. Nu credem că un om ce a subscris 50 lei este un capitalist. Este un om sărac, dar un element economic. Cooperația fiind întemeiată pe energia puterea de inițiativă și de voință și dragostea de oameni a cooperatorilor are nevoe de demente sănătoase. Ea se poate întemeia pe sărăcie, nu pe mizerie. Sărăcia poate sta la baza cooperated, mizeria la baza asistenței sociale. Dar cooperativă întemeiată fiind pe inițiativa, individuală, orice amestec al Statului în cooperative ucide mișcarea. Statul poate avea un rol în cooperație, nu poate avea un amestec. In Rusia frumoasa mișcare cooperativă dinnainte de răsboi și din vremea răsboiului, a fost ucisă de amestecul statului sovietic în mișcare. In ziua în care organele cooperației au intrat în bugetul statului, cooperativa și-a dat sfârșitul. Când îndreptăm privirile noastre către renașterea cooperativei din țară, e bine să înlăturăm amestecul Statului ca să nu compromitem o mișcare ce are nevoe de întreaga libertate pentru a se desvolta. Aplauze și ovații îndelungate au răsplătit pe conferențiar. * Dumineca viitoare va vorbi d. Șt. ZELETIN de sine .^Capitalismul național‘‘. Institutul Social Român Capitalismul român $1 Cooperația