Neamul Românesc, martie 1926 (Anul 21, nr. 49-74)
1926-03-02 / nr. 49
NEAMUL ROMÂNESC Director N. IORGA Anui sl XXI, No. 49 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 60. I2 LEI . ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 60 Mărfi, 2 Martie I926 Pază la legi. Surprinderea produsă prin proclamarea listelor liberale fără alegere poate Îndemna pe parlamentari să dea o mai mare atenție proiectelor de legi care li se presintă de guverne cu drept cuvînt bănuite. Cînd liberalii au presintat pe acela al reformei comunale, noi ne-am purtat Insă ca niște oameni civilisați, discutând idei și sisteme. Iar oamenii din tabăra legiferantă Întrebuințau toate mijloacele lor de înșelare pentru ca să aibă la cea dintăiu Încercare mijlocul de a falsifica alegerile comunale pe care încă de atunci le aveau in gînd, cu diabolica artă a Înșelării consecvente, care-i distinge. Să lăsăm deci la o parte teoriile savante și mijloacele artistice cind e vorba de asemenea adversari. Decât toată lectura un lucru e de fa os în lupta cu dinșii: cunoașterea prin Întrebarea celor mai rafinați detectivi din Europa a arte lui Sherlock Holmes. Fază la legii II. IORGA Degrevarea exportului Anul 1925 s-a incineiat cu o balanță comercială și a plăților deficitare. Căci, deși am avut o producție agricolă abundentă, cu un disponibil de peste 200.000 vagoane cereale pentru export, exportul nostru a fost nul, din pricina menținerei taxelor vamale prohibitive. Astfel, în vreme ce Hambarele noaste gem sub greutatea mărfii ce zadarnic își așteaptă cumpărătorul, leul — lăsat pradă unei politici economice nechibzuite — leul a ajuns la situația cea mai precară, pe care a cunoscut-o vreodată. Grație sistemului economicofiscal, inaugurat de d. Vintilă Brătianu, putem spune că, în momentul de față, suntem singura oră, a cărei valută se depreciază... pe măsură ce producția ei crește. E o anomalie, la care numai lutjaoVLiii«u ne cone&pțît? tt guvernului și lipsei lui totale de cunoaștere a realităților, ne-a putut duce. Acum, guvernul liberal aflat în pragul plecării — căci numai câteva zile ne mai despart de fericitul eveniment al prăbușirii unui regim nefast — intenționează o degrevare a exportului prin ridicarea sau reducerea, în parte, a anumitor prohibițiuni și restricțiuni. Ceea ce noi cerem de trei ani de zile, guvernul încearcă să facă tocmai în ajunul retragerei sale, fapt care denotă dezorientarea și lipsa de convingere cu care se iau măsuri de un interes general necontestat. Care ar fi fost situația generală a pietii și a valutei naționale dacă măsura degrevării exportului se lua din Septembrie trecut, când produsele noastre agricole și industriale, acumulate în mari cantități, nu-și pierduseră încă contactul cu piețele europene? Astăzi petrolul nostru, grâul și porumbul nostru sunt concurate de produsele similare ale celorlalte țări exportatoare. Dacă guvernul începe — în Sfârșit — să-și dea seama că a greșit și vede mai ales, dezastrul la care ar expune întreaga economie națională, perseverând în eroarea inițială. De aceea, pentru a face posibil exportul păcurii și al derivatelor sale, delegația economică propune reducerea taxelor de export la simple taxe statistice. Iar pentru a facilita trimiterea peste graniță a cerealelor, reduce cu 50 la sută actualele taxe vamale. Deși tardivă, măsura e fără îndoială, binevenită. Nu se putea totuși, ca și de data aceasta, guvernul să nu-și dea în petec. Se știe că baza exportului nostru de cereale o vor forma cele 200.000 (cum spun cifrele oficiale, noi zicem cele 100.000) — vagoane porumb, cari prisosesc peste nevoile consumului intern. Dar porumbul românesc — din pricina prețului ridicat, provocat de taxa de export — nu este căutat pe piețele străine. Nici o tranzacție în porumb, pentru export, nu se încheie pe piața noastră. Ei bine, guvernul a găsit cu cale să mențină nemodificată taxa vamală asupra porumbului, făcând și de aci înainte imposibil exportul acestui produs agricol. Dacă pentru menținerea unui preț intern scăzut, la erau se mai puteau invoca considerațiuni de ordin bugetar și social, pentru porumb aceste considerațiuni nu-și mai au rostul. Și acum ca și întotdeauna guvernul a luat numai jumăttți de măsuri, cari — ca orice lucru incomplect — nu vor putea duce la rezultatele dorit. Salutând măsura degrevării exportului — chiar așa incomplectă și lipsită de convingere, cum a fost dictată — nădăjduim că începând cu exportul petrolului și al grâului, vom putea, curând, să readucem, cel puțin la situația de acum șase luni — dacă acest lucru poate fi un ideal! — valuta noastră națională. «sa-o-i țrcouftg POLITICE Locuitorii comunilor Forțeloii Morăreni, Ocna-de-sux, Galomița, Corund Sănmdrtin și Ottețul au contestat alegerile, semnând in unele sate până la 800 alegători. Contestarea au făcut-o pe motivul că autoritățile liberale le-au prezentat listele de candidare spunându-le că sunt cereri pentru obținerea dreptului de M. Oamenii carți au fost trași pe sfoară, s'a produs o revoltă unanimă intre săteni. Li s'a spus că alegerile vor avea loc numai in 4 Martie. Locuitorii comunelor de mai sus nu știu românește, așa că le-a fost ușor ajutoritafilor săi inducă tn eroare"". La ocnă cu eil La ocnă ! Căci dacă, (va explica Viitorul) e onorabil să nu știe românește, ei n'au voe să spună că au votat cu guvernul fără să știe ! La ocnă la Poty, mare fabricant francez de parfumuri, a donat 100 milioane franci pentru a veni in ajutorul valutei franceze. Și d. Vintilă ajută leul cum poate: in fiecare an, subscrie și d-sa... o expunere de motive. Generosul nostru ministru de finanțe expune anual, motivele... care fac să »cadă leul. «* Rockefellert marele miliardar american are o rețetă ca să ajungă oricine bogat: Economii, punctualitate. Obiceiuri frumoase... Rețeta d-lui Tancred pare mult mai eficace... Naivi sunt, domnule, și miliardarii ăștia 11 GUVERNUL BRATIANU a propus, la București, acord electoral pentru alegeri, comuniștilor, prin d. G. Cristescu. Ml POLITICA In cinci zile am dovedit, cu documente, și cu fapte categorice, indiscutabile, definitive, că: LA TEMIȘOARA, liberalii au implorat voturi și candidați, grupului comunist, — care a refuzat tovărășia. LA JIMBOUA, regimul Brătianu, ca să se răzbune pe Iași, a dat lupta cot la cot cu elementele „tnstrânate", „bolșevice" și internaționale, cu muncitorimea locală. LA BUCUREȘTI, d-nii Ion Costinescu si M. Berceanu, membrii fruntași in partidul liberal, au oferit locuri și au solicitat acord electoral, d-lor Gh. Cristescu și Țimi, adică SINDICATELOR UNITARE COMUNISTE. Apelul la comuniști, făcut in numele d-lui Vintilă Brătianu, a fost respins de comitetul SINDICATELOR UNITARE din București. Guvernul, și presa lui, socotesc probabil, că tăcerea, prudentă, este cel mai fericit răspuns... Ce-ar putea să răspundă d-nii Vintilă Brătianu, dr. Costinescu, M. Berceanu, Istrate Micescu ? Să nege propunerile ? Dar este cu putință? Doar SINDICATELE UNITARE și-au întrunit comitetul, au discutat propunerile guvernuld, și le-au respins. Pot d-nii dr. Costinescu și Mihail Berceanu să afirme neadevăruri ? Am sfidat și regimul Brătianu să încerce, și pe intermediarii ofertei, să o conteste. O tăcere vinovată, este răspunsul cinicului și patrioticului partid bancar de la cârma României. Guvernul Brătianu atacă însă opoziția pentru că a făcut bloc cu toate grupările, nu alegerile comunale. Guvernul Brătianu vorbește chiar de „acordul“ nostru cu comuniștii, de primejduirea pe care ar aduce-o acest acord de alegeri, intereselor ■națiorlale... Nici o vorbă însă de solicitarea de la Timișoara, de înțelegerea de la Jimbolia și de apelul disperat făcut de d-nii Brătianu, Costinescu și Berceanu, comuniștilor din București. E cu putință o politică mai cinică și mai imorală ? ■ «ooo - ; De pretutindeni Un rege și supușii săi ■și părăsesc țara Puțini cunosc mica insulă Bardley, care pare ca o sentinelă în golful Cardigan de pe coasta apuseană a Angliei, expusă furtunei, ce o pustiește deseori, sărăcind pe bieții locuitori. Trăind izolați de lume, oamenii aceștia duc o viață aparte și după obiceiul popoarelor primitive, și-au ales și un rege, care-și poartă sceptrul cu mândrie, chiar dacă nu are coroană și miniștri. Datorită ultimelor furtuni din anul acesta cari le-au cauzat multe necesități, iar pe de alta povestirile minunate pe cari le-au auzit despre lumea cealaltă, din gura celor ce au fost prin Anglia, — după o matură deliberare, cei 45 locuitori ai insulei Bradley au hotărăt să părăsească insula cu regele lor in frunte, spre a căuta aiurea un destin mai dulce. Regele Love Pritchard care are 85 ani, a părăsit și el casa, pe care strămoșii săi au locuit-o 300 ani în urmă și această rupere a unei atât de vechi tradiții pare în tot cazul destul de curioasă, mai cu seamă la englezi, cari sunt atât de conservatori. Situatia externa . Comentând interviewul acordat ide d. Mussolini ziarului „Petit Parisien, „Narodniy Politika“ subliniază mai ales pasajul în care d. Mussolini protestează împotriva alipirei Austriei la Germania, precum si împotriva planului unei eventuale împărțiri a Austriei intre statele vecine. Dacă d. Mussolini a putut manifesta atari kile națiuni, trebuie să căutăm motivul mai ales in reluarea activității politice a Reichului, care vizează in ce privește incorporarea Austriei, să plaseze pe venirii săi in fața unui fapt îndeplinit. Italia este atât de interesată in această afacere, încât a încheiat o convensiune cu Iugoslavia, convențiune cu atât mai naturală întrucât cele două state ar deveni , in urma alipirei, vecinii direcți ai Germaniei. Din fericire cele două părți au înțeles la timp pericolul și a căutat să restrângă frontul. Cehoslovacia înțelegând actualitatea pericolului, nu poate saluta decât cu satisfacție acest demers. Două lumi După mentalitatea guvernanților noștri, ar fi două feluri de-a face propagandă, și anume: imul, de a trimete telegrame și de a împăna lumea întreagă cu succesele partidului și coteriilor lor politice in alegeri, pierdute in realitate; al doilea, acela de-a purta o propagandă politică, demagogică, tn interior a frontierelor și din răspândirea generoasă a bănuiri și a demnităților publice, la care se adaugă mănoasa ploaie de decorații decernate agenților, electorali ai regimului. Acestea sunt armele de luptă ale guvernului competințelor cointeresate, patron al tancredismelor mici sau mari, după importanța atribuită variat gesturilor de frustație premeditată și servită sub formula „desăvârșirei unei mari opere legislative“. Intre timp, Nicolae Iorga, reprezentantul de elită al cugetărei românești, învățat de-o viață să poarte prin meleaguri streine bogăția noastră spirituală sub haina celei mai înălțătoare modestii, săvârșește ceea ce nici un birou de presă și de informații oficiale, hrănit gras și stipendiat din avutul răvășit al Statului, n’a putut închega într’un șir întreg de decenii. Paris, Geneva, Stokolm, Copenhaga, sunt orașe m "ixtre, rând pe rând, glasul marelui român se face auzit, așa ca străinii să nu se mai mărginească a ne judeca țara după telegramele d-lui Duca, cuprinzătoare adesea doar ale unor gânduri de... republicanism, când ele ar trebui, in primul rând, să oglindească fidel situația politică și culturală reală a unei țări ce nu-și limitează viața doar la echilibristica fiscală sau bancară a d-lor Brătianu și Tancred. Trebue să se înțeleagă, în sfârșit, că dacă un guvern, odios în interiorul țării, caută să-și legitimeze persistența-i odioasă și în afară, străinătatea e mai curând ca odioasă, in întregul ei. Căci nimeni nu va privi actele unui guvern al vreunei țâri, in secolul XX, ca fiind distincte de tendințele însăși ale Statului ale cărei afaceri le girează. Iată de ce propaganda nesăbuită a guvernului în străinătate e, din fericire anihilată de aceea eminamente culturală și civilizată a d-lui Profesor N. Iorga. Noi inregistrăm, din nou, deosebirea fundamentală dintre două mentalități protivnice in chipul diferit de a concepe organizarea vieții noastre de stat și afirmarea lui peste graniță. Evident, sunt „două lumi“ ireductibile ce-și așteaptă una pieirea iar cea de-a doua normala ei desfășurare — de-o parte lumea tancrezilor, de alta aceea a cinstei, dar e o singură lume, aiurea aceea a occidentului, și aceasta nu poate primi decât un singur fel de a gândi și de a acționa și anume pe acela purtat fățiș și onest in limitele unor manifestațiuni corecte, spirituale și civilizate, ---------- — ♦ —... -----—— ît UCWMISĂla MESERIE NOUA La intervale destul de dese presa occidentală, — și chiar și a noastră, — s'a ocupat de recordurile realizate de Volly, supranumit „regele celor cari ajunează". Acest Volly a izbutit să înfăptuiască în Europa, ceea ce se spune in povești că reușesc să facă fachirii indieni, — ba încă și mai mult decât aceia. Olandez de naștere, tatăl său voise să-l facă popă, dar el a ajuns aviator izbutind printre cei dintâi să facă „roata morții" tn aer. Căzând odată cu aeroplanul, s'a rănit atât de grav tncât a trebuit să stea 18 zile la spital, absolut fără putința de a mânca. Și s'a vindecat apoi fără ca îndelungata ajunare să-l fi chinuit prea mult. Aceasta i-a dat ideea să se facă „ajunător" profesionist, și rând pe rând dela război încoace, in circuri sau aiurea, sub control sever și sub ochii publicului care se perindă plătind „intrarea" ca să-l vadă, el stă din ce in ce mai multe zile într'o cușcă de sticlă, fără să mănânce, fără să bea și fără să doarmă. După spusele lui, pentru un om cu voință, lucrul nu e greu de loc. Numai a 8-a si are o criză puternică a formei și in a 9-a zi una și mai tare a setei; încolo totul merge ușor. In 30 de zile de ajunare el slăbește cu 20 kilograme, pe cari le reface insă apoi numai in 15 zile. Pentru experiențele acestea el trebue să se „antreneze“ încontinuu nemănecind și nebând de cdt extrem de puțin și nedormind de cdt câte un ceas din U. Astfel face o economie simțitoare și adăugâind faptul că in timpul experiențelor publice, in cari cassa de la intrare adună bănet in glumă, economia e complectă, meseria de ajunător" se dovedește ca fiind deosebit de productivă. Senatul francez votează proectele financiare Paris. 1. (Rador). — Senatul a votat cu 278 contra 21 voturi ansamblul proiectelor financiare. Lisbonne și Peytral au cerut disjungerea taxei asupra plăților. Doumer a pus chestiunea de încredere spunând: „Dacă veți consimți ln cererea noastră, am convingerea nu numai că vom putea face față crizei actuale, dar vom obține și îndreptarea grabnică a situației. Disjungerea a fost respinsă, iar taxa asupra plăților a fost adoptată. Puterea fără lege, este cea mai prozavă slăbiciune. (HERDER) Polimita 1M ioL II. ini Distinsul nostru colaborator, d. Rudolf Brandsch, deputat sas al orașului Sibiu, se ocupa într un articol de fond al ziarului ,»Siebenbürgisch Deutsches Tageblatt*’ de politica minoritara așa cum ea a fost precizată și preconizată de cei doi conducători ai partidului națonal, d-nii prof. N. Iorga și Iuliu Maniu. Părerile d-lui Maniu In privința problemei minoritare sunt bine precizate atât in hotărârile de la Alba-Iulia cât și in conferința d-sale, ținută cu doi ani in urmă în cadrele Institutului Social Român din București. In ceea ce privește pe d. prof. N. Iorga, de deputat Rudolf Brandsch relevă importanța recentelor declarațiuni, făcute în conferința ținută la Paris, și face următoarele aprecieri: „O știre îmbucurătoare vine de la Paris. Prof. Iorga, care fu prezent ține conferințe la Sorbona, a ținut și o conferință asupra problemei minoritare din România. D-sa a făcut asupra acestei chestiuni declarațiuni, pentru care trebue să-i exprimăm sincerele noastre mulțumiri. In conferința aceasta prof. Iorga a dat, in mod deosebit de nobil, expresiune ideei despre literatura națională a minorităților din punct de vedere cultural, social și politic. D-sa nu numai că se opune in mod hotărât oricărei politici de represiune națională, ci își exprimă credința că cultivarea și satisfacerea doleanțelor îndreptățite ale minorităților servesc interesele statului. „Eu sunt de părere, scrie d. Brandsch mai departe, că e de mare folos a atrage atențiunea asupra acestor fapte reale mai cu seamă în vremurile de azi, în care șovinismul se manifestă în forme atât de ciudate. Când bărbați ca Iorga și Maniu manifesta astfel de principii în fața opiniei publice și in deplină conștiință a răspunderi și reputațiilor politice, atunci aceasta nu mai este o manifestare obișnuită, ci un eveniment politic, astăzi mai mult ca ori și când“ D. Vintilă era „sigur o întâmplare autentică a sației de Argeș, dar și șef electoral al Capitalei, a desfășurat o mare... bunăvoința, ca să obțină în alegeri, succese răsunătoare... Dar, avea omul presentimente..., pentru Pitești. A scris deci confidențial, câteva rânduri d-lui Purcăreanu, spunându-i, intre altele, cam următoarele : Aranjați acolo lucrurile ca să salvați ce puteți și să nu fim înfrânți prea rău. Ați aduce astfel ponos partidului. EU, DE CAPITALA, SUNT SIGUR. ABSOLUT SIGUR. D. Purcăreanu, a făcut omul ce-a crezut, și s'a ales cu un... balotaj. Dar d. Vintilă Brătianu s'a ferit ca de foc să mai scrie d-lui Purcăreanu și chiar să-i iasă înainte... Prea fusese sigur de voturile cetățenilor Capitalei. Bieții bucureșteni, nu aflaseră, se vede, că d. Vintilă își pusese 'n joc față de d. Purcăreanu,... competența electorală ! Așa că au votat cum au priceput și ei ! Și când d. Purcăreanu a deschis Viitorul s'a convins de ce n'a învins d. Vintilă , Bucureștii e un oraș de străini, rătăciți, opozanți și înstrăinați ! Dacă reușea d. doctor Costinescu, cetatea lui Bucur ar fost cel puțin „citadela" românismului 11 , ii SITUAȚIA POLITICA Declarațiilor-lui Ealin Răspunzănd anchetei întreprinse de confratele „Universul", d. Em. Antonescu, destulat și profesor universitar, a declarat următoarele, asupra situației politice actuale: — „Eu cred că d-v. ați glumit, când ați pus o asemenea întrebare. Guvernul liberal ar fi trebuit să plece de acum doi ani, de când sa ifăcut dovada premzorie că absolut toate concepțiile economice și financiare, în numele cărora venise la putere, sau dovedit greșite, fundamental greșite. In loc de a stabiliza moneta s'a umblat după halucinații, ca să transforme hârtia în aur. Rezultatele le vedem, leul de la pisică cât ajunsese, acum a juns un grece răgușit. Am ajuns sa avem cea mai scăzută monetă din lumea întreagă, înainte de război cinci parale nu dădeai nici unui cerșetor; azi o țară întreagă e condamnată să trăiască cu o monetă de două parale și jumătate, monetă și rară și nestabilă. Tot ce se clădește azi, se dărâmă mâine, deoarece in convențiile de credit părțile n'au în vedere echilibrul dintre sacrificii ci speculând jocul monetei caută să se păcălească unele pe altele, înainte de a se da țării o monetă serioasă, s'a procedat la consolidarea datoriilor externe, toate in valută forte. Bruma de lei, care o mai avem în țară se svârle de Banca Națională afară, ca să cumpere devize pentru plata cupoanelor afară. Scăderea leului era de prevăzut ,de toți oamenii cu capul întreg. Criza de numerar, în care se sbate țara de ani de zile, poate deveni fatală. Guvernul ia loc să stimuleze și să încurajeze producția, ademenint-o la câștiga descurajat pe producătorii, cari reprezintă 80 la sută din această țară, pentru că nu știe să rezolve problema funcționarilor care nu reprezintă nici 15 la sută din această țară. In loc să ridice pe funcționari la bogăția producătorilor, i-a scoborât pe aceștia la sărăcia funcționarilor. Nefiind în stare să rezolve criza de numerar, a dat țara pradă cămătăriilor Agricultura degeaba produce, că« nu poate vinde. Cu 30—70 la sută dobânzi nu se poate face o producție, care să concureze piețele mondiale, unde totul si u duce cu dobânzi de maximum ■ la sută. De acoia, pătulele sunt pline, iarporturile noastre goale. Comerțul, ca să nu cadă in falimentul total, e susținut ca bolnavul cu morfină, cu moratorii nesfârșite, cari au contribuit, mult ca să fim compromiș complect în străinătate. Industria trage să moară, materialul prim se cumpără din străinătate în valută forte, iar încasările le are In valuta d-lui Vintilă. In curând își va închide complet porțile. Căile ferate au obosit și nu mai pot satisface nevoile. Bieții funcționari nu mai pot trăi, fiindcă Statul nu-i poate plăti suficient. Armata e în zdrențe. Iar restul îl știți. Iată gospodăria la care ne-a dus partu ani de guvernare liberală. Iată ce fel de gospodărie spun gazetele liberale că trebue guvernele viitoare să continue, spre fericirea țării. Hotărât, în țara aceasta, după guvernarea liberală se poate spune, că în România astăzi nu merge bine decât cămătarilor și instituțiilor liberale, cari, sub pretextul comercializărilor, naționalizărilor, unificărilor, perimetrajelor sau mai știu și eu căror standardizări, plesnesc, îmbuibate de avuții trecute din patrimoniul Statului în acela al unui partid. Și când acesta e halul țării, d-o voiți ca eu să iau drept serioasă întrebarea dacă un asemenea guvern mai poate rămâne ? Este adevărat că d. Vintilă Bră(Cond îmi are din paar. TT-a) Pregătirea sufletească a unui popor 6) de general C. N. HERJEU D. I. G. Duca afirma, cu drept cuvânt, că „rolul presei aparcaa pregătirea sufletească a apărării naționale, perntru că presa e pretutindeni, de la colibă plină la palat, și e cea mi însemnată tribună“. Dar și d-sa a recunoscut că „Până astăzi presa nu a făcut mult acum 40 de ani erau in țară numai ziare politice cari făceau numai politică militantă. Azi avem ziare cari, din ce in ce, fac mai puțină politică. O tendință de obiectivitate se observa in presă. Așa mergând ea va avea un mare rol în pregătirea sufletească...“ Afirmațiunii sublinieze opun indoiala mea, astăzi chiar ziarele populare cari mărturisesc că nu sunt ..de partid", ac o politică militantă și nu numai in folosul unui singur partid chiar nu al mai multora. Că presa noastră s'a ridicat mult, e netăgăduit, că va ajunge a patra putere in stat, nu mă îndoiesc, că va contribui mult la educațiunea sufleteasca a poporului, da. Dar pentru a ajunge acolo, corporația servitorilor presei are nevoie de o cultură profesională intensă și de o educațiune sufletească și cetățenească mult îngrijită; iar deviza corporațiunii trebue să fie: „gazetăria poate duce departe pe gazetar, dacă rămâne în ." . Alături de presă, orientarea opiniuni publice ar fi putut fi ajutată de o propagandă făcută prin conferințe și scrieri patriotice, organizate, sau scrise de conferențiari, de scriitori încercați, de toți aceia. In fine, cari cu cuvântul sau cu pana știu săă ademenească conștiința omului și să o pună in folosul unei cauze bune. Știm că guvernul a înlesnit, ea a tolerat organizarea unei propagande în străinătate, menită să susțină interesele României, și că persoanele politice, părăsise — unele intempestiv — țara aveau, cel puțin, în mod tacit asentimentul guvernului ca să organizeze această propagandă; dar, pe când folosul ei, făcută ln niște țări, cari singure cereau sprijinul — și unde România avea misiunile ei diplomatice, chemate firește ca să-i apere interesele — era discutat, o propagandă in interiorul țării, bine organizată, ar fi fost de un folos netăgăduit Ce n-aș fi dat să văd organizate. In orașe ca și in sate, serii de connferințe patriotice in stare de a deștepta In mase simțul datoriei către țară. Ce a putut împiedica guvernul să facă aceasta? Oare nu se putea vorbi Românilor de datoria către țară, fără a se da pe față intențiunile guvernuli și a i se z&logi voința ? Datoria românilor era una și aceiași . Apărarea intereselor integrale ale țării. De această datorie și de sacrificiile ce trebuiau făcute pentru îndeplinirea ei se cuvenea a se vorbi românilor din toate colțurile țării, pentru a-i face să o cunoască și să se închine. îmi amintesc cum a procedat guvernul Belgian în anii 1911—12 într'o împrejurare, care are oarecare asemănare cu a noastră. Era vorba de reorganizarea armatei belge și de Introducerea serviciului obligator, chestiune foarte gravă pentru poporul belgian și cu totul nepopulară, căreia Întreaga populație ii făcea cea mai crâncenă opozițiune. Și totuși, legea trebuia primită fără cea mai mică întârziere și așa cum o prezentase guvernul, care era convins că războiul între Franța și Germania va isbucni peste două sau trei ani. Dar, guvernul nu a avut nevoie de a-și desvolta s conul ce urmăria și cauza care-i dicta grăbirea reorganizării armatei. De un singur lucru el a fost preocupat: să facă direa legii populară și să dobândească pentru ea simpatiile mulțime! Și pentru a-și atinge scopul, miniștrii de războiu și interne au organizat conferințe publice în Întreaga Belgie. Un ofițer superior, pe care l-am cunoscut în 1914, a ținut nu mai puțin de 60 conferințe in 60 de localități, având toate acelaș subiect. Patriote avant tout. Cu un asemenea subiect s'ar fi mișcat Întreaga suflare românească și i s'ar fi dat o bună orientare morală. Dar, nu s'a făcut, și rău s'a făcut, și din cauza aceasta pentru o bună parte din masa poporului datoria cetățeanului patriot nu a putut fi pătrunsă. . Dar, alături de această omisiune in pregătirea conștiinței naționale pun o alta tot atât de însemnată, al cărui izvor se găsește in tendințele politice ale guvernelor cari s'au succedat la noi dela sfârșitul veacului trecut până la 1914. Și consecințele acestei omisiuni puteau să nu fie chiar funeste fiindcă ea urmărit în timp de peste 20 de ani un scop opus conștiinței naționale care ar fi trebui cultivată in sufletului românului Voesc să vorbesc de pregătirea spiritului Corpului nostru Ofițeresc. Trecuse mai mult de 20 ani de când se trimeteau numai In Germania tineri români din școalele pregătitoare de ofițeri ca să-și facă acolo instrucția și educația militară Acești tineri erau înscriși In controalele armatei germane, purtau uniforma germană, purtau jurământul de credință Suveranului Germaniei, primeau soldă din bugetul armatei germane, înaintau de la gradul de fruntaș, (gerocțte) până la acel de locotenent secund, erau supuși la aceleași îndatoriri și aveau aceleași drepturi legale ca ofițerii germani. Când ei se întorceau definitiv in țară, veneau îndoctrinați de știința de spiritul și de educația militară, dobândită în școalele și în regimentele germane. Trecuse 20 de ani de când se trimiteau în Austria și Germania căpitani și ofițeri superiori ca să-și desăvârșească instrucția militară la trupă și la comandamentele armatelor austroungare și germane. Când se intorceau in țară acești ofițeri aduceau cu ei cunoștiințele dobândite prin studiu, observațiune și comparațiune. Am fost în contra nenorocitei dispozițiuni de a se trimite tinerii noștri la școalele germane pregătitoare de ofițeri, (Kungschule). Am fost cu desăvârșire în contra măsuri de a se ține contact numai cu armatele imperiilor centrale. Evenimentele au făcut să se vadă cât de sănătoasă a fost judecata mea, cunoscută cercurilor politice și militare prin serviciile mele din 1905. Pregătirea armatei române pentru război, Vo I și II, 1905). Amintesc chiar următorul fapt petrect?+ "! , in lipsa ministrie* razboi, am prezentat, in calitate de secretar general primului ministru Petre Carp cererea unor tineri ca să li se aprobe a urma în Franța cursurile unei școale de ofițeri, căci trebuia intervenirea guvernului nostru pe lângă cel frit pentru a obține autorizarea. Carp mi-a răspuns că nu poate interveni fiindcă se opune la această convențiune încheiată de guvernul liberal cu Cabinetul Militar al Kaiserului de a nu trimite pe tinerii români un alte școale militare de cât îd cele germane. Dar, nimic nu a putut schimba această stare de lucruri, care prinsese rădăcină și era urmarea firească a alianței noastre politice și militară cu Imperiile Centrale , și legăturile cu armatele germane și austriace ei au strâns și mai mult, și guvernele cari s-au perindat în ultimii ani au mai găsit necesar a trimite în Germania și comandanți de regimente, cari să se inițieze mai deaproape în metodele de comandament german pentru a le introduce in armata noastră. Și urmând drumul acesta în curâîn urmă să trimitem și generali, cari să se inițieze in tainele școalei înaltului amandament. iVa urma)