Neamul Românesc, octombrie 1927 (Anul 22, nr. 139-164)

1927-10-01 / nr. 139

Pentru aol struguri Doi struguri, atâta a vrut să guste și el, soldatul pe care d. Plutarh Mareș, fost senator, fost primar, proprietarul a două sute de pogoane, l-a împușcat pentru doi struguri, pe vremea cînd omenia șoferilor înconjură pe drum, riscând să omoare pe oamenii d­inăuntrul mașinei, cel din urmă cîne­răpănos care se dă să­batec și idiot la zăpeziciunea care trece. L-au luat de acasă pe bietul flăcău ca să servească terii, fie și ca să moară de a^e gloanțe decît ale d-lui Plutarc Mareș, pentru doi struguri. L-au luat din locuri unde, ca și la proprietarul a două sute de pogoane de vie, crește roada această binecuvîntată din truda multor oameni de sama aceluia care a căzut fulgerat pentru că s’a lăsat ispitit de doi struguri răsăriți în drum ca o ispită. La cazarmă, hrana cum dă Dumnezeu și Vistieria unei țeri de zgîrciți și de dilapidatori. Poate tot anul n’a văzut un fruct pe masa de lemn a regimentului. Și el, care știe că acasă la dînsul se dă cu dragă inima, oricui dorește, un dar din belșugul lui Dumnezeu, a întins mîna. A prădat pe d-l Plutarc Mareș, cel cu două sute de pogoane de vie, și a fost pedepsit cu moartea care nu atinge nici pe acela care în aceasta bună țară ucide pe tată-său și pe mamă-sa. Așa pot fi aici, după morala curentă în partide, oamenii pe care ele i-au așezat în cele d’întâia locuri ale țării. N. IORGA Titu Lessu, mai occidental decât ceilalți membrii ai guvernului, a simțit desigur că gestul candidaturei sale la Universitatea din București, însemna o jignire pentru cor­pul profesoral al acestui așezământ. Cu­ver­nul făcuse greșeala de a anunța că nu va sus­ține, în alegerile parțial © decât doi candidați: pe d. Ma­­vrodi, la Stor­­inei și pe d. Titulescu la... Universitate. Era destul_ acest lucru, pentru a face candidatura d-lui Tittulescu imposibilă. Corpul universitar nu poate primi candidaturi impusa de­ guverne. O. Titi­lescu, de la numirea sa ca profesor, nu a putut ține nici o lecție la Universitate. Nu a putut veni nu odată in m?in © îul colegilor săi. Chiar acum cu ocazia sistărilor, d-sa nu a putut lua contact nici un minut cu colegii a căror voturi va solicita guvernul pentru d-sa. „ In aceste conditiuni d-sa a simțit că ar fi fost nedelicat sa se presele la alegerea colegiului universitar, și a făcut cunoscut că se retragă. Acest lucru însă strică toate combinațiunele guver­nului. El ține să opue d-lui Iorga o candidatură puternică. Pentru a forța mâna d-lui Titulescu, d. Duca, ministrul de interne, a chemat la d-sa pe d. N. Bardescu, profesor la facultatea de Drept și S’a rugat să convoace pe profesorii facultății, convocare care s’a făcut pentru Marți 27 Sept. ora 5 după amiaza. S’au prezentat numai 4 profesori, cari au semnat o telegramă adresată d-lui Titulescu, rugându-i să-și enenfie candidatura. B. Buca primind telegrama a .-­a­ s’a în Elveția și in urma acestei telegrame, făurită de d. Duca, s’a primit se spune, răspunsul publicat de gazetele de aseară. Universitatea din București este tratată de guvernul Sideral mai rău decât erau tratate colegiile minciună, sub vechiul regim electoral. Misterul de la Geneva Diplomației tacite, șirete, perfide și capitonate, dinaintea conflagrației mon­diale, i-a luat locul, emfatică și zgo­motoasă, politica externă de nuanță democratică.... i-a luat locul, și pentru a satisface curiozitatea opiniilor pu­blice conștiente, care nu mai voesc să se vadă plasate adesea fără voe, în con­stelații absurde și în conflagrații sân­geroase. Poate că detronarea e numai apa­rentă.. N'ar fi exclus ca vechile me­afară de cele trecute prin filtrul liberal al „Rador”-ului, conchid contrariu. Noi, noi suspecții, și trădătorii, pre­tindem să se deslege șarada. Echivocul Titulescu, e poate nece­sar unei candidaturi care constituie în orice caz o ofensă pentru­ elita inte­lectuală a țărei, redusă la rolul unui pumn de alegători maltratați ca la Cuibu cu Barză... Misterul Genevei, trebue desvăluit, tobe, și eternele ciocniri de interese .. .. , dintre statele care domină lumea, să­­ Ajunge cu diplomația secretă, care suporte o tutelă care dacă e insolentă­­ ascunde numai înfrângerile, prezintă și conveniențe ... Nu e puțin ! N’are nimic de spus d. Titulescu ? lucru, să dai peste tradiționala patină . Ori așteaptă rezultatul scrutinului­ diplomației seculare, o brumă democra­tica... Un strat de lac umanitar aceleiași goane sălbatice după cheile strategice ale lumei, după izvoarele ei de ener­gie, după debușeuri și după avuții, — supreme țeluri pentru mereu deghi­zatul imperialism economic,... Dar să venim la diplomația noastră și la eminentul ei reprezentant de pe vechiul continent, d Niculae Titulescu. Guvernul susține că la Geneva, iz­­bânda noastră e covârșitoare. La întoarcere, ungurii fac ovații de care ar păli cuceritorii români,—apără­torului lor, contele Apponyi... Le Temps, ale cărui coloane nu sunt toate, nici mereu la dispoziția d-lui Duca, publică texte ce reeditează banala poveste a operatului care a sucombat, pentru reușita triumful științei. Pacientul ? E România ! Și când constatăm că d. Duca, tac cu foarfecele-i patriotice, nu numai coloanele noastre, dar și rapoartele domnului Villagas, — iată-ne încadrați între trădători și suspecți... Numai fiindcă am semnalat o escamotare. Cum ne-ar spune impecabilul ex Pământul hrănește omenirea. Piatra tare a fost îmbrăcată de puterile lui Dumnezeu, într’o pătură de pământ. Din pătura aceasta se hrănesc plan­tele, iar acestea au făcut cu putință operației și­ Viața animalelor și apoi a omului. Câtă vreme numărul oamenilor era mic, pământul era la îndemâna oricui. Astăzi însă orice bucățică e stăpânită de un proprietar, care caută să scoată din brazdă cea mai mare producție și cel mai mare folos. In vremuri vechi, când pământul se secătuia aici, treceai dincolo, pe un loc liber. Azi nu mai e kronprintz, d. Duca, dacă ne-am per­­cu­tutil că Și fiecare trebue să mur­­mite să procedăm ca dânsul... ceașcă din greu pe acelaș ogor. Misterul dela Geneva, persistă. In' Cu cât mai veche e plugăria pe un guvern, se crede una. Știrile toate, —1 loc, cu atât ogorul sărăcește, căci­­ ooooooo- Ng. Ziariștii latini Confrații din douăzeci și cinci de țări latine, redactorii a peste două sute de ziare, sunt în mijlocul nostru. Se găsesc pentru întâia oară, în gra­nițele istorice ale Daciei, în­depărtatul punct oriental, al latinității. O caldă urare, de bună venire. Nu vor surprinde cuvintele puține, cu care e datoria noastră să primim pe prietenii cari vin fără să ne fi cu­noscut și cari vor pleca fără să ne mai uite... Nu e vorba de un congres oare­care, cu agreabila și inevitabila lui pro­menadă întreruptă de recepții și ban­chete. E o revedere, într’unul din extre­mele colțuri care au primit din gene­rosul sânge și din superiorul elan al Romei antice. Frații risipiți de formi­dabilul joc al împrejurărilor, se regă­sesc acum și se înțeleg... Nimic din protocolul rece al solem­nităților dictate. Nimic din frazeologia superficială cu care se încearcă reciprocele cap­tări dintre taberele cu interese con­trarii. Ziariștii țărilor latine, vin în mijlo­cul unor frați cărora soarta le-a hă­răzit un pământ bogat, dar în voia tuturor vijeliilor. Nu’l apără, acest pământ, centuri alpine, nici mări o­­crotitoare. Generații de luptători au păstrat acest refugiu, după ce legio­narii Romei îl evacuaseră din ordin. Apărătorii latinității vor înțelege mai bine căci înțeleg instinctiv, și e­­roismul înaintașilor, și luptele aprige ale clipelor de față. Ne vor da sprijinul lor sufletesc, și noi credem că el prețuiește de o mie de ori mai mult, de­cât ori­ce con­cursuri materiale, efemere prin chiar esența lor. Și vor duce departe, peste oceane și peste țări multe, cuvântul bun pentru România care-și merge drumul ei cuminte, spre țelurile civilizatoare spre care o îndreaptă geneza ei latină. Planuri de viitor și o plane de propuneri de cointeresare O vastă rețea de comercializare Concepția d-lui­­ Vintilă Brătianu și modul d-sale de a se conduce față de partizanii politici mari și mici ri­dică, precum se știe, de multă vreme, numeroase și variate nemulțumiri în rândurile liberalilor, mari și mici. Rezistența ministrului de finanțe în chestiunile care nu intră în sfera principiilor d-sale în materie de po­litică economică a determinat, din partea celor interesați, asalturi inge­nioase și propuneri de afaceri astfel prezentate încât să mulțumească și să măgulească concepțiile d-lui Vin­­tilă Brătianu. Comercializarea Monitorului Oficial Se știe că partea slabă a minis­trului de finanțe o formează „cointe­resările". E o veche simpatie a d-lui Brătianu această formulă opulentă și binefăcătoare pentru partidul liberal. Vistiernicul privește și examinează cu plăcere orce propunere în care e vorba de cointeresare. Astfel, în tim­pul din urmă, cu prilejul descoperi­rii fraudelor de la Monitorul Oficial s’a insinuat d-lui Vintilă Brătianu i­­deea comercializării acestei institu­­țiuni. Efectul a fost că ministrul de fi­nanțe a cerut, zilele trecute, trecerea deocamdată a Monitorului Oficial sub dependența Ministerului de Fi­nanțe, pentru ca să se poată studia, în urmă, mai cu atenție, chestiunea Și a Regiei___ Monopolurilor Se pare că ideea cointeresării a prins rădăcini adânci în rândurile li­berale și planuri vaste de viitor se făuresc în oficina ocultei economice a partidului. Astfel se vorbește despre „comer­cializarea“ regiei monpolurilor, in­stituția care aduce Statului cel mai mare venit. S’a lansat ideea trans­formării acestei direcțiuni într’o so­cietate pe acțiuni în care particularii să participe alături de stat­ spre a da manufacturilor de tutun un mai mare avânt și a le creea noul venituri prin găsirea de debușeuri în străinătate. Thalia comercializată Ar fi de necrezut, și totuși e adevă­rat. S’a pus în discuție comercializarea teatrelor naționale, cum­ ar fi și ele transformate într’o mare societate pe acțiuni cu un plan nou de reorgani­zare. Arta­ comercializată cu participarea Statului, — iată un lucru la care ni­meni nu s’a gândit până acuma. Fire­ște că ideea a provocat senzație, a des­chis ambiții și apetituri și nu lasă să doarmă pe mulți, întrucât o asemenea realizare, — spunea un interesat — u­­nește folosul cu frumosul. Monopolul transporturilor pa șosele Un alt plan măreț de cointeresare, și care este prezentat ca o reformă a transporturilor și o mare înlesnire a­­dusă publicului, este crearea unei vaste societăți de transporturi. E vorba de monopolizarea mijloace­lor de tracțiune pe șoselele statului, de concesionarea exclusivă și totală, pentru tot cuprinsul țării, a dreptului de a transporta călătorii cu autobuzele de la un oraș la altul. Se știe că în momentul de față ase­menea concesiuni se acordă de către ministerul de comunicații diferiților proprietari de autobuze, care fac curse regulate între două sau mai multe lo­calități. Intențiunea este de a se rezilia toate aceste contracte și de a se acorda con­cesiunea unei singure societăți, cu un capital de câteva sute de milioane, in participare cu Statul. * * Planuri frumoase, iluzii mângâie­­toare, dar... totul e relativ. Ca și i­­deea permanentizării guvernului d-lui Brătianu, care, precum se vede, pro­mite economiei naționale la vânturii nebănuite... Internă Situația ■ [UNK] La orizontul cointeresărilor liberale apare o nouă afacere : „comercializarea“ Monitorului Oficial. O altă societate pe acțiuni—așa­dar—pentru plasarea ministeriabililor gălăgioși, mmm Protestând împotriva luptei pentru portofolii, care se dă în jurul remanierii ministeriale, oficiosul guvernului spune că fruntașii partidului liberal nu sunt stăpâniți de ambițiuni ministeriale ci preocupați de interesele generate „cari pot fi slujite și în afară de guvern, tot cu atîta folos, fără ca aceasta să scadă cu nimic din prestigiul și autoritatea lor politică“. Pe cât se vede, o invitație ademenitoare la cointeresare și la tăcere... m.m Fostul director general al C. F. R. d. Al. Periețeanu anunță și d-sa, după d. general Văleanu, o serie de articole privitoare la situația cailor ferate. Problema transporturilor formează, astfel, obiectul unui cerc de studii al opoziției. mwsm Se spune că budgetul viitor va fi astfel în­to­cmit incit să rămînă cu aceleași cifre atît la încasări cît și la venituri, ca și budgetul anului în curs. La atîta să se reducă concepțiile financiare ale d-lui Vintilă Brătianu ? Să dea drept bun budgetul unui adversar politic și să găsească în acel­aș timp mijlocul de a merge înainte stîr­d pe loc... mm. Se spune că o întrevedere ar fi avut loc zilele acestea între d. Ionel Brătianu și dr. Al. Vaida, în care s'ar fi discutat colaborarea partidului național-țărănist cu guvernul în chestiunile de politică externă. N'o fi cumva tot chestiunea numirii d-lui Vaida în diplomație ? mmm La o ședință a Consiliului municipal al Capitalei, primarul șef dl. dr. Costinescu, după ce a făcut considerațiuni asupra presei care ca­lomniază și exagerează a declarat că a descoperit fraude la serviciul de aprovizionare cu lemne. S-a pregătit clar terenul pentru surprize în această nouă fraudă. mmm­iar se vorbește de reman­ere. Acțiunile d-lor Vasile Sasu și Tancred Constantinescu sunt în acest moment în urcare. Externi . La Salonic au fost arestați mai mulți anarhiști bulgari cari voiau să arunce în aer clădirea consulatului iugoslav și bi­rourile zonei libere sîrbești din port. Frontiera greacă dinspre Bulgaria a fost închisă. mmm Un nou avion german se pregătește să treacă Atlanticul. Se pare că aceste încercări au ajuns un simplu sport de emulație între rase. a.m In Bulgaria s’au găsit terenuri petro­liere. mmms Problema locuințelor în Anglia se închie cu o statistică ce arată că de la închierea armistițiului s’au construit în această fără un milion de clădiri. O carte scrisă de „noi și citită de alții A apărut de curând o carte destul de voluminoasă, scrisă în limba en­gleză. A fost împărțită gratis la Geneva, trimisă recomandat tutror oamenilor politici din cele două continente , predată gratis librăriilor din marile orașe ale lumii, etc. Câteva exemplare au ajuns și în România, dintre care unul a căzut în mâna unui redactor bucureștean, ce a fost zilele trecute prin Satu-Mare. Cartea este scrisă de noi, așa cum știm noi să scrim în timpul alegeri­lor sau în preajma diferitelor eve­nimente politice. Ungurii — fiindcă ei au cules per­lele stilistice, — s’au îngrijit, doar să se traducă în englezește și apoi să le tipărească. Sunt acolo fraze lu­ate din discursurile oamenilor noș­tri politici, sunt rânduri numeroase, culese de prin ziarele românești. Câtă muncă, câtă migală ! Veți găsi spicuiri din marele ziare, dar veți a­­fla în acelaș timp chestiuni copiate din cele mai neînsemnate periodice provinciale. Abilitatea cu care veci­nii noștri știu să lucreze, spre a ne creia atmosferă defavorabilă este de neîntrecut : „Ce zic românii despre ei însuși", sau „Cine conduce România" și alte multe. Și cu drept cuvânt, ei n’au pus ni­­­­mic de la ei. Am pus noi destul ! Din acea carte, rezultă că toți oamenii noștri politici sunt niște hoți, niște a­­nalfabeți. Instituțiile țării sunt asiatice... etc. Cetățeanul nu trebue să citească car­tea apărută, să citească numai presa românească zilnică, fiindcă de acolo au fost copiate toate. Iată prin urmare ce însemnează excesul de limbaj al ziarelor : De el se folosesc dușmanii noștri spre a ne ponegri în fața lumii. Și aceasta o fac cu succes, pentru mo­tivul că, este ușor să te aperi de în­vinuirile pe care ți le aduc alții, prin aceasta pe seama antagonismelor de ordin național, dar este foarte greu să te desvinovă­țești de propriile a­­cuzatii. Cartea cucerește multi adepți. Care dintre miile de cititori ai ei, au ocazia să ne viziteze țara și să se convingă de faptul că, deși noi sun­tem dintre acei ce vorbim­­ și fleacuri, dar facem și treabă. Și mai ales să constate că fleacurile aparțin de obi­cei unor politiciani fără scrupule ca și stâlpilor de cafenele cari nu fac altceva decât născocesc epitete spre a bârfi oamenii, pe cari nici când nu-l vor putea ajunge în moralitate și in­telect. Prin urmare cartea aceasta ne a­­duce foarte mult rău și este scrisă de noi, contra noastră. Are însă și o parte bună. Va arăta oamenilor politici și guvernelor, în special, că propaganda desantată din timpul alegerilor, când vorbitorii gă­sesc că adversarii sunt o ceată de hoți, precum și articolele din ziare, unde oamenii politici sunt prezentați în aceiași ipostază, dau arme în mâini Că în România de după război ur­mează să fie schimbate metodele a­­cestea, cari ne reprezintă în fața stră­­inătății în culori negre. Poate acum se va înțelege. („Satu Mare”). ------„------OOOXOOQ——_ Continuare în pag. II-a) Pierdem pământul plantele sau vlaga din pământ. De un­de iei mereu fără să pui la loc, se îm­puținează. E adevărat că pământul dobândește vlagă nouă prin munca ce i-o dăm ca și prin lucrarea tainică pe care apa, soarele, aerul și micile viețuitoare nevăzute o săvârșesc în­­tr’însul. Dar întinerirea lui e mai înceată de­cât stoarcerea, pe care i-o pricinuim în fiecare an. De aceea din cele mai vechi timpuri, plugarul a trebuit să întoarcă în pământ substanțele pe­ care i le ia în fiecare an, să-i dea în­grășăminte. Cel mai bun îngrășământ e băligarul de grajd, dospit. In vre­mea mai nouă fabricile fac fel de fel de îngrășăminte pentru nevoile deo­sebite ale plantelor și pământurilor. E timpul să ne interesăm și în țara noastră de aceste mijloace de a păs­tra vlaga și rodnicia pământului, daca nu vrem să sărăcim și să trăim din ce în ce mai rău. Iar la noi în țară, pe lângă secătui­rea treptată a rodniciei pământului, se întâmplă un lucru și mai rău. In foarte multe părți, pe întinderi de mii și mii de hectare, pământul se distruge vă­zând cu ochii. Sunt în toată țara ca la 2 milioane de hectare, cari nu aduc nici un folos, fiindcă pe ele nu se mai poate face nici un fel de cultură. Sunt dealurile, plaiurile și podișurile țării, care au fost spintecate de ape și prefăcute într’o întindere pustie de o­­gașe, râpe, creste și ponoare. Nici pădurea, nici iarba, nici via, nici ce­realele, nici pomii nu mai pot să crea­scă pe aceste întinderi derăpănate și părăginite. Șivoaiele duc în vale pământul cel bun și-l așează pe luncă și câmpii. De la o vreme, șivoaiele târăsc nisip și pietre, humă și bolovani, cu care în­i­groapă acest pământ târât în luncă. Isvoarele seacă, râurile se transfor­mă în mlaștini, ploile ajung tot mai rari și ținutul bântuit de astfel de ne­­nenorociri suferă tot mai des de se­cetă. Dar nu numai la deal se întâmplă astfel de nenorociri. Adesea la câmp omul distruge iarba ori pădurea din luncile râurilor sau ale Dunării, unde pământul e nisipos. Nisipul uscat e pus în mișcare de vânt și trâmbe mari de praf se întind până departe și a­­copăr pământul cel bun. Distrugerea pământului a nimicit în țara noastră multe gospodării și sate, oamenii și-au luat lumea în cap și-au pornit aiurea. Conducătorii țării nu dau destulă băgare de seamă acestui prăpăd care bântue­an ținuturile românești cele mai vechi și cele mai populate. Sătenii împinși de nevoile de fiecare zi, au tăiat pădurile, au băgat vitele în lăs­tari, au cerut să se facă izlazuri chiar și în locurile cele mai rele, unde de abia se puteau tine copacii. Copacii s’au tăiat, pășunatul a mers vre-o câțiva ani, apoi s’au pornit ponoarele și ogașele și nici vita numai poate tre­ce pe acolo, nici un fir de iarbă numai crește prin schijn­ăturile pământului. I Chiar pe locurile mai dulci, mai pu­țin costișate, acoperite cu iarbă, când vitele sunt duse de vreme sau în prea mare număr, pământul începe să se taie și să pornească la vale, locuri dărâmate și roase. Multe nea-Sătenii cu greu pot să vadă răul, dar ei pot fi încredințați că copii lor nu se vor mai putea hrăni pe astfel da­muri au sărăcit în vremurile vechi fiindcă n’au îngrijit pământul. Așa s’a întâmplat în Grecia, în Bulgaria, în Italia și de abia astăzi cu mare cheltu­ială și mare muncă se caută îndrep­tare prin lucrări grele de plantare. In alte țări mai chibzuite, un pom a un suflet, de care nu se atinge nimeni. Sunt pepinierele comunale, de unde sa iau pomi și se plantează locurile rele.

Next