Neamul Românesc, august 1928 (Anul 23, nr. 169-192)

1928-08-01 / nr. 169

DIRECTOR POLITIC­II . IO­R­G­A REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚI BUCUREȘTI - Bd. ELISABETA Ho. 15 fost 9 Telefon : 311 /SO­O. T­A Ș­C­A­ta* Gionniscy Situa Pi Politică și publicitate Publicitatea e o întovărășire a politicei. Intîiu politica însăși, îșită din concepțiile unui om sau unui grup de oameni, servită de munca lor,devotată, consfințită prin înfrînările și suferințele lor. Apoi toate acestea au dreptul la publicitate, care poate fi și respecta­tă cînd servește interesele unei țeri întregi sau măcar ale unor rase de formație organică. Dar în societățile de azi se observă și fenomenul curios al oblicității care vrea și isbutește să creeze o politică. Ziaristul inventează valori umane care nu sînt, dă impresia unor forțe care nu există, impune conștiința unor victorii care nu s’au câștigat. Și, cum scrisul e suggestiv, lumea, in­tern fără adevărată opi­­nie, crede. Dar din tot ce inventează publicitatea un lucru nu poate fi oborât în lumea realităților: valoarea umană. Și sistemul cuprinde pentru cei pe care îi servește o primejdie, de ajuns ca publicitatea să lipsească un moment—să zicem printr’un decret de censură,— și ce ne facem cu politica însăși ? N. Iorga Accidentala ...........— de cale ferată „ In cursul zilei si noptei de Vineri, adică num­ai în interval de douăzeci si patru de ore, au avuit loc trei ac­cidente de cale ferată din care două aU un caracter deosebit de grav de­oarece pe urma lor un slujbaș al căi­­l­or ferate si-a găsit moartea iar alți câțiva ceferiști au fost răniți. Dacă ținem seamă și de faptul că m­ai multe mașini și numeroase va­goane de cale ferată au fost distruse sau deteriorate, înțelegem toată în­tinderea dezastrului provocat de cele trei grave accidente de cale ferată, intâmplate într-un interval de timp atât de scurt. Aceasta fâră să mai punem la so­­coteală panica produsă printre călă­tori și pagubele suferite de aceștia p­n urma întârzierilor imposibil de alăturat în asemenea împrejurări. Știm­ foarte bine că ori în ce țară din lume se produc accidente de cale ferată și că astfel fiind ar fi o absur­ditate să pretindem o exceptiune fe­ricită. De aceia nu pentru a ataca institu­ția, sau a face greutăți acesteia, scrim rândurile de mai jos ci pentru a for­mula câteva observații relativ la ca­uzele nenorocirilor de cale ferată în­tâmplate Vinerea trecută. In acest scop vom reproduce ști­rile apărute în ziare, după versiunea oficială luată de la căile ferate. Cu privire la ciocnirea trenului de marfă ce venea din­spre Mărășești, cu un alt tren ce manevra în gara­­ Tecuci, relația oficială spune relativ la cauzele nenorocirei: „accidentul se datorește faptului, că trenul de marfă era supra­încărcat și că, ve­nind cu viteză, n’a putut fi frânat la timp“. Relativ la cel de al doilea accident relația oficială spune: „Cele două trenuri cisterne ce ma­nevrau pe linia Constanța—Modena, s’au ciocnit din neatenția macanici­­lor, în dreptul fabricei „Aquila”. In fine cauza celui de al treilea ac­cident, acela al acceleratului Cons­tanța—București, este lămurită ast­fel de relația oficială: „Terasamentul fiind slăbit, unele vagoane au deraiat, iar altele s’au răsturnat, pe când trenul scobora panta”. Reese dar, din însăși deslușirile autorizate că cele trei nenorociri de cale ferată, au fost cauzate de negli­jența funcționarilor însărcinați cu inspectarea liniilor și de aceia a me­canicilor cari nu au ținut seamă că unul din trenuri era supra­încărcat, din care cauză nu au putut frâna­ la timp, că terasamentul era slab și că pantele trebuesc scoborâte cu toate precauțiunile posibile și că, în fine, trenurile de marfă, mai ales, nu tre­buesc să intre în gară cu viteze de accelerat. Faptul, că două trenuri cisterne pot manevra pe aceiași linie, fară gri­je de pericol este cu adevărat ului­tor. O asemenea măsură nu poate fi luată de serviciul mișcărei locale și deci accidente de atare natură nu pot avea altă cauză decât neglijența condamnabilă a unor oameni lipsiți de­ simțul răspunderii necesare, în asemenea împrejurări. Contra neglijentei acestora si con­tra lipsei de conștiință în îndeplini­rea datoriei trebue dusă lupta cu mij­loacele cele mai energice. Viata călătorilor nu poate fi lăsată la discreția unor oameni insuficient pătrunși de rostul și însemnătatea obligațiilor lor. Cei în drept au datoria nu numai să pedepsească, dar să înlăture pe Seria conferințelor d-lui profesor N. Iorga la Sinaia, a continuat Sâmbătă, cu Arta națională în cele două țări ro­mânești, de la 1600 până dincolo de sfârșitul secolului. D. profesor N. Iorga dă ample expli­­cațiuni asupra Influenței occidentale In ce privește arta, picture­ la moldoveni, in acele vremuri îndepărtate. Mănă­stirea Popăuțî, cu admirabilele fresce, poartă "aceste mărturii de influență genoveză și venețiană. In acele fresce patimile lui Isus sunt redate cu totul deosebit, reprezentând un Vădit pro­gres, iar nu o epocă de decădere, cum s'a spus cu atâta nedreptate. Pictura veche poate nu are detalii anatomice. Dar ea este vioae, reprezintă vădite izvoare din occident, e un peisaj, un covor de ornamentație, iar nu o înși­ruire de figuri lipsite de expresii, însă bine studiate... Secolul 1 e foarte bogat în arta care pătrunde în toată societatea, până în adâncurile ei. Și nu realizarea ei știin­țifică Interesează, ci caracterul speci­fic, național, al acestei manifestații ar­tistice. EMULAȚIE IN BINE Clădea Domnul cel dinatî. In Mol­dova Vasile Lupu, în Muntenia Brân­­coveanu, își leagă memoria de aceste suple și sprintene biserici risipite cu zecile ca vechi și lăudabile mărturii de credință și statornicie, îndemnul domnesc, era ascultat de boerii mari, de dregători, de boeri­,­nași... De negustori, cari se mândreau cu bisericile pe care le ridicau,­­ jus­tificând averi strânse cu muncă și o­­nestitate. Apoi grupuri de săteni ajutau la ri­dicarea locașurilor sfinte. Brâncovea­­nu clădește mult și repară tot ce se strică din mărfurile glorioase ale tre­cutului. Azi Biserica Antim se ruinea­ză. Sărindarul a dispărut și atâtea bo­gății s’au risipir, din grija dregători­lor moderni. Geniul creator, munca și banul celor mulți laolaltă, au ridicat catedralele. In acelaș secol, ctitorii domni, boeri și negustori, dau strălucirea epocei lui Brâncoveanu, și lasă generațiilor vii­toare un exemplu pe care atâția nu vor să îl înțeleagă. Frământările pentru domnie, luptele cu turcii, nesiguranța zilelor, au oprit o vreme, la începutul secolului 17, clă­direa așezămintelor religioase. Radu Șerban clădește Comana, unde e în­gropat lângă Pătrașcu, fiul lui Mihai și lângă un Cantacuzino. Radu Mihnea clădește Radu Vodă, greșit modificată. Zestrea acestei bi­serici e foarte bine păstrată și de o rară frumusețe. Biserica lui Bucur, nu e a ciobanului care ar fi fost întemeie­torul Bucureșilor. Ea a fost clădită în 1620—30 și era o boltniță în care se aruncau oasele călugărilor. Ornamen­te frumoase se pusese la ușile și feres­trele bisericei lui Radu. IN MOLDOVA Secolul al 17-lea vădește o mare activitate artistică. Un mare artist, Anastasie Crâmcă, ajuns la înaltă treaptă bisericească, pictează admirabil la Dragomirna. Profesorul Millet, bizantinolog cu­noscut, găsește în manifestările admi­rabile de artă ale lui Cromcă, intere­sante asemănări cu arta bizantină de la 1100. Turnulețul de la Dragomirna e o bijuterie în piatră. Bolți gotice, împo­dobite cu colace înflorate și stele, dau o notă de veche ornamentație bizan­tină. Evanghelii, cruci, miniaturi, — rup și ele prin caracterul lor artistic. Continuitatea vechei tradiții,­­ Dragomirna inovează, Sucevița păs­trează vechea linie de artă, Ștefan Comșa, clădește Solea In Bucovina, iar Vasile Lupu începe apoi opera de vastă realizare, care a dat Moldovei Goli», Trei Erarhi, — bogate, mân­dre și impunătoare. Continuitate găsim în Muntenia, sub Matei Basarab. Locașurile sunt In tre­fi­la, cu arcade lombar­de, cu cărămizi puse în muche, sub strașini, ciubuce frumoase. Intre acestea este Hurezit, de o rară splendoare. Picturile se resimt de aceiași influ­ență apuseană, a Veneției în special, unde, pe la 1740, învățau douăzeci de bursieri români. Sub Constantin Brâncoveanu se re­marcă sculptura coloanelor, cadrelor și pietrelor. Nicolae Mavrocordat, clădește mă­năstirea Văcărești, cu coloane exteri­oare și interioare. impozante și sculp­tate cu un rar gust de frumos. Micul paraclis al lui Mavrocordat, e azi Infirmerie de penitenciar, iar în biserica cu acoperișul ruinat, pătrunde ploaia. . Au urmat o interesantă serie de pro­­ecțiuni cu vederi de la Cozia, Drago­mirna, Hurezii, Palatul Mogoșoaei, și alte vechi biserici mai mici, din se­colul 17. Un public numeros, a urmărit cu toată emoțiunea, această desfășurare a bogățiilor de artă din bisericile ro­mânești din secolul șeaptesprezece. Isi secolul al 17-lea Caracteristicele artei românești In Moldova și Muntenia -----Duminică dimineața a avut loc la prezidenția consiliului o con­sfătuire în vederea reluărei tratative­lor cu Germania. Tratativele nu ar fi reluate decât la toamnă. Se caută, după cum se vede, să se repare tar­div și stângaci, a ceea ce s’a greșit la început. ----- D. Titulescu și-a dat demisia care i-a fost primită de­oarece nu se putea altfel. D-sa a și părăsit tajra. In lipsă de titular s’a dat inte­rimatul d-lui Argetoianu. Situația ce ce creiază astfel este penibilă de­oare­ce în împrejurările de fată ministerul de externe nu poate rămâne fără titular. ----- D. Dimitriu, ministrul comunicațiilor a demisionat si d-sa­pa motiv că prin campania pornită în chestia panamalei petrolifere, se dă o puternică lovitură organizației liberale de Dâmbovița. D* V. Brătianu a respins demisia, care după aceia a d-lui Titulescu, putea să pericliteze existența cabinetului. Rămâne să se vadă ce se va întâmpla cu majoritarii liberali ames­tecați în fraudele petrolifere și cărora opinia publică cere să li se dea o pedeapsă exemplară. ----- Un grav incident a avut loc la granița greco-bulgară. In urma unei certe un sergent bulgar din post a fost ucis. , ----- Cartierul de lângă moscheea Suleiman d­in Constantinopol a fost distrus de flăcări. ----- Guvernul Korosetz cuprinde patru grupe parlamentare și dou­­ treimi din numărul total al deputaților actualului parlament. Jumătate din portofolii este deținută de personalități din nouăle regiuni. Presa care apără noul guvern crede că acesta este guvern parla­mentar și că criza poate fi socotită rezolvată favorabil. Deși sunt și din croați în guvern, totuși presa croată crede că acesta este o provocare la adresa populației croate. Zilele acestea va fi convocat parlamentul iu­goslav. Face senzație faptul că d. Marinkovici, a plecat în concediu, înainte de deschiderea corpurilor legiuitoare. ----- Pactul de amiciție italo-iugoslav a fost prelungit până la ter­minarea tratativelor în curs- Noul guvern iugoslav Belgrad, 30 (Rador).­­ Presa co­mentează favorabil formarea guver­nului Korosetz cuprinzând patru gru­pe de parlamentari dintre cele mai tari, având două treimi din numărul total a deputaților din parlamentul actual. Presa subliniază faptul că ju­mătate din portofolii, sunt deținute de personalități din nouile regiuni și Dacă este vre­unn departament care prezintă în momentu de față o importanță excepțională — în afară de cel al finan­țelor condus de cunoscuta competență a d-lui Vintilă Brătianu — este acela al afacerilor streine. Rolul ministrului de externe, în zilele noastre, depășește cu mult ceea ce însemna altă dată conducerea afacerilor străi­ne ale Statului român: formalismul pur diplomatic și grija protocolului, întrerupte din vreme în vreme de câte un dis­curs vag în sensul tradiționalei părți din Mesajul de deschi­dere a corpurilor legiuitoare privitor la „relațiunile de priete­nie cu toate statele“. Misiunea unui ministru de externe este azi o acțiune de inițiativă și o continuă defensivă a interese­or de tot felul, politice, economice și financiare, ale Statului român. Rol dificil și absorbant care cere o energie neînfrîntă, timp disponibil și sacrificiul persoanei aceluia care îl primește. Politica europeană, în continuă evoluție, deschide în mod forțat per­spective noui politicii noastre externe, perspective cari trebuesc luminate și judecate din toate laturile, și cari cer prezența continuă la postul de observație a conducătorului departamentului externelor. Și totuși, țara noastră nu are un ministru de externe. D. Titulescu a demisionat — indiferent din ce motive — iar mi­nisterul afacerilor streine a rămas un simplu departament cu interimat, — fie chiar cu interimatul d-lui Vintilă Brătianu. Ministerul de externe nu poate rămîne cu un interimar la conducerea lui. Aceasta ar însemna compromiterea celor mai vitale interese ale statului român, a cărui politică este o­­biectul atenției de fie­ce moment a opiniei mondi­ale. Ne trebuie un ministru de externe titular. Rolul de polițist îndărătnic și îndră­cit pe care îl au astăzi profesorii exa­minatori ai bacalaureatului în necu­noașterea candidaților și de teama de a nu lăsa să se strecoare cei slabi, nu și-ar mai avea rostul când ar avea de examinat elevi pe cari îi cunosc îndea­juns și despre care știu că pot merge cu succes pe drumul cel larg și bătăto­rit al universității. Apoi în fața profe­sorilor lor, candidații și-ar spori încre­derea în sine, ar răspunde mai cu cu­raj și mai deschis, căci s’ar bizui și pe capitalul de încredere pe care în atâ­ția ani de liceu l-au adunat în văzul profesorului. Examenul de bacalaureat ar fi astfel: nu un supliciu degradator și o dureroasă înfrângere sufletească, ci o sărbătoare de încununare a unei munci grele, răsbătată în cei opt ani de liceu. Iar rezultatele, cu siguranță, n’ar mai fi cele atât de dezastroase de as­tăzi. Dar legea e lege și legile, ca și mi­niștrii școalelor .au fost totdeauna duș­manii pedagogiei și ai bunului simț. 3. Programa bacalaureatului cere e­­levului o întreagă enciclopedie: limbă tocmai pe cunoașterea reciprocă din­tre profesor și elev, dovedită superioa­ră în roadele sale de educație și ins­trucție. In puterea acestui principiu s a ajuns la ciclurile rotative de profe­sori pentru educarea și instruirea unei serii de elevi, căci numai din cunoaște­rea elevului își poate desăvârși profe­sorul misiunea sa, care nu este numai acela de a fi o bibliotecă vie, ci și de a da evului fondul bunei educații. Cunoscând pe elevi, profesorul își poate da seama dacă pe deasupra ab­solvenții liceului are și acel rot didac­tic și psihic care ii trebuie în st­udiile universitare. El n'ar avea ca acum ros­tul de a închide poarta universității ce­lor cari n’au răspuns cu suficiență în cele zece minute de examen, ci ar avea să cântărească pe baza celor cunoscu­te în anii cei grei ai liceului, dacă nu-i va fi greu sau imposibil să ducă la bun sfârșit studiile superioare. Problema care și-ar pune-o n’ar fi deci de ordin profesional, pur profesional, ci ar fi una de conștiință, că și-ar asuma răs­punderea înfrângerii viitoare a candi­datului, și literatură română, istorie, geografie, filosofie, matematici, limba și literatu­ra franceză și latină, fizica, chimia, științele naturale, astronomia, tot ceia ce se învață în liceu, însă cu precizie și amănunt. Este posibil ca să poată cu­noaște un tânăr atâta materie? Și atunci examenul este o chestiune de noroc. Dacă întâmplarea a făcut să ți se pună întrebriri cunoscute, ești ad­mis, dacă nu, nu știi nimic și cazi. Ast­fel se explcă de ce elevii eminenți la curs, premianți în toate clasele liceului, au căzut la­xamenul de bacalaureat, pe când alții, cari abia s'au târât de la clasă la clasă au fost admiși, și câte­odată chiar cu medii strălucite. Ceia ce au constatat un șir lung de profesori 8 ani, zi de zi și an de an, nu înseamnă nimic pe lângă ceia ce constată în zece minute comisia de examen. Elevii cari erau cinstea școl­i și bucuria profesori­lor, primesc înfierarea ignoranței, a lenei și a nepregătirii. Aceste pretenții enciclopedice pe cari le-a statuat bacalaureatul devin simple torturi didactice la profesorii cărora le plac amănuntul și precizia.

Next