Neamul Românesc, septembrie 1930 (Anul 25, nr. 193-216)

1930-09-02 / nr. 193

« DIRECTOR POLITIC 1 N. IORGA ____________880 ___________________________________ HHai JÜHt. 01^ Ab­uniMte: Pe­n » 600 Lii^ Pi îmsi Luni 300 Lii Pattra Mtaritátá flt 1H« I-ai 3 LSI - :Â *•*»•*!• H AGaUfatrftțta mm • BUCUREȘTI I W*1-"'­Strada Brczelani Na. • (daß Taftta III/« 'W DIRECTOR N. GEORGESCU Constantin G. Ionescn Ne mai lasă un prieten, unul dintre aceia cari nu și-au adus o tinereță prin firea lucrurilor schimbătoare, ci hotărîrea trainică a omului trecut prin încercările vieții. Profesorul Const. G. Ionescu a venit la noi după una din acele grozave dureri care curăță sufletul până în adânc și tre­zesc și cele mai ascunse glasuri ale constiinii'.­ Tată iubitor crescător minunat, el pierduse, în trăsnetul unui accident, pe doi dintre copiii săi. Nu mi-a cerut nimic din zădărniciile care încânta sufletele copilăroase. Omul de școală care îndrepte atîtea general, isprăvise prin a-și da sama de un lucru, că nu prin programe se drege o societate așa de adînc atinsă ca a noastră, ci prin re­forma morală, prin schimbarea omului în lăuntrul său, prin crearea altui suflet pentru poporul romînesc. De aceia, într’un partid, el era, ca și noi toți,­ mai presus de ideia vulgară a partidului. De aceia a putut păstra conducerea Asociației profesorilor secundari, fiind sigur că nu va fi bănuit de intențiile care la partisani strică oricare din intențiile lor cele mai bune. Libertatea lui de a judeca orice situație și orice om, lucru interzis în sindicatele noastre budgetare, îi rămăsese în­treagă. Tineretului­­ de azi, adesea atît de ușuratec și­­ de încrezut, acest modest om de muncă îi poate servi de exemplu. N. fORGfl Dragoste ca tfcaslla E lucru incontestabil : dra­g­oste cu sila nu se poate face, eci nu putem, nici noi ca po­por impune cuiva să ne iubea­scă, dar nici cineva nouă. Știm, din bătrâni, că neamu­rile, hărăzite să trăiască împre­ună cu noi, n’au găsit prilej să se plângă că au fost tratate vi­treg. Avem însă la noi în țară, mulți, mulți de tot, cari nu vor să înțeleagă, că și noi ajungând la noi acasă și poftind pe toți fără deosebire la masă, nu pu­tem să suferim mereu a înghiți în sec și a ne mulțumi cu ră­mășițele. Am mâncat și noi pâine stră­ină, eram bucuroși să o înghi­țim cu noduri în tindă după ușă, eram însă cuviincioși și nu râvneam la pâinea gazdei și nici nu înjuram după ce ne-am săturat. Rămâne, nu-i vorbă, câte odăta omul de gazdă flămând din omnie, pe oaspetele obraz­nic însă nu-l mai poftește la masă și nici prieteșul nu face cu el. Pe dușmanul cinstit îl stimezi ceri însă să te respecte și el. De dragul, nici unei legi însă, nu poți bate cânele, care păzin­­du-ți avutul, a rupt haina ho­țului, care s’a furișat cu făclia aprinsă să-ți dea foc și să te je­fuiască. Nici nu poți să cuibă­rești parazitul în cojocul tău de dragul unei societăți de pro­tecție a animalelor. Nici pre­calomniatorul numelui și nea­mului tău nu-l poți chema la masă de ziua ta, pentru că a­­tunci nu mai esti fiul și nici gospodar. Deci în loc de veninul, cu care se umplu coloane întregi de gazetă, să se întrebe, cei ce se cred obijduiți : lucrul acesta nu este din vina lor mai mult, decât din vina noastră ? De ce să aibă, cel ce pârăște totdeauna dreptate ? Pentru că poate striga, ca să se audă ■ peste șapte notare și-l iartă o­­brazul a minți când se știe vi­novat ? Scriu gazetele, că incendiile se țin lanț, că țara se păgube­ște cu miliardele și se pune vi­na în cârca pompierilor ? Oare nu este mai vinovat cel ce pune focul și mai ales atunci, când este vânt și furtună ? Țăranul român, nu-și pune foc la casă, de dragul banilor de asigurare, pentru că își iu­bește mai mult bordeiul lui moștenit din moși strămoși de­cât arginții diavolului. Dacă se întâmplă însă că Ro­mânul sufere și astăzi și că cei ce „ne-au călărit până acuma pe păr” pentru că erau stăpâni, voesc să ne pue și șeaua în spi­nare” atunci de vină este tot POLITICIANISMUL scârbos, pentru că el a pus interesele personale mai pre­sus de inte­resele neamului. Să nu uite însă cei ce vând sufletul neamului pentru un blid de linte și-l răsvrătesc de blăstămul din doina lui Emine­­scu, că poporul nostru crede în blăsteme, căci numai ele se îm­plinesc. Cosmin SILVIU BARGAUANU Profesor Doua certitudini î­n. Vintilă Brătianu pleacă de la șefie iar d­l. G. Duca nu vine. Și o întrebare : Atunci, — cine vine ? ! muma tratatului ariis! româno-eston Varșovia, 31. (Rador). — Eri a fost semnat tratatul de comerț între România și Esto­nia. In numele României, trata­tul a fost semnat de d. minis­tru Madgearu si de d. Cezar Popescu, secretarul general al Ministerului Industriei si Com­er­țului, iar în numele Estoniei a fost semnat de d. Tefter. Agitația societăților bulgare de »^refugiați do» brogeni« continuă, cu toate că ne aflăm sa prevină reluării tratativelor pentru lichidarea reparații­­lor, revoltatul cărora­­ ar însemna reluarea unor relațiuni de bună vecinătate în cele două țări. Ir­edenta bulgară își continuă campanii de trimiri de „protestare“ în Bulgaria și tfn­­iuii|i­|Sli­dă pe teritoriul românesc. Această propaganda este desfășurată cu prile­jul deselor escursiuni pe cari societățile „cultura­le“ din Ruscilc și Sofia le fac în Cad­rilatarul­­ m­o­m­ânesc și al vizitelor organizate ale minoritarilor bulgari din Dobrogea în Bulgaria. Admițând motivul — legitim de altfel când este invocat cu bună credință — al necesității strângerii legăturilor culturale și de prietenie între ambele popoare, guvernele românești au făcut toate înțes­nirile escursioniștilor dintr’o parte și din alta. In ultimul timp s’a făcut dovada scopul­ui urmă­rit de aceste „escursiuni“ cari au devenit tot mei dese­­li d­e sîîMw-le, guvernul român nu tude de­cât să dea prilej pentru desfășurarea prisepri» idei împotriva unității teritoriale a statului i wiit^ Ți" % !"llMíSO!*&Slill. ' Reproducem, mai jos, un arti­col interesant al d-lui Michel An­­gé Lam­bé, secretar general al Con­federațiunei Nationale a Asocia­­tiunilor Agricole, publicat în „Bulletin de la Société Belge d’Etudes et d’Expansion“ asupra agriculturei în țările industriali­zate in Europa. Progresele realizate de câteva decenii în industrie, mai cu sea­mă în țările din apusul Europei, bogate în cărbune de fier, au de­terminat ca să fie adoptată pen­tru acele țări noțiunea de „țări industriale“, spre deosebire, cum zice D. Delaisi în lucrarea „Les deux Europes’1 de țările din estul Europei numite „țări agricole“. Ne permitem să atragem aten­țiunea că această denominatiuna utila, are totul ceva excesiv și că ar putea provoca erori de politică economică. Dacă există în lume, și chiar în Europa, numeroase țări care pot fi numite „agricole"* pentru faptul că agricultura este acolo forma dominantă de activitate economi­că și pentru că industriile ce s’au format acolo unde căderile de apă, petrolul și diversele mine au în­găduit aceasta, sunt relativ de mi­că importanță­, nu există însă ța­ră, chiar printre cele mai industria­lizate, în care uzinele să fi făcut să dispară cultura pământului și creșterea vitelor reducând aceste țări la cantități economice negli­jabile. PRODUCȚIA PE CATEGORII Desigur că nici o țară dintre a­­celea ce formează Europa indus­trială nu produce pe teritoriul său grâul necesar consumațiunei interne. ■ Sunt țări ca: Belgia, Marea Bri­tania, Olanda, Elveția, cari nu re­coltează pe teritorul lor nici o fraime măcar din grâul pe care îl consumă în cursul anului; sunt însă altele ca: Germania, Dane­marca, Austria, cari produce a­­proape două treimi din cantitatea necesară consumațiunei interne, iar altele ca: Italia, Cehoslovacia, Franța, cari prin propriile lor mijloace își acoperă 7 sau 9 zeci­mi din nevoile lor, sau chiar în­treaga cerere de grâu, internă, cum a fost anul acesta cazul cu Franța. Este destul să ne gândim la ceia ce valorează o tonă de grâu comparată cu o tonă de huilă, pentru a ne da seama că produc­­țiunea de grâu și alte cereale re­prezintă în venitul național al a­­cestor țări industrializate o parte pe care, pe nedrept, am­ desconsi­derat-o. 1 . PRODUSELE AGRICOLE Dacă, mai departe, examinăm și alte categorii de produse agri­cole, constatăm că pentru acestea, situația producției naționale se prezintă și mai satisfăcător decât pentru cereale. Datele statistice nu ne arată cu preciziune în ce mă­sură agricultorii acoperă cererile consumatorilor pentru aceste pro­duse agicole; totuși constatăm că aceste țări industriale exportă boi și porci sau, în cel mai rău caz, cum este cu Marea Britanie, can­titățile importate nu sunt prea mari.­­ Pentru alte produse agricole ca laptele și derivatele lui, untul și brânzeturile, situația este ei mai clară. Numeroase sunt țările din Europa industrială, cari sub for­ma de lapte condensat, unt sau brânzeturi, au o producție agri­colă care, nu numai că acoperă cererea de consumațiune internă dar au și un surplus exportabil. Astfel este cazul cu Austria, Bel­gia, Danemarca. Statul liber al Ir­landei, Franța, Italia, Olanda și Cehoslovacia-Aceeași observațiun­e și pentru ouă, fructe, legume, vinuri, etc­ VALOAREA PRODUSELOR AGRICOLE I Din cauza insuficienței diferite­lor­­ Statistici, nu ne este cu putin­ța să comparăm, pentru fiecare taxă, valoarea producțiunii agrico­le, cu aceea a diverselor industrii, socotind pentru fiecare țară nu­mai valoarea transformațiunilor ce le adaugă la produsele semi-fa­bricate sau materiilor prime, câ­teodată de proveniență agricolă. Dacă. însă asemenea evaluări ar putea fi făcute, ele ar aduce mul­ta surprise­­»colora ce își închi­puise că industria asigură țărilor industriale partea cea mai mare din TUBftnri . . In Franța, valoarea produsului agricol brut global (vegetale și a­­nimale) este astăzi de aproape 100 miliarde franci. Produsele manufacturate și extracția mate­riilor prime nu ating această ci­fră, dacă făcând calculul, se iau precauțiunile necesare ca să nu se dea de două ori aceiaș între­buințară. Astfel fiind­, țările industriale sunt încă țări unde agricultura rămâne unul din principalele ele­mente de bogăție națională, țări unde numărul muncitorilor pă­mântului, dacă mi este—­ peste tot — mai­ mare decât acela al muncitorilor din industrie, for­mează­ totuși o parte foarte im­portantă a populațiunei active. Acestea sunt țări mixte, atât in­dustriale cât și agricole. Țări numai­ industriale sau a­­proape numai industriale, nu există în lume.. Și aceasta este o fericire. Nu s’ar putea comite o greșală mai mare decât acela de a specializa riguros țările și națiunile de pe pământ în regi­uni industriale și regiuni agri­cole. ECHILIBRUL RECOLTELOR Agricultura n­u­ poate fi privită numai, prin prisma unui conta­bil,­ aceasta pentru motivul că agricultorul nu-și poate regula el singur productiunea deoarece natura, care colaborează cu el îi zădărnicește de multe ori preve­derile, fie în plus, fie în minus. Astfel fiind nu trebue împinsă prea departe specializarea terito­rială, ci Să lăsăm să se stabileas­că un echilibru prin compensa­rea recoltelor bune cu cele me­diocre și rele, în diferitele punc­te împrăștiate pe glob. Acelaș lu­cru s’ar pute­a spune și despre a­ct­ivitățile industriale propriu zise.­E­ste foarte periculos pentru o țară să se­­ consacre numai la câteva industrii, cari depind di­rect unele de altele. S’ar putea ivi crize datorite stagnării în vân­zare și șomajului. Politica­­ indu­strială a Angliei nu ni se pare, un bun exemplu de urmat. Fran­ța, care a știut să-și desvolte in­dustria, fără totuși a apăsa sau cel puțin fără a-și distruge agri­cultura, ne oferă un exemplu mai bun. O ÎMPĂRȚEALA GREȘITA Este o utopie sau o greșală de raționament de a crede că Euro­pa este obligată să se împartă în două părți: Apusul industrial și Estul agricol, cari ar urma să e­conomice schimbe mărfuri alimentare con­tra produse manufacturate. Fie­care țară trebue, dimpotrivă, să mențină pe teritoriul ei o agri­cultură destul de puternică pen­tru a-și asigura, dacă nu întrea­ga ei alimentare, dar cel puțin o mare parte din nevoile ei esen­țiale. Aceasta nu înseamnă că fie­care țară­­ trebue să aibă preten­ția de a-și putea acoperi singură nevoile ei agricole sau industria­le. Dimpotrivă, atât pentru măr­furile agricole cât și pentru o­­biectele manufacturate, trebue să organizăm schimbări, să multi­plicăm și să activăm curentele comerciale. FURNIZORII ȘI CLIENȚII Nu există țară care să poată trăi fără a-și căuta în afară fur­­nizori și clienți, mai întâi pentru că anume produse nu pot fi ob­ținute sub toate climele, apoi și mai cu seamă pentru că cel mai bun mijloc pentru a menține e­­chilibrul între ofertă și cerere, a­­dică de a stabiliza prețul, constă în a lărgi baza de operațiuni. Când este vorba însă de nevoi atât de urgente ca acelea ale hra­nei, nu este prudent să dej­dem cu totul de străinătate. Or­­ganizațiunea noastră 1­ de co­merț Și organizarea transportu­rilor internationale nu ete atât de perfectă, ca să nu ne putem teme de greutăți și­ dezastre. IN NOUL CONTINENT Fără îndoială că țările din Noul Continent produc grâu mai eftin decât bătrâna Europă, dar nu chestiunea prețului trebue să intre pe primul plan al conside­­rațiunilor­ noastre, ci chestiunea siguranței în viitor. Aceste țări tinere vor îmbătrâni și ele, chiar poate prea repede: pământul lor muncit va avea nevoie de îngră­­șeminte,’salariile' vor crește și implicit , și prețul grânelor lor, dacă țările europene vor rămâne dependințe de ele. • Dacă însă tarile "industriale sunt cuminți, ele își vor conser­va pe cât posibil agricultura lor, chiar dacă în­ acest scop s-ar ve­dea, obligate să ducă o politică de sprijin în favoarea agriculto­rilor. Adevărata raționalizare nu con­­sistă in a împinge la extrem di­viziunea muncei și repartițiunea geografică a diverselor produse, ci de a menține, înainte de toate, echilibrul și armonia. (1. Este vorba de Franța N.R.) D. Ministry Tascä !n inspecție KÖNIGSBERG.­­ După cum s>’a anunțat, d. prof. Tașcă, mi­nistrul nostru la Berlin, se află în inspecția consulatelor româ­nești din Germania. Dela 23—26 Aug. d-sa a vizi­tat consulatul general din­ Koe­­­nigsberg (Prusia de Est). Cu amabilitatea francă a d-sale, desbrăcată de orice formă­­ de protocol, ministrul nostru a pri­mit și s’a întreținut cu studen­ții români de la Universitatea din acest oraș. S’a exprimat în­tr’un mod cu totul măgulitor despre activitatea consulului nostru onorific d. Hellgardt la care a găsit totul în mare rân­­duială. Se știe că atmosfera e cu to­tul favorabilă legăturilor noa­stre cu­ Germania de la sosirea d-lui prof. Tașcă; dovadă sunt începuturile de negoț cu țara noastră, legături de informație reciproca bine legate și întregi pagini în ziarele berlineze, unde d. prof. are prieteni per­sonali, pacea adusă în rându­rile studențimei române din metropola Germaniei divizată până acum în multe societăți cunoașterea la fața locului a împrejurărilor economice din fiecare provincie germană și a­vizarea pe loc la măsuri de le­­gătu­ră cu țara noastră. • D-sa lărgește cadrul inspec­ției consulatelor prin vizite la ferme, industrii, instituții, etc E de notat faptul că d-sa e cel dintâiu ministru român care vizitează Prusia de est, intere­sându-se de posibilitatea­ stu­denților de a se exprima în lim­ba germană, d. ministru ne-a comunicat măsurile luate la A­­cademia Comercială din Capi­tel, unde a IV-lea (preparator) în care a introdus foarte multe ore de limba germana, fiind cu toată severitatea contra studenților care nu arată bună­voință la această materie, fi­e neînțe­leasă neglijarea limbii germa­ne acum când comerțul și le­găturile științifice cu centrul Europii se fac numai în aceas­tă limbă. In,­ ce privește învă­țământul superior, d-sa e pen­tru înăsprirea pretențiunilor profesorilor, în vederea selec­țiunii celor care trebue să ră­mână în­ ogorul științei, iar cei necorespunzători să fie debar­cați și astfel siliți să se apuce de profesiuni practice. In felul acesta d-va vede și o deblocare a funcționarismului de stat. O altă problemă actuală pen­tru studenții români din Ger­­mania e echivalarea diplome­lor din țară, chestiune de care d. ministru se ocupă în pre­zent. Nerecunoașterea diplome­lor de la noi e adusă în mare parte și din cauza noastră care avem liceul când cu 8 clase, când cu 7 (la nemți liceul e pe noua ani)­­ și desele reforme în învățământul superior. Această problemă preocupă studenți­mea noastră care vine în Ger­mania și o înfățișem deosebitei atențiuni a d-lui mpinistru Tașcă ! A. Vasiliu Abonaminti Pa­im mn, lai MD­n fasa luni, lai 390 H Drei lunii lei 150 Pentru autorități si buti* tufiuni, lai 1900 1 In ter xt & SITIAT1A ~ Astăzi intră în vigoare noul tarif al taximetrelor. S’a semnat și tratatul de comerț între România și Estonia. — Cele trei teatre mari din București și-au deschis sta­giunea. — Petroliștii sunt în agitație din cauza nouilor scăderi ale țițeiului. — Eri a avut loc congresul funcționarilor și contabililor cooperatori. — Eri a avut loc sfințirea drapelului „Micilor Dorobanți“ din jud. Prahova. — Jamboreea cercetășească de la P.­Neamț continuă și este expresia avântului românesc. — Urmează a se ține un apropiat consiliu de miniștri în le­gătură cu rezultatele conferinței de la Varșovia, internă — Conferința de la Varșovia s’a încheiat. Rezultatul ime­diat este: atitudinea comună în chestia agricolă și o convenție veterinară internațională. — Adunarea de la Geneva din acest an are de pus la punct: Memorandul Briand, Pactul Societății Națiunilor și Pactul Kel­logg, precum și chestiunea asistenții financiare.. — Continuă căldurile în Anglia. Cooperatorii Români în Cehoslovacia Corespondentă specială , Praga, 24/8/930.— Timp de trei zile delegații Asociațiilor coop, din Praga, s’au întrecut în gen­tilețe, arătându-ne tot ce a fost mai important în vechea capi­tala a Cehoslovaciei, atât din punct de vedere economico-so­­cial cât și privitor la tot trecu­tul lor istorico-cultural. Foarte orgolioși de trecutul lor glorios, încă din timpul când ramura imperială a Hab­­sburgilor spanioli, își avea re­ședința la Fraga, au ținut să ne explice amănunțit luptele pe cari le-au dat marii lor gene­rali la Morii Blank, cum și-au pierdut independența și cum li s’au răpit comorile de prin pa­late și muzee, ca și eforturile pe cari le fac astăzi ca să refa­că toate monumentele istorice cum și vechiul palat imperial, unde ste instalat astăzi cu ma­re fast Președintele Republicii Mazaric, care își are statuia în fiecare oraș din Cehoslovacia. După­ vizitarea Palatului, Primăriei, Muzeelor, Biserici­lor și a diferitelor castele ale nobililor și generalilor cari au dus faima eroismului cehoslo­vac, ne-am transportat în noile cartiere din Praga, unde s’au construit cele mai moderne lo­cuințe pentru funcționarii pro­fesioniști și meseriași, numai prin cooperație, atrăgând ad­mirația tuturor vizitatorilor străini care trec prin Praga. Pe malul stâng al Elbei se ri­dică marile depozite ale Cen­tralei cooperative de producție și desfacere, care exportă circa 100.000 vagoane mărfuri și ce­reale, pe lângă cantitățile ce urnizează în fiecare an arom­ei ca hrană pentru soldați și nutreț pentru cai, plus cantită­­ile necesare consumului in­ora. Depozitul este prevăzut cu o moară sistematică și brutăria respectivă, astfel precum am văzut mai în toate centrele pe cari le-am vizitat, unde nu se concepe o cooperativă ideală, fără siloz magazie, de unde grâul bine curățit, trece la moară, iar de acolo pe rând la cernut și în brutării, fabricân­­du­-se zilnic între 5.000—25.000 pâini și anume după numărul de populație, care locuește în centrul respectiv unde este a­­șezată cooperativa regională. , Terminând vizitarea perife­riilor, ne-am oprit la sediul U­­niunii Cooperativelor Agricole unde am admirat fosta sală de ședințe a Consiliului și aceia a comisiei de censori, precum și Școala-Internat pentru științele superioare cooperatiste, frec­ventată de către bacalaureați și studenți, cari intenționează să se angajeze în serviciul coo­perației. Ca să ne dau­ seama de im­portanța mișcării cooperatiste din Cehoslovacia vom reprodu­ce stat­stica din 1919 spre a se vedea progresul pe care l-a fă­cut mișcarea în decursul ulti­milor 10 ani. In Boemia, Moravia și Silezia funcționau la 1919 8357 coope­rative, dintre cari 4223 erau cu răspundere limitată, 4134 neli­mitată, 3803 bănci populare, 1086 coop. agricole, 741 coop. sindicaliste, 35p de c­­istrucție,­­ 985 de consumație și 1343 coop, sistem Schrilz-Delisch. După consolidarea Republi­cii Cehoslovace, capitalul so­cial al acestor coop, care era în sumă de 800.299.000 koroane plus fondurile de rezervă de 585.636.000 koroane, la care se mai adăugau și depunerile de 8.709.675 koroane, s’a mărit con­siderabil și No. cooperativelor a dere și No. cooperativelor a crescut printre cari numai coo­perativele agricole erau la 1929 în număr de 10.456 afiliate la Uniuni regionale, cari la rân­dul lor au aderat ca membre la Uniunea Centrală a coop, din Praga, de unde pornesc toate directivele pe tărâmul coope­ratist. Din bilanțul încheiat la 31/12 1929 reese că capitalul social a fost de 10.004.000 koroane, rea­lizând în ultimul timp un fond de rezervă de 113.712.940,94 pe lângă fondurile proprii de re­zistență cari s’au mărit la su­ma de 123.716.904,04. Bilanțul pe 1929 s’a încheiat cu un total de 1.660.325.442,71. Valoarea depozitelor Uniunii Centrale se ridică la importan­ta sumă de lei 886.554.267,17 pe când cifra de afaceri pe un sin­gur an a atins suma de 20 mili­arde 572.055.869,25 ceea ce în­seamnă peste una sută trei mi­liarde de lei românești, mânuiți de Centrala coop, agricole. In articolul viitor ne vom o­­cupa de Centrala coop, de pro­ducție și consum din Praga și de Coop, model din Drajice. —-------­Bucur. ȘTIRI M. S. Regele va vizita lașul cu prilejul concursului hipic. M. S. va veni împreună cu Regina Maria, Marele Voevod Mihai și A. S. R. Principesa I­­leana. Astăzi s’a înapoiat delega­ția de la Varșovia. D. Mareșal­­ Averescu sosește în țară în ziua de 3 Septem­brie. Revenind în țară ministrul externelor, interimatul d-lui Vaida dela acest departament a încetat de Sâmbătă. In județul Dorohoi s’au des­coperit abuzuri cu împroprie­tărirea. La Constanța contra­bandă de mătăsuri și covoare, la T. Mureș de spirt. La 28 August, ziua aniversă­rii intrării României în război, a avut loc o solemnitate româ­nească la mormântul soldatului necunoscut din Franța. Intr’un interview d. Schober a declarat că problema autria­­că este și o problemă europea­nă în acelaș timp. La Varșovia s-a manifestat contra d-lui Treviranus. t

Next