Neamul Românesc, decembrie 1930 (Anul 25, nr. 268-289)

1930-12-02 / nr. 268

DmECTOR POLITIC i. iomaI REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA S Mării, 2 Decembrie, 1930 BUCUREȘTI (I) , ... I­MAU XXV.­­ Ho.~268 I i Sifâllâ BREZOIANU No« 11» (ptajj) I Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe șease luni, 300 Lei g .^ii^.......................... .a H ^........mammum­^SZZZ^''' autorizati 3» MPO iei " | N. GEORGESCU Ca ergasteri­ Ergasteriul era atelierul sclavilor în vechea Helladă. Acolo, grămădiți în cămăruțe înguste, fără lumină, neîngri­jiți, fără nimeni care să fie la viața lor, mii de oameni, bărbați și femei, se istoviau asudând sudori de sânge pentru folosul și menținerea clasei privilegiate a cetățenilor. Unele industrii moderne — prea multe­­ — amintesc ergas­­teriile. Un atelier expus cinic sau prostește înaintea trecătorilor cari se cască inconștient înaintea acestei suferinți umane, e într'un imobil din fața Bisericii Albe, pe Calea Victoriei cutreierată la luxul Capitalei. In acea pivniță fete și femei, cot la cot, lucrează covoare. Fără lumină ziua, fără aier totdeauna, fierbând în aburii mun­cii lor, ele răsuflă scaunele de lână. Tușesc și asudă. Iar la spate vântul de toamnă prin ferestruicile veșnic deschise le lovește în spate ca un cuțit. Ministeriul Muncii n'are ceva de zis în orașul unde și anima­lele au cine să le proteagă ? N. SOEGA Pângăritor»«­ Dacă politica s’a înfipt în școa­lă până’ntr’atât, în­cât s’ar părea că nici soborul tuturor sfinților din calendar nu mai e în stare s’o scoată, otrăvind sufletul școalei și micșorând prin aceasta pro­gresul învățământului, apoi, nu este mai puțin adevărat că și lo­calurile școlilor noastre n’au ră­mas nespurcate de politician­. Școala, în care ne descoperim când intrăm, unde se găsește o icoană de închinăciune și unde se săvârșește cea mai minunată dintre minunile date în puterea omului prim darurile nesfârșite ale minții și ale sufletului, este astăzi batjocorită de politicieni. Partidul de la cârmă, oricum s’ar numi el, totdeauna a utilizat localurile de școală ca locuri de întâlniri politice, de tribună pen­tru tot ce poate e și mai spurcat din gura omului. Pe catedra, unde cu câteva ceasuri mai înainte, adevărul se resfira cu îmbelșugare în cuprin­sul clasei, spre a fi prins de mi­cii copilași, acum predomină minciuna, ocara și răutatea ome­nească. In fața icoanei la care copii își îndreaptă ruga lor de ajutor și de mulțumire, stau să pună la cale cum ar putea mai bine fura min­țile unei mulțimi naive și atât de încrezătoare, batjocorind pe adversari, ei, politiciani pe poli­ticiani, îngâmfați de norocul pu­terii care a dat­ peste dânșii. In toiul campaniilor electora­le, școlile nu mai sunt așezămin­te de lumină, ci simple locuri de îmbrobodire a minților celor mulți s­pre a nu vedea de­cât nu­mai atât cât vor politicanii pen­tru satisfacerea intereselor lor și atât cât să poată asmuți pe frați unii în contra altora, sau să îm­pingă la lene un popor muncitor, și terfeli o națiune cu calități. Școala nu mai are aspectul ei obișnuit. Ea seamănă mai mult a cârciumă. Scuipații stau înșirați pe dușumeaua pe care copiii știu că este oprit să scuipe. Capetele de țigări stau pe jos ca la cârciu­mă, iar mirosul de tabac te înea­că. Noroiul adus cu picioarele s’a așternut în strat gros. Pereții lo­ (Continuare în pag. II-a). Sfinxul... ...cu surprize al partidului li­beral, a devenit, deja o vreme d. Argetoianu. Emoțiile pe care fostul mini­stru de domenii le provoacă par­tidului său, sunt tot pe atâta de neașteptate pe cât sunt de neplă­cute conducerii. O oarecare discuție s'a ridicat prin presă în jurul reducerii pedepsei fraudatorului fost director al „Monitorului Oficial" Fălcoianu. Cazul se pretează la o discuție, dar nu așa cum a fost pusă, privitoare la cine poartă responsabilitatea decretului de redu­cere a pedepsei. Ea s-a făcut în marginile legii, și pe baza unor regulamente ale funcționării penitenciarelor. Dar clemența parțială care se întinde asupra delicventului de la Monitorul Oficial, nu este decât un ecou reflex al conștiin­ței unei colectivități, a actualului regim care și-a creat, pentru oa­menii săi, condițiuni ce i-au pus la adăpost de ispitele care au nenorocit pe un Fălcoianu. Acesta a furat, timp de cinci ani, o sumă de douăzeci de mi­lioane lei, în timp ce salariul său nu se ridica la două sute de mii anual. Dacă ispășitorul de la Văcărești ar fi apucat vremile fericite ale regimului actual, și ar fi avut, ca și d. Vidrighin, o remunerație anuală de patru milioane de lei, el n'ar mai fi avut nevoie să fure spre a-și satisface pasiunile. Cele două duzini de milioane le-ar fi luat, cu forme, din bugetul statului, care l-ar fi recunoscut, pe deasupra, ca mare specialist... Clemența aruncată lui Fălcoianu nu este decât concluzia umană a reflexiunilor pe cari le deșteaptă nestatornicia judecății omenești asupra binelui și răului, asupra celor două morale pe cari par­ că se desparte o epocă... In tara cametei oficiale Pentru conducătorii actuali, cari făgăduesc combaterea, ur­mată de stârpirea „legală" a cametei, ca și pentru milioane­le de oameni creduli, extaziați înaintea irealizabilei minuni fă­găduite, am pornit să desvălu­­im neputința oficială și notorie în această materie aridă, ca și în atâtea altele. Operația este de­sigur, dezagreabilă. In primul rând pentru gene­rozitatea factice și ușurică, a guvernului care își împlinește, ultimele obligații triste și testa­mentare. E neplăcut să trezim la realitate și țara sufocată de dobânzi enorme. Dar e de o mie de ori mai chibzuit să o che­măm din sfera iluziilor primej­dioase, în care o îmbrobodesc mereu, și pe rând, toate guver­nele . Dintre toate țările Europei, noi avem cel mai ridicat scont al Băncei de Emisiune, 9 la su­tă. O singură țară ne-a întrecut, de două luni, Bulgaria. Toate celelalte, neutre, învingătoare sau învinse, au condițiuni mult mai bune,­­ care pot duce și duc în mod logic, la o eftinire a creditului. In ordinea aceasta, ca în a­­tâtea altele, ne întrec nu numai state, puternice, ca Anglia, Franța, Japonia, Germania în­vinsă... Sunt cu mult înaintea României, Cehoslovacia, Olan­da, Iugoslavia... Austria învin­să, desmembrată, incapabilă să constitue un stat normal, Unga­ria falsificărilor oficiale și a gă­­lăgiei iridente, statele baltice în frunte cu Estonia și Livonia, Danzig-ul, Portugalia și Polo­nia, — toate oferă credit mult mai eftin, comerțului, industriei, agriculturei. Iată încă o dată, o scurtă re­capitulare : Bulgaria 10 la sută (dela Septembrie 1950); Ro­mânia 9%; Ungaria 5­­A%; A­­ustria­­ 5­ % ; Portugalia, Polo­nia 7% ; Iugoslavia 5%; Ceho­slovacia 5% ! Ar trebui să ii re­memoreze, toți guvernanții de ori și de azi, — iar trubadurii acordurilor dintre partide, să ii pună pe note și să-l urle la răs­pântii, refrenul spăimântător al mizeriei noastre. Când Banca Națională a Ro­mâniei, pentru înalte și misteri­oase socoteli valutare, pretin­de, cu cheltuelile de rigoare, 10 la sută, pentru hârtia ei mo­nedă, — a se vorbi de zdrobi­rea legală a camerei, este cel puțin o imprudență. Cheltuelile de re^ie strictă, de impuneri și pagube, urcă scontul la 14—15 la sută. Asta se petrece în România victo­rioasă și bogată. Intr'o structură economică normală, dobânda cu care tre­­bue oferit capitalul producăto­rului, agricultor sau fabricant, e de cel mult 7%. Făgăduind distrugerea came­rei, guvernul Mironescu umblă cu primejdiosul scurt­circuit al ultimelor decepții... Raționalizarea Muncei Conferințele d-lor Prof. Stavri Cunescu și Rădulescu-Motru, la In­stitutul de organizeri științifici a Muncei. CONFERINȚA D-LUI INGINER STAVRI CUNESCU Eri s’a ținut la Institutul ro­mânesc pentru organizarea știin­țifică a muncii, conferința d-lui ing. Stavri C. Cunescu, director general al muncii, despre „Rolul învățământului muncitoresc in e­­conomia națională”. Plecând de la principiul de ra­ționalizare că trebue să dăm o egală importanță tuturor facto­rilor care contribue la așezarea unei bune economii naționale, conferențiarul scoate în evidență datoria societății de a se îngriji serios de cultura ce tredue dată muncitorimii. Desprinde din această mare massă a muncitorilor pe mese­riași, adică pe acei cari fie nu­mai cu mâna, fie ajutați de u­­nelte sau mașini, transformă ma­teria primă într-un produs ce răspunde unei nevoi de consu­mație. Cum caracterul actual al pro­ducției, la noi ca și aiurea, înce­pe a deveni științific, și tinde a deveni tot mai științific sub în­râurirea principiilor de raționa­lizare cari pătrund în toate ra­murile activității umane, este absolut necesar ca meseriașii a căror muncă formează baza pro­ducției, să aibă o pregătire mi­nimă necesară, însă în massă, și nu pe alese. Trebue deci să lup­tăm pentru a combate acest anal­fabetism tehnic care lipsește pe meseriaș de o înțelegere deplină a meseriei, împiedicându-1 de a domina meseria, în loc de a se lăsa dominat de ea. Combaterea acestui analfabetism tehnic nu o pot face școalele actuale de me­serii, deoarece ele selecționează o foarte mică sinceritate, care de altfel continuă să se izoleze de massa meseriașilor. Acest rol de combatere revine învățământului muncitoresc. Dar independent de latura tehnică a învățământului munci­toresc, acesta își găsește o justi­ficare mult­ mai amplă în viața reală a societății, pentru că este chemat să satisfacă unele nevoi vitale ale societății, deci implicit și al economiei naționale. Analizând, în lumina acestor considerații, posibilitățile pe care organizarea actuală a învăță­mântului general le dă pentru a cultiva pe meseriași, constatăm că : 1) Cultu­ra generală pe care meseriașul o capătă în cursul primar obligator este insuficien­tă și devine chiar inexistentă da­că meseriașul nu are posibilita­tea să și-o întărească ulterior. 2) Cultura de specialitate se dă, sau numai unei minorități în școalele de meserii, sau de loc massei meseriașiori cari urmea­ză filiera, ucenic lucrător, calfă, sub ocrotirea unui patron. La pa­tron în adevăr meseriașul nu poate căpăta decât îndemânarea manuală, patronul neavând de multe ori capacitatea, și în tot cazul interesul sau grija de a da o pregătire științifică cât de mică și o pregătire intelectuală. 3) Cultura socială, atât de necesară pe aceste vremuri de frământări sociale este inexistentă, nu nu­mai pentru meseriași, dar și în celelalte ramuri de învățământ. Din toate acestea rezultă ne­cesitatea unui învățământ al massei meseriașilor care să dea acele trei culturi absolut indis­pensabile și care este învățămân­tul muncitoresc. Conferențiarul a arătat apoi ceea ce s’a făcut până în prezent la noi și greutățile întâmpinate de acest învățământ prin schim­­barea unei tradiții lovind ideile sau interesele unora sau altora. Toate discuțiile ce se fac și toată patima ce se pune de multe ori în aceste discuții, nu va putea împiedica însă ca acest învăță­mânt muncitoresc să se desvolte din ce în ce mai mult, ca unul care corespunde perfect unor ce­­rinți vitale ale societății, și deci unei bune așezări a economiei naționale. CONFERINȚA D-lUI PROF. RA­­DULESCU-MOTRU Duminică, la Institutul româ­nesc de organizare științifică a muncii, d. prof. RADULESCU­­MOTRU a țintuit conferința sa des­pre „Vocațiune și profesiune“. Lim­bagiuul dă un înțeles deose­bit vocațiumi­i și profesiunii. In vo­­cațiuine se accentui­ază mai ales de­­zi­nteresarea, originali­tatea și spon­taneitatea instinctivă. Profesiunea om este un cadru de tehnică rigi­dă, căreia omul trebue numai de­cât să se conformeze. Ci fiecare profesiune prezintă o elasticitate în care își face un joc­ liber spon­taneitatea individuală. Indivizii înoitori ai teh­n­icei profesionale sunt oameni de vocațiune. Al­egerea urnei profesiunii nu se face întotdeauna în vederea in­­teresu­lui personal, ci și după nim­bul care înconjoară pro­fes­iunea. Acest nimb depinde de atmosfera culturală a fiecărei epoci. Conferențiarul termină făcând mai multe apliicațiuni la țara noas­tră. In contra tendințelor manifes­tate de uniii în favoarea etatismu­lui și chiar a mașini­smului, după modelul aplicat de sovie­tul ru­sesc, dânsul se pronunță pentru întărirea inițiativei individuale prim cultivarea vocafaunilor. (Continuare în pag. Il-a) 4 DIRECTOR Internă Externă S­ituafia — Comercianții au ținut ieri întrunite în sala Frascati protes­tând împotriva actualului sistem de impozite. La ieșire ei au aclamat pe M. S. Regele care vizita un magazin din apropiere. — S-au întrunit în Capitală și dentiștii. — Liga Culturală și-a ținut ieri adunarea generală anuală. — La Brăila s’a deschis ieri congresul studențesc. — Șome­rii s’au întrunit și ei în Capitală. — Desideratele Sfaturilor Negustorești vor fi azi prezentate Su­veranului de către o delegație. — D. C. Argetoianu a ținut ori la Institutul Social Român o conferință despre curentele naționaliste în Federația europeană. — Sătpămâna aceasta va fi pe cît se pare decisivă pentru situa­ția politică. — Se prepară o mișcare în diplomație. — Noul cabinet austriac va fi constituit de d. Ender. — In culisele Kremlinului se petrec lucruri ciudate. Se crede că Stalin este prizonierul comitetului director. — D. Vandervelde s’a îngrozit de regimul opresiunii sovietice, de care și-a dat seama în recenta sa călătorie în Rusia. — Deficitul budgetar în Statele­ Unite e de 180 milioane dolari. în jurul publicațiilor autorităților Unele ziare, protestează împo­triva h­otărîrei consiliului de mi­niștri, prin care, dela 1 Decem­­­­brie 1930, publicațiile tuturor au­­­­torităților publice se vor da ad­­­­ministrațiilor de ziare prin „Ra­­j dor“. Noi felicităm guvernul dacă a­m luat această măsură dreaptă.­­ De ani de zile, se abuzează de­­ unele organe oficiale, care admit un fel de monopol numai pentru unele ziare, care încasează destul pentru publicații și licitații anun­țate. Credem că acum s-a încheiat cu regimul de favoritism, înțelegem să se prefere marile foi de tiraj. Dar nu socotim echi­tabil să se refuze ziarelor serioa­se, și cu prestigiu dreptul la in­serțiile oficiale. E rândul joc. „Rador” să proce­deze cu dreptate și să refuze nu­mai rolul fructuos, dar bizar, de a încasa ea remizele agenților de publicitate, acceptând un trata­­­ment nedrept și scandalos. E rolul agenției „Rador” să îndrepteze un sistem dăunător și parțial. impul cornerului de grâu în Bulgaria Măsurile ga­verniului de la Sofia Statul Bulgar a acordat Coope­rației un prim credit de (cinci sute de milioane) 500.000.000 leva cu scopul special de a face cum­păr­ătu­ri ferme de cereale—grâu, porumb, orz. Printr’un decret sau decizie a consiliului de miniștri s-a fixat un preț uniform de cumpărare ca­re este: Grâu, 3.60—4.20 leva kgr.; Po­rumbul, 3 leva kgr.; Orzul, 2.30 leva kgr. Grâul cumpărat de cooperative este destinat: cel de calitate in­ferioară Ministerului Armatei, Jandarmeriei, Stabilimentelor mari industriale pentru hrana lu­crătorilor și Primăriilor Comu­nelor urbane, cel de calitate su­perioară este destinat exportului. S’a fixat prețul pâinei integra­le la 4 leva și pâinea de lux la 8 leva kgr. Primăriile sunt obligate să se aprovizioneze cu grâul necesar până la recolta viitoare, și mori­le nu au voe să-și procure grâul decât de la primării. Pe măsură ce cooperația vinde la armată, primării etc., grâul, de­pune la Banca Națională Bulga­ră, costul, așa că treptat-treptat să se achite împrumutul de 500 milioane acordat de Banca Națio­nală Bulgară. Chitanțele de depozitare în ma­gaziile Cooperației, pot fi date de producători percepțiilor pen­tru achitarea datoriilor în care caz, indiferent de calitatea grâu­lui depus, li se socotește prețul uniform maxim de 4.20 leva. Prisosul de grâu calitate supe­rioară îl exporta până acum în Grecia. Acum insă se zvonește că Statul Bulgar va opri cu desăvâr­șire eșirea grâului din țară pen­tru a se asigura consumul intern al anului viitor, de­oarece, față de faptul că s-a semănat numai 20% din întinderea semănată a­­nul trecut cu grâu, se prevede lip­sa grâului în anul viitor. ----------— x □ x-----------­ Știri Intervievul d-lui C. Argetoianu a provocat numeroase și variate comentarii în toate cercurile poli­tice. La Oradea Mare a avut loc ieri congresul liberal. Nici o declarație care să lămu­rească cu ceva situația pe care lumea așteaptă s’o vadă clarifi­cată. In schimb s’a aruncat cu ouă clocite în oratori, cu toate că d. general Moșoiu amenința cu moartea pe auditorii recalcitranți. * Liberalii georgiști au ținut și ei un congres la Brăila. * Ieri s’au consfătuit d-nii Miro­­mescu, Popovici și Madgearu cu privire la buget și la legile depen­dințe de acesta. -------------- x □ x-------------­ însemnări de Al. Lascarov-Moldovanu IN JURUL DIRECȚIEI EDU­CAȚIEI POPORULUI. — Atacată mai înainte de a-și fi început cu temei rostul activității ei, — pe­trecută apoi d­ealungul dăinuirei ei de o adversitate din cele mai ciudate, — învinuită de tot felul de păcate inexistente, Direcția E­­ducației Poporului își închee în curând primul ei an de existență. Cu acest prilej e bine să răs­pundem mai întâi la câteva învi­nuiri de ordin bănesc, după care vom arăta roadele acestui prim an de funcționare, expunere care va constitui, indirect, un răspuns ce­lorlalte învinuiri, de ordin cul­tural.­­ Două au fost principalele învi­nuiri cu privire la budgetul Di­recției. S’a zis și s’a scris că acea­stă Direcție înghite câteva sute de milioane cu budgetul ei, și că a­­genții culturali de tot felul, utili­zați de ea, se bucură de un trata­ment bănesc extraordinar. S’a zis că fiecare funcționar cultural a­­ciuat acolo, are între 30—40.000 lei pe lună, etc... Adevărul asupra acestor afirma­­țiuni gratuite, ni-1 dă budgetul instituției, care poate fi cercetat de oricine își dă osteneala a citi Budgetul Statului. Budgetul întregei Direcții pe 1930 se cifrează la suma totală de 162.000. 000 (una sută șase zeci și două milioane) lei. Din această cifră trebue dată deoparte dintr-odată suma de 105.000. 000 (una sută cinci mi­lioane) lei, care reprezintă vechile subvenții ale Operei și ale Teatre­lor Naționale. Restul de 57 milioane (care in cursul anului a­ fost comprimat cu câteva milioane) este alocat pentru întreaga activitate cultu­rală a țării: . subvenții culturale, Radio (5 milioane), Academia (un milion), Astra, cinematograf cul­tural, fondare de biblioteci, sport, publicații, etc., după cum vom a­­răta, mai amănunțit, la vale. Pentru personalul administra­tiv și cultural, inclusiv cheltue­­lele propriu zise de deplasare și de administrație, nu a fost desti­nată decât suma de 5 (cinci) mi­lioane. In ce privește plata funcționa­rilor administrativi, ea este con­formă cu salariile ceoorlalte mi­nistere, iar personalul cultural propriu zis, alcătuit din 15—20 persoane, a fost plătit cu sume variind între 6000 lei și 12.000 lei lunar. Acesta este adevărul adevărat asupra celor două puncte, care au format obiectul atâtor acuzațiuni gratuite, puse în circulație cu sco­puri pe care nu le putem cu­noaște. Judece oricine, dacă în aseme­nea împrejurări, se putea vorbi de­ o risipă a banului public, când numai Franța, de pildă, are alo­cată, pentru cultura țării, sum­a de trei miliarde lei. In ce privește activitatea ei pro­priu zisă, — vom putea constata, că și aici, se poate răspunde cu succes învinuirilor pornite din di­ferite lagăre, învinuiri tot atât de neîntemeiate ca și acele care au precedat. De alfel,­ pentru oame­nii de bună intenție, există un mijloc fără greș în această pri­vință : să vină, să cerceteze și să vadă. Faptele sunt mai tari ca orice. Direcția Educației, prin faptele celui dintâi an al dăinuirei ei, își afirmă cu prisosință atât legiti­mitatea rostului ei, cât și deose­bita însemnătate a acestui rost în desvoltarea spirituală a nației noastre. Și trebue notat dintr-un înce­put, că ea a avut necontenit de luptat cu o tataia insuficientă budgetară. O sumă de 50 milioa­ne pentru activitatea culturală a întregei țări, este o sumă deri­zorie. Și totuși, Direcția Educației Po­porului a acționat în acest an pe variate, terenuri de cultură națio­nală. Mai întâi, ea a sprijinit 13 ins­tituții de cultură, în frunte cu A­­cademia, Arta, Casele Nationale... A dat ajutor la 173 scriitori, cumpărându-le cărți sau ajutăm­du-i să-și tipărească lucrările. A subvenționat 37 reviste cul­turale. A tipărit revista culturală „Boa­be de Grâu”, care este — cre­dem — una din cele mai bune de acest gen, din centrul Europei. A editat revista „Vatra” pentru popor, într’o tipăritură din cele mai alese. A dat la iveală „Cartea Misio­narului’’ — punând astfel în mâ­na agentului de cultură sătesc, cele mai complect îndreptar cul­tural din câte există în publicis­tica românească. A publicat chestionare de fol­klore și de anchete sociale tre­buitoare monografiilor rurale și urbane. Direcția a ajutat cu cărți, înte­meind biblioteci în peste 50 co­muni. Publicații sanitare populare au fost date la iveală, pentru comba­terea boalelor sociale. De la 1 ianuarie până la 1 Oc­tombrie, misionarii direcției au transmis prin Radio 240 confe­rințe. Programul săptămânal pentru sat e lucrarea Direcției Educației. S’au înființat 12 posturi de ra­dio sătesc. A fost înființată ambulanța sa­­nitar-culturală, făcându-se nume­roase descinderi în comunele din jurul Capitalei. Unele din aceste descinderi au fost a­devărate cea­suri de obștească sărbătoare și de fecundă luare de contact cu pă­turile sătești. S-a înființat ceasul de lectură pentru copiii școalelor primare. S’a organizat expoziția copilu­lui, în sala „Ileana” de la „Cartea Românească”. De asemenea: „Săptămâna poe­ziei”, ziua de propagandă împo­triva tuberculozei și a sifilisului. S’a făcut, în Basarabia, o în­tinsă anchetă culturală, pe jude­țe, —■ ale cărei rezultate sunt con­semnate în voluminoase rapoarte. S-a ținut de către conferențiarii Direcției un mare număr de con­ferințe în țară, cu diferite prile­juri. La cererea deosebitelor societăți culturale, Direcția a trimis confe­rențiari și lectori pentru șezăto­­rile lor. Pentru o mai bună îndrumare a unei sănătoase politici­ cultu­rale, Direcția Educației a purei la facerea statisticei așez­aminti­lor de cultură din întreaga țară înregistrând toate amănuntele nu­cesare unei complecte monoga­fii. Direcția Educației mai are­­ sarcina ei darea avizelor asupr înființării persoanelor juridice făcând în acest an un număr con­siderabil de avize, după preala­bile cercetări. Ca o ultimă îndatorire ce și­­impus Direcția Educației Popo­rului, a fost aceea, ca, prin con­ferențiarii și misionarii ei, să ac­tiveze la solidarizarea tuturo instituțiilor culturale din țară cugetând la o viitoare federali­zare a lor, într’un formidabil ins­trument de prefacere spirituală neamului nostru, întru promova­rea lui pe luminoasele făgașe al viitorului. Iată în puține cuvinte oare est adevărul asupra acestei Direcții atât de mult bârfită și atât de pu­țin cunoscută. Căci dacă ar fi cunoscută, n’ar mai fi bârfită, ci ar fi iubită , înconjurată de grija tuturor,­­ dăinuind pentru folosul obștesc. t

Next