Neamul Românesc, decembrie 1930 (Anul 25, nr. 268-289)
1930-12-02 / nr. 268
DmECTOR POLITIC i. iomaI REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA S Mării, 2 Decembrie, 1930 BUCUREȘTI (I) , ... IMAU XXV. Ho.~268 I i Sifâllâ BREZOIANU No« 11» (ptajj) I Abonamente. Pe un an, 600 Lei—Pe șease luni, 300 Lei g .^ii^.......................... .a H ^........mammum^SZZZ^''' autorizati 3» MPO iei " | N. GEORGESCU Ca ergasteri Ergasteriul era atelierul sclavilor în vechea Helladă. Acolo, grămădiți în cămăruțe înguste, fără lumină, neîngrijiți, fără nimeni care să fie la viața lor, mii de oameni, bărbați și femei, se istoviau asudând sudori de sânge pentru folosul și menținerea clasei privilegiate a cetățenilor. Unele industrii moderne — prea multe — amintesc ergasteriile. Un atelier expus cinic sau prostește înaintea trecătorilor cari se cască inconștient înaintea acestei suferinți umane, e într'un imobil din fața Bisericii Albe, pe Calea Victoriei cutreierată la luxul Capitalei. In acea pivniță fete și femei, cot la cot, lucrează covoare. Fără lumină ziua, fără aier totdeauna, fierbând în aburii muncii lor, ele răsuflă scaunele de lână. Tușesc și asudă. Iar la spate vântul de toamnă prin ferestruicile veșnic deschise le lovește în spate ca un cuțit. Ministeriul Muncii n'are ceva de zis în orașul unde și animalele au cine să le proteagă ? N. SOEGA Pângăritor»« Dacă politica s’a înfipt în școală până’ntr’atât, încât s’ar părea că nici soborul tuturor sfinților din calendar nu mai e în stare s’o scoată, otrăvind sufletul școalei și micșorând prin aceasta progresul învățământului, apoi, nu este mai puțin adevărat că și localurile școlilor noastre n’au rămas nespurcate de politician. Școala, în care ne descoperim când intrăm, unde se găsește o icoană de închinăciune și unde se săvârșește cea mai minunată dintre minunile date în puterea omului prim darurile nesfârșite ale minții și ale sufletului, este astăzi batjocorită de politicieni. Partidul de la cârmă, oricum s’ar numi el, totdeauna a utilizat localurile de școală ca locuri de întâlniri politice, de tribună pentru tot ce poate e și mai spurcat din gura omului. Pe catedra, unde cu câteva ceasuri mai înainte, adevărul se resfira cu îmbelșugare în cuprinsul clasei, spre a fi prins de micii copilași, acum predomină minciuna, ocara și răutatea omenească. In fața icoanei la care copii își îndreaptă ruga lor de ajutor și de mulțumire, stau să pună la cale cum ar putea mai bine fura mințile unei mulțimi naive și atât de încrezătoare, batjocorind pe adversari, ei, politiciani pe politiciani, îngâmfați de norocul puterii care a dat peste dânșii. In toiul campaniilor electorale, școlile nu mai sunt așezăminte de lumină, ci simple locuri de îmbrobodire a minților celor mulți spre a nu vedea decât numai atât cât vor politicanii pentru satisfacerea intereselor lor și atât cât să poată asmuți pe frați unii în contra altora, sau să împingă la lene un popor muncitor, și terfeli o națiune cu calități. Școala nu mai are aspectul ei obișnuit. Ea seamănă mai mult a cârciumă. Scuipații stau înșirați pe dușumeaua pe care copiii știu că este oprit să scuipe. Capetele de țigări stau pe jos ca la cârciumă, iar mirosul de tabac te îneacă. Noroiul adus cu picioarele s’a așternut în strat gros. Pereții lo (Continuare în pag. II-a). Sfinxul... ...cu surprize al partidului liberal, a devenit, deja o vreme d. Argetoianu. Emoțiile pe care fostul ministru de domenii le provoacă partidului său, sunt tot pe atâta de neașteptate pe cât sunt de neplăcute conducerii. O oarecare discuție s'a ridicat prin presă în jurul reducerii pedepsei fraudatorului fost director al „Monitorului Oficial" Fălcoianu. Cazul se pretează la o discuție, dar nu așa cum a fost pusă, privitoare la cine poartă responsabilitatea decretului de reducere a pedepsei. Ea s-a făcut în marginile legii, și pe baza unor regulamente ale funcționării penitenciarelor. Dar clemența parțială care se întinde asupra delicventului de la Monitorul Oficial, nu este decât un ecou reflex al conștiinței unei colectivități, a actualului regim care și-a creat, pentru oamenii săi, condițiuni ce i-au pus la adăpost de ispitele care au nenorocit pe un Fălcoianu. Acesta a furat, timp de cinci ani, o sumă de douăzeci de milioane lei, în timp ce salariul său nu se ridica la două sute de mii anual. Dacă ispășitorul de la Văcărești ar fi apucat vremile fericite ale regimului actual, și ar fi avut, ca și d. Vidrighin, o remunerație anuală de patru milioane de lei, el n'ar mai fi avut nevoie să fure spre a-și satisface pasiunile. Cele două duzini de milioane le-ar fi luat, cu forme, din bugetul statului, care l-ar fi recunoscut, pe deasupra, ca mare specialist... Clemența aruncată lui Fălcoianu nu este decât concluzia umană a reflexiunilor pe cari le deșteaptă nestatornicia judecății omenești asupra binelui și răului, asupra celor două morale pe cari par că se desparte o epocă... In tara cametei oficiale Pentru conducătorii actuali, cari făgăduesc combaterea, urmată de stârpirea „legală" a cametei, ca și pentru milioanele de oameni creduli, extaziați înaintea irealizabilei minuni făgăduite, am pornit să desvăluim neputința oficială și notorie în această materie aridă, ca și în atâtea altele. Operația este desigur, dezagreabilă. In primul rând pentru generozitatea factice și ușurică, a guvernului care își împlinește, ultimele obligații triste și testamentare. E neplăcut să trezim la realitate și țara sufocată de dobânzi enorme. Dar e de o mie de ori mai chibzuit să o chemăm din sfera iluziilor primejdioase, în care o îmbrobodesc mereu, și pe rând, toate guvernele . Dintre toate țările Europei, noi avem cel mai ridicat scont al Băncei de Emisiune, 9 la sută. O singură țară ne-a întrecut, de două luni, Bulgaria. Toate celelalte, neutre, învingătoare sau învinse, au condițiuni mult mai bune, care pot duce și duc în mod logic, la o eftinire a creditului. In ordinea aceasta, ca în atâtea altele, ne întrec nu numai state, puternice, ca Anglia, Franța, Japonia, Germania învinsă... Sunt cu mult înaintea României, Cehoslovacia, Olanda, Iugoslavia... Austria învinsă, desmembrată, incapabilă să constitue un stat normal, Ungaria falsificărilor oficiale și a gălăgiei iridente, statele baltice în frunte cu Estonia și Livonia, Danzig-ul, Portugalia și Polonia, — toate oferă credit mult mai eftin, comerțului, industriei, agriculturei. Iată încă o dată, o scurtă recapitulare : Bulgaria 10 la sută (dela Septembrie 1950); România 9%; Ungaria 5A%; Austria 5 % ; Portugalia, Polonia 7% ; Iugoslavia 5%; Cehoslovacia 5% ! Ar trebui să ii rememoreze, toți guvernanții de ori și de azi, — iar trubadurii acordurilor dintre partide, să ii pună pe note și să-l urle la răspântii, refrenul spăimântător al mizeriei noastre. Când Banca Națională a României, pentru înalte și misterioase socoteli valutare, pretinde, cu cheltuelile de rigoare, 10 la sută, pentru hârtia ei monedă, — a se vorbi de zdrobirea legală a camerei, este cel puțin o imprudență. Cheltuelile de re^ie strictă, de impuneri și pagube, urcă scontul la 14—15 la sută. Asta se petrece în România victorioasă și bogată. Intr'o structură economică normală, dobânda cu care trebue oferit capitalul producătorului, agricultor sau fabricant, e de cel mult 7%. Făgăduind distrugerea camerei, guvernul Mironescu umblă cu primejdiosul scurtcircuit al ultimelor decepții... Raționalizarea Muncei Conferințele d-lor Prof. Stavri Cunescu și Rădulescu-Motru, la Institutul de organizeri științifici a Muncei. CONFERINȚA D-LUI INGINER STAVRI CUNESCU Eri s’a ținut la Institutul românesc pentru organizarea științifică a muncii, conferința d-lui ing. Stavri C. Cunescu, director general al muncii, despre „Rolul învățământului muncitoresc in economia națională”. Plecând de la principiul de raționalizare că trebue să dăm o egală importanță tuturor factorilor care contribue la așezarea unei bune economii naționale, conferențiarul scoate în evidență datoria societății de a se îngriji serios de cultura ce tredue dată muncitorimii. Desprinde din această mare massă a muncitorilor pe meseriași, adică pe acei cari fie numai cu mâna, fie ajutați de unelte sau mașini, transformă materia primă într-un produs ce răspunde unei nevoi de consumație. Cum caracterul actual al producției, la noi ca și aiurea, începe a deveni științific, și tinde a deveni tot mai științific sub înrâurirea principiilor de raționalizare cari pătrund în toate ramurile activității umane, este absolut necesar ca meseriașii a căror muncă formează baza producției, să aibă o pregătire minimă necesară, însă în massă, și nu pe alese. Trebue deci să luptăm pentru a combate acest analfabetism tehnic care lipsește pe meseriaș de o înțelegere deplină a meseriei, împiedicându-1 de a domina meseria, în loc de a se lăsa dominat de ea. Combaterea acestui analfabetism tehnic nu o pot face școalele actuale de meserii, deoarece ele selecționează o foarte mică sinceritate, care de altfel continuă să se izoleze de massa meseriașilor. Acest rol de combatere revine învățământului muncitoresc. Dar independent de latura tehnică a învățământului muncitoresc, acesta își găsește o justificare mult mai amplă în viața reală a societății, pentru că este chemat să satisfacă unele nevoi vitale ale societății, deci implicit și al economiei naționale. Analizând, în lumina acestor considerații, posibilitățile pe care organizarea actuală a învățământului general le dă pentru a cultiva pe meseriași, constatăm că : 1) Cultura generală pe care meseriașul o capătă în cursul primar obligator este insuficientă și devine chiar inexistentă dacă meseriașul nu are posibilitatea să și-o întărească ulterior. 2) Cultura de specialitate se dă, sau numai unei minorități în școalele de meserii, sau de loc massei meseriașiori cari urmează filiera, ucenic lucrător, calfă, sub ocrotirea unui patron. La patron în adevăr meseriașul nu poate căpăta decât îndemânarea manuală, patronul neavând de multe ori capacitatea, și în tot cazul interesul sau grija de a da o pregătire științifică cât de mică și o pregătire intelectuală. 3) Cultura socială, atât de necesară pe aceste vremuri de frământări sociale este inexistentă, nu numai pentru meseriași, dar și în celelalte ramuri de învățământ. Din toate acestea rezultă necesitatea unui învățământ al massei meseriașilor care să dea acele trei culturi absolut indispensabile și care este învățământul muncitoresc. Conferențiarul a arătat apoi ceea ce s’a făcut până în prezent la noi și greutățile întâmpinate de acest învățământ prin schimbarea unei tradiții lovind ideile sau interesele unora sau altora. Toate discuțiile ce se fac și toată patima ce se pune de multe ori în aceste discuții, nu va putea împiedica însă ca acest învățământ muncitoresc să se desvolte din ce în ce mai mult, ca unul care corespunde perfect unor cerinți vitale ale societății, și deci unei bune așezări a economiei naționale. CONFERINȚA D-lUI PROF. RADULESCU-MOTRU Duminică, la Institutul românesc de organizare științifică a muncii, d. prof. RADULESCUMOTRU a țintuit conferința sa despre „Vocațiune și profesiune“. Limbagiuul dă un înțeles deosebit vocațiumii și profesiunii. In vocațiuine se accentuiază mai ales dezinteresarea, originalitatea și spontaneitatea instinctivă. Profesiunea om este un cadru de tehnică rigidă, căreia omul trebue numai decât să se conformeze. Ci fiecare profesiune prezintă o elasticitate în care își face un joc liber spontaneitatea individuală. Indivizii înoitori ai tehnicei profesionale sunt oameni de vocațiune. Alegerea urnei profesiunii nu se face întotdeauna în vederea interesului personal, ci și după nimbul care înconjoară profesiunea. Acest nimb depinde de atmosfera culturală a fiecărei epoci. Conferențiarul termină făcând mai multe apliicațiuni la țara noastră. In contra tendințelor manifestate de uniii în favoarea etatismului și chiar a mașinismului, după modelul aplicat de sovietul rusesc, dânsul se pronunță pentru întărirea inițiativei individuale prim cultivarea vocafaunilor. (Continuare în pag. Il-a) 4 DIRECTOR Internă Externă Situafia — Comercianții au ținut ieri întrunite în sala Frascati protestând împotriva actualului sistem de impozite. La ieșire ei au aclamat pe M. S. Regele care vizita un magazin din apropiere. — S-au întrunit în Capitală și dentiștii. — Liga Culturală și-a ținut ieri adunarea generală anuală. — La Brăila s’a deschis ieri congresul studențesc. — Șomerii s’au întrunit și ei în Capitală. — Desideratele Sfaturilor Negustorești vor fi azi prezentate Suveranului de către o delegație. — D. C. Argetoianu a ținut ori la Institutul Social Român o conferință despre curentele naționaliste în Federația europeană. — Sătpămâna aceasta va fi pe cît se pare decisivă pentru situația politică. — Se prepară o mișcare în diplomație. — Noul cabinet austriac va fi constituit de d. Ender. — In culisele Kremlinului se petrec lucruri ciudate. Se crede că Stalin este prizonierul comitetului director. — D. Vandervelde s’a îngrozit de regimul opresiunii sovietice, de care și-a dat seama în recenta sa călătorie în Rusia. — Deficitul budgetar în Statele Unite e de 180 milioane dolari. în jurul publicațiilor autorităților Unele ziare, protestează împotriva hotărîrei consiliului de miniștri, prin care, dela 1 Decembrie 1930, publicațiile tuturor autorităților publice se vor da administrațiilor de ziare prin „Raj dor“. Noi felicităm guvernul dacă am luat această măsură dreaptă. De ani de zile, se abuzează de unele organe oficiale, care admit un fel de monopol numai pentru unele ziare, care încasează destul pentru publicații și licitații anunțate. Credem că acum s-a încheiat cu regimul de favoritism, înțelegem să se prefere marile foi de tiraj. Dar nu socotim echitabil să se refuze ziarelor serioase, și cu prestigiu dreptul la inserțiile oficiale. E rândul joc. „Rador” să procedeze cu dreptate și să refuze numai rolul fructuos, dar bizar, de a încasa ea remizele agenților de publicitate, acceptând un tratament nedrept și scandalos. E rolul agenției „Rador” să îndrepteze un sistem dăunător și parțial. impul cornerului de grâu în Bulgaria Măsurile gaverniului de la Sofia Statul Bulgar a acordat Cooperației un prim credit de (cinci sute de milioane) 500.000.000 leva cu scopul special de a face cumpărături ferme de cereale—grâu, porumb, orz. Printr’un decret sau decizie a consiliului de miniștri s-a fixat un preț uniform de cumpărare care este: Grâu, 3.60—4.20 leva kgr.; Porumbul, 3 leva kgr.; Orzul, 2.30 leva kgr. Grâul cumpărat de cooperative este destinat: cel de calitate inferioară Ministerului Armatei, Jandarmeriei, Stabilimentelor mari industriale pentru hrana lucrătorilor și Primăriilor Comunelor urbane, cel de calitate superioară este destinat exportului. S’a fixat prețul pâinei integrale la 4 leva și pâinea de lux la 8 leva kgr. Primăriile sunt obligate să se aprovizioneze cu grâul necesar până la recolta viitoare, și morile nu au voe să-și procure grâul decât de la primării. Pe măsură ce cooperația vinde la armată, primării etc., grâul, depune la Banca Națională Bulgară, costul, așa că treptat-treptat să se achite împrumutul de 500 milioane acordat de Banca Națională Bulgară. Chitanțele de depozitare în magaziile Cooperației, pot fi date de producători percepțiilor pentru achitarea datoriilor în care caz, indiferent de calitatea grâului depus, li se socotește prețul uniform maxim de 4.20 leva. Prisosul de grâu calitate superioară îl exporta până acum în Grecia. Acum insă se zvonește că Statul Bulgar va opri cu desăvârșire eșirea grâului din țară pentru a se asigura consumul intern al anului viitor, deoarece, față de faptul că s-a semănat numai 20% din întinderea semănată anul trecut cu grâu, se prevede lipsa grâului în anul viitor. ----------— x □ x----------- Știri Intervievul d-lui C. Argetoianu a provocat numeroase și variate comentarii în toate cercurile politice. La Oradea Mare a avut loc ieri congresul liberal. Nici o declarație care să lămurească cu ceva situația pe care lumea așteaptă s’o vadă clarificată. In schimb s’a aruncat cu ouă clocite în oratori, cu toate că d. general Moșoiu amenința cu moartea pe auditorii recalcitranți. * Liberalii georgiști au ținut și ei un congres la Brăila. * Ieri s’au consfătuit d-nii Miromescu, Popovici și Madgearu cu privire la buget și la legile dependințe de acesta. -------------- x □ x------------- însemnări de Al. Lascarov-Moldovanu IN JURUL DIRECȚIEI EDUCAȚIEI POPORULUI. — Atacată mai înainte de a-și fi început cu temei rostul activității ei, — petrecută apoi dealungul dăinuirei ei de o adversitate din cele mai ciudate, — învinuită de tot felul de păcate inexistente, Direcția Educației Poporului își închee în curând primul ei an de existență. Cu acest prilej e bine să răspundem mai întâi la câteva învinuiri de ordin bănesc, după care vom arăta roadele acestui prim an de funcționare, expunere care va constitui, indirect, un răspuns celorlalte învinuiri, de ordin cultural. Două au fost principalele învinuiri cu privire la budgetul Direcției. S’a zis și s’a scris că această Direcție înghite câteva sute de milioane cu budgetul ei, și că agenții culturali de tot felul, utilizați de ea, se bucură de un tratament bănesc extraordinar. S’a zis că fiecare funcționar cultural aciuat acolo, are între 30—40.000 lei pe lună, etc... Adevărul asupra acestor afirmațiuni gratuite, ni-1 dă budgetul instituției, care poate fi cercetat de oricine își dă osteneala a citi Budgetul Statului. Budgetul întregei Direcții pe 1930 se cifrează la suma totală de 162.000. 000 (una sută șase zeci și două milioane) lei. Din această cifră trebue dată deoparte dintr-odată suma de 105.000. 000 (una sută cinci milioane) lei, care reprezintă vechile subvenții ale Operei și ale Teatrelor Naționale. Restul de 57 milioane (care in cursul anului a fost comprimat cu câteva milioane) este alocat pentru întreaga activitate culturală a țării: . subvenții culturale, Radio (5 milioane), Academia (un milion), Astra, cinematograf cultural, fondare de biblioteci, sport, publicații, etc., după cum vom arăta, mai amănunțit, la vale. Pentru personalul administrativ și cultural, inclusiv cheltuelele propriu zise de deplasare și de administrație, nu a fost destinată decât suma de 5 (cinci) milioane. In ce privește plata funcționarilor administrativi, ea este conformă cu salariile ceoorlalte ministere, iar personalul cultural propriu zis, alcătuit din 15—20 persoane, a fost plătit cu sume variind între 6000 lei și 12.000 lei lunar. Acesta este adevărul adevărat asupra celor două puncte, care au format obiectul atâtor acuzațiuni gratuite, puse în circulație cu scopuri pe care nu le putem cunoaște. Judece oricine, dacă în asemenea împrejurări, se putea vorbi de o risipă a banului public, când numai Franța, de pildă, are alocată, pentru cultura țării, suma de trei miliarde lei. In ce privește activitatea ei propriu zisă, — vom putea constata, că și aici, se poate răspunde cu succes învinuirilor pornite din diferite lagăre, învinuiri tot atât de neîntemeiate ca și acele care au precedat. De alfel, pentru oamenii de bună intenție, există un mijloc fără greș în această privință : să vină, să cerceteze și să vadă. Faptele sunt mai tari ca orice. Direcția Educației, prin faptele celui dintâi an al dăinuirei ei, își afirmă cu prisosință atât legitimitatea rostului ei, cât și deosebita însemnătate a acestui rost în desvoltarea spirituală a nației noastre. Și trebue notat dintr-un început, că ea a avut necontenit de luptat cu o tataia insuficientă budgetară. O sumă de 50 milioane pentru activitatea culturală a întregei țări, este o sumă derizorie. Și totuși, Direcția Educației Poporului a acționat în acest an pe variate, terenuri de cultură națională. Mai întâi, ea a sprijinit 13 instituții de cultură, în frunte cu Academia, Arta, Casele Nationale... A dat ajutor la 173 scriitori, cumpărându-le cărți sau ajutămdu-i să-și tipărească lucrările. A subvenționat 37 reviste culturale. A tipărit revista culturală „Boabe de Grâu”, care este — credem — una din cele mai bune de acest gen, din centrul Europei. A editat revista „Vatra” pentru popor, într’o tipăritură din cele mai alese. A dat la iveală „Cartea Misionarului’’ — punând astfel în mâna agentului de cultură sătesc, cele mai complect îndreptar cultural din câte există în publicistica românească. A publicat chestionare de folklore și de anchete sociale trebuitoare monografiilor rurale și urbane. Direcția a ajutat cu cărți, întemeind biblioteci în peste 50 comuni. Publicații sanitare populare au fost date la iveală, pentru combaterea boalelor sociale. De la 1 ianuarie până la 1 Octombrie, misionarii direcției au transmis prin Radio 240 conferințe. Programul săptămânal pentru sat e lucrarea Direcției Educației. S’au înființat 12 posturi de radio sătesc. A fost înființată ambulanța sanitar-culturală, făcându-se numeroase descinderi în comunele din jurul Capitalei. Unele din aceste descinderi au fost adevărate ceasuri de obștească sărbătoare și de fecundă luare de contact cu păturile sătești. S-a înființat ceasul de lectură pentru copiii școalelor primare. S’a organizat expoziția copilului, în sala „Ileana” de la „Cartea Românească”. De asemenea: „Săptămâna poeziei”, ziua de propagandă împotriva tuberculozei și a sifilisului. S’a făcut, în Basarabia, o întinsă anchetă culturală, pe județe, —■ ale cărei rezultate sunt consemnate în voluminoase rapoarte. S-a ținut de către conferențiarii Direcției un mare număr de conferințe în țară, cu diferite prilejuri. La cererea deosebitelor societăți culturale, Direcția a trimis conferențiari și lectori pentru șezătorile lor. Pentru o mai bună îndrumare a unei sănătoase politici culturale, Direcția Educației a purei la facerea statisticei așezamintilor de cultură din întreaga țară înregistrând toate amănuntele nucesare unei complecte monogafii. Direcția Educației mai are sarcina ei darea avizelor asupr înființării persoanelor juridice făcând în acest an un număr considerabil de avize, după prealabile cercetări. Ca o ultimă îndatorire ce șiimpus Direcția Educației Poporului, a fost aceea, ca, prin conferențiarii și misionarii ei, să activeze la solidarizarea tuturo instituțiilor culturale din țară cugetând la o viitoare federalizare a lor, într’un formidabil instrument de prefacere spirituală neamului nostru, întru promovarea lui pe luminoasele făgașe al viitorului. Iată în puține cuvinte oare est adevărul asupra acestei Direcții atât de mult bârfită și atât de puțin cunoscută. Căci dacă ar fi cunoscută, n’ar mai fi bârfită, ci ar fi iubită , înconjurată de grija tuturor, dăinuind pentru folosul obștesc. t