Neamul Românesc, februarie 1932 (Anul 27, nr. 26-49)
1932-02-02 / nr. 26
Anul XXVII. — Nr. 26 NEAMUL ROMÂNESC r—■■WMlTWffMMgraiinfiTiTnriiríTlI’nwaM^^ íaBBa»ot^^MMMMi^«gii«ti* *rtKMMw»-r rri^mrTfi^iaBlTrgffiirTliiriiTIgfíririllWWWíil niWMilifliTM T i ^nWiMiiaillin' TiríTinrWtnaitfailMBír- ^ illiri)liririí(ilfri "n^HTi írn^Tn’inti SiBE £ Ton PAVIV REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Marți 2 Februarie 1932 C _ „ m BUCUREȘTI (I) -w ■ fej. . f Pe an an, flOO Leli Pe șase leni, 30p leii MBECTOI MI I ® HuA strada BREZOIANU 25, (etaj) #I|LET 1 ABONAMENTE ; j *" *“*’’ Pentru autorități ș! Inautoțini i >000 leii ]|p GEORGESCU Telefon 31260 la străinitate. Pe an an, îaoo zeii Pe șase hmt, 600 Eei mmsmwmwm mmaeiKmmmmmmtmmmumammsnmmammmaMmsmmKx mmmmmmmmtmsrnaamammmmmmmmmBammmmmmmmmm wammmmmmammmmmmmmmmmmmmmmmmammmmm Um al Il-laa si .Mi iilor # Venerabilul președinte al Partidului Poporului, d. Al. Averescu, în armată , mareșal, e cuprins de o nobilă dorință de a-și evidenția la o vrîstă atît de frumoasă cunoștințile căpătate în lunga sa viață. Rivalizînd cu Trei Stele asiaticul, haldeianul, Daniilul celor trei cuvinte în litere de foc, d-sa a descins în evul mediu și pentru moment, fără nicio aluzie, vorbește de „Ludovic al XI al Franței, care, pe lîngă multe rele, a făcut și nu puține bune", dar a fost „execrat de posteritate". Portretul e perfect: vezi, așa era „Ludovic al X!" cel „execrat de posteritate" deși a făcut „multe rele", dar și „multe bune". Dar știți de ce a ajuns să fie execrat ca un simplu președinte de tehnicieni ? : pentru că avea „idei" și„ cînd trece „caravana", „bîrnîitul ideilor" o lasă indiferentă. Și inca așa se discută de un om care a fost de trei ori președinte al Consiliului, problemele actuale . Cu „Ludovic al X!" cel „execrat" și mai ales cu un teribil și îngrijitor „bîrnîit al ideilor"... Două concepții Partidele politice au guvernat țara după război, succedându-se la putere și provocând stări din ce în ce mai rele." Dacă am examina trecutul este foarte ușor a constata o lipsă totală de dragoste a intereselor generale și o acută dragoste de interesele personale și egoiste a celor puși a guverna. Satisfacerea intereselor de partid din bugetul statului și răsplătirea serviciilor electorale ca și a celor de club prin evantagii și funcții ce au secătuit capitolele bugetelor și au adus starea de mizerie, de paralizie a economiei generale și de datorii enorme ce apasă umerii statului, a fost practicată cu multă intensitate. Este destul să trecem în revista împrumuturile, enormele afaceri din cari nie mari a folosit țării, concesiunile unora din bogățiile în exploatare ale statului, ca să ne cutremurăm de imensitatea ușurinței cu care s’a tratat și cu care sau neglijat interesele țării. La venirea național -țărăniștilor s'a trâmbițat zilnic și cu mult sgomot deficitele reale lăsate de guvernarea liberală. S‘am arătat deficitele văzute și cele ascunse și guvernul național-țărănesc a anunțat, chiar clemarea la răspundere a guvernului liberal. N’au trecut decât 3—4 luni și cheltuelile anunțate a fi extrem de comprimate, au in, r., -ț curgă fără încetare, fără socoteală ca în timpurile cele mai îtnnou deficit și mai mare, care trebuia belșugate. Era de prevăzut deci uo să acopere enormele noi numiri de funcționatarii din clientela clubului, în locul celor pensionați, enormele nensis acordate fără lege și fără drepturi, ci nrrmele comenzi în străinătate la carie*au dovedit încasări de zeci de milioane comisioane. Imprumturile ce s’au făcut in vederea valorificării bogățiilor nepuse în valoare, au servit in urmă la acoperirea deficitelor neînterupte. Pe de o parte s'au concesionat bogății de-ale statului puse deja în valoare, bogății ce nu aveau altă nevoe decât de a fi bine conduse și priceput exploatate și pe de alta nu s’au pus în valoare bogățiiile incă nevalorificate până azi. Era deci de așteptat o continuare a crizei, o progresare a ei necontenită, un deficit crescând, o paralizare a vieții economice și o mizerie ce crește necontenit. Guvernul de azi este pus în situațiunea de a căuta toate mijloacele să oprească această scobarire pe panta crizei, pe panta mizeriei, provocată și datorită guvernelor anterioare ; este medicul chemat la patul bolnavulluil, îmbolnăvit de Jeacurile băbești a celor ce nu sau gândit decât la îmbogățirea lor, la situația lor, băbești a celor ce nu s’au gândit de indiferent de soarta țărei. Sunt destui acei din junii nostru pe cari îi cunoaștem bine și cari din oameni săraci au azi situațiunii extraordinare prin averea ce au căpătat-o în câteva lumi. Pentru a lecui enormele goluri lăsate de afacerea perimetrelor petrolifere, pensiile de miliarde oferite cui trebuia și cui nu afacerea locomotivelor furnizate din Germania, contractul de circa 8 miliarde aloc. Suedeze pentru 700 km. șosele, concesiunea chibrituriilor, concesiunea telefoanelor, plata anuităților împrumuturilor înghițite de continuele deficite, cu toate că încasările crescuseră, etc., etc. — trebuește timp, trebuește muncă, trebuește liniște și mai alles trebuește ca opoziția să fie conștientă pentru a recunoaște pe deoparte că este cauza acestei situațiuni și că este datoare a ajuta la vindecare, lăsând guernnnul să lucreze fără intrigare fără calomnie și fără infamii. ■ _ Este momentul să ne trezim și să vedem că suntem în fața a două concepții una complet condamnată și alta care nu poate să nu ducă la bun sfârșit. S'o adoptăm cu toții pe aceasta din urmă care nu are alt alt scop, alte mijloace decât salvarea țărei, decât interesele generale și cele individuale strict legale. A fost atacat marele nostru profesor lorga pe chestiuni meschine, de construirea a două vile, de cumpărarea unui teren la Sinaia , a fost atacat cel mai capabil și cel mai cinstit prin calomnie, spre a fi lovit deoarece nu poate fi lovit decât prin calomnie ; trecutul lui, calitățile sale și mai ales marea dragoste de țară a făcut dintr’însul un sfânt. Am arături cu dovezi că acestea toate au fost făcute și cumpărate prin nume? _ și cu respectarea patrimoniului Instituțiilor, că toată amornii«in om aomiai« Inutilit y dăuritenar» tuturor. Adevărat și dreptatea sunt singurele arme de a simsinui sau a distruge pe cel ce le calcă. Adevărul și dreptatea sunt armele adevăraților patrioți. Ca o ultimă sforțare a politicianismului, pentru a justifica atitudinea mea corecta a oamului ce este dator să arate adevărul atunci când îl cunoaște și să opun calomniei, adevărul, — mă acuză că am fost plătit pentru cele ce am spus cu un mandat de deputat, sau senator. S’a arătat că mi sunt nici deputat, nici senator și nu ocup nici o demnitate politică, că nu am beneficiat de nici un fel de avantaj și că totuși ca elev al moralei marelui profesor, am știut că trebuește să-mi fac datoria de a arăta adevărul, fără a fi plătit. Și cu aceasta ocazie esc in evidență, sare în ochi cele două concepții. Una a politicianismului care nu poate concepe datoria dezinteresată a luptătorului real care opune adevărul contra calomniei, care nu concepe nici un fel de serviciu fără plată, care im orice acțiune vede sau întrevede răsplata materială, răsplata căutată așa cum au procedat continuu de la război până acum. A doua concepție răspândită și practicată, de marele nostru animator de suflete N. Iarga, care din fericire mai are încă foarte mulți adepți, și care practică adevărul, lealitatea și dragostea de țară, cu sacrificarea intereselor personale sau de casă. Aceasta este și adevărata politică de Stat, aceasta este salvarea noastră. Lucru poate greu de priceput sasu poate mai greu de adoptat de cei cu prima concepție. Sperăm însă că încetul cu încetul și ei vor fi forțați să treacă la ultima concepție, deoarece, de când lumea, adevărul a biruit. big. C. E. Gabrielescu ----------x•] x—-------$et?In*a solemnă a MMM amn mi Mmw\ mmi mw maa Ban Cons’lfn’a8 Legislativ Dela Codul lui Napoleon la Codurile „Carol al Iea 1 Consiliul Legislativ și-a ținut ședința solemnă de început de an, în noul său local, fosta locuință a lui Take Ionescu Această ședință prezintă o deosebită importanță fiindcă ea marchează un punct principal in evoluția legislației noastre. In darea de seamă pe care a făcut-o d. Al. Gane, primul președinte al Consiliului Legislativ, s’a arătat pe larg, cu admirabile caracterizar, activitatea înaltei instituțiuni in trecut, și îndrumările viitoare spre îndeplinirea importantului rol pe care îl are de jucat. După șase ani de la înființarea Consiliului Legslativ, greutățile începutului — cari erau cu atât mai mari cu căt câmpurile de activitate ce i se impune legea au fost mai variate, dispar treptat. In examinarea proiectelor de legi prima datorie a Consiliului este de a pune de acord legile existente și desigur mai presus de toate cu Constituția, polul magnetic către care se îndreaptă toate legile noastre. Una dintre cele mai principale obligații este însă acea de a revizui cele cinci coduri judecătorești a celor patru părți din țara românească, astăzi reunite, în vederea unei unificări legislative. Codul Napoleon astăzi este transformat într'un cod jurisprudențial care prin urmare ar trebui să fie întovărășit de o întreagă bibliotecă de jurisprudenți și comentatori pentru a fi înțeles și aplicat. Nu este mai puțin adevărat însă, că el rămâne farul conducător, modelul neîntrecut după care întotdeauna se va face orientarea legislației viitorului. Totuși, un cod trebuie să fie un organism initar, in care diferitele reguli și instituții, trebuie să se sprijine una pe alta, complectându-se reciproc și bazându-se pe realitățile etnice. De aceia, nu se poate face o revizuire în cadrul îngust in care au fost construite vechile noastre coduri și deci, in specie, nu se poate invoca nici spiritul unei tradiții juridice, deoarece codurile noastre sunt o reproducere fidelă a codurilor franceze, chiar și acestea, supuse astăzi unei largi revizuiri. Unificarea codurilor, la care lucrează astăzi Consiliul Legislativ, este — cum așa de frumos a arătat d. A. Gane — încheierea bolții edificiului nostru legislativ sub care sa va adăposti întregul neam românesc. Aceste nori legiuiri vor purta cu cinste numele Suveranului nostru drag, iar prin: „Codurile lui Carol a Stfel««’ se »a pecetlui unirea sufletească a tuturor români l< Tirajul demagogic —--------—I — Cabinetul prezidat de d. G. Mironescu, demisionase. Suveranul a chemat de la Londra pe d. Nicolae Titulescu. Două săptămâni, zi de zi, adesea până spe ort, d-sa a desfășurat o activitate fenomenală. Dorea cu tot dinadinsul să constitue un guvern național. Apeluri insistente, ale Șefului Statului, se repetau către conducătorii de partide. Toți au pus condițiuni. Unul singur, în fața dorinței Coroanei, a declarat cu franchețe că va da sprijinul său fără ezitări, fără recompense de partid. Era profesorul Iorga. Voi susține cu toată căldura, guvernul Majestăței Sale. Și dacă se va face apel la mine, voi primi locul, pe care îl va fi refuzat toată lumea ! — a spus Nicolae Iorga.•" De ce nu s'a constituit cabinetul sub prezidenția d-lui N. Titulescu,se cunoaște. Partidele mari, și cele mai mici, nu s'au înțeles. ȘI NU SE PUTEAU ÎNȚELEGE. D. Titulescu, a depus mandatul. A recomandat Regelui un guvern Iorga. Și în două ore, noua formație depunea jurământul. Sfâșiați în fața apelului regal, șefii dihoniei de partid s'au unit ca prin farmec, într'o opoziție ireductibilă, și fără efect. Incapabili sa dea Torei, în zile de cumpănă, un instrument capabil de sacrificii, și de muncă, politicienii s'au năpustit împotriva guvernului pe care l'a constituit, în primul rând, rezervele, abținerile și condițiile lor imposibile, in țară, și peste hotare, cu perfidie și cu insulte, guvernul era stigmatizat de ambiția unora, de neputința tuturora. Lovitură de Stat, guvern dictatorial, guvern anticonstituțional... Neobosită, ura cluburilor devenise torențială. Incapabile să privească dincolo de propria ogradă, partidele alimentau cu o dibăcie penibilă, ofensiva presei de rătăcire națională. S'a înțeles că larma e un act de formalism penibil, o demonstrație de paradă. Și nu era greu. Dar iată zece luni, și oficioasele mistificărei publice, offensate în intransigența lor democratică, reiau penibilul referen... Sub inspirația celor mai reușiți discipoli actuali ai lui I Machiavei, marii intransigenți, sclavi și beneficiari ai tirajului, I jonglează iar cu vorbăria seacă. I Până când acest joc al presei de rătăcire națională ? Nu se înțelege că e o măsură în toate, chiar în jocul trivial și alarmist al „democrației integrale" ? Legea universitară de prof. dr. GUR. MUSCELEANU Cu ocazia unei conferințe ținută de d. prof. Rădulescu-Motru la Cercul de studii al partidului național-țăranet, cu privire la proectul de lege pentru organizarea Universităților, proect depus la Senat de d. prim ministru N. Iorga, mi-am adus aminte de o ședința a Camerii de acum 25 de ani, în care urma să se discute proectul de lege depus de d. C. Dissescu, ministru de instrucție, în acea vreme, cu privire tot la organizarea învățământului nostru superior. Întâmplarea făcuse cum sa fie la Cameră in tribuna publica tocmai în momentul când răposatul Marghilotanu, cu prestanța și eleganța ,care-l caracteriza, critică, nu proectul d-lui Dissescu și curajul ministrului de a aduce acest proect fără ca să consulte Universitatea- In esența, oratorul spunea, că deoarece proectul a fost adus fără ca să se fi cerut avizul Universităților. Adunarea deputaților să-l respingă fără să mai intre în discuția lui. In timp ce la Parlament se ridica această chestiune principială, Universitarii erau între fierbere atât de mare încât Senatul Universitar, format atunci din profesori reputați și cu multă dragoste de școală (E. Pamgrati, Bogdan,Doctul, Voinov, Valerian Urseanu, C. Dumitrescu-Iași), a votat greva universitară. Răposatul Emil Pamgrati, fost rector, a făcut raportul prin care se arăta că d. Dissescu a călcat autonomia universitară. Tocmai în acea vreme inspector general și director al învățământului superior se întâmpla să fie d. prof. Rădulescu-Motru care în conferința ținută acum câteva zile la Careul de studii al partidului național-țărănist critică autonomia universitara așa cum este cerută de Senatele celor patru Universități. Mișcarea a reușit atunci pe deplin iar proectul a trebuit să fie retras și îngropat pentru totdeauna în cartoanele Camerii. De atunci aproape toți miniștrii care au trecut pe la ministerul de instrucție s’au străduit ca să facă posibilă votarea unei legi a Universităților, căci trebue să recunoaștem cu toții că de mult actuala lege nu mai corespunde nevoilor învățământului nostru superior. Nu este aci locul de a arata câte contraziceri și nonsensuri s’au menținut în actuala lege cu toate modificările care i s’au adus de câteva ori. Unii dintre foștii miniștrii au ajuns cu proectere lor până pe biroul Parlamentului. D. P. P. Negulescu a publicat un volum în care se cuprinde întreaga operă de legiferare a învățământului nostru de toate gradele. Fostul ministru de instrucție în guvernul averescanu prezenta într’un tot unitar și armonic concepția sa cu privire la organizarea întregului învățământ Un alt proect a fost acela al d-lui prof. I. Boccea din 1920 când era ministrul instrucțiunii publice și în fine, lăsând la o parte alte proecte întocmite de diferitele comisii alese de Universități, ajungem la, penultimul proect de lege întocmit de d. prof. N. Costăchescu. Fostul ministru al instrucțiunii luând și avizul celor patru Universitați a întocmit un proect de lege pe care izbutise după discuții destul de lungi să-l facă să fie luat la considerare printr’un vot al Maturului Corp. După câteva zile tuși, prin înlăturarea lor, maltimii Mitronescu a trebuit să intre în cartoanele Senatului și proectul d-lui N. Costachescu. Toate proectele de lege de până acum, exceptând proectul d-lui Dissescu,nu numai că au respectat autonomia universitară așa cum a funcționat până în Iunie trecut, dar toți autorii lor s’au străduit sa lămurească și să întărească cât mai mult, această autonomie. Iar in Iunie, in sesiunea extraordinară, d. prim ministru Iorga a depus proectul de autonomie Universitară cu aprobarea unanimă a celor patru Universități, proect devenit lege, prim care se precizează această autonomie. In sesiunea de toamnă, d. ministru de instrucție N. Iorga, vechi profesor și adânc caut»,autor al tuturor nevoilor învățământului nostru, a depus la Senat și proectul de lege pentru organizarea Universităților în conformitate cu legea votată în iunie prin care se legifera autonomia universitară. Proectul depus de d. ministru al instrucțiunii este elaborat de Senatele reunite a celor patru Universități, organele , superioare reprezentative ale tuturor Facultăților. Cum d. ministru al instrucțiunii cu autoritatea d-sale va face să se voteze acest proect așa cum a fost prezentat de Universități, în urma explicațiunilor pe care le va da Corpurile legiuitoare dornice și ele de a face în fine ca Universitățile să aibă legea pe care o aștepta,u de atâta vreme, cred că este cel mai favorabil moment ca toți profesorii să lase la o parte orice considerații care nu se încadrează în dorința pe care trebue să o avem fiecare, de a vedea realizându-se legea cea mai bună cu care să fie înzestrat învățământul nostru superior. Dacă de data aceasta când Universitățile au cea mai favorabilă conjunctură ca să-și facă singure legea lor de organizare, nu o vor putea realiza, atunci, oricare va fi ministrul care va veni la ministerul instrucțiunii după d. Iorga, va fi în dreptul sau ca să prezinte Parlamentului legea de organizare a Universităților fără ca cineva să mai poată protesta. Dacă totuși proectul de lege care se găsește acum pe biroul Senatului, elaborat de Senatele celor patru Universități prezintă unde lacune, s’ar putea realiza unele îmbunătățiri în anumite puncte. Este o datorie pentru toți cei cari au posibilitatea să aducă luminile lor să facă, fără încă ca să mai treacă prin cluburile politice, unde cu toată bunăvoința unora, nu poate să iasă decât o lucrare tendențioasă, puțin viabilă, iar de cele mai multe ori din cauza resentimentelor acute personale să fie chiar dăunătoare instituției pentru care se face. S’au făcut destule greșeli până acum în toate direcțiile in țara aceasta din cauza influenței prea mari a politicii și a politicianilor, pentru ca cel puțin acum, când a ajuns cuțitul la os, să ne revină dreapta judecată și deplina înțelegere a vremurilor mai cu seamă la reprezentanții celor mai înalte instituții de critiră din țară. Prof. dr. Chr. Musceleanu Liniște și muncă Pe când agoniza, sub surâsul mulțumit și veșnic al d-lui G. Mironescu, alcătuirea guvernamentală a partidului național-țărănist, toată suflarea politicianistă cerea alegeri libere, — inclusiv fracțiunea mareșalului. Alegeri libere au fost: Din ele a eșit actualul Parlament și dovada libertăței deplină o avem în însuși constituirea prezentă a Adunărilor naționale în care toate partidele, toate formațiunile, toate fracțiunile își au reprezentanții lor, în număr proporțional cu destoinicia, priceperea și popularitatea fiecăruia. Avuta vre-odată România un Parlament care să fie o reprezentanță mai sinceră, mai nesiluită a voinței populare? Țara și-a ales Camerele pe care le-a dorit. Nici nu se putea o manifestare de un caracter mai pur constituțional. Totuși vechile partide care nu se pot consola de tirania de altă dată, când voturile erau smulse alegătorului prin teroare, cu bâta, încalecă acum pe marea chestie a constituționalismului pentru a cere noui alegeri. E o campanie primejdioasă și fățarnică,. Nu de Constituție se sinchisesc acești corifei ai politicianismului, ci numai de căpătarea puterei cu orice preț, prin orice mijloace. Nu Vor să înțeleagă vechile partide în desuetudine, care a fost, nu mai poate fi. A se reveni, în Împrejurările actuale, la simplista concepție a guvernelor de partid, ar însemna reintronarea siluirei votului obștesc, reîntoarcerea la niște moravuri păcătoase și articonstituționale pe care le respinge opinia publică, indignată și ofilită de împilările politicianiste de altă dată. Să nu-și mai facă iluzii așa zișii fruntași ai formațiunilor politice. Oricâte alegeri noui și libere se vor face, rezultatul tot acelaș ar rămâne. Nu există în momentul de față nici un adevărat partid politic cu destulă autoritate, răspundere și competință, care să întrunească o majoritate cât de șubredă, care să-i permită o rodnică și liniștită guvernare, după metodele decăzute de odinioară. Nu de schimbare de guvern, nu de disolvare a Parlamentului, nu de alegeri noi poate fi vorba astăzi, ci de unirea tuturor, pentru a salva țara de primejdiile la care au expus-o incapabilitatea, reaua credință și necinstea. Țara vrea liniște și muncă. ChirTici pag.lia f) DELA OPERA ROMANA — SEARA MARE — SCENE LIRICE, 5 TABLOURI. — de Tiberiu Brediceanu —. 2) FAJARNICIA. — de Al. Lascarov Moldovanu —. S) ASPIRAȚIILE TINERETULUI DE AZI. «= Profesiunile Industrie!« și 4) ANTOLOGIA POEZIEI ROMANIȘTI IN LIMBA POLONA. Externe . Guvernul chinez, în fața atacului neașteptat, ea ea zicem așa, al forțelor japoneze, a fost obligat se pare să renunțe și el la politica de moderațiune dusă până acum : guvernul din Nanking publică chiar o declarație de protestare împotriva agresorilor și un apel, în acelaș timp, către statele semnatare alle pactelor asigurătoare de pace. Mareșalul Chaing-Kai-Lek, partizan până acum au pariitateei pacificatoare, a telegrafiat tuturor șefilor militari din China, să se pregătească de luptă împotriva japonezilor care au încălcat buna credință și au distrus pacea mondială“. Totuși, deocamdată, delegația chineză din Geneva a desmințit că guvernul din Nanking a declarat răsboim Japoniei. Pe de altă parte, secretariatul general la Societății Națiunilor, a hotărât să propună Consiliului constituirea unei comisiuni — care să ancheteze în cel mai semit timp nouile evenimente din Shangai, — compusa din miniștrii Angliei, Franței, Italiei, Germaniei și Norvegiei în China. E probabil ca în această comisiune, al cărei raport va servi de temelii deciziilor Consiliului, să intre și reprezentantul guvernului Statelor Unite. ... Adevărul este însă acela pe care îl simte orice spectator limpede al încordărilor sângeroase din Extremuil Orient , Japonia, orice s’ar face pentru potolirea dorinței ei de extensiune teritorială — și vor face foarte puțin Anglia și America mai ales, — va sfârși până la urmă prin a ocupa definitiv, întreagă Manciuria, întreagă Mongolia chiar. Japonia va deveni în curând o putere continentală. Nici prea multă previziune, nici prea adânc spirit de observație nu sunt necesare astăzi, pentru a remarca acest extraordinar eveniment care se va petrece în politica externă mondială. Închisă prin bariere vamale și in imposibilitate să-și împartă milioanele de suflete, Japonia are nevoe de debușeuri. Și ea orice încălcări egoiste, ignorând orice perturbări ar aduce păcei mondiale, urmându-și ca o teribilă putere ținta, Japonia își realizează cu o ferocitate impasibilă dar cu o consecvență tulburătoare, mijloacele de a-și acoperi necesitățile ei. Abilități profesionale... Tehnica gazetărească, ori ce s’ar spune, a făcut progrese de la Caracudi încoace. Mai ales în ce privește reportagiul politic, în care s’a ajuns la virtuozitatea de a se susține, în acelaș ziar, câte odată în acelaș număr și chiar în aceiași pagină și nu prea arare ori în acelaș articol, puncte de vedere diferite. Până în ziua sosirii d-lui Argetoianu ziarele amatoare de sensațional anunțau, pentru o mie și unul de motive, retragerea sigură a guvernului provocată, după o Versiuneyde d. profesor N. Iorga, după altă versiune de d. C. Argetoianu. Când s’a văzut însă că nimic din ceea ce prevedeau nu se îndeplinește, senzaționalii noștri confrați au întors, senini ca niște Zei, macazul, — vorba d-lui mareșal Averescu. Aci, le-a fost mai ușor. Argumentele pentru rămânerea guvernului au fost găsite cu mai multă înlesnire decât cele înșirate spre a convinge lumea despre apropiata lui retragere. Și ziarele și-au jucat rolul mai lesne, restabilind o situație care numai în mintea lor se falsificase. E trist numai că experiența acestor „abilități” profesionale se face pe socoteala opiniei publice, a cititorilor cari pentru banul ce-i dau pretind să fie informați cinstit de către cei cari fac apel la sprijinul lor. Hunii... Pe irațional-țărăniștiii intrighează „soluțiile“ la cari lucrează „magicienii“ d-lui Duca. „Dreptatea” se întreabă : „Cum vor fi ele ? Tot secrete ? Sau publice ? Vom vedea mai târziu. Până acum știm precis ca soluțiile se pregătesc. Aceste soluții vor fi gata pregătite în ziua de 12 Februarie. î.,m „De ce soluții cu dată fixă? „Un partid își face programul și își fixează soluțiile — pe măsura posibilităților de lucru și de punere de acord a celor însărcinați cu această misiune. Soluții cu dată fixă e ceva straniu. „Termenul n’ar avea decât o explicație : credința liberalilor că data venirii lor la putere s’a hotărât — cum se făcea pe vremuri. „E o iluzie care se va destrăma în vânt. Ea va face totuși un serviciu liberalilor. Le va fi dat soluții”. La rândul sau, oficiosul liberal taxează drept iluzii „soluțiile” național -țărăniste. Din parte-ne, nu avem nici un motiv ca să nu credem și pe unii și pe alții. Pentru că nu siguranța — sau simpla iluzie — că un partid vine la putere îl va face capabil să găsească soluțiile. Ci altceva. Și acest altceva este acela care îndreptățește un partid sau o mână de oameni să ocupe locul de răspundere. Adevărul unei zicători... Există o veche vorbă evreiască de adevărul căreia experiența vieții se convinge ușor : cu cât omul e mai deștept, cu atâta face... gafe mai mari. Cunoaștem pe d. Ie ®eneu fețm pe un om politic de mere abilitate și care, grație acestei însușiri a ajuns mare și tare în partidul liberal. Bine și comod instalat în colțul său, o inspirație nefericită l-a îndemnat să-și dea părerea în chestiunea raporturilor cu Rusia Sovietică . Fruntașul liberal originar din Basarabia, semnează într-un ziar de dimineață, un articol alarmist plin de suspiciuni împotriva tuturor, trăgând următoarea concluzie asupra intențiunilor Sovietelor : „Un război cu șansă sigură de reușită le-ar conveni Sovietelor, cum le-a convenit ciocnirea din 1930 cu China, când chinezii fiind fulgerător zdrobiți, situația Sovietelor s'a întărit enorm înlăuntrul țarii. ......................_ _ .la situația actuală, Sovietele» au multă nevoe de o consolidare internă printrun război scurt ,a reușit”. Articolul d-lui Inculeț se termină cu această constatare a posibilității unui război scurt și reușit pentru Soviete. Fostul tovarăș a uitat să adauge că o asemenea ipoteză e inadmisibilă și absurdă în ce privește România. Administrația Basarabiei In contrazicere cu cele scrise mai înainte, oficiosul averescan aprobă înființarea ministerului Basarabiei și cere pentru el chiar o lărgire de atribuțiuni, plus înființarea unui comandament militar. Asupra organizației acestui minister, „îndreptarea” n’are nimic de zis, în afară de cererea unui mai de aproape control al streinilor și al eliberării de autorizațiuni pentru portul armelor. In principiu, oficiosul partidului poporului recunoaște că situația Basarabiei impune pentru ea acest tratament special. Ceea ce nu va împiedica pe acelaș ziar ca peste câteva zile să reia campania împotriva ministerialilor de provincii. -xoac- Premiera de astă seară la Teatrul Național Astă seară, la teatrul Național, spectacolul cu „O ultimă fază” și „Zidirea mănăstirii Argeș“, de Nicolae Iorga, va însemna pe drept cuvânt o mare sărbătoare artistică. Amândouă piesele, una în trei acte, cealaltă într’un act, sunt îmbinate cu măestrie dintrun material dramatic de -o conținută putere de sugestie și pline de-o adâncă poezie umană. Sunt două subiecte deosebite, dar deopotrivă de bine aprofundate din punct de vedere al psihologiei dramatice și care oferă actorilor infinite posibilități de realizare scenică. „O ultimă fază“ î? drama creatorului și a jertfei creației artistice, creație care nu poate rămâne acelui care a realizat-o, ca o mângâiere, ci revine — după normele crude ale unui ineleranjabil destin — tot societății. „Zidirea mănăstirii Argeș“ redă toată frumoasa poezie a legendei, dar renovând datele ei autorul îndreptându-și atenția mai mult asupra sacrificiului Dmimmi Deapina, decât a prea mult speculatelor motive ale legendei. Spectacolul va fi în adevăr un regal artistic, ambele piese fiind de o mare valoare. . ------------X03C---------•— *