Neamul Românesc, februarie 1932 (Anul 27, nr. 26-49)

1932-02-02 / nr. 26

Anul XXVII. — Nr. 26 NEAMUL ROMÂNESC r—■■WMlTWffMMgraiinfiTiTnriiríTlI’nwaM^^ íaBBa»ot^^MMMMi^«gii«ti* *rtKMMw»-r rri^mrTfi^iaBlTrgffiirTliiriiTIgfíririllWWWíil niWMilifliTM T i ^nWiMiiaillin' TiríTinrWtnaitfailMBír- ^ illiri)liririí(ilfri "n^HTi írn^Tn’inti SiBE £ Ton PAVIV REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Marți 2 Februarie 1932 C­­ _ „ m BUCUREȘTI (I) -­w ■ fej.­­ . f Pe an an, flOO Leli Pe șase leni, 30p leii MBECTOI MI I ® HuA strada BREZOIANU 25, (etaj) #I|LET 1 ABONAMENTE ; j *" *“*’’ Pentru autorități ș! Inautoțini i >000 leii ]|p GEORGESCU Telefon 312­60 la străinitate. Pe an an, îaoo zeii Pe șase hmt, 600 Eei­­ mmsmwmwm mmaeiKmmmmmmtmmmumammsnmmammmaMmsmmKx mmmmmmmmtmsrnaamammmmmmmmmBammmmmmmmmm wammmmmmammmmmmmmmmmmmmmmmmammmmm Um al Il-laa si .Mi iilor # Venerabilul președinte al Partidului Poporului, d. Al. Ave­­rescu, în armată , mareșal, e cuprins de o nobilă dorință de a-și evidenția la o vrîstă atît de frumoasă cunoștințile căpătate în lunga sa viață. Rivalizînd cu Trei Stele asiaticul, haldeianul, Daniilul celor trei cuvinte în litere de foc, d-sa a descins în evul mediu și pentru moment, fără nicio aluzie, vorbește de „Ludovic al XI al Franței, care, pe lîngă multe rele, a făcut și nu puține bune", dar a fost „execrat de posteritate". Portretul e perfect: vezi, așa era „Ludovic al X!" cel „exe­crat de posteritate" de­și a făcut „multe rele", dar și „multe bu­ne". Dar știți de ce a ajuns să fie execrat ca un simplu preșe­dinte de tehnicieni ? : pentru că avea „idei" și„ cînd trece „ca­ravana", „bîrnîitul ideilor" o lasă indiferentă. Și inca așa se discută de un om care a fost de trei ori pre­ședinte al Consiliului, problemele actuale . Cu „Ludovic al X!" cel „execrat" și mai ales cu un teribil și îngrijitor „bîrnîit al ideilor"... Două concepții Partidele politice au guvernat țara după război, succedâ­ndu-se la pute­re și provocând stări din ce în ce mai rele." Dacă am examina trecutul este foarte ușor a constata o lipsă totală de dragoste a intereselor generale și o acută dragoste de interesele persona­le și egoiste a celor puși a guverna. Satisfacerea intereselor de partid din bugetul statului și­­ răsplătirea ser­viciilor electorale ca și a celor de club prin evantagii și funcții ce au secătuit capitolele bugetelor și au a­­dus starea de mizerie, de paralizie a economiei generale și de datorii enor­me ce apasă umerii statului, a fost practicată cu multă­­ intensitate. Este destul să trecem în revista împrumuturile,­ enormele afaceri din cari nie m­a­ri a folosit țării, conce­siunile unora din bogățiile în exploa­tare ale statului, ca să ne cutremu­răm de imensitatea ușurinței cu care s’a tratat și cu care sau neglijat inte­resele țării. La ven­irea na­țion­al -țărăniș­tilor s'a trâmbițat zilnic și cu mult sgomot deficitele reale lăsate de guvernarea liberală. S‘am arătat deficitele văzute și cele ascunse și guvernul național-țărănesc a anunțat, chiar cl­e­marea la răspun­dere a guvernului liberal. N’au trecut decât 3—4 luni și cheltuelile anun­țate a­ fi extrem de comprimate, au in­, r., -ț­ curgă fără încetare, fără so­coteală ca în timpurile cele mai îtn­­nou deficit și mai mare, care trebuia belșugate. Era de prevăzut deci uo să acopere enormele noi numiri de funcționatarii din clientela clubului, în locul celor pensionați, enormele nen­­sis acordate fără lege și fără drep­turi, ci nrrmele comenzi în străinătate la cari­e*au dovedit încasări de zeci de milioane comisioane. Imprumtu­rile ce s’au făcut in ve­derea valorificării bogățiilor nepuse în valoare, au servit in urmă la aco­perirea deficitelor neînterupte. Pe de o parte s'au concesionat bogății de-ale statului puse deja în valoare, bogății ce nu aveau altă nevoe decât de a fi bine conduse și priceput exploatate și pe de alta nu s’au pus în valoare bogățiiile incă nevalorificate până azi. Era deci de așteptat o continuare a crizei, o progresare a ei necontenită, un deficit crescând, o paralizare a vieții economice și o mizerie ce cre­ște necontenit. Guvernul de azi este­ pus în situa­­țiunea de a căuta toate mijloacele să oprească această scobarire pe panta crizei, pe panta mizeriei, pro­vocată și datorită guvernelor anteri­oare ; este medicul chemat la patul bolnavulluil, îmbolnăvit de Jeacurile băbești a celor ce nu s­au gândit de­cât la îmbogățirea lor, la situația lor, băbești a celor ce nu s’au gândit de indiferent de soarta țărei. Sunt des­tui acei din junii nostru pe cari îi cunoaștem­ bine și cari din oameni săraci au azi situațiunii extraordina­re prin averea ce au căpătat-o în câte­va lumi. Pentru a lecui enormele goluri lă­sate de afacerea perimetrelor petro­lifere, pensiile de miliarde oferite cui trebuia și cui nu afacerea lo­comotivelor furnizate din Germania, contractul de circa 8 miliarde a­loc. Suedeze pentru 700 km. șosele, con­cesiunea chibrituriilor, concesiu­nea te­lefoanelor, plata anuităților împru­muturilor înghițite de continuele de­ficite, cu toate că încasările cres­cuseră, et­c., etc. — trebuește­­ timp, trebuește muncă, trebuește liniște și mai alles trebuește ca opoziția să fie conștientă pentru a recunoaște pe deoparte că este cauza acestei situa­­țiuni și că este datoare a ajuta la vindecare, lăsând guernnnul să lucre­ze fără intrigare­­ fă­ră calomnie și fără infamii. ■ _ Este momentul să ne trezim și să vedem că suntem în fața a două concepții una complet condamnată și alta care nu poate să nu ducă la bun sfârșit. S'o adoptăm cu toții pe aceasta din urm­ă care nu are alt­­ alt scop, alte mijloace de­cât salvarea țărei, de­cât interesele ge­nerale și cele individuale strict le­gale. A fost atacat marele nostru profe­sor lorga pe chestiuni meschine, de construirea a două vile, de cumpăra­rea unui tere­n la Sinaia , a fost a­­tacat cel mai capabil și cel m­ai cins­tit prin calomnie, spre a fi lovit de­oarece nu poate fi lovit de­cât prin calomnie ; trecutul lui, calitățile sale și mai ales marea dragoste de țară a făcut dintr’însul un sfânt. Am a­­rături cu dovezi că acestea toate au fost făcute și cumpărate prin num­­e? _ și cu respectarea pa­trimoniului Instituțiilor, că toată­­ amornii«­­in o­m a­omiai« Inutili­t y dăuritenar» tuturor. Adevărat și dreptatea sunt singurele arme de a simsinui sau a distruge pe cel ce le calcă. Adevărul și dreptatea sunt ar­mele adevăraților patrioți. Ca o ultimă sforțare a politicia­nismului, pentru a­ justifica atitudi­nea mea corecta a oamului ce este da­tor să arate adevărul­ atunci când îl cunoaște și să opun calomniei, a­­devărul, — mă acuză că am fost plă­tit pentru cele ce am spus cu un mandat de deputat, sau senator. S’a arătat că mi sunt nici deputat, nici senator și nu ocup nici o demnitate politică, că nu am beneficiat de nici un fel de avantaj­­ și că totuși ca elev al moralei marelui profesor, am știut că trebuește să-mi fac datoria de a arăta adevăr­ul, fără a fi plă­tit. Și cu aceasta ocazie esc in evi­dență, sare în ochi cele două con­cepții. Una a politicianismului care nu poate concepe datoria dezintere­sată a luptătorului real care opune adevărul contra calomniei, care nu concepe nici un fel de serviciu fără plată, care im orice acțiune vede sau întrevede răsplata materială, răspla­ta căutată așa cum au procedat con­­tinuu de la război până acum. A doua concepție răspândită și practicată, de marele nostru anima­tor de suflete N. Iarga, care din fe­ricire mai are încă foarte mulți a­­depți, și care practică adevărul, lea­litatea și dragostea de țară, cu sacri­ficarea intereselor personale sau de casă. Aceasta este și adevărata poli­tică­­ de Stat, aceasta este salvarea noastră. Lucru poate greu de price­put sasu poate mai greu de adoptat de cei cu prima concepție. Sperăm însă că încetul cu încetul și ei vor fi forțați să treacă la ultima concep­­ție, de­oarece, de când lumea, ade­vărul a biruit. big. C. E. Gabrielescu ----------x­­•] x—-------­$et?In*a solemnă a­­ MMM amn mi Mmw­\ mmi mw maa Ban Cons’lfn’a8 Legislativ Dela Codul lui Napoleon la Codurile „Carol al I­ea 1 Consiliul Legislativ și-a ținut șe­dința solemnă de început de an, în noul său local, fosta locuință a lui Take Ionescu Această ședință prezintă o deose­bită importanță fiindcă ea marchea­ză un punct principal in evoluția le­gislației noastre. In darea de seamă pe care a făcut-o d. Al. Gane, primul președinte al Consiliului Legislativ, s’a arătat pe larg, cu admirabile caracterizar, ac­tivitatea înaltei instituțiuni in trecut, și îndrumările viitoare spre îndepli­nirea importantului rol pe care îl are de jucat. După șase ani de la înființarea Con­siliului Leg­slativ, greutățile începu­tului­ — cari erau cu atât mai mari cu căt câmpurile de activitate ce i se impune legea au fost mai variate,­­ dispar treptat. In examinarea proiectelor de legi prima datorie a Consiliului este de a pune de acord legile existente și desi­gur mai presus de toate cu Constitu­ția, polul magnetic către care se în­dreaptă toate legile noastre. Una dintre cele mai principale o­­bligații este însă ace­a de a revizui cele cinci coduri judecătorești a celor patru părți din țara românească, as­tăzi reunite, în vederea unei unifi­cări legislative. Codul Napoleon astăzi este trans­format într'un cod jurisprudențial care prin urmare ar trebui să fie în­tovărășit de o întreagă bibliotecă de jurisprudenți și comentatori pentru a fi înțeles și aplicat. Nu este mai pu­țin adevărat însă, că el rămâne farul conducător, modelul neîntrecut după care în­totdeauna se va face orienta­rea legislației viitorului. Totuși, un cod trebuie să fie un or­ganism initar, in care diferitele re­guli și instituții, trebuie să se sprijine una pe alta, complectându-se reci­proc și bazându-se pe realitățile et­nice. De aceia, nu se poate face o revi­zuire în cadrul îngust in care au fost construite vechile noastre coduri și deci, in specie, nu se poate invoca nici spiritul unei tradiții juridice, de­oare­ce codurile noastre sunt o re­producere fidelă a codurilor franceze, chiar și acestea, supuse astăzi unei largi revizuiri. Unificarea codurilor, la care lu­crează astăzi Consiliul Legislativ, este — cum așa de frumos a arătat d. A. Gane — încheierea bolții edi­ficiului nostru legislativ sub care sa va adăposti întregul neam românesc. Aceste nori legiuiri vor purta cu cinste numele Suveranului nostru drag, iar prin: „Codurile lui Carol a­ Stfel««­’­ se »a pecetlui unirea sufle­tească a tuturor români l<­ Tirajul demagogic —--------—I — Cabinetul prezidat de d. G. Mironescu, demisionase. Suve­ranul a chemat de la Londra pe d. Nicolae Titulescu. Două săp­tămâni, zi de zi, adesea până sp­e ort, d-sa a desfășurat o ac­tivitate fenomenală. Dorea cu tot dinadinsul să constitue un guvern național. Apeluri insis­tente, ale Șefului Statului, se re­petau către conducătorii de partide. Toți au pus condițiuni. Unul singur, în fața dorinței Coroa­nei, a declarat cu franchețe că va da sprijinul său fără ezitări, fără recompense de partid. Era profesorul Iorga. Voi susține cu toată căldura, guvernul Majestăței Sale. Și da­că se va face apel la mine, voi primi locul, pe care îl va fi re­fuzat toată lumea ! — a spus Nicolae Iorga.•" De ce nu s'a constituit cabi­netul sub prezidenția d-lui N. Titulescu,se cunoaște. Partidele mari, și cele mai mici, nu s'au înțeles. ȘI NU SE PUTEAU ÎNȚE­LEGE. D. Titulescu, a depus manda­tul. A recomandat Regelui un guvern Iorga. Și în două ore, noua formație depunea jură­mântul. Sfâșiați în fața apelului regal, șefii dihoniei de partid s'au u­­nit ca prin farmec, într'o opo­ziție ireductibilă, și fără efect. Incapabili sa dea Torei, în zile de cumpănă, un instrument ca­pabil de sacrificii, și de muncă, politicienii s'au năpustit împo­triva guvernului pe care l'a constituit, în primul rând, re­zervele, abținerile și condițiile lor imposibile, in țară, și peste hotare, cu perfidie și cu insulte, guvernul era stigmatizat de ambiția u­­nora, de neputința tuturora. Lovitură de Stat, guvern dic­tatorial, guvern anticonstituțio­nal... Neobosită, ura cluburilor devenise torențială. Incapabile să privească din­colo de propria ogradă, parti­dele alimentau cu o dibăcie penibilă, ofensiva presei de rătăcire națională. S'a înțeles că larma e un act de formalism penibil, o demon­strație de paradă. Și nu era greu. Dar iată zece luni, și ofi­­­­cioasele mistificărei publice, o­­f­fensate în intransigența lor de­­­­mocratică, reiau penibilul re­­f­eren... Sub inspirația celor mai­­ reușiți discipoli actuali ai lui I Machiavei, marii intransigenți,­­ sclavi și beneficiari ai tirajului, I jonglează iar cu vorbăria sea­că. I Până când acest joc al pre­­­­sei de rătăcire națională ? Nu­­ se înțelege că e o măsură în toate, chiar în jocul trivial și alarmist al „democrației inte­grale" ? Legea universitară de prof. dr. GUR. MUSCELEANU Cu ocazia unei conferințe ținu­tă de d. prof. Rădu­lescu-Motru la Cercul de studii al partidului na­­țional-țăran­­et, cu privire la pro­­ectu­l de­ lege pentru organizarea Universităților, proect depus la Senat de d. prim ministru N. Ior­ga, mi-am­ adus aminte de o șe­dința a Camerii de acum 25 de ani, în care urma să se discute proectul de lege depus de d. C. Dissescu, ministru de instrucție, în acea vreme, cu privire tot la organizarea învățământului nos­tru superior. Întâmplarea­ făcuse­ cum sa­ fie la Cameră in tribuna publica toc­mai în momentul când răposatul Marghilotanu, cu prestanța și ele­ganța ,ca­re-l caracteriza, critică, nu proectul d-lui­ Dissescu și cu­rajul ministrului de a aduce acest proect fără ca să consulte Univer­sitatea- In esența, oratorul spunea, că de­oarece proectul a fost adus fără ca să se fi cerut avizul Uni­versităților. Adunarea deputaților să-l respingă fără să mai intre în discuția lui. In timp ce la Parla­ment se ridica această chestiune principială, Universitarii erau în­tre­ fierbere atât de mare în­cât Sen­atul Universitar, format atunci din profesori reputați și cu multă dragoste de școală (E. Pamgrati, Bogdan,­­Doctul, Voinov, Valerian­ Urseanu, C. Dumitrescu­-Iași), a votat greva universitară. Răposatul Emil Pamgrati, fost rector, a făcut raportul prin care se arăta că d. Dissescu a călcat autonomia universitară. Tocmai în acea vreme inspector general și director al învățământului supe­rior se întâmpla să fie d. prof. Rădulescu-Motru c­are în conferin­ța ținută acum câteva zile la Car­eul de studii al partidului națio­­nal-țărănist critică autonomia uni­versitara așa cum este cerută de Senatele celor patru Universități. Mișcarea a reușit atunci pe deplin iar proectul a trebuit să fie retras și îngropat pentru totdeauna în cartoanele Camerii.­­ De atunci aproape toți miniștrii care au trecut pe la ministerul de instrucție s’au străduit ca să facă posibilă votarea unei legi a Uni­versităților, căci trebue să recu­noaștem cu toții că de mult ac­tuala lege nu mai corespunde ne­voilor învățământului nostru su­perior. Nu este aci locul de a a­­rata câte contraziceri și nonsensuri s’au menținut în actuala lege cu toate modificările care i s’au adus de câteva ori. Unii dintre foștii miniștrii a­u ajuns cu proectere lor până pe biroul Parlamentului. D. P. P. Negul­escu a publicat un volum în care se cuprinde în­treaga operă de legiferare a învă­țământului nostru de toate gra­dele. Fostul ministru de instrucție în guvernul averescanu prezenta într’un tot unitar și armonic con­cepția­ sa cu privire la organiza­­rea­ întregului învățământ Un alt proect a fost acela al d-lui prof. I. Boccea din 1920 când era ministrul instrucțiunii publice și în fine, lăsând la o parte alte proecte întocmite de diferitele co­misii alese de Universități, ajun­gem la, penultimul proect de lege întocmit de d. prof. N. Costăches­­cu. Fostul ministru al instrucțiu­nii luând și avizul celor patru U­­niversitați a întocmit un proect de lege pe care izbutise după dis­cuții destul de lungi să-l facă să fie luat la considerare printr’un vot al Maturului Corp. După câte­va zile tuși, prin înlăturarea lor, maltimii Mitronescu­ a trebuit să intre în cartoanele Senatului și proectul d-lui N. Cost­aches­cu. Toate proectele de lege de până acum, exceptând proectul d-lui Dissescu,nu numai că au­ respec­tat autonomia universitară așa cum a funcționat până în Iunie trecut, dar toți autorii lor s’au străduit sa lămurească și să întă­rească cât mai mult, această auto­nomie. Iar in Iunie, in sesiunea extra­ordinară, d. prim ministru Iorga a depus proectul de autonomie U­­niversitară cu aprobarea unanimă a celor patru Universități, proect devenit lege, prim care se preci­zează această autonomie. In sesiunea de toamnă, d. mi­nistru de instrucție N. Iorga, vechi profesor și adânc caut»,autor al tu­turor nevoilor învățământului nos­tru, a depus la Senat și proectul de lege pentru organizarea Univer­sităților în conformitate cu legea votată în iunie prin care se legi­fera autonomia universitară. Proectul depus de d. ministru al instrucțiunii este elaborat de Se­natele reunite a celor patru Uni­versități, organele , superioare re­prezentative ale tuturor Facultă­ților. Cum d. ministru al instruc­țiunii cu autoritatea d-sale va fa­ce să se voteze acest proect așa cum a fost prezentat de Universi­tăți, în urma explicațiunilor pe care le va da Corpurile legiuitoare dornice și ele de a face în fine ca Universitățile să aibă legea pe care o aștepta,u de atâta vreme, cred că este cel mai favorabil mo­ment ca toți profesorii să lase la o parte orice considerații care nu se încadrează în dorința pe care trebue să o avem fiecare, de a vedea realizându-se legea cea mai bună cu care să fie înzestrat învățământul nostru superior. Dacă de data aceasta când Uni­versitățile au cea mai favorabilă conjunctură ca să-și facă singure legea lor de organizare, nu o vor putea realiza, atunci, oricare va fi ministrul care va veni la ministe­rul instrucțiunii după d. Iorga, va fi în dreptul sau ca să pre­zinte Parlamentului legea de orga­nizare a Universităților fără ca cineva să mai poată protesta. Da­că­­ totuși­­ proectul­­ de lege care­­ se găsește acum pe biroul Senatului, elaborat de Senatele celor patru Universități­­ prezintă unde lacu­ne, s’ar putea realiza unele îmbu­nătățiri în anumite puncte. Este o datorie pentru toți cei cari au po­sibilitatea să­­ aducă luminile lor să facă, fără încă ca să mai treacă prin cluburile politice, unde cu toată bunăvoința unora, nu poate să iasă de­cât o lucrare tenden­țioasă, puțin viabilă, iar de cele mai multe ori din cauza resenti­mentelor acute personale să fie chiar dăunătoare instituției pentru care se face. S’au­ făcut­­ destule greșeli până acum în toate direcțiile in țara aceasta din cauza influenței prea mari a politicii și a politicianilor, pentru ca cel puțin acum, când a ajuns cuțitul la os, să ne revină dreapta judecată și deplina înțe­legere a­ vremurilor mai cu seamă la reprezentanții celor mai înalte instituții de cri­tiră din țară. Prof. dr. Chr. Musceleanu Liniște și muncă Pe când agoniza, sub surâsul mulțumit și veșnic al d-lui G. Mi­ronescu, alcătuirea guvernam­en­­tală a partidului național-țără­nist, toată suflarea politicianistă cerea alegeri libere, — inclusiv fracțiunea mareșalului. Alegeri libere au fost: Din ele a eșit actualul Parlament și do­vada libertăței deplină o avem în însuși constituirea prezentă a Adunărilor naționale în care toa­te partidele, toate formațiunile, toate fracțiunile își au reprezen­tanții lor, în număr proporțional cu destoinicia, priceperea și popularitatea fiecăruia. Avut­a vre-odată România un Parlament care să fie o repre­zentanță mai sinceră, mai nesi­luită a voinței populare? Țara și-a ales Camerele pe care le-a dorit. Nici nu se putea o mani­festare de un caracter mai pur constituțional. Totuși vechile partide care nu se pot consola de tirania de altă dată, când voturile erau smulse alegătorului prin teroare, cu bâ­ta, încalecă acum pe marea ches­tie a constituționalismului pentru a cere noui alegeri. E o campa­nie primejdioasă și fățarnică,. Nu de Constituție se sinchisesc a­­cești corifei ai politicianismului, ci numai de căpăta­rea puterei cu orice preț, prin orice mijloace. Nu Vor să înțeleagă vechile partide în desuetudine, ca­re­ a fost, nu mai poate fi. A se reveni, în Împrejurările actuale, la sim­plista concepție a guvernelor de partid, ar însemna reintronarea siluirei votului obștesc, reîntoar­cerea la niște moravuri păcă­toase și articonstituționale pe care le respinge opinia publică, indignată și ofilită de împilările politicianiste de altă dată. Să nu-și mai facă iluzii așa zi­șii fruntași ai formațiunilor po­litice. Ori­câte alegeri noui și li­bere se vor face, rezultatul tot acelaș ar rămâne. Nu există în momentul de față nici un adevă­rat partid politic cu destulă au­toritate, răspundere și competin­­ță, care să întrunească o majori­tate cât de șubredă, care să-i per­mită o rodnică și liniștită guver­nare, după metodele decăzute de odinioară. Nu de schimbare de guvern, nu de disolvare a Parlamentu­lui, nu de alegeri noi poate fi vorba astăzi, ci de unirea tuturor, pentru a salva țara de primej­diile la care au expus-o incapa­­bilitatea, reaua credință și ne­cinstea. Țara vrea liniște și muncă. Ch­irTici pag.lia f) DELA OPERA ROMANA — SEARA MARE — SCENE LIRICE, 5 TABLOURI. — de Tiberiu Brediceanu —. 2) FAJARNICIA. — de Al. Lascarov Moldova­­nu —. S) ASPIRAȚIILE TINERETULUI DE AZI. «= Profesiunile Industrie!« și 4) A­NTOLOGIA POEZIEI RO­MANIȘTI IN LIMBA POLONA. Externe . Guvernul chinez, în fața atacului neașteptat, ea ea zicem așa, al­ forțelor japoneze, a fost obligat se pare să­­ renunțe și el la politica de mod­erațiune dusă până acum : guvernul din Nanking publică chiar o declarație de protestare împotriva agresorilor și un apel, în acelaș timp, către statele semnatare alle pactelor asi­gurătoare de pace. Mareșalul Chaing-Kai-Lek, partizan până acum au­ pariitateei pa­cificatoare, a telegrafiat tuturor șefilor militari din China, să se pregătească de luptă împotriva­­­ japonezilor care au încălcat buna credință și au distrus pacea mondială“. Totuși, deocamdată, delegația chineză din Geneva a desm­ințit că guvernul din Nanking a declarat răsboim Japoniei. Pe de altă parte, secretariatul general la Societății Națiuni­lor, a hotărât să propună Consiliului constituirea unei comi­siuni — care să ancheteze în cel mai semit timp noui­le evenimente din Shangai, — compusa din miniștrii Angliei, Franței, Italiei, Ger­maniei și Norvegiei în China. E probabil ca în această comisiune, al cărei raport va servi de temelii deciziilor Consiliului, să intre și reprezentantul guver­nului State­lor­ Unite. ...­­ Adevărul este însă acela pe care îl simte orice spectator lim­pede al încordărilor sângeroase din Extremuil­ Orient , Japonia, orice s’ar face pentru potolirea dorinței ei de extensiune teritorială — și vor face foarte puțin Anglia și America mai ales, — va sfârși până la urmă prin a ocupa definitiv, întreagă Manciuria, întrea­gă Mongolia chiar. Japonia va deveni în curând o putere continentală. Nici prea multă previziune, nici prea adânc spirit de observa­ție nu sunt necesare astăzi, pentru a remarca acest extraordinar­ eveniment care se va petrece în politica externă mondială. Închisă prin bariere vamale și in imposibilitate să-și împartă milioanele de suflete, Japonia are nevoe de debușeuri. Și ea orice încălcări egoiste, ignorând orice perturbări ar a­­duce păcei mondiale, urmându-și ca o teribilă putere ținta, Japo­nia își realizează cu o ferocitate impasibilă dar cu o consecvență tulburătoare, mijloacele de a-și acoperi necesitățile ei. Abilități profesionale... Teh­nica gazetărească, ori ce s’ar spune, a făcut progrese de la Caracudi încoace. Mai ales în ce privește reportagiul politic, în care s’a ajuns la virtuozitatea de a­ se susține, în acelaș ziar, câte odată în acelaș număr și chiar în aceiași pagină și nu prea arare ori în acelaș articol, puncte de vede­re diferite. Până în ziua sosirii d-lui Ar­­getoianu ziarele amatoare de sen­­sațional anunțau, pentru o mie și unul de motive, retragerea sigură a guvernului provocată, după o­­ Versiuneyde­ d. profesor N. Iorga, după altă versiune de d. C. Ar­­getoianu. Când s’a­ văzut însă că nimic din ceea ce prevedeau nu se în­deplinește, senzaționalii noștri confrați au întors, senini ca niște Zei, macazul, — vorba d-lui ma­reșal Averescu. Aci, le-a fost mai ușor. Argu­mentele pentru rămânerea guver­nului au fost găsite cu mai mul­tă înlesnire decât cele înșirate spre a convinge lumea despre a­­propiata lui retragere. Și ziarele și-au jucat rolul mai­ lesne, resta­bilind o situație care numai în mintea lor se falsificase. E trist numai că experiența a­­cestor „abilități” profesionale se face pe socoteala opiniei publice, a cititorilor cari pentru banul ce-i dau pretind să fie informați cinstit de către cei cari fac apel la sprijinul lor. Hunii... Pe irațional-țărăniști­ii intri­­ghează „soluțiile“ la cari lucrea­ză „magicienii“ d-lui Duca. „Dreptatea” se întreabă : „Cum vor fi ele ? Tot secrete ? Sau publice ? Vom vedea mai târ­ziu. Până acum știm precis ca so­luțiile se pregătesc. Aceste soluții vor fi gata pregătite în ziua de 12 Februarie. î.,m „De ce soluții cu dată fixă? „Un partid își face programul și își fixează soluțiile — pe mă­sura posibilităților de lucru și de punere de acord a celor însărci­nați cu această misiune. Soluții cu dată fixă e ceva straniu. „Termenul n’ar avea decât o ex­plicație : credința liberalilor că data venirii lor la putere s’a ho­tărât — cum se făcea pe vremuri. „E o iluzie care se va destrăma în vânt. Ea va face totuși un ser­viciu liberalilor. Le va fi dat so­luții”. La rândul sau, oficiosul liberal taxează drept iluzii „soluțiile” naț­i­onal -țărăniste. Din parte-ne, nu avem nici un motiv ca să nu credem și pe unii și pe alții. Pentru că nu siguranța —­ sau simpla iluzie — că un partid vi­ne la putere îl va face capabil să găsească soluțiile. Ci altceva. Și acest altceva este acela care îndreptățește un partid sau o mână de oameni să ocupe locul de răspundere. Adevărul unei zicători... Există o veche vorbă evreiască de adevărul căreia experiența vieții se convinge ușor : cu cât omul e mai deștept, cu atâta fa­ce... gafe mai mari. Cunoaștem pe d. Ie ®­eneu feț­m pe un om politic de mere abi­litate și care, grație acestei în­sușiri a ajuns mare și tare în par­tidul liberal. Bine și comod in­stalat în colțul său, o inspirație nefericită l-a îndemnat să-și dea părerea în chestiunea raporturi­lor cu Rusia Sovietică . Fruntașul liberal originar din Basarabia, semnează într-un ziar de dimineață, un articol alarmist plin de suspiciuni împotriva tu­­turor, trăgând următoarea con­cluzie asupra intențiunilor So­vietelor : „Un război cu șansă sigură de reușită le-ar conveni Sovietelor, cum le-a convenit ciocnirea din 1930 cu China, când chinezii fiind fulgerător zdrobiți, situația Sovie­telor s'a întărit enorm înlăuntrul țarii. ......................_ _ .la situația actuală, Sovietele» au multă nevoe de o consolidare internă prin­trun război scurt ,a reușit”. Articolul d-lui Inculeț se ter­mină cu această constatare a po­sibilității unui război scurt și reușit pentru Soviete. Fostul tovarăș a uitat să adau­ge că o asemenea ipoteză e inad­misibilă și absurdă în ce privește România. Administrația Basarabiei In contrazicere cu cele scrise mai înainte, oficiosul averescan aprobă înființarea ministerului Basarabiei și cere pentru el chiar o lărgire de atribuțiuni, plus în­ființarea unui comandament mi­litar. Asupra organizației acestui minister, „îndreptarea” n’are ni­mic de zis, în afară de cererea u­­nui mai de aproape control al streinilor și al eliberării de au­­torizațiuni pentru portul arme­lor. In principiu, oficiosul partidu­lui poporului recunoaște că si­tuația Basarabiei impune pentru ea acest tratament special. Ceea ce nu va împiedica pe acelaș ziar ca peste câteva zile să reia campania împotriva ministe­rialilor de provincii. -xoac- Premiera de astă seară la Teatrul Național Astă seară, la teatrul Național, spectacolul cu „O ultimă fază” și „Zidirea mănăstirii Argeș“, de Nicolae Iorga, va însemna pe drept cuvânt o mare sărbătoare artistică. Amândouă piesele, una în trei acte, cealaltă într’un act, sunt îmbinate cu măestrie dintrun material dramatic de -o conținu­tă putere de sugestie și pline de-o adâncă poezie umană. Sunt două subiecte deosebite, dar deopotrivă de bine aprofun­date din punct de vedere al psi­hologiei dramatice și care oferă actorilor infinite posibilități de realizare scenică. „O ultimă fază“ î? drama crea­torului și a jertfei creației artis­tice, creație care nu poate rămâ­ne a­celui care a realizat-o, ca o mângâiere, ci revine — după nor­mele crude ale unui ineleranjabil destin — tot societății. „Zidirea mănăstirii Argeș“ re­dă toată frumoasa poezie a legen­­dei, dar renovând datele ei auto­rul îndreptându-și atenția mai mult asupra sacrificiului Dmim­­mi Deapina, decât a prea mult speculatelor motive ale legendei. Spectacolul va fi în adevăr un regal artistic, ambele piese fiind de o mare valoare. . ------------X03C---------•— *

Next