Neamul Românesc, martie 1933 (Anul 28, nr. 45-71)

1933-03-01 / nr. 45

ASul XXvi Nr. 45 NEAMUL ROMÂNESC ____________________ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 3Ü2 SO 2 LEI Mlercnrl | Martie 1833 P I 18 ț*ră Pe un an, 600 fcet > Pe »ase tent, 100 te« ABQNAMANT1 : Pentru autorttătți și testit :Hani. IQQQ ței In străinătate: Pe un an, 1800 Lei t Pe­rase tunt. 600 le, I DIRECTOR N. GEORGESCU INTERNE / * Trăim în frigurile endemice, prelungite de astă dată trei luni, pe care le dă în România, redacta­rea budgetului. D. ministru al finanțelor mărtu­risește că a ajuns la limita aștep­tărilor. Pretinde colegilor să ac­cepte și altfel de­cât în teorie, politica economiilor cu orice preț, politica echilibrărilor cu orice sa­crificiu. A­plicarea acestei linii de guvernământ, nu e însă prea u­­șoară. Nu e destul să vrei să tai, ca minunea echilibrului să se ope­reze ca sub o formulă magică. Reducerile sunt adeseori, impo­sibile, și in multe cazuri, provoa­că adevărate nenorociri. Nu poți lăsa spitalele, și acum lipsite de o parte a strictului necesar, în ruină, fără medicamente și fără hrana mizerabilă a bolnavilor. Nu e de jucat cu apărarea națională, sau cu mijloacele de comunicație, veritabile artere ale unui orga­nism social. Curbele aplicate sa­lariilor, au ajuns să le înjumătă­țească și au totdeauna, triste re­zultate de ordin moral. Lipsit de posibilitățile minime ale traiului, slujbașul nu are de­cât două mij­loacele ca să-și poată duce o exis­tență penibilă sau să apeleze la beneficii lăturalnice, într’o mă­­■­sură care presupune exploatarea directă a calităței și a semnăturei lui, sau să-și caute aiurea, — dar unde ? — câștigul care să-i aco­pere cea ce-i zmulge aproape în fiecare an, autoritatea superioară. Politica de economii și de im­pozite, se sprijină pe o metodă clasică și nefericită. Cele dintâi, dezorganizează aparatul public. Ultimele, ruinează pe contribua­bil, reducându­l la un sclav al fis­cului, pentru care muncește, își riscă averea și se zbate ca un ne­bun, ca la urma urmelor să consta­te că nu i-a mai rămas de­cât nă­dejdile risipite. Căci după o cer­cetare deosebit de riguroasă, im­punerile lovesc intens nu numai un venit precar și adesea nerea­lizat, dar însuși capitalul particu­larului. " Se va spune că nu ajung criti­­cile, și că statului îi trebuesc ve­nituri. De unde pot fi prinse, da­că nu din dări noi, și din tăeri mereu înainte ? Totuși există și alte soluții. Una, monopolul alcoolului, cu legea votată de noi, oferă Statului un venit de un miliard lei pe an. Ea se aplică insă numai în Mun­tenia, Oltenia, și Dobrogea, foar­te puțin in Basarabia. In Ardeal, spirtul negru continuă să se fa­brice, și să se vândă aproape in li­bertate. In Bucovina și Moldova aceeași stare de lucruri. Nimeni nu reacționează, împo­triva fabricanților mari și mici, clandestini și atot­puternici... O aplicare, foarte severă, a legei monopolului, ar intrei beneficiul ei,cu siguranță. Visteria ar înca­sa un plus de 1M—a miliarde pe an. Se opun insă, cu îndârjire, for­țele nefaste, forțele electorale. Potentații din județe, se tem de indignarea alegătorilor, chiar când sunt splrturi fără autoriza­ție și contrabandiști de spirt scos de sub impunerea legală. Cazanul clandestin, a devenit de mult, o instituție sacrosanctă. E o impietate, dacă nu un sacri­legiu, să fie confiscat. Ce-ar zice badea cutare și devotatul clănțău electoral cutărică ? Statul pierde două miliarde pe an. Spirtul rămâne un domeniu in care nimeni nu are dreptul să dreseze procese de contravenție, fără ca să fie destituit a doua zi... Frauda e notorie și îndrăzneață. Calitatea ei regională, o pune la adăpost de represalii legale. O parte a Țărei, plătește alcoolul cu ioo­lei­litrul. Unde electoralii sunt viziti atot­puternici, onor publicul se alimentează mult mai eftin în interesantul lichid. Iar d. ministru Madgearu ame­nință cu demisia, pentru că după valul de impozite și de curbe u­­cigătoare, nu știe de unde să mai scoată 150 milioane... ...Dar mai sunt și alte miracu­loase izvoare de venit. Le vom reaminti, celor cari nu sunt sclavii cluburilor, sau ai vo­tanților aprovizionați din belșug, cu spirt negru și regionalist. .Viermele care roade Í Pus la vot, cu apel nominal, proectul de lege pentru reduce­rea salariilor funcționarilor pu­blici, a stârnit mare vâlvă în lu­mea dăscălească, care a încercat de astă dată o dureroasă surpri­ză și o profundă decepție. Din 30 de învățători parlamentari, nu­mai 3 au votat în contra proectu­­lui.Strigătul de desperare al pre­ședintelui asociației generale a învățătorilor, la discuția pe arti­cole: „Învățători, din cameră, ce aveți de spus ?“ — va striga mul­tă vreme în conștiințele utile dăs­călești. Gestul de solidaritate al învă­țătorilor parlamentari, desvăluie de data aceasta pentru toți și cu prisosință, o îngrijorătoare stare de lucruri, care va trebui să dea mult de gândit dăscălimei, învățătorul parlamentar, care în consfătuirea asociației județe­ne, a ținut fără să-i fi tras cine­va de limbă următorul limbaj: „voiu susține cu toată căldura sufletului meu, dreptele cereri ale noastre, și voiu face apel și la ceilalți colegi parlamentari să se solidarizeze în susținerea acestor drepturi“, iar în Parlament a dat bir cu fugiții, nu mai poate fi to­lerat pe viitor a mai face parte din asociația ale cărei interese­a­ză neghioabă, ca aceia că el este înțeles să le servească astfel. Oricât s’ar ascunde după e­s cu­­alesul țărănimei, și țărănimea fi­ind contra salariaților, a fost o­­bligat să voteze pentru proect!? Dar ca să meargă în mijlocul în­vățătorilor și să făgăduiască spri­jinul său, tot obligat a fost ? Dar să mergem ceva mai depar­te in lum­pa învățătorilor și să cer­cetăm cu toată obectivtatea. Câți din dascălii trimiși de cluburi în control, diferite consilii, comi­­siuni de examinare și diferite în­sărcinări, ar fi făcut altfel de­cât colegii lor parlamentari ? Și câți din dascălii grămădiți în celelal­te partide, în opoziție azi, n’or face mâine la fel ? S’a convins cred și cel mai în­dărătnic dintre învățători, că o grea criză sufletească apasă cor­­pul învățătoresc și că aceia ce se numește asociația generală a în­vățătorilor nu este în fond de­cât o adunătură de profitori cu rân­dul, și de deficitari perpetui. S’a convins cred de asemenea că politicianismul este viermele care roade de multă vreme și cu multă putere de distrugere și ul­timele legăminte ce­ au mai rămas tefere, ale unui corp ce nu mai poate reacționa de­cât numai pen­tru pâine, și nici atunci unii, a­­bandonând pentru totdeauna înal­tele comandamente morale ce tre­buie să călăuzească viața de toa­te zilele ale unui corp cu așa de mare și frumos rol social! Asociația învățătorilor nu este doar atât de puternică cum ar vrea s’o arate conducătorii ei, pentru că-i lipsește chiagul sufletesc, a­­cel suflet unitar care nu se for­mează de­cât printr’o ținută mo­rală ireproșabilă a fiecărui das­căl în parte... Păcatul inițial este evident! Din grupuri de învățători ce se mâncau între ele de la politică, ac­tualul președinte al asociației ge­nerale a înjghebat cu grabă aso­­ciațiuni județene, de multe ori recurgându-se la compromisuri, comitete de conducere din repre­zentanții tuturor partidelor, în frunte cu un învățător inofensiv, sub care luptele între ei puteau continua în largul lor, pentru a putea convinge învățătorimea din asociație de superioritatea vede­rilor lor politice și, dacă se poa­te, să ducă cât o putea pe tavă, plocon, acelora de la cari aștep­tau blidul de linte. Iar când aso­ciația avea de luat vreo hotărîre, aceia ce hotărau reprezentanții (Continuare în pagina II-a) -— -----xox----------­Conferințele Ateneului „Prof. N. Iorga“ Astă seară la ora 9 are loc în amfiteatrul Fundației Universita­re .­Carol I“. a XI-a conferință di­n ciclul anului 1932—1953, organizat de ateneul „Profesor N. Iorga’1. D. prof. Han! Bulfinski va vorbi despre : „România sub cei trei Regi, văzută de prof. N. Iorga”. Biletele la agenția teatrală ..Dan”, calea Victoriei nr. 47, la biroul de voiaj A. R. P. R, piața Palatului Regal și, în seara con­ferinței la casa fundației Carol I. Autorii morali ț mi ® 1tr^-deplo­rabilel? scene de la­ București, Cluj și Iași, sunt responsabili, de­și legea nu-i poate atinge și de­și­­ au o conștiință care să-i mustre, și aceia pe care oricine are memorie și poate să judece trebuie să-i arăte ca autorii morali, și năcăjită, fără învățătura școlii și fără educația vieții publice, aude stri­gătele care vin din mijlocul acelora cari, oameni politici și intelectuali, s'au împărtășit de situații cu mult mai fericite. ‘ H ? < Ea aude și crede- Și, odată ce crede, ea nu face acela­și lucru ca intelectualul" și poli­ticianul care uită adesea peste cîteva zile articolul pe care l-a scris, discursul pe care l-a ținut, gestul pe care l-a făcut. Ea preface în acțiune credința ei. Dar această credință e că o întreagă clasă dominantă fură și petrece. Acusările se complecteaza de la o tabără la alta, și ele alcătuiesc un formidabil rechizitoriu, care duce la revolta. .Cînd Clujul Bol­li­lor a urlat ura lui un an de zile și mai bine, cînd cutare, amestecat in orice otrăvire a spiritului public, anunța zilnic revoluția care trebue să fie cînd Fortii și Ternii ridică împotriva Statului pe înșiși servitorii lui, ce vreți să facă Bogăț­ii sau cum li mai zice șefilor ridicării din ateliere ? . Numai cît aceștia vor face pușcărie, iar ceilalți vor ocupa catedre și locuri pe banca ministeriala..* F. IORGA Mitoiu­l­ lui Isok­ H­ Im la Mu­ t s’a oferit la Sorbona, un volum omagial cu colaborările somităților franceze Sâmbătă, 25 Februarie a. c., la orele 5 d. a., a urmat la Sorbon­­na, în Amfiteatrul Descartes, o mare festivitate științifică. După ultima sa prelegere, d. profesor N. Iorga a fost căldu­ros sărbătorit de un mare grup de savanți istorici ai Franței. I s-a oferit un volum omagial „Métanges Nicolae Iorga" cu­prinzând 57 articole și memorii oferite marelui istoric român de amicii săi francezi. Comitetul de­­ moare cuprin­de pe d-nil_Charlotte, Rectorul Universității din Paris, ca prezi­dent de onoare, pe d. Charles Diehl, membru al Institutului ca prezident activ, d. Ch. Bémont, membru al Institutului, și F. Lot membru al Institutului, vice-pre­­zident, și pe d. dictor Iancules­­cu­, subdirector al Școalei Ro­mâne din Franța, secretar. Solemnitatea a avut o deo­sebită amploare. D. profesor N. Iorga a fost călduros elogiat pentru remar­cabila sa operă științifică. Vom da pe larg, darea de seamă a acestei sărbătoriri, ca­re înalță știința noastră și ridi­că și mai mult prestigiul Româ­niei. * Textul Statutului Micii Înțelegeri Articolul 1. Un Consiliu Permar­ne­nt al Statelor Micei In­țelegeri, compus din­ Miniștrii Afacerilor Streine a celor trei Țări respective, sau de Delegați speciali, numiți în acest scop, este constituit ca or­gan director al­­ politicei comune a grupului celor tre­i. State. Hotăr­î­­rile Consiliului­ Permanent vor fi luate cu unanimitate. Arti­colul 2. Consiliul Permanent în afară de raporturile sale regu­late pe cale diplomatică, se întru­nește in mod obligatoriu cel puțin de trei ori pe an.­­ Articolul 5. Președintele Consi­liului Permanent este Ministrul A­­facerilor Streine al Statului unde se ține întrunirea obligatorie anua­lă. Articolul 4. In toate chestiunile cari sunt discutate precum și în toate deciziuniile cari sunt luate, fie în ce privește raporturile Sta­telor Micei înțelegeri între ele, fie în cee­a ce privește raporturile lor cu terții, principiul egalității ab­solute a celor trei State a, Micei în­țelegeri este respectat în mod ri­guros. Articolul 5. Conform nevoilor situat ruinei, Consiliul Permanent poate să hotărască ca într’o ches­tiune determinată reprezen­tațiu­­nea sau apărarea punctului de ve­dere a Statelor Micei înțelegeri să fie încredințată unui singur Dele­gat, sau Delega­țiunei unui singur Stat. Articolul 6. Orice Tratat politic al fiecăruia din Statele Micei In­­­tegeri, orice act unilateral schim­bând situațiunea politică actuală a unuia din Statele Micei înțele­geri față de un Stat terț, precum și orice acord economic care are consecințe politice importante, va cere de aci înainte consimțământul unanim al Micei înțelegeri. Tratatele politice actuale ale fi­­căruia din­ Statele Micei înțelegeri cu Statele terțe vor fi, în mod pro­gresiv și pe cât posibil, unificate. Articolul 1. Un Consiliu Econo­mic al Statelor Micei înțelegeri pentru coordonarea pr­ogresivă a intereselor economice a celor trei State, fie între ele, fie în raportu­rile lor cu Statele terțe, este con­stituit. 171 Articolu­l 8. Consiliul Permanent are facultatea de a crea alte orga­ne.S­tabi­le sa­u t­emporares . Articolul 9. Un Secretariat al Consiliului Permanent este creat, sediul său este stabilit totdeauna pentru un an in capitala Preșe­dintelui de exercițiu al Consiliului Permanent. O secțiune a Secreta­riatului va funcționa în mod per­manent la sediul Societății Națiu­nilor la Geneva, — rar­­ Articolul 10. Politica comună a Consiliului Permanent trebue sa fie inspirată de principiile gene­rale conținute az­i toate marile acte internaționale ale politicei de după război, i­ Articolul 11. Convențiunile de a­­lianță între România și Cehoslo­vacia, din 25 Aprilie 1929, între România și Jugoslavia, din 7 Iu­nie 1921, și între Cehoslovacia, și Jugoslavia din *[ August 1922, cari sunt complectate prin dispozi­­țiunile prezentului Pact, precum și Actul General de Consiliațiune, Arbitraj și Regulament Judiiiar, semnat de către cele trei State ale Micei înțelegeri la Belgrad la 21 Mai 1929, sunt foi­noi­te pentru un tim­p nelimitat. Articolul 12. Prezentul Pact va fi ratificat și schimbul de ratificări va avea loc la Praga, cel mai­ târ­­ziu cu ocaziunea celei mai apro­piate reuniuni anuale obligatorii. El va i­ntra în vigoare în ziua schimbului de ratificări. Bugetul Franței Paris, 26. (Rador). — Camera a sfârșit, în cursul ședinței de noapte, examinarea în a doua ci­tire a proectului financiar, în for­ma în care fusese amendat de că­tre Senat. S-a hotărît introducerea, pen­tru anul 1933, a unui impozit pro­gresiv și excepțional asupra sa­lariilor funcționarilor de stat, cu un salar de peste 15.000 franci a­­nual. Funcționarii cari vor fi su­ferit o curbă de cel puțin 10% vor fi scutiți de acest impozit. Impozitul este de 2 până la 8 la sută, cu scutirea salariului minim, fixat la 15.000 franci. De asemenea va fi supus unui asemenea impo­zit și indemnizația parlamentari­lor, cărora li se va aplica impo­zitul asupra indemnizațiilor bru­te, fără scăderi. Proectul impozitului pe salarii a fost adoptat cu 387 voturi con­tra 207, după o intervenție a d-lui Daladier, care a pus chestiunea de încredere. De asemenea a fost adoptată și reducerea creditelor militare, pe care Senatul o res­pinsese. In urma acestui vot Camera ră­mâne în desacord cu Senatul atât în privința impozitului asupra sa­lariilor cât și cu privire la redu­cerea creditelor militare. [mirai Unii graselor in­ Uniri ZIUA | Sâmbătă la ora 4 d. a. s’a întru­nit in sala mare de ședințe a muni­cipiului, al VIII-lea congres al U­­niunii orașelor din România, prezi­dat de ă. D. I. Dobrescu, primarul general al Capitalei. La acest congres au asistat repre­zentanții tuturor orașelor din Ro­mânia. CUVÂNTAREA D-LUI DEM. I. DOBRESCU Deschizând congresul d. Dem. I. Dobrescu arată că de închegarea uniunii orașelor din România de­pinde însăși civilizația țării. D-sa socotește indispensabilă autonomia administrativă și financiară a pri­măriilor și stabilitatea consiliilor comunale. Exagerările centralismului, — spune d-sa, — constituesc un mare pericol social. Numai autonomia co­munală, a produs și menține civi­lizația politică și a moralei sociale. Uniunea orașelor are marele rol, de a pune bazele, unei politici oră­șenești, pentru a nu se pierde echi­librul între sat și oraș. Numai ță­rile cu sate tari și cu orașe mari, pot să se bucure de toate bineface­rile unei adevărate civilizațiuni. In sprijinul modernizării acesto­ra s’a creat și la noi încă de anul trecut „Institutul urbanist“." Trebue să convingem opinia pu­blică că viitorul țărei românești stă nu numai in tăria satelor, dar și în civilizația orașelor sale — a în­cheiat d-sa. Intrându-se în ordinea de zi s’a discutat după citirea rapoartelor asupra: controlului, obligațiilor, moravurilor și stabilității consililor comunale, asupra reglementării șo­majului, problema școlilor, a asis­tenții, a poliției administrative și comunale, despre comunele sub­urbane și funcționarii comunali. ZIUA ZI Duminică dimineața au continuat lucrările congresului sub președin­ția d-lui Botioc, care citește rapor­tul pe 1931—32 și propune alegerea noului comitet al Uniunii. D. D. I. NICULESCU, ajutor de primar al Municipiului face o am­plă expunere asupra finanțelor co­munale, cerând ca statul să lase veniturile comunale comunelor. D-sa socotește că reorganizarea finanțe­lor comunale nu se poate face de­cât prin această măsură și pe re­venirea la liberă percepere. Au mai făcut apoi expuneri d-nn­: Mihail Văgăunescu (Bacău), Botioc (Arad), I. Pele (Oradea), Sibirsky (Chișinău) și Andriescu (Botoșani). MM EXTERNE La 5 Martie au loc alegerile în Germania. Se va pronunța cu a­­ceastă ocazie întreg poporul ger­man asupra drumurilor de urmat ce aoi înainte. Cancelarul Hitler, al cărui program se cunoaște a­­cum în detaliu atât asupra politi­cii interne cât și a politicei sale externe, are să dea lupta deschis. Campania electorală care se des­fășoară cu inevitabile ciocniri sângeroase păstrează conturul a­­titudinilor dârze, pe care numai oamenii cari știu ce au, ce pot și ce vor le pot avea. „Vrem exclu­derea marxismului din viața Ger­maniei“ declară von Papen, și ca un ecou răbufnesc cu furie gloan­țele comuniștilor amenințați în o­­pera lor distructivă .Dar nu nu­mai această formă o îmbracă opo­ziția germană. Este trădată lupta dintre două clase mai ales prin declarațiunile prelatului Kaas, președintele par­tidului centrului, care a declarat că Istoria Germaniei nu a început în Noembrie 1918 și nici nu s-a sfârșit la 30 Ianuarie 1933.. Hit­ler este un bun propagandist și un mare idealist, a declarat ora­torul, dar de aici până la rangul unui conducător de stat cu cali­tățile unui Bismarck este o dis­tanță foarte mare. De altfel încă un punct din programul lui Hitler a fost lămu­rit zilele acestea cu ocaziunea in­­terviewului acordat reprezentan­tului lui „Associated Press“ când cu privire la datoriile de război a declarat că acestea trebuesc plă­tite în orice caz. D-sa a avut tot­deauna acelaș punct de vedere în această chestiune și îl are și as­tăzi. Insă n’a lăsat să plutească nici o îndoială asupra faptului că chestiunea plății datoriilor nu es­te o chestie de voință, ci una de putință, și că în primul rând un debitor, de la care are cineva de primit bani, nu trebue sa fie în prealabil nimicit prin măsuri po­litice sau economice. Evenimentul la ordinea zilei este însă războiul chino-japonez. Nu este de glumit cu dislocările de mase pe care le provoacă a­­cest război, și cu atât mai mult, cu cât, după cum am mai spus cu toată unanimitatea de la Geneva, lucrăturile de culise sunt începu­te încă de mult, v­olritar­i. Domnule președinte, domnilor de­putați, dacă am luat cuvântul la discuțiunea generală a acestei legi, vă mărturisesc că nu am făcut-o dintr’un motiv de interes personal, pentru că in județul meu nu se desființează nici o judecătorie. Am ținut insă, a lua cuvântul numai pentru a vă arăta că, pe zi ce trece dv. perseverați în greșeala pe care ați făcut-o și în guvernarea trecu­tă, de a nu voi cu nici un chip să faceți economii la diferitele depar­tamente, aducând cu modul acesta, ușurări pentru masa mare a contri­buabililor, pătura țărănească, pe care afirmați mereu că o reprezen­tați. Veniți încontinuu cu înmul­țirea numărului funcționarilor și, în speță, a magistraților. Domnilor deputați, partidul na­­țional-țărănesc a venit prima oară la putere ca un partid de massă. Venirea sa a fost atunci așteptată de tot norodul ■— să nu contestăm lucrul acesta — în special pătura țărănească având ferma convinge­re că numai dv. erați indicați să faceți acele mari degrevări în bu­getul țării, să comprimați cheltue­­lile și să aduceți ușurări pe toată linia. La prima guvernare, după cum am spus adineaori, ați făcut o gre­șeală.... HARALAMB ȘERBANESCU : Și când erați prefect la noi ? D. M. I. GHEORGHIU: Da, am fost prefect și-mi pare bine că pe banca ministerială se află d. mi­nistru Ioanițescu ca să apelez la memoria d-sale să-și aducă aminte de raportul pe care l-am făcut eu în privința reducerii numărului funcționarilor polițienești. Prima dată, când au­ venit la pu­tere, în 1928, fiind prefect, am dat ordin — fără ca să am instrucțiuni de la centru — pentru suprimarea tuturor secretarilor și casierilor co­munali de la comuni, pentru ca din două posturi să se facă numai u­­nul, iar dintre gardiști să se su­prime, până la un sfert din câți erau. Am venit la ministerul de interne; subsecretar de stat era d. Ioanițes­cu, conducând poliția și siguranța. I-am dat raportul, prin care ară­tam că in orașul Cahul am găsit 70 de gardiști, 5 comisari, 7 subco­misari, un aparat polițienesc sufi­cient pentru o capitală de județ de cel puțin 60.000 locuitori, iar nu pentru un oraș, cum era Cahul cu 15.000 locuitori. Prin acel raport, având in vede­re formarea bugetului pe 1929, ru­gam să se facă mari economii la personal, între altele numărul gar­diștilor să fie redus la 30. Domnul Ioanițescu m’a felicitat. In cabinetul d-sale se mai afla și prefectul poliției din Galați, care auzind de raportul meu adresân­­du-i-se îi spunea: domnule minis­tru, dați-mi mie, am nevoie de încă cinci circumscripții de atâția co­misari, de atâția gardiști etc. Când am văzut că pe de o parte eu cer desființarea atâtor posturi, ca să fac economie, iar pe de altă parte, vine un alt coleg să le ceară pentru județul lui, deci, nu se rea­liza nici o economie, am pus rapor­tul in buzunar și am plecat. Pentru că m’ați provocat, am căutat să vă dau acest exemplu să vă lămuresc asupra concepțiilor mele și d­e modul cum m’am com­portat ca prefect in guvernarea dv. din 1929. D. D. R. IOANIȚESCU, ministrul muncii, sănătății și ocrotirilor so­ciale. Este exactă numai prima par­te că ai cerut reduceri, dar în ce privește partea a doua, că celălalt prefect de la Galați, a cerut înfiin­țări, nu este exact. D. M. I. GHEORGHIU: Aduceți - vă bine aminte, dacă nu era un prefect care cerea înființarea de noui circumscripții ? D. D. R. IOANIȚESCU, ministrul muncii, sănătății și ocrotirilor so­ciale. Dar se compară Calculul cu Galații? 1­­ D. M. I. GHEORGHIU: Eu vor­besc in principiu. Când veneam și vă puneam la dispoziție reducerea unui număr important de funcțio­nari și vedeam că alt prefect cerea înființări de posturi, atunci mi-am zis: ce se va întâmpla? Vor pleca de la mine, dar nu pentru a se face economii. Nu înțelegeam ca prin e­­conomiile, pe care le făceam in județul meu, să înleznesc altor pre­fecți înființări de posturi, când și așa erau prea multe în toate jude­țele. V’am dat această explicație pen­tru că m’ați provocat.. Prin urmare politica pe care dv. și credeți-mi că nu vă spun cu răutate, căci am fost alături de dv., am cunoscut programul și am fost convins mai mult ca dv. de pro­gramul care v’a călăuzit pe vremuri în opoziție și vă călăuzește poate și azi pe o parte din dv., trebuia să reduceți bugetul de la 40 miliar­de la 25 miliarde și puteați să fa­ceți aceasta, eraui cei mai indicați, căci nu ați venit la putere spriji­niți pe cadrul funcționăresc, ci pe mas­ele mari. Ați făcut încadrări, însă pe sprânceană și dacă ținem seama de cei încadrați in serviciul auxiliar și de funcționarii pensio­nați, erau doi funcționari la un post. Ce cereau massele ? Degrevări, ușurări pe toată linia. Ori ce s’a întâmplat ? In loc să veniți cu com­primări la cheltueli, ați venit din prima zi, la bugetul din 1929, cu măriri de impozite, zecimi la im­pozitul agricol, la clădiri, la comer­cial, etc. Viața economică în loc să meargă crescând, a suferit acel ca­taclism tradus pentru plugari, in scăderea dela 6 lei la 1,50 a pre­țului kgr. de orz. Prin urmare, am ținut să vă a­­trag atențiunea fiind convins că și astăzi se găsesc printre dv. foarte mulți de bună credință, cari vor să meargă pe un drum sănătos și doresc, de pe urma guvernării ac­tuale, să rămână ceva: massele să rămână cu credința că într’adevăr sunteți exponenții țărănimii. Dv. și astăzi mai faceți impresia că perseverați în greșelile făcute la 1928—1931, pentru că nimeni nu concepe un surplus de funcționari, față de marea massă, a funcționa­rilor, care există in țară. ÎNAINTE DE RĂZBOI Să ne gândim la ceea ce era Țara Românească înainte de război. Cred că nu exagerez când spun că pu­ La Camera Legea It­opium iu­rai. Discursul d-lui deputat M. Gheorghiu (Continuare în pag. II-a). ­xox-Manifestatie a nationa­­liștilor turci la Ankara Ankara, 26. (Rador).­Un grup de 600 studenți au manifestat in fața biroului Companiei de Wa­­gons-Lits din Istambul, spărgând geamurile. Cauza acestei manifes­tații este concedierea de către companie a unui funcționar, care­ ar fi vorbit în limba turcă.

Next