Neamul Românesc, aprilie 1933 (Anul 28, nr. 72-94)

1933-04-01 / nr. 72

Anul XXVIII Nr. 72 £) i U 5j^S5i88®*«iaK'ÄSf»Äi NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST«DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA :1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) 31260 2 LEI Sâmbătă I Hpriila 1933 C I Pe­na «n, 800 tei. Pe me luni, 300 lei* 1 lB **1 Pentru autorități ți Institut lunt: 1000 tel DIRECTOR N. GEORGESCU INTERNE * Inovația cadrului disponibil, e totuși interesantă... Un fel de stâncă tarpoană și actuală. Din vârful ei, marele preot, care e probabil că va fi d. Madgearu, va proceda la ritualul grozav al zvâr­­lirei nevrednicilor și schilozilor, în prăpastia fără fund a mizeriei și desnădejdei. Sorții teribili vor cade, de data aceasta, nu pe de­bili, nici pe progeniturile sosite pe lume înainte de vreme. Marele pontif, adept al tenebrelor pe ca­re s’a decis să le alimenteze cu materialul uman al cadrului dis­ponibil, va trece la groaznica se­lecție a victimelor. Cei cu sfinți la Ierusalimul clubului, și în zi­durile Erihonului democratic, vor trece senins în spațiile bud­getare, serios aprovizionate cu ce-a mai rămas netopit și necon­sumat, din bruma de avere a ce­tățenilor. Săracii și nevoiașii, lip­siți de formulele ocrotitoare ale d-lor Boilă și Pompiliu Ionițes­­cu, de protecția vizibilă și scrisă a duetului Bocu, Sever Dan și de asigurările totdeauna calde ale recunoștinței național-țărăniste, vor fi forțați în rebutul cadrului disponibil, ca să se zdrobească de stâncile acestui­ infern budge­tar. S’ar fi putut proceda altfel. Cu­­ dreptate, cu toată grija, și cu a­­cea judecată rece care se impune când sunt în joc atâtea grave pro­bleme de stat. Era mai logic, deși mai puțin politic, ca să se constitue com­i­­siuni alese, care să cerceteze nu categorii de slujbași, dar fie­care caz în parte. Funcționarul cu stare persona­lă, ar fi fost trecut din oficiu — nu în cadrul disponibil, dar în seria celor cu leafa redusă. Dea­­semenea slujbașii cu soții sau co­pii în serviciul public, cei cari au profesiuni separate și lucrative. ,Soluții dureroase și grele ? De­sigur. Dar acum, toți acești fa­voriți ai soartei rămân în slujbe, cu copii și cu soții salariate, iar bietul slujbaș familist, cu copii la școală, sărac și cu greutăți nenu­mărate, se va vedea zvârlit cu dis­preț în groapa comună, supranu­mită de inventivitatea finanților noștrii, cadru disponibil. Dar vechimea, și serviciile prestate cu cinste, și competență, Statului ? Să nu apese ele pe de­ciziile Inchiziției guvernamenta­le ? Novicii, nepoții și amicele, creaturile și devotații, se plasea­u la febril, zi și noapte, în osânza budgetară... De ce nu se începe cu triajul pe ultimii cinci ani, — să zicem, — al acestor valoroase și mai ales costisitoare achiziții publice ? E la fel de dureros, o recunoaștem. Dar e mai echitabil. Căci cu cadrul disponibil lași pe drumuri pe vechiul și bunul sluj­­i bas, după ce ai adunat dupe ace­­­­leași drumuri și ai plasat în bod- * get, echipele impresionante de luptători, favoriți și favorite elec­­torale. Cadrul disponibil, se legiferea­ză pe nedreptăți revoltătoare, va rămâne un monument de ură, o uzină a nemulțumirei justificate. Pentru că el adaugă incă un cerc negru, pe cariera distrugă­toare a politicianilor noștri. Minoritarii Când arde casa vecinului, ori se întâmplă să ia foc coșul casei pro­prii, atunci abia mum .gospodari fac descoperirea că ar fi, bine să se puie la adăpost contra focului, asigur­ându-se la vre-o societate de asigurare. " Sunt și oameni cari se răzgân­desc, după ce a trecut primejdia; «înt, alții cari se asigură, dar nu i plăteșic, trăesc cu gândul că sau a asigurat, dar negrăbindu-se să plă­tească prima de asigurare, se în­tâmplă au odată că îi surprinde iarăși, un foc și condițiunile inelec­­tabile ale contractului spun că: cine rau și-a plătit prima, ai­ are dreptul la­ despăgubire.. Mai este însă încă o categorie de asigurați: aceia cari se asigură și se grăbesc să și plătească, pen­tru a-și pune apoi singuri loc,, cu gândul, de a realiza beneficii­le­­permise, ori cel puțin a scăpa de unele datorii supărătoare (mai aleg că legea convers­iunei a­ ajuns un fel d­e basm cu cocoșul roșu). Din­ cauza acestei din urmă cate­gorii de chilipirgii, a căror excres­cență este fabuloasă în țara noas­tră, societățile de asigurare au ajiutit sa Mill mai găsească ac­ope­­raiire în străinătate, mai de Romania a­ început să fie privită ca o fără de incendiatori. Sintem­ în­ al treisprezecelea an d­e la unire. .România, înțelegând a se conforma, tuturor obligațiilor internationale, a înțeles dela înce­put sa acorde tuturor cetățenilor provinciilor realipite aceleași drep­turi civile și politice, ca și româ­nilor de baștină. Școlile noastre a­u fost deschise tuturor. In slujbele statului au fost păstrați toți sluj­bașii minoritari — lăsându-se, cum ga desvăluit mai deunăzi în Parlai­ment și i prin gazete, ca în­ multe județe și în cele mai multe insti­tuții, ele stat numărul slujbașilor meromani să covârșească formida­bil pe acela al slujbașilor români. Aveam noi dreptul să cerem ca acei cari ocupă slujbe de stat, ca și acei cari doresc pentru copiii lor gra­t­­it.ea șc bai­elor de stat ea se d­epede de supușenie străină și să învețe limba românească? Tot așa, avea­m noi dreptul să cerem ca la oficiile publice, în dimrsiliile co­munale, județene, etc., să se vor­bească limba țării? Desigur că da. Ei bine, în atâția ani câți au tre­cut de la război, în toate provin­ciile: Transilvania,, Bucovina, Ba­sarabia, toți acești cetățeni cu­rioși, asigurați fără să-și plăteas­că prima, s’au ținut numai de re­clamații, de plângeri la Societatea Națiunilor. Singurii, după ce ne-au frecat atâta vreme cu chestia op­­tanțiilor,­­ au furișat hoțește — bine­înțeles cu complicitatea paznicilor necinstiți—­­­în „Casa pensiilor“, sunt basarabeni care n’au înțeles, de atâta vreme, căi, față de urgia ne­mai pomenită din ț­ara sovietelor, în noi este raiul pe pământ, și sunt bucovineni cari de asemenea o duc într’o plângere și nemulțumire,­­fără să înțeleagă că greutățile lor se îndurăm și noi toți ca, criza eco­nomică și criza morală postbelică ,care bântuie peste tot ne împie­dică de a îmbrățișa pe toți, așa cum e firea românului și cum am dori. Și în tot acest timp, deasupra, tu­turor jignirilor, nefolositoare pen­tru ei, și­ pornite numai dintr un șovinism unit, acești cetățeni ne-au amărât necontenit cu refuzul de a învăța și­ a vorbi limba noastră. Dela singuri a pornit doar­ întâi furia lui, numerus clausus în Uni­versitățile noastre și totuși Evreii din Ardeal se expuneau mereu os­tentativ cu mlădioasa limbă ma­ghiară: dela răsărit bate ap­oi mân­­ tător vântul­­ nebuniei și totuși, nu numai populația din Basarabia, dar și studenții basarabeni în școlile noastre, vorbesc rusește, iar în Bucovina, populația evreiasca, care formează majoritatea orașe­lor, s’a ținut cu îndărătnicie până acum de limba germană. Dar iată că în Germania, regi­mul național-socialist al lui Hitler pornește o campanie de... dare la fund a populației evreești. Urma­rea? Arde la vecini... Sa aprins coșul nostru. Să ne asigurăm la frații noștri români, jos cu limba germană!... întrebarea este: ce ar face acești cetățeni ai noștri, treziți în fața primejdiei, d­acă societățile româ­nești ar refuza acum să le pri­mească asigurarea? 9 I. Const. Delabaia ■----------xox---------­ Situația din Germania Berlin. 30 (Radoij. — Agenția „Wolff“ anunță; Presa germană consideră că este o chestiune a străinătății să dovedească azi și în zilele urmă­toare înțelegerea ei pentru noua Germanie. Este o chestiune a străinătății, scriu ziarele, să dovedească că ac­țiunea defensivă, boicotul pregă­tit de partidul național-socialist contra ațâțărilor din străinătate, nu mai este necesar. . Invingerea in­ industrii di tara­viA De o bucată de vreme întregi etaje de pe Calea Victoriei sînt ocupate de mari depo­­site ale fabricilor de mobile de peste munți, aflătoare, cum se știe, nu numai în mîna capita­liștilor minoritari, dar, prin legăturile lor cu Budapesta, celor din Ungaria. „Aradul", „Oradea" au astfel mijlocul de a smulge din mîna vechilor, bunilor noștri meșteri bucata de pine pentru care de ani de zile se luptă dureros și pot împiedeca pu­tința de cîștig și a maeștrilor pe cari-i produc anual școlile noastre de meserii. Nu știu cîți dintre particulari se lasă cîștigați de ciudata mobilă modernă, urîtă ca în­fățișare, cu totul nepractică la întrebuințat, o adevărată caricatură făcută din material prost de-asupra căruia dibăcia tehnică întinde un glonț, înșelător. Dar cu mijloace ca ace­lea pe care le întrebuința „domnul" Seletzki foarte dese ori autoritățile se pot prinde pen­tru comenzi însemnate, oamenii cu trecere din localitate, fără deosebire de naționalitate, intervenind. Nimeni nu se gîndește a face o deosebire între cetățenii țării și în ce privește vînza­­rea mărfii pe care o aruncă pe piață. Dar lupta ascunsă între asociațiile acestea și între mi­cul nostru industriaș care moare merită relevată. Cu atît mai mult, cu cît cei ce strigă mai mult contra României cuceritoare și doresc mai tare izgonirea noastră din teritoriile usurpate s'ar putea să fie rude de aproape cu a­­ceia cari ucid, în toate formele locale un vechiu meșteșug romînesc, cinstit și creator de lucruri frumoase. _____________________ H. I Oft GA Domnule președinte, domnilor­­ deputați, cred că este un adevăr , dacă afirm că astăzi, — în timpul­­ acesta de depresiune economică, de criză grozavă, — când se im­pune să se facă economii la toate departamentele țării, singurul mi­nister unde, nu numai că nu tre­buie să se­ facă economii, ci dim­potrivă, trebue să se dea ceva în plus, este ministerul sănătății. Din cauza depresiunii economice, mai mult ca oricând, populația rurală are nevoie de asistența sanitară. Am luat cuvântul la acest bu­get, bazat pe realitatea di­n ju­dețul și provincia unde trăiesc, ca să dovedesc că Statul trebuie să facă sacrificii și deci să dea ceva în plus, pentru sănătatea publică. Afirmația făcută de d. ministru Ioanițescu, că în trecu­tul guvern, d. profesor Iorga a luat 300 milioane de la spitale, hrana bolnavilor.. D. D. R. IOANIȚESCU, minis­trul Muncii, Sănătății și Ocroti­rilor sociale. N am­ spus d. profe­sor Torga, ci guvernul Torga-Ar­­getoianu. ATITUDINEA GUVERNULUI IOR­­GA FAȚA DE „ASISTENȚA" D. M. GHEORGHIU: D. pro­fesor Torga, conștient de starea de lucruri din țară și știind că prin economiile, pe care trebue să le facă la ministerul său, va deslăn­­țui o luptă , politică, o prigoană in contra sa, a mers cu cuțitul până la sânge, făcând cele mai mari economii în bugetul minis­terului instrucțiunii, bine­înțeles economii impuse de împrejurări, dar nu s'a gândit un moment să se atingă de ministerul sănătății. D-sa de pe banca ministerială, a susținut, la buget, cu multă în­verșunare, să se treacă învăță­torii în­ugerul comunal cu un miliard, și atunci s­a ridicat opo­ziția, în frunte cu d. Mihalache, exponentul țărănime! ! Suspen­­dându-se ședința, au mers cu d Argetoianu în secție și au găsit cu cale, după inspirația d-lui Mi­­halache, deci a partidului națio­­nal-țărănesc, ca să ia 300-000.000 de la spitale și să lase, prin ur­mare, populația rurala părăsită cu desăvârșire de asistența sâni­­­­tară. Acesta este adevărul. Am țintit să pun acest lucru la punct ca să nu creadă țara cum că d. pro­fesor Iorga ar fi urmărit, din spi­rit de demagogie, sau pentru a-și face popularitate, ca să ia dela Sănătate și să dea la învățători. Fac această afirmație fiind ferm convins că d. profesor Iorga, când a întocmit bugetul Instrucțiunei în 1931, a tăiat deja Instrucție, preferând să nu se atingă de Să­nătatea publică, cunoscând mize­ria în care zăcea țărănimea din cauza bolilor sociale. STAREA DEPLORABILA DE AST­AZI Astăzi depresiunea economică fiind mai pronunțată și populația rurală găsindu-se într’o mizerie și mai mare se impune ca să dăm Sănătății publice un plus de cel puțin două-trei sute milioane, iar nu să mai t­em și din ceea ce a­­vea până acum. Domnule președinte, domnilor deputați, dela această tribună s’au făcut multe teorii. Am ascultat și pe d. doctor Cost­in­escu, un fruntaș al partidului liberal. Na­­tural, d-sa cu medic, discuta a­­ceasta circM­iuVif din punctul­­ de vedere al profilaxiei și spunea că n­u trebue atâta material în com­baterea bolilor sociale în pătura rurală, cât se impune mai mult ca doctorul să vină cu sfaturile lui, învețe pe țărani cum să se păzească de bolile contagioase. Această ideie este greșită, pan­tonia, cine cunoaște realitatea în țara noastră, nu trebue să uite că poporul nostru, în special cel mol­dovean este foarte încăpățânat, refractar, el fine la obiceiurile vechi, la modul de viață pe care l-au apucat de la părinții lor-Nu-î scoți așa ușor din cap o ideie. Să nu credeți că prin sfa­turi, teorii, conferințe, poporul va fi desvățat de felul lui de a trăi și să se obișnuiască cu altă viață. Am să vă dau un exemplu. Cununam într’un sat din Jude­țul meu. Soția mea era medic de circumscripție chiar la­ acel sat. La masa cea mare îmi atrage a­­tenția, spunându-mi: uite cutare are plagă sifilitică pe buze, cu­tare este în tratament, are sifilis secundar. Astfel dela masa unde La Cameră Asistența sanitară oficială Discursul d-lui deputat M. Gheorghiu - (Continuare în pagina M-a) -----­----X cy%---------­Legea cadrului disponibil a fost modificată In ședința de ori după amiază comisiunea financiară a Senatu­lui cercetând proectul de lege al cadrului disponibil votat de Ca­meră, a suprimat din textul legii paragraful 13 de la art. I, prin care se dispunea trecerea de drept în cadrul disponibil a func­ționarelor căsătorite cu slujbași de stat. In acest mod s’a scos din lege o dispoziție cu totul nedreaptă, ne­justificată și antisocială, care provocase o generală și legitimă reprobare. 1 la străinătate: Pe an an, 1200 Let •. Pe sase lani, 800 let EXTERNE D. Vent­ici, ministrul de externe, a făcut în fața Senatului, cu oca­zia discuției budgetului ministeru­lui de externe, o expunere asupra politicei externe a Iugoslaviei, re­levând recentele evenimente din politica internațională. ■ Proectul britanic. — a declarat d. Yevik­i, — nu satisface pe ni­meni. El a fost elaborat în grabă și prezintă numeroase lacune. El este insa real și ține seamă de re­zultatele care au fost deja obținute la conferința defarmarii, adoptând în mare parte dispozițiile planului constructiv francez. Mica înțelegere a acceptat pro­ectul britanic ca bază a discuției, întrucât ea este dornică sa contri­bue în măsura posibilului la un a­­cord efectiv în­ chestiunile privi­toare la desannare și la organiza­rea păcii. Simultan, în urma inițiativei delegației britanice, s'a pornit o vie acțiune diplomatică care caută să se ajungă la un compromis. Că­lătoria d-lor, MacDonald și John Simon la Roma, este rezultatul a­­cestor sforțări, înainte de a pleca la Roma. d. MacDonald a subli­niat preferințele sale pentru un cerc restrâns de puteri, care să dis­cute asupra chestiunilor actuale. D. Yeotid­ a adăugat că se ab­ține să vorbească mai pe larg des­pre semnificația și rezultatele vo­iajului la Roma, întrucât informa­țiile obținute din locul competent, deși sunt liniștitoare, sunt incom­plette ,și nu îngădite să se exprime liniște deplină. Este în­ curs o ac­țiune internațională de mare în­­semătate, și ale cărei rezultate vor fi cu siguranță semnificative pen­­t­ru pacea internațională și viito­rul Europei. ■* Un comunicat oficial declară că lupta din jurii localității Herrera a fost un adevărat desastru pentru divizia a opta boliviana. Trupele paraguaiene au pus pe fugă două regimente boli­viern­e, capturând numeroase mitraliere și munițiuni. Ele au făcut foarte mulți prizonieri, suferind pierderi neînsemnate. Presa franceză comentează cu aprindere planul Mussolini, unele mergând până la acuzarea guver­nului că nu a luat încă o atitudine clară în această privință. Și des­prindem, — față cu atacurile con­certate împotriva Micei înțelegeri, — o declarație a ziarului „Le Quo­tidian“ care arată că Mica înțele­gere­­ și Polonia reprezintă o­­ mare unitate politică și că Franța este h­otărîtă să ne părăsească. Ziarul scrie : „Un asemenea lucru nu-l putem face, nu suntem nici trădători, nici nebuni. Aliații noștri, cari s’au purtat atât de loiali față de noi, trebue să aibă satisfacția unei ho­tărâri loiale a noastră față de ei". * Măsura luată a produs o mare su­rescitare în rândurile populațiunii indigene. Și nu sunt excluse noui de aceste măsuri. * Un ziar american despre pactul Micei înțelegeri The Christian Science Monitor, publică o corespondență din Fra­ga arătând că pactul Micei înțe­legeri este privit acolo ca o com­­pleetare a politicei urmărite de cele trei țări semnatare și ca un răspuns direct de politica și eve­nimentele din țările vecine. Aruncă o privire generală asu­pra politicei externe în Italia și Europa centrală. Italia s’a alipit la politica revizionistă a Ungariei și Germaniei, deși în aceste țări se des­minte svonul despre o alianță­ italo-ungaro-germană. In Europa centrală și Balcani se remarcă con­curența dintre Italia, Germania și Franța pentru dominațiune. Pen­tru aceste motive Mica înțelegere intră ca o nouă forță politică și e­­co­nom­i­că în politica Europei. Ea speră să devină o confederație da­nubiană în sens larg, din care ar fi excluse momentan Austria și Ungaria. , - ----------xox----------­ tire­­e în uzinele Citroen și Renault Paris, 30. (Rador).­­ Uzinele de automobile „Citroen“, au sus­pendat lucrul din cauza mișcări­lor greviste, provocate de reduce­rea salariilor hotărâtă pentru 1 Aprilie. Față de­ manifestările greviste din unele ateliere, direcția uzi­nelor a declarat lockout. Șefii delegațiilor lucrătorilor s-au întrunit la Bursa Muncii. Ei au declarat că lucrătorii din uzi­nele de automobile „Renault“ au hotărât să declare azi dimineață greva „brațelor încrucișate“ din solidaritate cu lucrătorii uzinelor „Citroen“. ----------xox---------­ Dosarul „Skoda“ la Senat Eri după amiază la orele 5. d. colonel Pomponiu, prim comisar regal, a adus la Senat dosarul ..Skoda­ 4 spre a-l pune la dispo­ziția d-lor senatori care au anun­­țat interpelări în această chestiu­ne. D. colonel Pomponiu a stat toată după amiaza la Senat dând expli­­cațiuni d-lor senatori asupra do­sarului. Din cauză că d-oii sena­tori care au anunțat interpelări n’au avut timpul necesar să se in­formeze asupra dosarului, inter­pelările, care trebuiau să aibă loc astăzi, se vor dezvolta în ședința de mâine a Senatului­ D. colonel Pomponiu va pune din nou în cursul dimineții și după amiază de astăzi, dosarele „Sko­da“ la dispoziția d-lor senatori. Din lecțiile d-lui prof. N. Iorga la Academia de Corner Factorii revoluțiț­io In Franța nu sa produs, de­și exista stofa revoluționară, mișcări ca acelea din cele trei peninsule meridionale ale Europei. Carbona­­rism­uil a pătruns, în adevăr, în ar­mată și a adus procesele, condam­narea și executarea generalului Berton și a celor „patru sergenți de la Rochelie“. Dar infiltrația s-a­ oprit aici. Crud, la trecerea trupe­lor franceze în Spania, câțiva re­fugiați din armata lui Napoleon, au apărut cu steagul tricolor și vul­turul, încercând, să câștige pe sol­dații steagului alb al regelui, nou­a armată a rămas cu totul nesimți­toare. Neputința în materie revoluțio­nară a Franciei se explică prin lipsa elementului luptător, fabri­cile fiind încă puține și aiurea, populația în miserie încă relativ rară, contactul dintre intelectuali și dânsa, cum vom vedea, foarte dificil, iar intelectualii aceștia ei înșii putându-și satisface pasiuni­le liberate prin cetirea, întru cit se îngăduia, a desbaterilor Parla­mentului, în care un Manuel, un general Foy, un Benjamin Con­stant erau eroi ai tribunei, ori prin participarea, de obicei, nu prea bogată, la ședințe. Totuși dedesupt fierbea ceva. So­cietățile secrete ajunseseră a­ pă­trunde și în țara Monarhiei restau­rate. Am văzut ce se petrece surul acest raport în Germania, care-și avea și alte societăți: Asociația de la Charlottenburg, Liga germană, comcordiștii, Kaiserbund, Mântălile Roșii, Banda Neagră, mai târziu și „Radianții”, .Filarctic, toate a­ceste grupări misterioase și mistice venind de la „Iluminații“ bavarezi, creați la 1780, de profesorul Weis­­shaupt de la Universitatea din Ingolstadt (Dictionnaire politique din 1842, p. 890). Francesii aveau încă din secolul al XVIII-lea asociații cu așa-zișii r­endeurs ai cavalerului de Beau­­chaine (ibid). Dar modelul noilor grupe de complotiști fu luat din Italia, și anume din Italia, de Sud. Originea carbonarismului a fost pusă în legătură cu luptele medie­vale dintre ghelfri și ghibelini, chiar (ibid, p. 191) cu nu știu ce operă­­ de ascunsă și sfioasă propagan­d3­­ creștină, în Italia și în Suabia, a unui sfânt de naștere francesa, Thiébault, în secolul al XI-lea. A­­tunci, nu fără legătură cu tovără­șiile francmasone, de zidari călă­tori din țară în țară, s­a ajuns la semne și formule tainice, la adă­posturi în pădurile unde „cărbu­narii“ fac mangalul, la întâlniri la tîrg, în „zilele de vînzare“, de unde venies pentru organizațiile I ,3 ZVCWai lS PUÎ'î­ni­­­ÎYK­Aîl carbon artemul popular, unind în­să, acum, și oameni din toate trep­tele întră în legătura cu ideia na­țională italiană. Murat, rege al Neapolei, trebui să fie de două ori măsuri aspre contra sectei Piu al Vll-lea rea cunoștință de exis­tența acestor focare de a­­gitație și, după ce judecă pe car­bonari ca „având sentiment ita­lian“, isprăvește prin a­ osîndi oa­meni cari, „venind din toate sec­tele, favorizează plăcerile sensua­­le indiferența religioasă și revol­ta“ (ibid., p. 192). In Franța raportul lui Marchan­­gy arată cum erau organ­isate „ven­iele“, fiecare grup, central, de armidismeuii, de canton primind pe delegatul celui inferior lui fără ca oamenii, cari juraseră pe pum­nal, să se cunoască între dânșii. „Carbonarii“ pregătiseră o miș­care în 1850 : capitaliștii și intelec­tualii li-au luat însă înainte. Am vorbit de comunicația cu poporul, așa de grea. Aceasta din causa ziaruilui-Vechea gazetă „venețiană“ nu- Societățile corale, ca și „corurile“, se datoresc unnei idei de cooperație culturală și artistică. Promotorul lor a fost totdeauna un iubitor și în același timp un pasionat pro­pagator al cântului. A cules amatori pe care să-i ini­țieze m­arta aceasta, pe urmă i-a ales înjghebând un „cor“ și perse­verent în idei, a ajuns să-l mărea­scă și să-l organizeze ca pe o a­­devărată întreprindere. Căci cele 3 mari societăți corale: „Carmen“, „Cântul nostru“ și ,„Cân­tarea României", sunt astăzi cunos­cute ca singurele societăți de pro­pagandă ale cântului românesc. Un singur regret avem, dar în același timp și o slabă consolare: regretul că societățile noastre corale, care numără cu zecile de ani vechimea lor, n’au ajuns încă la perfecțiunea, omogenitatea, estetica și disciplina numeroaselor coruri rusești, d. ex. Fâșâitul partiturilor ținute de fie­care în mână, întocmai ca prohodul în mâna copiilor care-l cântă în seara Vinerii Mari, lasă mereu im­presia fie a lipsei de studiu a con­certului, fie a lipsei de memorie a coristului. Nimic nu dă mai mult impresia de superficialitatea cu care ne sporm pretențiile, decât amă­nunte de felul celui amintit. Ceva mai mult, aceste societăți corale întreprind turnee de propa­gandă în străinătate, — bun înțe­les că nu pe spezele coriștilor sau a rețetelor făcute, — și este știut de­ toată lumea că dacă țara noas­tră n’o excela în multe tărâmuri, dar pe chestie de frumusețe feme­­iască, bate recordul. Și Dumnezeu îmi e martor, de altfel ca și toata lumea care se interesează de acti­vitatea societăților noastre corale, — cum ni se jenează conducătorul unei astfel de societăți să expună vederii străinătății marea majorita­te a coristelor, românce cu reputa­ția de „cele mai frumoase femei"?­ Ar fi de dorit ca selecțiunea să fie făcută cu mai multă parcimo­nie pentru a împăca frumosul cu stilul. Singura consolare e că suntem încă tineri pe terenul muzical și avem viitorul deschis. Surtă după banul la care se plă­tea un număr, avuse ca urmași zia­rul en­glez de știri ori publicații periodice, în Anglia (cu Spectator și Tastier ale lui Addison), în Veneția, ale lui Gozzi și ale contemporanilor săi, în Franța prin Mercure Savant (1605), cu­legere de critici, prin Gazette de France, a lui Renaudot (1632), mo­nitor de știri, care, în secolul al XVIII-lea, deși a informat, une­ori serios, totdeauna revizuit, din bi­rourile ministeriale, prin rivala sa, din 1???, Journal de Paris, prin Journal de Trevaux al Jesuiților și Journal des Savants de la 1665, prin revistele, cuprinzînd informa­ția critică, literară și științifică, din Germania. Răspândirea unor asemenea ti­părituri era, firește, foarte res­trânsă. In preajma Revoluției franceze , numărul pamfletelor, caietelelor de propagandă ale reformatori­lor­­­ și salvatorilor se face tot mai mare. Supt Revoluție chiar, nimeni nu împiedecă fanatica predică din­­ Dar, revenind la titlul articolu­lui nostru, programul concertului de Miercuri seara a fost dintre cele mai inteligent alese. D. Marcel Bo­tez a cărui pricepere și energie sunt de admirat, ne-a­ oferit o gală de muzică religioasă, admirabilă. In cele 3 bucăți de Dima, cu care a început concertul, ca și în „Mo­­tetul“ de Teodorescu, în „Tristis est anima mea“ de Kuhnau (1660— 1722) in care armonia atinge per­fecțiuni serafice, in „Antifonul“ lui Bruckner (1824—1896) în care bașii și solo de bariton au un rol impor­tant, dar mai ales în „Ave Maria“, de acelaș, grandios și impresionant prin majestoasa factură armonică, — am simțit cum suflul religios se răspândia în­­­să și parcă niște a­­ripi nevăzute fâlfâiau undeva, răs­pândind un parfum de tihnă sufle­tească. In „O salutaris“, „Tantum ergo“ și „Dextera Domini“ de Cezar Franck, fastuoase și convingătoare prin bogăția temei ca și prin inter­venția soliștilor de voce, harmo­nium și contrabas, am avut viziu­nea unei ceremonii în templele sub­terane din timpurile primelor con­vertiri la creștinism. Cât privește „Messa încoronării“ de Mozart, formată din 6 părți, aci orchestra sec „Radio“, corul și so­liștii, într’o admirabilă colaborare, ni-au dat impresia că toate păca­tele noastre pământești au fost ier­tate în schimbul purificării pe care o simțeam pătrunzând în sufletele pocăiților ascultători. Era uitarea de sine și dorința de mângâiere, care făcuse din fiecare ateu, un credincios. D-nii Lupescu și Ștefan Ovici de la Opera Română au dat concursul prețios al vocilor lor calde. Remar­căm admirabila calitate de „alto“ a d-rei Nelly Dumitriu, un element de frumos viitor, sejeritatea vocală a d-nei Cecilia Nastea-Cerchez ca și facilitatea d-nei Maria Dumitr­es­cu. O notă discordantă a fost vo­cea cu reflexe de metal spart a d-lui Lupescu. Corul admirabil Instruit, iar con­ducerea d-lui Marcel Botez: ener­gică, convingătoare, captivantă, n. i. laz. foile care zboară în toate direcțiile Și, a căror cea mai antipatică for­mă e L ami du­lcu­ple al hidosului Marat. Regimul napoleonian face tot ce era cu putință ca să oprească idei­le defavorabile regimului. Restau­rația fu mai blândă, fiindcă era mai slabă, fiindcă autoritatea ii lipsea. Supt condiții de declarație a asociaților la redactare și supt a­­menințarea suspendărilor, foile, tipărite pe hîrtia timbrată care trebuia să le scumpească, se înmul­țiră , continuă Journal des De­­bats, fondat în 1800, și apăruse Le Constitutionnel din 1815, Le Con­servatelor din 1818, Le Courrier fuitijais din 1820, La Minerve, a literaților din 1819 și Le Causeur de aceiași nuanță. Dar până la foaia de sacrificiu și ruină a Saint-Simonienilor din 1824, Le Globe, ni­ci un­a din aceste publicații na fost în stare ca, tre­când de margenile burghesiei cul­te, să lucreze asupra maselor, care ele dau oastea revoluțiilor. Cronica muzicală (nr. 1. „[iniei taier

Next