Neamul Românesc, aprilie 1933 (Anul 28, nr. 72-94)
1933-04-01 / nr. 72
Anul XXVIII Nr. 72 £) i U 5j^S5i88®*«iaK'ÄSf»Äi NEAMUL ROMÂNESC ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST«DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC N. IORGA REDACȚIA :1 ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) 31260 2 LEI Sâmbătă I Hpriila 1933 C I Pena «n, 800 tei. Pe me luni, 300 lei* 1 lB **1 Pentru autorități ți Institut lunt: 1000 tel DIRECTOR N. GEORGESCU INTERNE * Inovația cadrului disponibil, e totuși interesantă... Un fel de stâncă tarpoană și actuală. Din vârful ei, marele preot, care e probabil că va fi d. Madgearu, va proceda la ritualul grozav al zvârlirei nevrednicilor și schilozilor, în prăpastia fără fund a mizeriei și desnădejdei. Sorții teribili vor cade, de data aceasta, nu pe debili, nici pe progeniturile sosite pe lume înainte de vreme. Marele pontif, adept al tenebrelor pe care s’a decis să le alimenteze cu materialul uman al cadrului disponibil, va trece la groaznica selecție a victimelor. Cei cu sfinți la Ierusalimul clubului, și în zidurile Erihonului democratic, vor trece senins în spațiile budgetare, serios aprovizionate cu ce-a mai rămas netopit și neconsumat, din bruma de avere a cetățenilor. Săracii și nevoiașii, lipsiți de formulele ocrotitoare ale d-lor Boilă și Pompiliu Ionițescu, de protecția vizibilă și scrisă a duetului Bocu, Sever Dan și de asigurările totdeauna calde ale recunoștinței național-țărăniste, vor fi forțați în rebutul cadrului disponibil, ca să se zdrobească de stâncile acestui infern budgetar. S’ar fi putut proceda altfel. Cu dreptate, cu toată grija, și cu acea judecată rece care se impune când sunt în joc atâtea grave probleme de stat. Era mai logic, deși mai puțin politic, ca să se constitue comisiuni alese, care să cerceteze nu categorii de slujbași, dar fiecare caz în parte. Funcționarul cu stare personală, ar fi fost trecut din oficiu — nu în cadrul disponibil, dar în seria celor cu leafa redusă. Deasemenea slujbașii cu soții sau copii în serviciul public, cei cari au profesiuni separate și lucrative. ,Soluții dureroase și grele ? Desigur. Dar acum, toți acești favoriți ai soartei rămân în slujbe, cu copii și cu soții salariate, iar bietul slujbaș familist, cu copii la școală, sărac și cu greutăți nenumărate, se va vedea zvârlit cu dispreț în groapa comună, supranumită de inventivitatea finanților noștrii, cadru disponibil. Dar vechimea, și serviciile prestate cu cinste, și competență, Statului ? Să nu apese ele pe deciziile Inchiziției guvernamentale ? Novicii, nepoții și amicele, creaturile și devotații, se plaseau la febril, zi și noapte, în osânza budgetară... De ce nu se începe cu triajul pe ultimii cinci ani, — să zicem, — al acestor valoroase și mai ales costisitoare achiziții publice ? E la fel de dureros, o recunoaștem. Dar e mai echitabil. Căci cu cadrul disponibil lași pe drumuri pe vechiul și bunul sluji bas, după ce ai adunat dupe aceleași drumuri și ai plasat în bod- * get, echipele impresionante de luptători, favoriți și favorite electorale. Cadrul disponibil, se legiferează pe nedreptăți revoltătoare, va rămâne un monument de ură, o uzină a nemulțumirei justificate. Pentru că el adaugă incă un cerc negru, pe cariera distrugătoare a politicianilor noștri. Minoritarii Când arde casa vecinului, ori se întâmplă să ia foc coșul casei proprii, atunci abia mum .gospodari fac descoperirea că ar fi, bine să se puie la adăpost contra focului, asigurându-se la vre-o societate de asigurare. " Sunt și oameni cari se răzgândesc, după ce a trecut primejdia; «înt, alții cari se asigură, dar nu i plăteșic, trăesc cu gândul că sau a asigurat, dar negrăbindu-se să plătească prima de asigurare, se întâmplă au odată că îi surprinde iarăși, un foc și condițiunile inelectabile ale contractului spun că: cine rau și-a plătit prima, ai are dreptul la despăgubire.. Mai este însă încă o categorie de asigurați: aceia cari se asigură și se grăbesc să și plătească, pentru a-și pune apoi singuri loc,, cu gândul, de a realiza beneficiilepermise, ori cel puțin a scăpa de unele datorii supărătoare (mai aleg că legea conversiunei a ajuns un fel de basm cu cocoșul roșu). Din cauza acestei din urmă categorii de chilipirgii, a căror excrescență este fabuloasă în țara noastră, societățile de asigurare au ajiutit sa Mill mai găsească acoperaiire în străinătate, mai de Romania a început să fie privită ca o fără de incendiatori. Sintem în al treisprezecelea an de la unire. .România, înțelegând a se conforma, tuturor obligațiilor internationale, a înțeles dela început sa acorde tuturor cetățenilor provinciilor realipite aceleași drepturi civile și politice, ca și românilor de baștină. Școlile noastre au fost deschise tuturor. In slujbele statului au fost păstrați toți slujbașii minoritari — lăsându-se, cum ga desvăluit mai deunăzi în Parlaiment și i prin gazete, ca în multe județe și în cele mai multe instituții, ele stat numărul slujbașilor meromani să covârșească formidabil pe acela al slujbașilor români. Aveam noi dreptul să cerem ca acei cari ocupă slujbe de stat, ca și acei cari doresc pentru copiii lor gratit.ea șc baielor de stat ea se depede de supușenie străină și să învețe limba românească? Tot așa, aveam noi dreptul să cerem ca la oficiile publice, în dimrsiliile comunale, județene, etc., să se vorbească limba țării? Desigur că da. Ei bine, în atâția ani câți au trecut de la război, în toate provinciile: Transilvania,, Bucovina, Basarabia, toți acești cetățeni curioși, asigurați fără să-și plătească prima, s’au ținut numai de reclamații, de plângeri la Societatea Națiunilor. Singurii, după ce ne-au frecat atâta vreme cu chestia optanțiilor, au furișat hoțește — bineînțeles cu complicitatea paznicilor necinstiți—în „Casa pensiilor“, sunt basarabeni care n’au înțeles, de atâta vreme, căi, față de urgia nemai pomenită din țara sovietelor, în noi este raiul pe pământ, și sunt bucovineni cari de asemenea o duc într’o plângere și nemulțumire,fără să înțeleagă că greutățile lor se îndurăm și noi toți ca, criza economică și criza morală postbelică ,care bântuie peste tot ne împiedică de a îmbrățișa pe toți, așa cum e firea românului și cum am dori. Și în tot acest timp, deasupra, tuturor jignirilor, nefolositoare pentru ei, și pornite numai dintr un șovinism unit, acești cetățeni ne-au amărât necontenit cu refuzul de a învăța și a vorbi limba noastră. Dela singuri a pornit doar întâi furia lui, numerus clausus în Universitățile noastre și totuși Evreii din Ardeal se expuneau mereu ostentativ cu mlădioasa limbă maghiară: dela răsărit bate apoi mân tător vântul nebuniei și totuși, nu numai populația din Basarabia, dar și studenții basarabeni în școlile noastre, vorbesc rusește, iar în Bucovina, populația evreiasca, care formează majoritatea orașelor, s’a ținut cu îndărătnicie până acum de limba germană. Dar iată că în Germania, regimul național-socialist al lui Hitler pornește o campanie de... dare la fund a populației evreești. Urmarea? Arde la vecini... Sa aprins coșul nostru. Să ne asigurăm la frații noștri români, jos cu limba germană!... întrebarea este: ce ar face acești cetățeni ai noștri, treziți în fața primejdiei, dacă societățile românești ar refuza acum să le primească asigurarea? 9 I. Const. Delabaia ■----------xox--------- Situația din Germania Berlin. 30 (Radoij. — Agenția „Wolff“ anunță; Presa germană consideră că este o chestiune a străinătății să dovedească azi și în zilele următoare înțelegerea ei pentru noua Germanie. Este o chestiune a străinătății, scriu ziarele, să dovedească că acțiunea defensivă, boicotul pregătit de partidul național-socialist contra ațâțărilor din străinătate, nu mai este necesar. . Invingerea in industrii di taraviA De o bucată de vreme întregi etaje de pe Calea Victoriei sînt ocupate de mari deposite ale fabricilor de mobile de peste munți, aflătoare, cum se știe, nu numai în mîna capitaliștilor minoritari, dar, prin legăturile lor cu Budapesta, celor din Ungaria. „Aradul", „Oradea" au astfel mijlocul de a smulge din mîna vechilor, bunilor noștri meșteri bucata de pine pentru care de ani de zile se luptă dureros și pot împiedeca putința de cîștig și a maeștrilor pe cari-i produc anual școlile noastre de meserii. Nu știu cîți dintre particulari se lasă cîștigați de ciudata mobilă modernă, urîtă ca înfățișare, cu totul nepractică la întrebuințat, o adevărată caricatură făcută din material prost de-asupra căruia dibăcia tehnică întinde un glonț, înșelător. Dar cu mijloace ca acelea pe care le întrebuința „domnul" Seletzki foarte dese ori autoritățile se pot prinde pentru comenzi însemnate, oamenii cu trecere din localitate, fără deosebire de naționalitate, intervenind. Nimeni nu se gîndește a face o deosebire între cetățenii țării și în ce privește vînzarea mărfii pe care o aruncă pe piață. Dar lupta ascunsă între asociațiile acestea și între micul nostru industriaș care moare merită relevată. Cu atît mai mult, cu cît cei ce strigă mai mult contra României cuceritoare și doresc mai tare izgonirea noastră din teritoriile usurpate s'ar putea să fie rude de aproape cu aceia cari ucid, în toate formele locale un vechiu meșteșug romînesc, cinstit și creator de lucruri frumoase. _____________________ H. I Oft GA Domnule președinte, domnilor deputați, cred că este un adevăr , dacă afirm că astăzi, — în timpul acesta de depresiune economică, de criză grozavă, — când se impune să se facă economii la toate departamentele țării, singurul minister unde, nu numai că nu trebuie să se facă economii, ci dimpotrivă, trebue să se dea ceva în plus, este ministerul sănătății. Din cauza depresiunii economice, mai mult ca oricând, populația rurală are nevoie de asistența sanitară. Am luat cuvântul la acest buget, bazat pe realitatea din județul și provincia unde trăiesc, ca să dovedesc că Statul trebuie să facă sacrificii și deci să dea ceva în plus, pentru sănătatea publică. Afirmația făcută de d. ministru Ioanițescu, că în trecutul guvern, d. profesor Iorga a luat 300 milioane de la spitale, hrana bolnavilor.. D. D. R. IOANIȚESCU, ministrul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor sociale. N am spus d. profesor Torga, ci guvernul Torga-Argetoianu. ATITUDINEA GUVERNULUI IORGA FAȚA DE „ASISTENȚA" D. M. GHEORGHIU: D. profesor Torga, conștient de starea de lucruri din țară și știind că prin economiile, pe care trebue să le facă la ministerul său, va deslănțui o luptă , politică, o prigoană in contra sa, a mers cu cuțitul până la sânge, făcând cele mai mari economii în bugetul ministerului instrucțiunii, bineînțeles economii impuse de împrejurări, dar nu s'a gândit un moment să se atingă de ministerul sănătății. D-sa de pe banca ministerială, a susținut, la buget, cu multă înverșunare, să se treacă învățătorii înugerul comunal cu un miliard, și atunci sa ridicat opoziția, în frunte cu d. Mihalache, exponentul țărănime! ! Suspendându-se ședința, au mers cu d Argetoianu în secție și au găsit cu cale, după inspirația d-lui Mihalache, deci a partidului național-țărănesc, ca să ia 300-000.000 de la spitale și să lase, prin urmare, populația rurala părăsită cu desăvârșire de asistența sânitară. Acesta este adevărul. Am țintit să pun acest lucru la punct ca să nu creadă țara cum că d. profesor Iorga ar fi urmărit, din spirit de demagogie, sau pentru a-și face popularitate, ca să ia dela Sănătate și să dea la învățători. Fac această afirmație fiind ferm convins că d. profesor Iorga, când a întocmit bugetul Instrucțiunei în 1931, a tăiat deja Instrucție, preferând să nu se atingă de Sănătatea publică, cunoscând mizeria în care zăcea țărănimea din cauza bolilor sociale. STAREA DEPLORABILA DE ASTAZI Astăzi depresiunea economică fiind mai pronunțată și populația rurală găsindu-se într’o mizerie și mai mare se impune ca să dăm Sănătății publice un plus de cel puțin două-trei sute milioane, iar nu să mai tem și din ceea ce avea până acum. Domnule președinte, domnilor deputați, dela această tribună s’au făcut multe teorii. Am ascultat și pe d. doctor Costinescu, un fruntaș al partidului liberal. Natural, d-sa cu medic, discuta aceasta circMiuVif din punctul de vedere al profilaxiei și spunea că nu trebue atâta material în combaterea bolilor sociale în pătura rurală, cât se impune mai mult ca doctorul să vină cu sfaturile lui, învețe pe țărani cum să se păzească de bolile contagioase. Această ideie este greșită, pantonia, cine cunoaște realitatea în țara noastră, nu trebue să uite că poporul nostru, în special cel moldovean este foarte încăpățânat, refractar, el fine la obiceiurile vechi, la modul de viață pe care l-au apucat de la părinții lor-Nu-î scoți așa ușor din cap o ideie. Să nu credeți că prin sfaturi, teorii, conferințe, poporul va fi desvățat de felul lui de a trăi și să se obișnuiască cu altă viață. Am să vă dau un exemplu. Cununam într’un sat din Județul meu. Soția mea era medic de circumscripție chiar la acel sat. La masa cea mare îmi atrage atenția, spunându-mi: uite cutare are plagă sifilitică pe buze, cutare este în tratament, are sifilis secundar. Astfel dela masa unde La Cameră Asistența sanitară oficială Discursul d-lui deputat M. Gheorghiu - (Continuare în pagina M-a) ---------X cy%---------Legea cadrului disponibil a fost modificată In ședința de ori după amiază comisiunea financiară a Senatului cercetând proectul de lege al cadrului disponibil votat de Cameră, a suprimat din textul legii paragraful 13 de la art. I, prin care se dispunea trecerea de drept în cadrul disponibil a funcționarelor căsătorite cu slujbași de stat. In acest mod s’a scos din lege o dispoziție cu totul nedreaptă, nejustificată și antisocială, care provocase o generală și legitimă reprobare. 1 la străinătate: Pe an an, 1200 Let •. Pe sase lani, 800 let EXTERNE D. Ventici, ministrul de externe, a făcut în fața Senatului, cu ocazia discuției budgetului ministerului de externe, o expunere asupra politicei externe a Iugoslaviei, relevând recentele evenimente din politica internațională. ■ Proectul britanic. — a declarat d. Yeviki, — nu satisface pe nimeni. El a fost elaborat în grabă și prezintă numeroase lacune. El este insa real și ține seamă de rezultatele care au fost deja obținute la conferința defarmarii, adoptând în mare parte dispozițiile planului constructiv francez. Mica înțelegere a acceptat proectul britanic ca bază a discuției, întrucât ea este dornică sa contribue în măsura posibilului la un acord efectiv în chestiunile privitoare la desannare și la organizarea păcii. Simultan, în urma inițiativei delegației britanice, s'a pornit o vie acțiune diplomatică care caută să se ajungă la un compromis. Călătoria d-lor, MacDonald și John Simon la Roma, este rezultatul acestor sforțări, înainte de a pleca la Roma. d. MacDonald a subliniat preferințele sale pentru un cerc restrâns de puteri, care să discute asupra chestiunilor actuale. D. Yeotid a adăugat că se abține să vorbească mai pe larg despre semnificația și rezultatele voiajului la Roma, întrucât informațiile obținute din locul competent, deși sunt liniștitoare, sunt incomplette ,și nu îngădite să se exprime liniște deplină. Este în curs o acțiune internațională de mare însemătate, și ale cărei rezultate vor fi cu siguranță semnificative pentru pacea internațională și viitorul Europei. ■* Un comunicat oficial declară că lupta din jurii localității Herrera a fost un adevărat desastru pentru divizia a opta boliviana. Trupele paraguaiene au pus pe fugă două regimente bolivierne, capturând numeroase mitraliere și munițiuni. Ele au făcut foarte mulți prizonieri, suferind pierderi neînsemnate. Presa franceză comentează cu aprindere planul Mussolini, unele mergând până la acuzarea guvernului că nu a luat încă o atitudine clară în această privință. Și desprindem, — față cu atacurile concertate împotriva Micei înțelegeri, — o declarație a ziarului „Le Quotidian“ care arată că Mica înțelegere și Polonia reprezintă o mare unitate politică și că Franța este hotărîtă să ne părăsească. Ziarul scrie : „Un asemenea lucru nu-l putem face, nu suntem nici trădători, nici nebuni. Aliații noștri, cari s’au purtat atât de loiali față de noi, trebue să aibă satisfacția unei hotărâri loiale a noastră față de ei". * Măsura luată a produs o mare surescitare în rândurile populațiunii indigene. Și nu sunt excluse noui de aceste măsuri. * Un ziar american despre pactul Micei înțelegeri The Christian Science Monitor, publică o corespondență din Fraga arătând că pactul Micei înțelegeri este privit acolo ca o compleetare a politicei urmărite de cele trei țări semnatare și ca un răspuns direct de politica și evenimentele din țările vecine. Aruncă o privire generală asupra politicei externe în Italia și Europa centrală. Italia s’a alipit la politica revizionistă a Ungariei și Germaniei, deși în aceste țări se desminte svonul despre o alianță italo-ungaro-germană. In Europa centrală și Balcani se remarcă concurența dintre Italia, Germania și Franța pentru dominațiune. Pentru aceste motive Mica înțelegere intră ca o nouă forță politică și economică în politica Europei. Ea speră să devină o confederație danubiană în sens larg, din care ar fi excluse momentan Austria și Ungaria. , - ----------xox---------- tiree în uzinele Citroen și Renault Paris, 30. (Rador). Uzinele de automobile „Citroen“, au suspendat lucrul din cauza mișcărilor greviste, provocate de reducerea salariilor hotărâtă pentru 1 Aprilie. Față de manifestările greviste din unele ateliere, direcția uzinelor a declarat lockout. Șefii delegațiilor lucrătorilor s-au întrunit la Bursa Muncii. Ei au declarat că lucrătorii din uzinele de automobile „Renault“ au hotărât să declare azi dimineață greva „brațelor încrucișate“ din solidaritate cu lucrătorii uzinelor „Citroen“. ----------xox--------- Dosarul „Skoda“ la Senat Eri după amiază la orele 5. d. colonel Pomponiu, prim comisar regal, a adus la Senat dosarul ..Skoda 4 spre a-l pune la dispoziția d-lor senatori care au anunțat interpelări în această chestiune. D. colonel Pomponiu a stat toată după amiaza la Senat dând explicațiuni d-lor senatori asupra dosarului. Din cauză că d-oii senatori care au anunțat interpelări n’au avut timpul necesar să se informeze asupra dosarului, interpelările, care trebuiau să aibă loc astăzi, se vor dezvolta în ședința de mâine a Senatului D. colonel Pomponiu va pune din nou în cursul dimineții și după amiază de astăzi, dosarele „Skoda“ la dispoziția d-lor senatori. Din lecțiile d-lui prof. N. Iorga la Academia de Corner Factorii revoluțițio In Franța nu sa produs, deși exista stofa revoluționară, mișcări ca acelea din cele trei peninsule meridionale ale Europei. Carbonarismuil a pătruns, în adevăr, în armată și a adus procesele, condamnarea și executarea generalului Berton și a celor „patru sergenți de la Rochelie“. Dar infiltrația s-a oprit aici. Crud, la trecerea trupelor franceze în Spania, câțiva refugiați din armata lui Napoleon, au apărut cu steagul tricolor și vulturul, încercând, să câștige pe soldații steagului alb al regelui, noua armată a rămas cu totul nesimțitoare. Neputința în materie revoluționară a Franciei se explică prin lipsa elementului luptător, fabricile fiind încă puține și aiurea, populația în miserie încă relativ rară, contactul dintre intelectuali și dânsa, cum vom vedea, foarte dificil, iar intelectualii aceștia ei înșii putându-și satisface pasiunile liberate prin cetirea, întru cit se îngăduia, a desbaterilor Parlamentului, în care un Manuel, un general Foy, un Benjamin Constant erau eroi ai tribunei, ori prin participarea, de obicei, nu prea bogată, la ședințe. Totuși dedesupt fierbea ceva. Societățile secrete ajunseseră a pătrunde și în țara Monarhiei restaurate. Am văzut ce se petrece surul acest raport în Germania, care-și avea și alte societăți: Asociația de la Charlottenburg, Liga germană, comcordiștii, Kaiserbund, Mântălile Roșii, Banda Neagră, mai târziu și „Radianții”, .Filarctic, toate aceste grupări misterioase și mistice venind de la „Iluminații“ bavarezi, creați la 1780, de profesorul Weisshaupt de la Universitatea din Ingolstadt (Dictionnaire politique din 1842, p. 890). Francesii aveau încă din secolul al XVIII-lea asociații cu așa-zișii rendeurs ai cavalerului de Beauchaine (ibid). Dar modelul noilor grupe de complotiști fu luat din Italia, și anume din Italia, de Sud. Originea carbonarismului a fost pusă în legătură cu luptele medievale dintre ghelfri și ghibelini, chiar (ibid, p. 191) cu nu știu ce operă de ascunsă și sfioasă propagand3 creștină, în Italia și în Suabia, a unui sfânt de naștere francesa, Thiébault, în secolul al XI-lea. Atunci, nu fără legătură cu tovărășiile francmasone, de zidari călători din țară în țară, sa ajuns la semne și formule tainice, la adăposturi în pădurile unde „cărbunarii“ fac mangalul, la întâlniri la tîrg, în „zilele de vînzare“, de unde venies pentru organizațiile I ,3 ZVCWai lS PUÎ'îniÎYKAîl carbon artemul popular, unind însă, acum, și oameni din toate treptele întră în legătura cu ideia națională italiană. Murat, rege al Neapolei, trebui să fie de două ori măsuri aspre contra sectei Piu al Vll-lea rea cunoștință de existența acestor focare de agitație și, după ce judecă pe carbonari ca „având sentiment italian“, isprăvește prin a osîndi oameni cari, „venind din toate sectele, favorizează plăcerile sensuale indiferența religioasă și revolta“ (ibid., p. 192). In Franța raportul lui Marchangy arată cum erau organisate „veniele“, fiecare grup, central, de armidismeuii, de canton primind pe delegatul celui inferior lui fără ca oamenii, cari juraseră pe pumnal, să se cunoască între dânșii. „Carbonarii“ pregătiseră o mișcare în 1850 : capitaliștii și intelectualii li-au luat însă înainte. Am vorbit de comunicația cu poporul, așa de grea. Aceasta din causa ziaruilui-Vechea gazetă „venețiană“ nu- Societățile corale, ca și „corurile“, se datoresc unnei idei de cooperație culturală și artistică. Promotorul lor a fost totdeauna un iubitor și în același timp un pasionat propagator al cântului. A cules amatori pe care să-i inițieze marta aceasta, pe urmă i-a ales înjghebând un „cor“ și perseverent în idei, a ajuns să-l mărească și să-l organizeze ca pe o adevărată întreprindere. Căci cele 3 mari societăți corale: „Carmen“, „Cântul nostru“ și ,„Cântarea României", sunt astăzi cunoscute ca singurele societăți de propagandă ale cântului românesc. Un singur regret avem, dar în același timp și o slabă consolare: regretul că societățile noastre corale, care numără cu zecile de ani vechimea lor, n’au ajuns încă la perfecțiunea, omogenitatea, estetica și disciplina numeroaselor coruri rusești, d. ex. Fâșâitul partiturilor ținute de fiecare în mână, întocmai ca prohodul în mâna copiilor care-l cântă în seara Vinerii Mari, lasă mereu impresia fie a lipsei de studiu a concertului, fie a lipsei de memorie a coristului. Nimic nu dă mai mult impresia de superficialitatea cu care ne sporm pretențiile, decât amănunte de felul celui amintit. Ceva mai mult, aceste societăți corale întreprind turnee de propagandă în străinătate, — bun înțeles că nu pe spezele coriștilor sau a rețetelor făcute, — și este știut de toată lumea că dacă țara noastră n’o excela în multe tărâmuri, dar pe chestie de frumusețe femeiască, bate recordul. Și Dumnezeu îmi e martor, de altfel ca și toata lumea care se interesează de activitatea societăților noastre corale, — cum ni se jenează conducătorul unei astfel de societăți să expună vederii străinătății marea majoritate a coristelor, românce cu reputația de „cele mai frumoase femei"? Ar fi de dorit ca selecțiunea să fie făcută cu mai multă parcimonie pentru a împăca frumosul cu stilul. Singura consolare e că suntem încă tineri pe terenul muzical și avem viitorul deschis. Surtă după banul la care se plătea un număr, avuse ca urmași ziarul englez de știri ori publicații periodice, în Anglia (cu Spectator și Tastier ale lui Addison), în Veneția, ale lui Gozzi și ale contemporanilor săi, în Franța prin Mercure Savant (1605), culegere de critici, prin Gazette de France, a lui Renaudot (1632), monitor de știri, care, în secolul al XVIII-lea, deși a informat, uneori serios, totdeauna revizuit, din birourile ministeriale, prin rivala sa, din 1???, Journal de Paris, prin Journal de Trevaux al Jesuiților și Journal des Savants de la 1665, prin revistele, cuprinzînd informația critică, literară și științifică, din Germania. Răspândirea unor asemenea tipărituri era, firește, foarte restrânsă. In preajma Revoluției franceze , numărul pamfletelor, caietelelor de propagandă ale reformatorilor și salvatorilor se face tot mai mare. Supt Revoluție chiar, nimeni nu împiedecă fanatica predică din Dar, revenind la titlul articolului nostru, programul concertului de Miercuri seara a fost dintre cele mai inteligent alese. D. Marcel Botez a cărui pricepere și energie sunt de admirat, ne-a oferit o gală de muzică religioasă, admirabilă. In cele 3 bucăți de Dima, cu care a început concertul, ca și în „Motetul“ de Teodorescu, în „Tristis est anima mea“ de Kuhnau (1660— 1722) in care armonia atinge perfecțiuni serafice, in „Antifonul“ lui Bruckner (1824—1896) în care bașii și solo de bariton au un rol important, dar mai ales în „Ave Maria“, de acelaș, grandios și impresionant prin majestoasa factură armonică, — am simțit cum suflul religios se răspândia însă și parcă niște aripi nevăzute fâlfâiau undeva, răspândind un parfum de tihnă sufletească. In „O salutaris“, „Tantum ergo“ și „Dextera Domini“ de Cezar Franck, fastuoase și convingătoare prin bogăția temei ca și prin intervenția soliștilor de voce, harmonium și contrabas, am avut viziunea unei ceremonii în templele subterane din timpurile primelor convertiri la creștinism. Cât privește „Messa încoronării“ de Mozart, formată din 6 părți, aci orchestra sec „Radio“, corul și soliștii, într’o admirabilă colaborare, ni-au dat impresia că toate păcatele noastre pământești au fost iertate în schimbul purificării pe care o simțeam pătrunzând în sufletele pocăiților ascultători. Era uitarea de sine și dorința de mângâiere, care făcuse din fiecare ateu, un credincios. D-nii Lupescu și Ștefan Ovici de la Opera Română au dat concursul prețios al vocilor lor calde. Remarcăm admirabila calitate de „alto“ a d-rei Nelly Dumitriu, un element de frumos viitor, sejeritatea vocală a d-nei Cecilia Nastea-Cerchez ca și facilitatea d-nei Maria Dumitrescu. O notă discordantă a fost vocea cu reflexe de metal spart a d-lui Lupescu. Corul admirabil Instruit, iar conducerea d-lui Marcel Botez: energică, convingătoare, captivantă, n. i. laz. foile care zboară în toate direcțiile Și, a căror cea mai antipatică formă e L ami dulcuple al hidosului Marat. Regimul napoleonian face tot ce era cu putință ca să oprească ideile defavorabile regimului. Restaurația fu mai blândă, fiindcă era mai slabă, fiindcă autoritatea ii lipsea. Supt condiții de declarație a asociaților la redactare și supt amenințarea suspendărilor, foile, tipărite pe hîrtia timbrată care trebuia să le scumpească, se înmulțiră , continuă Journal des Debats, fondat în 1800, și apăruse Le Constitutionnel din 1815, Le Conservatelor din 1818, Le Courrier fuitijais din 1820, La Minerve, a literaților din 1819 și Le Causeur de aceiași nuanță. Dar până la foaia de sacrificiu și ruină a Saint-Simonienilor din 1824, Le Globe, nici una din aceste publicații na fost în stare ca, trecând de margenile burghesiei culte, să lucreze asupra maselor, care ele dau oastea revoluțiilor. Cronica muzicală (nr. 1. „[iniei taier