Neamul Românesc, februarie 1934 (Anul 29, nr. 23-45)

1934-02-01 / nr. 23

Anul XXIX Nr. 23 fm »«ftott «tttM M m&tu omt »»Mátéi Dir. Ö-I<b f t. t. No. ISW38/938. „t„.rTM „Rrmr 1 REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA M t Frtrurl« 1*34 « ' I _____ . I . BUCUREȘTI­­ _ . * PrI­­­j­a 1.%«; N­inttü. Tott »«< I DIRECTOR N. IORGA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) I­I »»»*«»»­­ .. i­«. ■.... .0.. t., I K. geobsesco I fgjfin 1.76.81­­­1 ins­uteainăiate J^ejan­ MilvjW Rod­iei J INTERNE * Să nu ne pierdem firea. După umele demonstrații ora­torice, s’ar părea, că legea Apă­răm Statului, va încadra prin­tre manifestările anarhice, și propaganda corporatistă. Noi ne îndoim în rândul din­tâi, asupra oportunităței proec­­tului. Să fie nevoe de o lege, ca să salveze România ? Dar, dacă nu s’ar vota, dintr’o împrejura­re diversă ? Domină undeva sentimentul că ne prăpădim ? Satele liniștite, suferă cu răb­dare tradițională, tot soiul de nevoi. Prețul grânelor e mic,­­ al fabricatelor de atâtea feluri, mare. Dobânzile au fost și simt enorme... Opera de lichidare a poverilor trecutului, așa de ne­drepte și de copleșitoare une­ori, nu face un pas larg, nu dă un iureș inimos, în balastul dato­riilor. Dar țăranul așteaptă zile cu soare, mai bune. Căci dacă oamenii simt neputincioși, une­ori, și răi, — e bun, și­ e generos. Dumnezeu. Ca orașe, lipsă și fiscalitate, nevoi și mizerie. O operă cu­minte, generoasă, de ajutorare, continuă să aline dureri, să dea hrană urgisiților soartei ș [UNK] soartei care îmbracă forme ne­sfârșite și profiluri nenumărate. E modestă această operă și cu atât mai umană. Iar lumea o­­rășenească, însuflețită de nă­dejdi, rabdă și ea, în așteptarea­­ minunilor, care ar putea fi a­­tât de omenești, de curente, în­­tr’o țară bine gospodărită... Cât adevăr, și robust opti­mism, în cuvintele așa de adânc săpate în sufletul românesc SA NU NE PIERDEM FIREA. E notoriu, că mulțimea nu și-o pierde. Cea ce este de dorit, și pentru conducători. Ar fi în adevăr să vie prăpădul, dacă ar rămâne câtorva articole inși culte și tipărite, unei legi oare­care, votată repede, — rolul grandios, dar irealizabil, să sal­veze Statul. Nu legile scapă națiunile, ci sufletul, credința lor în mai bine, rezistența înaintea nevoi­lor. Un nou proect, poate să agra­veze pedepse, să fixeze noi a­bateri. Starea de asediu se do­vedește inutilă, pentru că ordi­nea publică nu e tulburată de nimeni. Censura n’are, credem noi, nici ea, prea larg câmp ex­perimental. Oamenii nu cer de­cât să fie lăsați să muncească, iar tinerii dreptul lor de viață sub cerul țara lor, —­ o lege , mai mult, ori un proect mai­­ puțin, nu vor drege nimic, nea­­vând ce să salveze. Dar dacă în capitole­ i teri­bile, — cum s’a anunțat la Iași, aproape oficial, — legea va pre­vede ocna viageră pentru adep­ții corporatismului, formă supe­rioară de organizare socială, — atunci am înțeles... Legea Salvărei, —­ încearcă să salveze altceva. Din întâmplare, cea ce merge spre declin, nu în­vie la adăpostul sancțiunilor ar­tificiale. Unfil­ist 1 ji Sh­i­ipi Anul trecut în câteva studii publicate aci am arătat tendințe­le expansiunii militare japoneze spre Siberia precum și răspândi­rea economică cuceritoare de pie­țe comerciale a industriei marelui imperiu de Răsărit. Cele indicate atunci ca preve­deri sau relieful unor realizări i­­minente, iar altele în parte în­făptuite. Unii se pot mira de ce întârzie Japonia deslănțuirea conflictului armat cu rușii la frontiera sibe­riana.Japonezii știu că nu vor fi a­­tacați de ruși, care au tot intere­sul să evite urmările ușor previ­zibile ale unei inițiative militare.­­Stăpână pe sine, Japonia aș­teaptă ora istorică supremă ce va trece pe cadranul destinului nu­mai atunci când va avea certitu­dinea unei intervențiuni armate a Statelor Unite în favoarea ru­șilor, pentru ca dintr’o dublă ac­țiune simultană să sdrobească pe americani pe apă și pe ruși să-i asvârle sure Urali sfârtecați,­ că­pătând, deodată, dominația abso­lută în Asia de Est și în Oceanul Pacific. In vederea realizării acestui vis măreț japonezii lucrează, în­treg neamul topit într’un singur suflet, cu patimă concentrată și cu o răbdare fără limită, având drept concept religios că jertfa de sine pentru apoteosa patriei este­ suprema clipă demnă de a fi trăita pe pământ. v­­ 1 •__1 iJCSI Initi­ suscii cote ’HK­iumuai­u. Să considerăm ambele ipoteze posibile. Dacă flota americană reușește să distrugă escadrele japoneze, armatele Mikado-ului din Mand­­ciuria, lipsite de baza maritimă de aprovizionare, vor deveni pra­da rușilor și chinezilor răsculați de sovietici cu bani și material a­­merican. Rușii, reîntorși biruitori în Europa, vor sfâșia, într’un i­­mens hohot de râs, pactele de ne­agresiune cu nătărăii lor vetenii apuseni, apoi vor porni­ cu toată puterea armată, înflăcărată de raza biruinții, spre vest Atunci va suna ora întunecată pentru Anglia, în ziua când, pen­­tru a treia oară într’un veac,­ ru­șii se vor apropia de Nistru, de gurile Dunării, proectând ame­nințarea asupra Strâmtorilor Mă­rii Negre. Germania va avea cartea grea in mână, marea ispită și hotărî­­rea cea din urmă. __ Va face pace cu Franța ca să se arunce asupra Rusiei pentru a cuceri vastele terenuri de hrană, indispensabile germanilor, din U­­craina, sau se va alia cu Rusia ca să­ încerce împreună cucerirea lu­mii pentru câteva veacuri ? Dacă Franța urmând tradi­ția fixată de­ Rich­elieu —■ nepu­­tând, deci îngădui o mărire a Germaniei, va face alianță cu Ru­sia, atunci e posibil ca să vedem împlântat la Berlin drapelul roșu al revoluției Sovietice, care, din ■această centrală germanică de di­fuzare, se va răspândi peste tot, înfăptuind visul lui Lenin și în­fige­nd voința lui Sta­lin în între*­­a Europă.­­și. A doua ipoteza. Dacă va învinge Japonia, întreaga Asie­ de răsărit, Chi­na, Siberia, Mandciuria și Indo- China, ce nu va putea fi apărată de francezi contra unei invazii de la Nord, va rămâne sub armele imperiului lui Soare Răsare. . Escadrele japoneze, stăpâne pe mările Chinei și Oceanul Paci­fic, vor protegui transporturile de trupe pentru a le debarca pe coasta de Apus a Statelor Unite. Urmările nu se mai pot preve­dea în cazul când apariția japo­nezilor în America va coincidă cu o vastă revoluție, socială acolo, pe care încă americanii nu au a­­vut-o și care colege de mult în spiritul populației exploatate de trusturile bancare și industriale. China va deveni o colosală u­­zină industrială având rezervorii infinite de materii prime și o mâ­nă de lucru supra­oferită. Scăderea puterii politice a ma­relor state europene va fi prici­nuită de distrugerea industriei lor și aceia din Americă, provo­cată de năvala produselor japo­­no-chineze, care a început să se simtă bine in toate marile piețe comerciale din Răsăritul european și asiatic. I­n ce ne privește. Industria din România fiind o colonizare a capitalului străin, căderea ei nu va fi nici o pagubă pentru noi. Cu populația noastră puțin den­să și atât de cuminte pe un pă­mânt mare și roditor, năruirea trusturilor industriale și bancare apusene­ nu ne va atinge. Poate chiar ne va folosi, populației de plugari și viticultori cu puține mijloace, ieftenirea bruscă și co­losală a obiectelor fabricate. Ceea ce ne interesează, chiar trebue să ne pasioneze, este dis­trugerea posibilă a forțelor rusești în Asia, ce va aduce slăbirea to­tală a Rusiei europene pe multă vreme. Știind că drumul rușilor spre marea liberă de Sud duce prin Basarabia și Dobrogea, să dorim, cu înfocare, triumful armelor ja­poneze și a politicii engleze de a­­nihilare a Rusiei. Fiind liniștiți la Nistru pentru un larg răgaz de timp, ne vom putea desvolta în pace, iar de ceilalți dușmani ni­ ne va păsa. Iată, cât de adânc ne aflăm în orbita intereselor engleze și cât de mult ar trebui să fim nu legați ei încleștați de puterea politică și de unica organizare economică și financiară a invincibilei Mari Britanii. N. H. Lengucesroi S. Mușanoff se duce la Budapesta Budapesta fi — Coresponden­tul ziarului „Az Est“ !« Sofia a­­firmă că din sursă competentă știe că primul ministru Mușanoff va veni, curând, la Budapesta pentru a întoarce vizita primului minis­tru Goembaes. Data călătoriei n*a fost iscă fi­ â Ji BBBSSSSD Revenirea la realitate lucrul care se cere azi, singurul care se cere, și care de­sigur ajung­­e revenirea la realitate. Sîntem unde sîntem — dar de foc în fundul unei prăpăstii cum anunță în străinătate oameni înebuniți de ei înșiși cari doresc să­ apară ca salvatorii unei situații grozave — nu­mai pentru că s'a pierdut contactul cu ceia ce este. Cu ceia ce este și ca valoare umană și ca posibilitate de realisări. Incepînd cu aceasta din urmă, ce nu s’a grămădit de un timp asupra noastră, acope­rindu-ne și turtindu-r­e, din ideologia vană a tuturor catedrelor de economie politică și finanțe de la toate Universitățile, din planurile de reconstrucție ale tuturor­ revoluționarilor de dreapta și de stînga, la un popor care e mai mult de­cît ori­care, de mijloc, adecă de bun simț! ' O cavalcadă prin nori, asta a fost atîta­­ vreme politica noastră și, cînd am vrut s'o co­bor pe pămîrnt, mi s'a strigat că sunt pe cale s'o înjosesc. Ce nu crede fiecare despre sine într'o vreme, cînd cea mai mare distincție ar fi să te subordonezi! Numai genii au răsărit în toate domeniile atunci cînd de fapt era numai mo­desta recoltă de minte și voință a unei generații ca ori­care alta! A ni da samă de o reali­tate cu care se pot face multe lucruri bune care, potrivite în­tre ele, dau ceva mai folositor de­cît ciocnirea tuturor false­lor genialități și împoncișarea tuturor scrînteiilor teoretice, aceasta e datoria care se impune. Câțiva domni ieșiți din fire să binevoiască a descinde de pe cataligele lor, — atîte!­­ . N. liliâ Științele matematice­ ­ literare a u­ lui proletar f*. Sergascn Prozontarat de la Academia de Științe Morale și Politice di­­ Paris Ia ședința dela 23 Decembrie 1933 a Academiei de Științe Mo­rale și Politice din Paris, d. E­LE ROY, cunoscutul filosof, membru al Institutului și Pro­fesor la College de France, a prezentat ultima carte a com­patriotului nostru P. Sergescu, în termenii următori. Am onoarea să ofer Acade­miei din partea autorului, P. Sergescu, un volum consacrat istoriei științelor matematice în Franța de la 1900 încoace. Acest volum e­­ extras dintr’o lucrare de ansamblu, datorită colabo­­rării mai multor scriitori și întitulată Tableau du XXe sie­cle. Titlul special al volumului e Les Sciences Mathém­atiques. Autorul, de naționalitate Ro­mân, e azi profesor la universi­tatea din Cluj. Lucrările sale, ca și învățământul său, se ra­portă mai ales la matematicile pure. Dar, discipol al lui Du­­hem și fost elev al lui P. Bou­­troux, dânsul a acordat o parte însemnată din atenția sa isto­riei și filosofiei științei pe care o cultivă. D. Sergescu a servit cu căldură cauza influenței franceze în România,­­încă în timpul războiului, cu prețul a încercări grele suferite în tim­pul ocupației germane , iar du­pă aceea, prin numeroase con­ferințe, prin­ multe călătorii în Franța, prin sforțări perseve­rente și fericite de a înmulți ra­porturile directe între savanții noștri și profesorii și studenții din țara sa. Cartea pe care o prezint azi pornește din aceiaș inspirație. Autorul ne spune că această carte vrea să fie „im imn de recunoștință și de admirație pentru Franța care conduce, de veacuri, mișcarea matemati­că din lume“. Adaug că auto­rul a atins în mod perfect sco­pul, cu o competență tecnică și cu o incontestabilă obiectivi­tate, care măresc valoarea elo­giilor sale. Șase capitale ne explică suc­cesiv diferitele fețe ale obiectu­lui studiat. Mai întâi, o intro­ducere . Moștenirea secolului al XIX-lea, în care analizează starea generala, a științei la 1900, Henri Poincaré, a cărui operă e în acelaș timp o înco­ronare și un început, după aceea, o trecere în revistă a principalelor ramuri ale știin­ței matematice pure și aplica­te : Analiza matematică și teo­ria funcțiunilor, Geometria și astronomia. Mecanica și fizica matematică, în fine un tablou condensat al lucrărilor france­ze din ultimii 30—40 de ani de­spre Filosofia și Istoria Mate­maticilor. Rezumat de o extremă conci­­ziune, căci trebuia­ să conțină în 180 de pagini darea de sea­mă despre nenumărate cerce­tări, o astfel de carte nu com­­portă un rezumat. Dar pot să spun că autorul uimește prin ■abundența, și siguranța infor­mației sale care nu uită nimic și nu alterează nimic și că , în orice chestie însemnata, auto­rul a știut să pună în adevă­rata lumină ideea predominan­tă și caracteristică, sub o for­mă accesibilă oricărui spirit cultivat. In­dustrii întronarea monarhiei ar fi o remediere politică ? „The Daily Express“, publică știrea primită de la corespondent­­ul din Viena relatând evenimen­tele in legătură cu vizita d-lui Luyich la Viena, și adaugă că ul­tima speranță și armă pe care d. Dollfus o mai are împotriva lui Hitler ar fi restaurarea dinastiei pentru a cărei realizare regaliștii austriaci cer ajutorul Franței și al Angliei. Berlinul își arata nemulțumirea căci se spune că Franța și Italia ar fi garantat chiar dinainte inde­pendenta Austriei, și i-ar fi făgă­duit­ sprijinul pentru înfăptuirea acestei independențe. Dat fiind îngrijorarea pe care Hitler o inspira Vienei, aceasta se îndreaptă iarăși spre Budapesta și corespondentul ziarului crede ca Monarhia va fi restabilită în Austria chiar în cursul anului 1934. Baronul Wiesner care finanțea­ză mișcarea monarhistă spune că d. Beneș ar fi cel mai înverșunat adversar al ideiei restaurării, cre­de însă că va trebui să se supue ordinelor pe cari le va da Franța Convenția comercială cu Italia — Cum se va aplica partea tarifelor = In legătură cu aplicarea­­ părții tarifare a nouii convenții comer­ciale încheiate cu Italia, minis­terul de finanțe a dat vămilor următoarele explicațiuni: După cum veți observa din exam­inarea taxelor convențio­nale prin noul acord, față de taxele din vechea convenție co­mercială, din anul­ 1930 (M. O. Nr. 182/930),­ nu s’a adus aproa­­pe nici o nouă modificare decât numai la art. 332 și 358 din­ ta­rif și anume: Pentru „untdelemnul de măs­line în sticle, bidoane sau in al­te recipiente, cântărind 15 kgr. sau mai puțin“ (ex. art. 332 dl. b) urmează a se percepe taxa fixată prin această nouă con­venție, de lei 1300 suta kgr. în loc de 1060 lei suta kgr., cât s’a perceput până acum, conform dispozițiunilor ce vi s’au comu­nicat cu oră. Nr. 280 Nr. 951 din 12 Sept. 1931. Pentru „florile proaspete tă­iate­“ ce se vor importa in Ro­­m­ânia intre 1 Decembrie și 1 Martie, veți scădea ca taxă le­gală, pentru coșurile sau cutiile în care vin ambalate ■ aceste fiori, 16 la sută In loc de 8 la sută cum prevede legea taxelor. Aceste taxe le veți aplica pe baza clauzei­ națiunii celei mai favorizate uleiului de măsline și florilor importate din orice țară, cu care avem convenții de co­merț. Vă mai reamintim că și prin actuala convenție, vinurile în fiasco (ad. 440 din tarif) de o capacitate superioară unui litru și jumătate, urmează regimul vi­nurilor în butoaie. Tot prin noul acord cu Italia, s-a admis ca firele de bumbac care conțin până la 1 la sută lâ­nă, să fie taxate ca fire de bum­bac curate, fără a se ține seamă de lâna ce conține. --------------000­X 000----------— Comerțul extern al Poloniei în 1933 Varșovia.­­ Balanța comercia­la a Poloniei în 1933 prezintă după ultimele date statistice, un activ de 132,5 rail. zloți. Activul din 1932 s’a cifrat la 221 mii. zloți, iar în 1931 — 410,3 mii. zloți. Rugementul general al co­merțului extern polonez în 1933 s’a cifrat la 1.786.637.000 zloți față de 1. 945.785.000 zloți 1932 și 3 miliarde 547 milioane zloți în 1931.­­Faț­a de 1932, rulam­entul din anul trecut a scăzut cu 8,2%, în timp ce în 1932 scăderea față de 1931 a fost de 41,9%. Precum se vede descreșterea comerțului extern al Poloniei s-a moderat în anul trecut considerabil. Polonia lucrează­ în prezent pe­ toate căi­le pentru o nouă desvoltare a ra­porturilor ei comerciale. EXTERNE . Daladier a constituit gu­vernul. Iată lista nouilor miniș­tri: Președinția consiliului și mi­nisterul afacerilor străine, ă. Daladier. " — Justiția d. Penancier. Interne, d. Frot. Finanțele și budgetul, d. Pier­re Cot. Coloniile, d. de Jouvenel. Războiul, colonel Fabry. Agricultura, ă. Queuille. Comerțul, d. Mistier. Instrucția publică, d. Ber­­thlot. , , . ■ Marina militară, d. de Chap­­pedelaine. Marina comercială, d. Guy la Chambre. Pensiunile, d. Ducos. Poșta, telegraf, telefon, d. Bernier. Sănătate, d. Lisabonne. Munca,­ d. valadier. Lucrări publice, d. Paganon. • Notai miniștri au depus jură­mântul la Ely­see, in fața preșe­dintelui Republicei. Subsecretarii de stat in noul guvern sunt: Președinția consiliului, d. Mar­tinank Deplat., Economia națională și turism. ă. Patenotre. Afaceri străine, d. Marie. interne, d. Gerard. . Colonii, d. Bibic, învățământul tehnic, d. Dous­­sain. Educația națională, secția ar­te frumoase, d. Barăon. Educația națională, secția e­­ducația fizică, d. Lorgere. Plecând de la Elysée, după el prezentase d-lui Lebrun lista noului guvern, d. Daladier a de­clarat: „Nu am fost preocupat de âo­zajul grupărilor și nici de neîn­țelegerile de persoane. Am voit să formez un guvern care să fie în măsură a proceda la reface­rea autoritățiii republicane. .£u­rorile cari au tulburat țara, tre­­buesc lichidate repede, la nevoie chiar brutal, făcându-se lumină deplină pe care noi o cerem îm­preună cu opinia publică. „Repede și täte, aceasta este voința noastră“, a declarat d. Daladier. „In al doilea rând, Franța, nu poate să mai stea fără buget: a­­cesta trebue votat înainte de 30 Martie dacă nu voim să pornim pe drumul aventurii. Trebue de asemenea să desăvârșim­­ reforma profundă a sistemului nostru fi­scal și să ușurăm cu curaj scr­em­el­e care sărobesc producția franceză. „Voim să restabilim ordinea și încrederea în spirite, să urmă­rim asanarea finanțelor statului: acestea simt condiții indispen­sabile pentru politica noastră internă“. Eri a intrat în vigoare noua lege monetară în Statele Unite. Noul dolar va valora 60 la sută din dolarul emis in virtutea legii precedente, dar președinte­le Statelor Unite va avea drep­tul să reducă până la 50 la sută această valoare, după necesități. Specialiștii în chestiunile mo­netare nu își ascund preocupă­rile față de repercusiunile inter­naționale pe care riscă să le producă această depreciere vo­luntară a devizei americane. D. Roosevelt, președintele Sta­telor Unite a promulgat și ordo­nanțele prin care se reglemen­tează naționalizarea întregului stoc de aur din Statele Unite. & Tratatele de pace și frământările din Balcani Se militează ideia panslavismului Ziarul „Utrt“ din Sofia, sub ti­tlurile „Imperiu iugoslav“. „Ma­cedonia — membru egal al aces­tui imperiu“ reproduce unele pa­sa­gii dintr’un articol apărut în ziarul­­ J Depeche de Tou­liou­se *. D. Raoul Labry, autorul arti­col­ului, între altele scrie : „Nu­ sunt convins de veșnicia tratatelor , cred însă că trebue să se permită oricărei părți, care a semnat tratatul, să se folosească de avantagiile stipulate în acel tratat. Nu sunt sigur dacă Bul­garia a căpătat tot ce i s’a promis Cred că dorința de revizuire sau va fi atât de mare dacă s’ar duce o politică de dreptate, atrăgându se minoritățile către patria lor nouă nu prin forță, ci prin respec­tarea vieții lor spirituale și ma­teriale. „Această politica va ajuta la desvoltarea ideii de federalizare între fosta și actuală patrie. Iată politica pe care Serbia ar trebui s’o ducă față de bulgarii macedo­neni. Ea nu trebue respinsă de­oarece n’a fost experimentată pâ­nă acum­ 4. In acelaș articol se reproduce și din revista cehă „Leghia44 ur­mătoarele : • . .­­ . „Pentru că bulgarii astăzi înțe­leg bine pretențiile economice a­supra Macedoniei se poate spune ca nu­ mai exista, piedeci prea mari pentru realizarea unei în­țelegeri. Pentru bulgari este sufi­cientă garanția, că întreaga Ma­cedonie va fi alipită Iugoslaviei, ca membră egală a imperiului iu­goslav și că va fi respectată de­viza iugoslavă „acel care perse­cută pe un slav, acela nu este slav !“. Astfel ca bulgarii recu­noscând drepturile economice ale iugoslavilor, tot asemenea și iu­goslavii vor trebui să-și îndepli­nească obligațiile izvorîte din tra­tatele de pace, obligații referi­toare la protecția minorităților. Dacă se va face aceasta apoi a­­partinența­ politică a Macedoniei nu va mai juca nici ras rol, mai alles daca se ajunge la o apropie­re și respectiv la federația iugo­­slavo-bulgară, pentru înfăptuirea căreia visează astăzi toți priete­nii acestei idei din cele două state. „Problema macedoneană despre care Herriot s’a exprimat că este un necunoscut greu și periculos, își așteaptă soluționarea sa mai întâi ca o chestiune a slavilor de sud, și apoi ca una a tuturor sla­vilor. „De bărbații politici slavi, dela Belgrad și dela Sofia depinde ca să fie soluționată în așa fel ca slavinismul să nu capete noul ,și poate și mai mari pierderi. In loc de isvor de certuri, Macedonia va trebui să devină legătura solidă între Iugoslavia și Bulgaria. Și dacă se vor uni ce­l mai vif este popoare din Balcani, egal unul cu altul prin eroism­ul lor, .Dacă se vor uni într’o federație de 29 mi­lioane de slavi, mărginindu-se cu trei mări, atunci Bal­cal­ul va de­­veni­ slav și toți slavii vor putea privi mai liniștiți la viitorul lar, pentru că cele mai sudice poziții ale­­ slavismului vor fi asigurate contra oricărui pericol din afară. D. Mușanoff despre vizita dela București — Ce a declarat prim-ministrul bulgar ziariștilor de la Sofia — PARIS. 29. — In convorbirile cu cei prezenți la gară Regele Boris și-a exprimat, în­ cuvinte entusiaste, bucuria și mulțumirea sa pentru primirea, ce-i s’a făcut la București. D. Mușanoff a declarat ziariș­tilor, că va convoca zilele acestea comisia afacerilor străine a Ca­merei, spre a raporta amănunțit asupra rezultatelor vizitei de la București. A arătat apoi, că nu mai are nimod de­llugat la declarațile făcute presei române înainte de plecarea sa din România. %. Ziarul „Dnevnik“ anunță din București, următoarele asupra re­zultatelor consfătuirilor dintre d. Mușanoff și oamenii de stat ro­mân . D. Tătărăscu a promis sa aducă în discuția consiliului de miniștri un proect de lege asupra despă­gubirii bulgarilor din Dobrogea, cari au fost expropriți de statul Despăgubirile acestea s’ar ridi­ca la suma de­ trei miliarde de m. D-nii Titulescu și Mușanoff au căzut de acord să se reglementeze în mod definitiv problema școli­lor și a bisericilor. D. Mușanfcf s’a declarat dispus să semneze un pact de amiciție cu România pe o durată de 5 ani. Sofia. 29. — Agenția telegrafi­că bulgară anunță: D. Mușanoff, președintele con­siliului, primind pe reprezentan­ții presei bulgare le-a făcut decla­rații asupra vizitei făcută la Bu­curești. Primul ministru și-a exprimat satisfacția sa pentru primirea căl­duroasă făcută în România M. S. Regelui Boris și M. S. Reginei Ioana, precum și pentru conver­­sațiile pe care le-a avut cu mem­brii guvernului român. „Ne-am explicat, a spus­­, Mu­șmiro­m d§pli­n într’o atmosferă de încredere a­­supra politicei respective. ,Am comunicat guvernului ro­mân motivele, care împiedică Bul­garia de a se alătura la un pact de garanții teritoriale. . .fieînoind­ în acelaș timp e­x­­presiunea fermei voințe a popo­rului bulgar de a continua o p­o­­litică de înțelegere­­ și de amiciție cu toți vecinii săi și a dorinței sale de a lua parte la sforțările comune pentru consolidarea pă­­cei, am declarat că Bulgaria este gata să semneze cu statele balca­nice pacte de neagresiune. ,In ceea ce privește chestiunile, pendinte, o egală bunăvoință s’a manifestat din ambele părți și am ferma speranță că soluționarea lor va fi promptă și satisfăcătoare —------x*x--------­ Cronica malacait Oului Mi și Uni . Sub auspiciile ,,Institutului de Cultură Italiană”, — care nu se os­tenește cu intensificarea legăturilor intelectuale dintre cele două popoa­re latine, — s’a dat Luni 29 Ian. a. c., un concert la Ateneul Român. D-na Carlo Zecchi, pianist și Nerâo Brunelli, violoncelist ne-au oferit un program am­­atori în mare ma­joritate italieni. De numele interpreților, mărtu­risim că n’am auzit până la această ocazie și cu toată invitația gratuită am pășit Luni seara pragul Ateneu­lui cu oare­care neîncredere. Mare mi-a fost mirarea când dela primele acorduri, d. Zecchi arată cât eram de greșit. Căci in ,j concertul în sol major“ de Vivaldi ca și în ,Menuet” de Scarlatti, d-sa desfă­șoară o caldă înțelegere, întovără­șită de foarte mult nerv artistic. Unde­ însă smulge admirația publi­catul este în „Tocata în Do major” de Bach-Bussoni și mai ales în ,Jeu d’artifice’’ de Debussy, în care o teh­nică minunată și o pedalisare uimi­tor de bogată îi aduce valuri de a­­plauze neprecupețite. în partea II-a a programului am ascultat pe d­ Brimell (violoncel) în diferite bucăți de Veracini, Boc­cherini, Respighi, Chopin, Beetho­ven, etc. D. Efimeilii este un bun executant și cu multă simțire artistică, dar in­­strum­entul­­­ sale fiind mai dificil și ca tehnică și ca sonoritate de­cât al colegului său, — nu ne-a lăsat impresia pe care am fi dorit s-o păs­trăm. Totuși în „sonata în La” de Beethoven, acompaniat de d. Zecchi a pus căldură și pasiune care i-au atras aprobarea sinceră a publicu­lui, ea, i, la B­ -— ------ ■

Next