Neamul Românesc, septembrie 1934 (Anul 29, nr. 187-210)

1934-09-01 / nr. 187

Anul XXIX Nr. 187 taxa poștală plătită la numerar conf. aprobărei Dir. G­Ie P. T. T. 17«. 155038/933. ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Sâmbătă 1 Septembrie 1934 C­A DIRECTOR PORISTIC dJ TPI IDCCTÎ /î­ — —.....................r .. r­. ___ __ i DIRECTOR dULUREȘTI (I) » m» I Penn an, 600 Lei; Pe sase i»Alin_300_ljei I­N. IORGA Strada BREZOIANU No.25,(etaj) ABONAMENTE | ° M Pentru av­oritați și instituțiuni: 1000 lei I­N« GEORGESCU Telefon 3.70.88 "In străinătate; Pe un an, 1200 Lei. Pe sase sunt, 300 lei In curând i Mii in legealt: ULIN­ LII­ Ulii de A. JOMGM Căminuri de v­ iitoarele profesoare, doctorițe, avocate, arhitecte, artiste și actrițe, locuesc în căminuri, și scopul de căpetenie al acestor cu­vinte e să feresc pe oricine de ceia ce înseamnă în cele mai multe cazuri, depășitele de umanitate tânără, care sunt atâtea din a­­ceste căminuri. Experiența pe care am făcut-o ca rector al Uni­versității din București, comunicată astfel, ar putea să împie­dece multe boli nelocuibile, multe tragedii grosave și atâta ru­șine, știută și neștiută, din ziua de astăzi. Am apucat — și aiurea decât în București, cine știe ? poate chiar în București, reluată după plecarea mea — acea confusie morală, acea dobitocească promiscuitate, care se chema căminul mixt, întreținut de administrații județene, care făceau demago­gie cu tineri sau își propuneau să ajute și astfel pe partizanii politici, cu fireasca excludere a celorlalți. Am găsit în aceste incalificabile amestecături de sexe o mur­dărie fără pereche, o părăsire și a normelor igienei celei mai ele­mentare, o lipsă a celor mai indispensabile condiții de viață, o uitare a oricărei bune cuviință, afișarea nerușinată a celor mai brutale instincte, băieții mergând până a reclama dreptul de a avea cu dânșii tovarășe, de a căror obișnuință nu se puteau des­face — și a trebuit să amenințe cu intervenția poliției, pentru a sfărâma aceste menajuri universitare, după care a trebuit să în­văț adesea pe fetele așezate în localuri îngrijite, ba chiar elegan­te ca acelea din aleia Regmali, din strada Romană, să-și îngri­jească patul, să-și pieptene cât păr își mai suportau pe bietul lor cap zăpăcit de o existență sub-omenească. N. IORGA (IN CONFERINȚA : CĂMINURI PENTRU STUDENTE) Eminescu A fost reînviată zilele acestea, au fost regal, figura lui Eminescu. Monumentul impunător ele la Constanța străjuind „mișcătoarea marilor singurătate cântată și dorită atât de poet, a adus cortegiul tri­umfal de proslăviri prin presă, discuții renăscute cu noi lumini și un valoros volum omagial, purtând în fruntea colaboratorilor numele dlui prof. N. Iorga. Recunoașterea aceasta postumă și strălucitoare luminează puternic caile noilor generații, întărind credința în puterile idealismului con­structiv național. Bronzul măreț de la marginea mării și monumentul ce se crează tot mai cuprinzător în sufletul națiunei sale, înalță figura lui Emines­cu la proporții de simbol j :/■ binecuvântate învățăminte. Din frământare și ch 'Ar, prin forța covârșitoare ardealului, se naș­te biruința pu­ răsplata m­­lăsu­rată a cugetului curăț.. Aurul Nu este vorba de metal­ul pre­țios din mini de auri-f­ure ale prie­tenului d-lu­i Seletzky. Acolo ches­­­tiunea se învârte în jurul unor ză­căminte producătoare de un metal inf­erior , pirită, din care însă mi­raculosul alchimist de la faculta­tea de drept di­n Cluj, scoate prin­­tr’un fel de hocus-pocus tot ce do­riți: galbeni zimțuiți, lire sterline, coroane cehoslovace, franci elve­țieni, pengoe , mă rog, tot ce-i poftește inima, că doar d’aia a de­clarat omull că se lasă de politică și se devotează științii. Mai știin­ță nici că se poate. Dar nu de această chestiune a­­­­veam de gând să mă ocup în aces­te rânduri. In speță nu e vorba de aur care-ți vine de unde nu te aș­tepți, ci de arar... dispărut. Intram articol din L'infon nat­io­n, d. Charles Rist, cunoscutul profe­sor și expert financiar, după ce arată că în cursul anului trecut sau extras din diferite mine­ auri­fere aur curat în valoare de­­ două­sprezece miliarde franci francezi, anunță surprinzătoarea constatare că întreaga cantitate de aur a dis­părut. Nu i se găsește urma la mici una din marile instituții bancare .’de Stat sa­u particulare, nici în Europa, nici în America Ce s’ai făcut acest morman de metal galben, destinat să facă față operațiilor­­ financiare, acoperind emisiunea de bancnote aflate în circulația publică a diferitelor etaje ? D. Charles Rist răspunde la a­­ce­astă întrebare, după ce a căutat zadarnic cele 12 miliarde în bilan­țurile tuturor băncilor, că aurul căutat a fost în totalitatea sa as­cuns de particulari. Particularii, afurisiții de parti­culari, cari pe tot globul se plâng de criză economică, de stagnarea industriei, de moartea comerțului, de șomaj și sărăcie, tot ei au în­ghițit cele 12 miliarde... Chestiunea comportă desigur un examen minuțios. Dar pe acesta să-l lăsăm în sama com­p­etinței lor mondiale, cari — vorba lui Cara­­gi­a­le — „împing cu degetul bala­­metruil“ economico-financiar, a­­ranjând de la masa verde transac­­țiile, conversiunile, asanările, nor­malizările, consolidările și toate celelalte probleme legate de... aurul cel dispărut. Pe noi ne preocupă te acest ar­ticol altceva: e vorba de aurul cel furat din sufletul omenirii. Trăim parcă în vramiile Sodomei și Co­­morei; incest, paricid, fraticid, sunt știri care alimentează zilnic coloanele gazetelor noastre „bine informate“ ; își ucid părinții co­piii și aceștia pe părinți, fratele omoară pe frate, femeile își ucid zilnic pruncii; o lume întreagă luneată în apele murdare ale des­­frâului și necinstei și ingenunche înaintea vițelului de aur. Melohul nesăturat al destrămării sufletelor cere necontenit jertfe noi. Aurul credinței, al omeniei și al bunului simț, a dispărut din i­­tnu­mia, din sufletele oa­meniilori și mă întreb zadarnic ce se face pen­tru căutarea, găsirea și restituirea acestui asait furat? I. Const. Delate aia Lira sterlină a suferit o nouă scădere Londra, 30 (Rador).­­ Ziarele financiare se arată neliniștite de noua scădere a lirei sterline. „Financial News“ consacră chestiunii un articol în care spune: Cu toate că piața nu a fost luată propriu zis prin surprindere, de scăderea manifestată ieri, totuși proporțiile pe care le-au luat vân­zările de lire au derutat până și pe observatorii cei mai compe­tenți, încă de câtva timp se știa că pe Continent se sconta o scă­dere progresivă a devizei brita­nice, totuși trebuie observat că scăderea din ultimele zile s'a da­torit în parte și unor repatrieri de fonduri franceze deținute pâ­­nă acum la Londra. In sfârșit, al­buie căutat în exportul de capi­taluri, atrase la Paris de o do­bândă mai mare. Totuși, continuă ziarul, mișcă­rile de ieri trebuiesc atribuite nu­mai speculației „à la baisse“, si­tuația este serioasă, căci rezer­vele de aur alle fondului pentru egalizarea schimburilor au fost serios atinse în timpul ultimelor săptămâni și par să fi ajuns la un nivel periculos de scăzut. Tactica șovăelnică în ce privește contro­lul se datorește dorinței de a păs­tra aceste resurse atâta timp cât va fi posibil, căci se crede că în cazul epuizării lor specula inter­națională n’ar sta la gânduri pen­tru a deslănțui atacuri puternice împotriva lirei sterline. Cele cinzeci și cinci de milioane Le vom plăti și pe acelea pentru cari nimeni nu se recunoaște vinovat. Din truda acestei țeri sărăcite și deprinse cu lenea se vor strânge, din deficit lunar în deficit lunar și banii cu cari Casa Stewart, fără specialitate și fără capital, dar gata la ori­ce contract, își va mângâia umilința de a nu fi putut să folosească, așa cum de­sigur avea de gând, acestei țări unde orice inițiativă și orice muncă au ajuns a fi preferate celor indigene. Nimeni nu va fi tras la răspundere, cum n'a fost de multă vreme, tras la răspun­dere nimeni. Banul Statului nu e doar banul oricăruia din noi până la cel care-i strânge cu mai multă greutate. Dar din afacerea Stewart o învățătură se poate trage, și s'o ținem bine fiindcă o plă­tim scump. Anume aceia că miniștrii noștri, de la d. Madgearu până la d. Tătărăscu, să nu se iase încântați de buna primire din străinătate și de mesele ce li se dau, de distincțiile ce­­ i se acordă într'o lume de oameni politici în dosul cărora e un întreg front de oameni de afaceri. Fiindcă dumnelor mistuie și încasează cordoanele, iar noi trebuie să plătim. N. IORGA WWWWWV/WVVWV ^ -Spulberarea unei diversiuni «Oft /NAAAA/V­AAA/V^AA/VLAA d—lui prim comisar regal, ^wwwwvvw Colonel Pomponiu Adevăruri cari sdrobesc — cutezanța calomniatorilor și înfrâng viclenia ocnașului — din raportul anchetării pretinsului fals — Continuând desvăluirea rețelei de intrigi și diversiuni încercate de skodiști, facem astăzi loc declara­țiilor primului comisar regal, dt. col. Pomponiu, în anchetarea pretinsu­­lui fals. Din cele ce urmează, toți cei de bună credință, vor vedea că justi­ția are metodele ei de cercetare, pe care nu le-a modificat cu nimic în cercetarea cazului Skoda. Dar să vedem declarațiile d-lui col. Pomponiu. Audiat, d. COL. POMPONIU declară următoarele : Darcl­use di­apoziți­uni cabinetelor ele instrucție ca să fie informat zil­nic asupra chestiunilor importan­te. In acest scoip raportorii, pre­zentau zilnic raportul, dând și notițe scrise; aceste note serveau și pentru rapoartele ce urma să i le facă d-lui General Comandant. își reamintește că în una din zile, în timp ce lucra cu Maiorul Bard­escu, în chestiunea rebeliunii de la Grivița,­­ ea raportat de că­tre Maiorul Haigi Stoica, că Seletz»­ky AR FI DECLARAT CA AR FI AVUT ÎNTÂLNIRI CU D-NII MANIU ȘI BOILA, PENTRU A DISCUTA CHESTIUNI DE AR­MAMENT. Mai târziu, deoarece raportorul plecase cerând­u-și învoire în mo­mentul raportării, a chemat ipe grefierul cabinetului, căruia i-a d­at ordin să facă o notă asupra celor declarate cu privire la acest fapt. Aducându-i-se notița și fiind prea sumară­, față de cele ce i se raportase de către Maiorul Hagi Stoica, i-a dat ordin să-i aducă dosarul și după dosar A COM­PLECTAT NOTIȚA. Ulterior, grefierul i-a scris o nouă notiță, care să poată să fie prezentată d-lui General Coman­dant, și despre care i-a raportat grefierul că le-a lăsat pe biurou la d-sa , nu le-a mai dat însă im­portanță, fiindcă raportase deja d-lui General Comandant. In timpul Abcesului, prezen­­tându-se în instanță niște fotoco­pii despe acele notițe, care fuse­seră lansate pe bi­roul d-sale, a chemat ofițerii în biroul d-lui Maior Daii­lascu, atrăgându-le a­­tenția că pentru onoarea Consiliu­lui și i a magistraților militari tRE­BUE CA FIECARE IN PARTE SA FACA TOT POSIBILUL PENTRU A DESCOPERI, PRIN CE MOD ȘI CE MIJLOACE AU AJUNS ACELE NOTIȚE IN MA­NA APĂRĂTORILOR LUI SE­LETZKY. D-sa adaugă că, n’a făcut acel apel decât din considerațiunea că nu putea să admită ca niște hârtii personale și de orice importanță ar fi ele ,să dispară de pe biuroul d-siale, sau să fie date spre foto­grafiere, SPRE A FI RĂSTĂL­MĂCITE DE CEI INTERESAȚI ȘI INTERPRETATE CA AU FOST FĂCUTE CU ALT SCOP DECÂT ACELA PENTRU CARE IN ADEVAR AU FOST FĂCU­TE. D -sa afirmă că în tot timpul procesului s’a ferit de orice latură politică a procesului, abținându-se de a chema orice persoană politi­că pentru judecată. Guvernator al Californiei a fost ales scriitorul Upton Sinclair San Francisco, 30 (Rador).­­ Ele s-au desfășurat alegerile prelimi­nare pentru postul de guvernator al Californiei. Romancierul socialist Upton Sinclair a obținut o victorie răsu­nătoare. El a întrunit 510.952 vo­turi, bătând­ cu ■ 125.000 voturi pe contracandidatul său cel mai se­rios. -''IJUU/f) t'Bnu * y In fapt Având in vedere că falsul ma­terial ar consta în aceia că în in­terogatoriul luat în ziua de 1 A­­prilie lui Seletzky, s’ar fi inter­calat, fără știrea și consimțămân­tul acestuia, următorul pasagiu : „am mai avut oarecari întâlniri cu d. Maniu și Boilă la d-lor a­­casă, cât și pe la diferite auto­rități unde am tratat și discutat diferite chestiuni printre cari și asupra comenzilor de armament“. Astfel îmi reamintesc, că s-am­ întâlnit la Președinția Consiliu­lui de Miniștri din strada Știrbei- Vodă, într’o seară, unde din nou am tratat chestiunile ce mă in­teresau“. Că, proba principală pentru do­vedirea acestui fals ar fi notițele prezentate în original, în fața comisiunii parla­mnetare. Că, afirmați­unile grefierului Albișor ar concura să probeze că acele notițe ar fi dovada materi­ală a unor sugestiuni străine de instructor de a face proprii lui Seletzky declarațiuni care vizau persoana d-lui Maniu și Boilă . Având în vedere că în toate a­­cestea, fapt nou survenit după ancheta făcută în aceiași chestiu­ne de d. general inspector adj­u­­tant Condeescu, este declarația grefierului. Albișor, pentru că fo­­to­copiile nu au fost nici­odată contestate, astfel că prezentarea notițelor în original, nu aduce nimic nou în cauză. Mărturisirile plutonierului llie Gheorghe s»a­ ­vând în vedere că plutonierul major Ilie­­ Gheorghe, căruia i se aduce învinuirea de a fi autorul material al prezumatului fals, NU RECUNOAȘTE CA AR FI INTERCALAT, FIE PERSO­NAL, FIE IN URMA UNOR SUGESTIUNI, PAS­AGIUL IN DIS­­CUTIUNE SI AFIRMA CA S’AU CONSEMNAT FIDEL CELE DECLARATE DE SELETZKY, CARE A SEMNAT PROPRIU, DUPĂ CE MAI INTAI I S’A RECITIT CELE CUPRINSE IN IN­TEROGATORIU. Seletzky recunoaște că, în sprijnul acestei afirmațuni se referă la ancheta fă­cută de d. General Inspector Adjutant Condeescu, UNDE SE­LETZKY AR FI RECUNOSCUT CA I S’AU CETIT INTEROGA­TORIILE . Că, în ceia ce privește proveniența notițelor, susține că exis­tența lor s’ar datora faptului că era un ordin general de a se face asemenea notițe de mersul instrucției în afacerile impor­tante și nu recunoaște alegațiunea făcută că acele notițe ar fi servit drept instrument a unor intercalări frauduloase. Că, în ceia ce privește întâlnirea cu d-nii Maniu și Boilă a putut să le considere drept veridice, deoarece cu ocazia luării a­­celui interogatoriu, Seletzky a vorbit despre vizitele făcute d-lui Maniu, despre vizitele făcute la Președinția din Știrbey-Vodă, precum și despre d Boilă. Având în vedere că d. Lt. Colonel Hagi Stoica prin depozi­­țiunea făcută în fața noastră, nu recunoaște că s'ar fi intercalat în interogatoriile lui Seletzky vre-o afirmațiune care n'ar fi a­­parținut interogatului, că totdeauna s'au înregistrat fidel cele ce acesta a răspuns la întrebările ce i s'au adresat. Că, dacă ar exista oarecari interpretări, acestea nu se pot datora greșitei înregistrări, ci cel mult stării generale de su­rescitare în care se afla inculpatul, care-l făcea să nu fie des­tul de atent la întrebări și încurcat și incoherent în răspunsuri , Mâine­s WWWwWVSA:A­ .WWW Confirmări și definitive „a­sasinat moral", o invenție dublată cu o infamie. Na se întâlnește, credem noi, în tot cursul istoriei, o aventură mai ciudată chiar până în ultimele ei amănunte. Dar s’o luăm dela în­ceput:­­într’o zi din anul 1701 sosește la Berlin un călător straniu; se nu­mește Laiskaris și își zice arhiman­drit al unei mănăstiri grecești de pe insula Mytilene. El cutre­era Europa în căutarea­­ oamenilor și priveliștilor interesante. De abia instalat la han, se infor­mează : „Are Berlinul vreun al­chimist ?“. I se indică un oarecare Zorn, farmacist care se ocupă în mo­mentele libere cu cercetări miste­rioase. Laskaris vizitează pe Zorn și face cunoștință cu un băiat de 13 ani numit Bottiger. E prepara­torul lui Zorn. Dar Lassearis se miră de tinere­țea preparatorului. Sta de vorbă cu el, și descoperă în acest băe­­țel un extraordinar erudit specia­lizat în arta chimiei, pasionat de cercetările asupra aurului. Cartea lui favorită este o­ lu­crare a lui Basilius Valentinius , Ep­­inktur sau Arta d­e a tran­sforma toate metalele în aur pur. Mai multe convorbiri fac să nas­­că o vie simpatii între Laskaris și Bottiger; în ziua plecării, arhi­mandritul cheamă pe tânărul chi­mist și-i încredințează două uncii din lichidul magic cari îi va per­mite să facă aur, că atunci au în­căput toate nenorocirile lui Botti­ger. Căci cu unii căutători de aur­se întâmplă și de astea. (N. trad.). Bottiger nu întârzie să se laude cu puterea lui și a rețetei. Zvonul ajunge până la regele Prusiei, Fre­deric I care mai înțelept de­cât erau pe atunci unii monarhi, po­­r­unci să lace seze pe tânăr.­­ Bottiger reuși să scape din mâi­nile zbirilor prusieni, să treacă în Saxa unde dominește bizarul suve­ran cunoscut în istorie sub­ numele de August cel Puternic. Jucător, mâncăcios, credincios numai de formă, în acelaș timp rege al Po­loniei și al Saxei... La 29 Noembrie 1701, Bottiger își face intarea în Dresda. (Ferdi­­nand Bac, Dresele, la Viele de Porcelaine, un volume, editions Bachette). Guvernatorul capitalei saxone a fost delegat de rege să primească pe alchimist. Bottiger consimte să încredințeze demnita­rului o mică fiolă din mincitura lui, pentru a permite regelui să facă el însuși minunata experien­ță. Primă nenorocire ! Când guver­natorul intră în camera lui August, acesta din urmă tocmai se juca cu câinii săi. Unul din dulăi, se re­pede, răstoarnă pe noul sosit, fiola se sparge, lichidul magic se răs­pândește pe dușumea. Cu toate a­­cestea mai rămâne destul pentru a încerca experiența. In urma re­comandări­lor lui Bottiger („nu trebuiesc făcute aceste lucruri de­cât cu cea mai sinceră pietate, de a­cord cu Dumnezeu, fără care, diavolul și-ar băga coada“). Au­gust se împărtășește a doua zi di­mineață și experimentează imediat după aceia, amestecul. Nimic, Bottiger este arestat. Este închis în fortăreața Koenigstein, unde va rămâne patru ani, de altfel cu un tratament cu totul deosebit. La început este încarcerat și seches­trat. Apoi August neputând re­nunța la speranța nebunească pe care a conceput-o, își dă seama că trebuie să ia pe tânărul savant cu binele. Și Königstein devine pen­tru mai mulți o locuință încântă­toare . Bottiger își are acolo ca­pela personală, sala de biliard, a­­partamentele somptuoase mobilate, servitori­mea, garda personală care pare să fie mai mult pe­ntru a-l o­­nora, decât pentru a-l păzi. Cu siguranță este cel mai răsfățat pri­zonier din Europa. Regele consim­­țe chiar să-l lase să plece din fort, să cineze și să i dea mese în oraș. Ii oferă și mulți bani de buzunar. Bottiger nu întârzie să-și dea sea­ma de imperiul pe care-l exercită asupra lui A­ugust și abuzează de aceasta : obține trăsuri, organizea­ză baluri și tripouri în care joacă sume mari (­de altfel pierde totdea­una, bine­înțeles în contul mare­lui său protector). Mai mult , cere autorizație să aducă în închisoare frumoase alese de el. Curând în­cep să defileze în la­boratoriul lui Bottiger, saxoane grele, cu zâmbet provocător. Ele vin să înveselească nopțile și necazurile acestui stra­niu prizonier de Stat și căutător de aur. Dar oare mai lucrează el ? își m­ai continuă experiențele ? Da. Cu îndârjire, căci micul droghist beri­vnc­, este sincer pătruns de al­­chimism. Crede în secretul lui, are încredere în puterea lichidului în­credințat de prietenul său Laska­ris. Lucrează mereu. Cât despre re­ge, el se găsește într-o situație bi­zara față de oaspetele său forțat: Bottiger îi inspiră un profund res­pect, în așa grajd, încât August cel Puternic, nu-i mai spune niciodată pe nume, îi spune : „PERSOANA“ sau „CONȘTIENTUL“ sau „O­­MUL“ și această manie cuprinde și pe prizonier, care ajunge să nu mai semneze decât „NOTUS“. Astfel trec zilele, timp de trei ani, într’o dimineață lui Bottîgeir i se face dor de aer, de singurăt­ate, de libertate. Reușește să fugă.­ Dar este curând­ prins, reîncarce­­rat, de altfel fără altă sancțiune, căci regele îl iubește încă. Suntem în Aprilie 1704. In Septembrie 1705 se face ul­tima experiență, dar nu reușește, ca și celelalte. De data asta Au­­gust se supără. Bottiger este tran­sferat la castelul Meissen, unde dispune de un confort mult mai­ redus. Dar și acolo își continuă studiile neobosit. Și după patru ani se produce miracolul, nu acel așteptat, dar un miracol nu mai puțin minunat. Initr’o bună zi, Bot­­tiger descoperă, dacă nu secretul aurului, spe aed­all porțel­anului. Crăciunul di­n 1709 ! Căile Provi­denței sunt de nepătruns ! Porțelanul! In curând va fi aur pentru țara care îi deține se­cretul ! Se iau aple mai minuțioa­se precauții: nimeni nu intră și nu iese la Meissen. Atelierele pe care le conduce Bottiger, sunt populate d­e prizonieri. Natural, foarte bine tratați, dar în colivie. Viața somptuoasă, viața princiară reîncepe­­ pentru amicul prusian, își cheltuiește energia în plăceri, du­pă ce o risipise din muncă, ajun­ge să bea o sticle de vin pe zi„ vin fin, fără a mai socoti lib­enturiile. Cine ar rezista, acestui regim ? La 13 Martie 1719 moare tuberculos. Abia împlinise 34 de ani. ^ Regatul său stăpân, August cel Puternic, îi va supraviețui 14 ani. In­eea ce ne poves­tește Gringoiie 7 întrun număr trecut.­­Cel puțin Bottiger a inventat Porcelanul, — și o țară întreagă i-a rămas recunoscătoare. Pe când alchimiștii noștrii, cu ne­potul în frunte, au scos aur din mine văduve, și tovarășii dim par­tid, — câțiva, — au îmmpărțit co­misionul de d­ouă miliarde... * VIENA IN DELIR SOSEȘTE PIRITA... Capitole de aiurea Alchimistul captiv MÂINE : Admiterea Rusiei în Societatea Națiunilor este serios amenințată de o puternica opoziție Londra, 30 (Rador).­­ Co­respondentul diplomatic al zia­rului „Daily Herald“ crede că este în măsură să afirme că ad­miterea Rusiei în Societatea­ Națiunilor este serios amenin­țată de o puternică opoziție. Este acum sigur, declară or­ganul laburist, că Consiliul Fe­deral al Elveției va hotărî Lu­nea viitoare să voteze contra acestei admiteri. Olanda și Bel­gia ezită între un vot contrar și o simplă abținere de la vot. Printre celelalte state a căror atitudine este îndoelnică, figu­rează Ungaria, Canada și unele țări din America de Sud. ---------XtjhX--------­ Congresul producătorilor de energie electrică Zuerich, 50 (Rador).­­ Al cin­­celea congres al­ Uniunii internațio­nale a producătorilor și distribui­torilor de energie electrică a fost deschis ieri. D. Schmidt, președintele con­gresulu­i, a rostit un discurs de buna venire. La congres participă 600 dele­gați, reprezentând 25 de națiuni. ----------x#x---------- - Traficul aerian transoceanic Berlin, 30 (Rador).­­ Agen­ția DN.B. anunță: Din statistica­ transporturilor efectuate de dirijabilul „Con­tele Zeppelin“ între Europa și America de Sud, reiese că, în comparație cu anul trecut, nu­mărul pasagerilor a crescut cu 50 la sută. Aceasta înseamnă că, în medie, 70 la sută din locuri au fost ocupate, — procent ex­cepțional de mare în transpor­turile transoceanice de călători.

Next