Neamul Românesc, noiembrie 1934 (Anul 29, nr. 234-257)

1934-11-01 / nr. 234

Anul XXIX Nr. 234 raia poștală plătită în numerar «mf. «probă«! Oh­. G­ Ie P. T. T. Mo. 155038/931­­ ___REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA —Joi î Noembrie uppy-hdr Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) 2 Lei 1 Ia <arăî Pe an’ 600 lei. Pe șase luni 300 lei h. georgescu M. IORGA BUCUREȘTI (I) ^ ABONAMENTE Pentru autorrtfăți și instituțiual 1000 U* Telefon 3,70.88 l­e­i străinătate. Pe un an, 1200 tei; pe șase luni, 600 tei In curând: Isisul unei lente, 1000 si de M. JORGM Alegerile, se eea Cunoaștem supremul argument al demagogiei. Ea se impu­ne Coroanei, sau încearcă să se impună, pe baza „rezultatelor alegerilor". Dacă „Țara", analfabetă și ademenită, își arată încrederea că­tre cutare fracțiune demagogică. — Regele n'are dreptul să-și de­semneze sfetnicii. El trebue să asculte comandamentul bătăușilor, sentința su­perficială și ridicula, a minciuna, electorale. Suveranul rămâne un simplu instrument, care așteaptă să i se dicteze... Prerogativa Lui rămâne o iluzie, cu satisfacția că ea ar fi constituțională... Dar cum se crează „curentele" la urne? Cum operează ma­eștrii sufragiului ignorant, naiv și universal ? O spune încă odată, Mareșalul Averescu: „Pentru ca alegătorii să dea indic­ațiuni demne de luni în serioasă considerațiune, este indispensabil ca ei să fie conștienți de importanța votului pe care-l dau,­­și să aibă cunoștințe limpezi ,și complecte, de mo­dul cum treime să se achite de îndatoririle lor. Trebuie să aibă deci o serioasă­­ și solidă pregătire intelectualii și su­fleteasca. Unde capătă cetățeanul nostru această pregătire?­­ La întrunirile publice ? Dar acestea au devenit, după cum se­­­ știe deja &e taitlu lumea, o uriașă oanemeniță a le »c­emerm-i, având ca resort principal MINCIUNA FARA NICI O INFRANARE, așa cum o folosesc șarlatanii în bâlciuri. Dela asemenea întruniri, participanții pleacă nu numai cu totul ne­lămuriți, dar ce este mai grav, ei duc în mintea lor idei funeste, căci cu totul în opoziție cu interesele vitale, deși poate depart­ale, ide țării, și deci și cu interesele permanente ale națiunii. Trebuie, părăsită, deci această metodă, căci, și dacă dă unele avan­taje vremelnice politici­enilor lipsiți de scrupule, în schimb ea este dău­nătoare și prezentului, dar mai cu seamă, viitorului neamului". Sunt numai adevăruri dezolante, în recenta demascare a de­magogiei. E o lipsă de respect, să impui Regelui, concluziile bâlciului electoral. O îndrăzneală, să pretinzi în numele țărei minu­te, ca Fac­torul Constituțional să fie la remarca șarlatanilor demagogi, sim­plu agent de execuție al aventurierilor electorali. Guverne de ordine, de sacrificiu, de creațiune, conduse de aleșii Neamului, nu extrase din prăfăria periferică,­­ iată ce trebue României. România nu are nevoe de asociații exploatatoare, care, după ce au înșelat mulțimile, să comande Coroanei. Permanențele naționale, refuză neted, aventurile șarlata­nilor politici. • mo Deli de Stat dl franța In toate cercurile politice, ho­­tărrîrea premiului ministru al Fran­ței, cf. Doumergu­e, de a propune ,,reforma Statului", a produs o im­p­resi­e praf u­nid­ă. Bazată pe inecesități adânci și îndepărtate, reforma vine în­tru un ceas hotărâtor pentru resta­bilirea prestigiului țării, atât de des zdruncinat de lup­tele și con­flictele cu așa zisa democrație slujită de spiritul mediocrității și a falsei suveranități electorale­. Vântuil de­­ rătăcire și desechili­­bru al demagogiei, a produs mai aleis în țara cu regim parlamentar și democratic, experimentat de multe decenii, cu o Constituție a­­jjilicată de mai bine de cincizeci de ani, aceleași concluiz­ii întristă­toare ca și în România. Darr reforma radicală și salva­toare pe care o ridică spreședintele consiliului de miniștri francez, în­tâmpină o rezistență din cele mai aprige din partea acelei democra­ții bazate pe spiritul coteriilor și partidelor frământate de interesul egoist care primează interesului permanent obștesc. Formulele răsunătoare au zăpă­cit timp îndelungat conștiința pu­blică ce se arată, atât de adesea ori, dezorientată prin exprimarea sufragiului universal, în Franța, c­a și la noi. Demagogia votului și tirania mediocrității, prezintă astăzi pre­tutindeni aceleași primejdioase piedici, pe care numai un spirit chibzuit, o înțelepciune luminata și o mână sigură le poate­ înlătura. Proiectul primului ministru fran­cez trebuie considerat ca un eve­niment politic ale cărui repercu­siuni se înfățișează consiiderabi­le in organizarea ordinei creatoare și consolidării morale ale Statului. Din apelul viguros adresat po­porului francez se desprinde vo­ința aceasta fermă de a nu da în lături, în fața valului reacționar și dezorganizator, și a salva prin ce­le mai potrivite mijloace, atât prestigiul Franței, cât și progresul ei pe căile civilizației pe care o reprezintă în chip atât de stră­lucit. Curaj­ul ce se cere în clipele a­­cestea hotărî toate pentru­ a duce luspt­a împotriva zbuciumului me­diocrității politicianiste, va aduce izbânda dorită de întreaga opinie luminată a­ statelor europene. Suprema voința a președintelui de consiliu francez, ea impune să fie desăvârșită în această lumină călăuzitoare, căci­ialtfe­l tirania absurdă care merge până la nărui­rea intereselor vitale ale națiunii, își va continua opera de dezagre­gare c amenință atâtea State. O pildă vie, ca o făclie nestinsă trebuie să constituie evenimentul politic din Franța, ale cărei rezul­tate nu se pot ivi decât în consen­sul unanim al conștiințelor cu dragoste de neam, de pretutindeni. ^ Chirurgi români, aleși membri ai Asociației franceze de chirurgie D. dr. Petre T. Topa, medic primar­ și director al Spitalului de Chirurgie și Mecanoterapie al­­ Asociației patronale din Bu­curești, secretarul general al partidului naționalist-democrat, de sub conducerea d-lui prof. N. Iorga și d-nii Crîstide și Di­­mitriu, au fost aleși membrii ai „Asociației franceze de chirur­gie". _____ iii I I niiBifwiii 11 ii ni mu 'I iii iiiiihii ipiiiim mi De ce va reuși imprumutul de înzestrare " „Acest îm­ip­ruim!Uit va reuși, deoarece <teipă o matură și prudentă chibzuință, tehnica tei, conc­u­siunile lui și edinitatea lui, stu­diate cu atâta sârguimnță și grijă, constituesc pentru toți cei ce dețin o cât de mică făra cât de mare economie, plasamentull cel mai avantajos astăzi și tot atât de sigur pentru mâine. Acest împrumut v>a reuși, pentru că el este destinat, nu să acopere deficite, nu să satisfacă necesități de consum care se pierd și nu creiază, ci să organizeze baza de apărare teăiuratru și în afară a națiunei noas­tre. Așa fiind, orice român înțelegând scopul înalt al împrumutului, va aduce cu hotărâre și, cu satisfa­cțiune, con­tribuțiunea lui bănească, așa cum, la 1916, din acela? aate firânat și sublim patriotism, el și-a jertfit sângele său. Și nimeni nu mată va convinge că ostașul del­a 1916, nu este patriotul cetățean dela 1934"“. „Viitorul" Mitiță Constantinescu _______smbsc crărior "de Stat la Ministerul de Finanțe Un interpret periculos de periculos interpret al ideilor partidului său este șugubățul moldovean de la Iași pe care bolilismul, de bovină zăpezeală, parcă ar fi, cu șeful în frunte, taurii cei mai autentici, buni de angajat pentru a corrida la Madrid, ar face imposibilul ca să-l poată goni dintr'o to­vărășie unde, cu toată demisia „croaților", tot ei sînt de fapt stăpîni. . Fălcîndu-se a explica „Statul țe­rănesc", d. Costăchescu distruge de fapt toată bizara teorie a unei formațiuni care ar fi periculoasă dacă n'ar fi cu totul nerealisabilă. Căci, odată ce e votul universal, țara e de fapt a țeranilor. Ei pot să ocupe ori­ce loc în ea. Un învățător care nu s'a interesat nici odată de catedra sa sătească și de învăță­­mînt și a cărui fișă la Ministeriu are, dfoarr zece rînduri în cinci­spre­zece ani, poate anunța că lui i se cuvine conducerea unei țeri dăruite de Dumnezeu cu o splendidă intelectuali­tate. Atunci ce se mai voiește pentru­ ea­ să ne „țerănim" cu toții ? Parvenitismul „țerăno­ilor" și falșilor țerăniști, se pare că nu ajunge ? Formula d-lui Costăchescu, un perfect piice sans rife vine la timp. Ea poate reuni toate sufragiile oamenilor cuminți din partide și din afară de ele. N. ICH6A Ce s’a făcut pentru arh­ivele noastre — Conferința ținută la Universitatea Radio în seara de 27 Octombrie, de d. prof. N. Iorga — Trecutul unei teri, parte inte­grantă din present, căci noi trăim prin „oamenii cari au fost“, in așezămintele lor, in bogăția adu­nată de dânșii prin munca lor, înconjurați de frumuseța pe care au realisat-o in monumente și alte opere de artă, ne hrănim cunoștințile din agonistta pe care ni-au lăsat-o și ne măngăiem, ne îndemnăm prin poesia rămasă dela dânșii, se cuprinde în cro­nici și istorii, dar și în scrisorile particulare pe care le uităm prin salvare sau le distrugem, și în ac­tele publice, de­ multe feluri, de la un biet raport al celor ce s‘au petrecut într'un sat până la ac­tele cele solemne, iscălite și pe­cetluite pentru afaceri importan­te sau mari evenimente politice de înalți demnitari și de Suve­rani. De mult încă ele s-au păstrat, în vederea împrejurărilor care se pot produce sau în legătură cu interese care dăinuiau, în ar­h­ive, ceia ce înseamnă ,,deposit de lucruri vechi", ba unele din aceste documente chiar în te­­saurul unei țeri. Cu schimbările dese ale Dom­nilor noștri, cu lipsa de legături între unul și altul, la noi se vor fi păstrat foarte puține acte de stat în vremea mai veche. Ori­cum, nici o urmă nu și-a rămas de asemenea așezăminte, pe când orice localitate, cât de mă­runtă, din Italia poate să ne lă­uimească din vremile cele mai îndepărtate asupra vieții ei in toate privințele, prin hârtii și acte de socoteli care ni s-au păs­trat. Unele socoteli însă ca ale lui Gheorghe Ștefan, Domnul Mol­dovei la jumătatea secolului al XVll-lea, pe cari le-am tipărit în volumul V din studiile și docu­mentele privitoare la istoria Ro­mânilor, arată că măcar la Vis­­tierie era grija conservării unor însemnări, sigur că un Domn așa de învii­­rat ca Dimitrie Cantemir din­­ M­ol­dova va fi făcut o regulă în ce privește scrisorile și socotelile sale, pe care apoi le-a dus în Ru­sia exilului său, risipindu-se a­­colo. Primejdia era aceasta pe care am arătat-o dela început, în lip­sa de legătură, de interese comu­ne, de solidaritate între Domniile care se urmau. In felul acesta s'au adus cele mai mari pagube cu­­noștinții istoriei noastre. Doar când și când, dintr’o arhivă per­sonală împrăștiată, dacă prindem câte o scrisoare cu caracter poli­tic, cum e cașul, unic, al hârtii­lor luate în pribegia lui prin A­­pus dela 1591 la 1594, de Dom­nul Moldoveanu Petru Șchiopul, faptului că Imperialii Austrieci între cari a murit la Bol­za­na (Bo­zen), în Tirol, au pus mâna pe tot ce a rămas deliu din sul, ni le-a conservat în întregime. Fanarioții m­-au adus în această privință, prin spiritul lor îngri­jit și­rone­rație, cele mai mari ser­vicii. Avem condica în care Vodă Constantin Mavrocordat punea să se însemne poruncile trimese dre­gătorilor săi, totdeauna în romî­­nește — i-am făcut loc în volu­mul VI din aceiaș culegere a mea —, așa încât cunoaștem toa­te resorturile unei administrații la noi pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. Alți Domni, și anume în Mun­tenia, au făcut, îndată după a­­ceasta și mai mult, anume au fă­cut condici de ordonanțe, pe care le lăsau după dînșii, nefiind vor­ba de acte politice și mai ales se­crete. Răposatul V. A. Urechiă a tipărit această adevărată comoa­ră. Registre de socoteli se păstrau la Iași, deși între însemnările lor puteau să fie unele neplăcute pen­tru P­­ani și cei din jurul lor. D. PROF. N. IORGA Primejdia risipirii arhivelor Arhive în toată forma, și nu colecții particulare ale Domnilor, cari le luau la plecarea lor din Scaun, ajungînd astfel a se risipi cu totul, le găsim în țerile noas­tre spre sfârșitul secolului aces­tuia, al XVII-lea. Astfel Constaț­ii Brâncoveanu făcea să i se co­pieze în registre și notele ch­el­­tuielilor r­eale din care se făcea ceia ce după moda turcească se chema un anatefter și unele po­runci și hotărîri privitoare la dăjdiile aruncate asupra supuși­lor săi. Li-am făcut loc și unora și altora în acelaș volum. Și de X ^/Bi |U (Copii Eiiare in numărul de mâine) Măsuri bune, dar nerespectate Pentru o astfel de operă cul­turală eu luasem de altfel în­sumi printr’un articol din legea invățămîntului secundar, articol care n’a fost abrogat, dar care nu s’a aplicat, cum s’a făcut, de altfel, cu acela pe care con­tinuu a-l judeca foarte folosi­tor ,care scria pe ori­ce profe­sor să facă un număr de care la altă școală de­cît a sa, ca să se îndemne astfel cei învechiți și fără lectură, cei cari se lasă furați de alte ocupații și-și ne­glijează catedra. Prevedeam că și în ori­ce lo­calitate din tot corpul didactic, de ori­ce grad, de la rectorul de Universitate pînă la cel mai nou și mai modest institutor să se formeze un Consiliu cultu­ral în suma căruia să fie în toate direcțiile, supraveghierea și îndemnul. Nu s’a făcut nimic în acest sens. S'ar mai putea face ori­unde o societate a amicilor tre­cutului, ca aceia a amicilor Uni­versității din Paris. Cum s’au întemeiat societăți de amiciție pentru țerile prietene, ba une ori și cu cele care n’au avut și nu pot să aibă o prietenie cu noi, de ce nu s’ar încerca și ast­fel de tovărășii? Numai în acest chip, cu oa­meni din partea locului, avînd cehii deschiși asupra ceia ce se petrece, se poate împiedeca pierderea unei informații fără care istoria noastră e condam­nată să rămîie pentru totdeau­na o înșir­are cronologică de evenimente curat politice avînd un caracter central, pe cînd ea trebuie să cuprindă ori­ce ma­nifestație de viață ori­unde și ori în ce proporții ea s’ar fi pe­trecut. Cum am rugat adesea pe as­cultători miei la cursuri și con­ferințe să-mi trimeată spre consultare scrisori private din saltarele lor — și puțini m’au ascultat, a cît de puțini! —, tot așa rog pe acei ce mă ascultă în această seară să facă poliția nimicitorilor de arhhive și, cum găsesc la un magazin dovada jafului, să mă înștiințeze pen­tru a încerca să-l­­ împiedec. Cum nu s’a făcut după vota­rea legii mele pentru Arhive statistice, pe care o ordona­sem, e singura cale prin care s’ar putea împiedeca răul. Se­­ a isipit Instlirtu­l If IIIÂII Sentimentul național, totdea­una dar mai cu seamă în actua­lele împrejurări interne și ex­terne, precum ,­ scopul împru­mutului, comandă oricărui bun român, în limita mijloacelor lui, să considere ca onoare a figura printre subscriitori. , Pe lângă că se va face un bun plasament, sigur și rentabil, te­meiuri suficiente pentru a de­termina subscrierea împrumutul prezintă beneficiile concurării la premii multe și cu drept cuvânt importante. Românii buni trăesc cu încre­­­­dere in viitorul României, contri­­bui­rea lor la înzestrarea moșiei strămoșești asigură viitorul aces­teia, ceia ce însemnează asigura­rea propriului lor viitor, împlinind și din acest punct de vedere datoria lor către Pa­trie, continuă pilda faptelor pa­triotice ale străbunilor noștrii, D. ION SAVESCU de pe urma cărora se trăiește în România mai bine ca ori­unde. Ion Săvescu Dir. Gen. al Bănceî EXTERNE — Populația turcă a sărbătorii și cu mare fast a II-a aniversare a republicei turcești. Cu acest prilej, Marea adunare națională turcă a ținut ședință so­lemnă, felicitând pe Gaziu. O strălucită revistă militară a încheiat serbările.­­­ Astăzi se deschide la Ankara, la ministerul de externe, confe­rința Consiliului permanent al Înțelegerii balcanice. Încă ele­cr­, d. Titulescu a avut noi lungi întrevederi cu primul ministru turc, cu ministrul de externe Terețk­ Rușdy Bey, cu miniștrii justiției și internelor ai Turciei, dar cea mai importantă întrevedere a d-lui T­ittlesett a fost cea avută cu Gaziul, și care a durat două ore. Această lungă conferință a președintelui, republicii turce cu d­ Ti­­­tt­lesett este cu­ atâ­t m­ai im­port­an­tă, cu cât ea­­ țune în evidență inte­resul deosebit pe care-l atribue Gaziul, pactului balcanic și conferin­ței, care se deschide mâine. Toate ziarele pariziene de seară acordă o importanță excep­­ț­­ională consiliului de miniștri, care se va ține astăzi dimineață, sub președinția d-lui Doumergue.­­ Chiar la descinderea ședinței, d. Harriot va pune în curent pe pri­m­ul ministm cu rezoluțiile congres­ului radical-socialist din Nantes și-i va cere informațiuni suplimentare asupra planului său de reformă a statului. KsastraBH Din ziare și reviste AAAAA WNAi W WWWWWWWW f t Țicnea ia* * oamen­iioi* cinstiți „In ultimul număr al „României r­oui“, o pagină întreagă este re­zervată unui trivial art­icol, intitulat: „Un țicnit, câțiva țicniți —­tre­buie internați sau sancționați!“. Pamfletul de o rară dar c­aract­eristic­a murdărie, este purtat împotriva celor cari condamnă pe tributarii „Sico­­dei". Îndeosebi, împotriva d-lui profesor Nicolae Ior­ga, D. N. Ior­ga este numit­­ „agent al Siguranței“, „apostol care scrie bucuros pentru ono­rar“ și, firește, „țicnit“ ! Nu vom comenta prea mult nerușinarea oficiosului d-lui Romulus Boilă. Să remarcăm numai că la urma urmei, este preferabil să fii chiar agent al Siguranței românești, decât al ocnașului Seletzky, și că onora­riile „Skodei“ nu sunt în buzunarele sărace, dar cinstite, ale d-lui Nico­­lae Iorga, ci în acele­ obeze, ale celor dela conducerea „României Noui“. Și că, întradevăr, in psihologia unor anumiți profitori politici, se numește „ticnit“, cel care nu fura ! Atât“, „Țara Noastră" Căi*ți și Biblioteci pentru „Secuime** „...Adică pentru Românii înstrăinați din ținuturile secuiești, din județele Civic, Odorheiu și­ Trei Scaune, despre care sa putut spune că sunt „morminte de conștiințe românești". Cărți și biblioteci, dar fi­rește și școli, biserici, și publicații de propagandă, ziare și reviste de trezire la viața românească a fraților pierduți și nereveniți însă, deși se găsesc azi liberi, sub cârmuirea­ lor proprie. Cărți și­ biblioteci — în­țelegem — nu numai pentru ei, dar și pentru noi, mulți, cari noi cu­noaștem starea lor. E de mirare și drept e că orice lămurire ori explicare nu ne mic­șorează vina, dar fapt e că a lipsit preocuparea de această gravă și în­semnată chestiune de interes național și trebuie s'o recunoaștem, atât de-a dreapta, cât și de-a stânga Carpaților. Și ce ne-ar folosi acum învinuirea, părerea de rău ori ,,plângerea la ziduri ?“ Numai cunoaș­terea, Jzd­ărirea, consensul și isprava românească, lucrul, repede și bine ! Căci întârzierea e primejdioasă, iar boala grea și starea jalnică. Astăzi, în 1934, în cele 3 județe, funcționarii minoritari, sunt 90% și mulți nu cunosc limba statului ; astăzi, din ele 106 comune ale 1. Trei Scaune, în 78 Românii nu-și cunosc limba; astăzi încă se citește­­ Sf. Evanghelie în ungurește, în sate de Români ortodoxi; astăzi se trans­criu încă în limba maghiară nume neaoșe de Români, cari nu se recu­nosc. Acolo, propaganda minoritară, prin școală și biserică, e puter­nică și-ar fi îndreptățită pentru ai lor, minori­taici, dar nu­ pentru înstrăinații noștri. Iar noi nu punem stavilă, ci dimpotrivă la dăm apa la moară, căci n avem școli, nici biserici, nici­ elemente pregătite, ori mijloace materiale, n'a­vem­ cărți și biblioteci, nici foi de propagan­dă — așa cu drept­ule­are d. A­. Iorga, când afirmă că acolo „Românii continuă a se înstrăina“. Iată deci pentru ce d-l N. Ior­ga a așezat în programul de acui Di­tute al Ligii Culturale, încă de acum trei ani, această chestiune a Ro­mânilor secuizați“. , „Gazeta Cărților" D. Mili­oara-Râmnic î» [entifelat fii lu­i Mihin­a Parastasul pentru Zulnia Iorga și George Iorga Ploești. 28. — O pioasă cere­monie s’a desfășurat Duminică dimineața la mănăstirea „Zam­fira“ din județul nostru. S’a ofi­ciat un parastas cu prilejul îm­plinirii a șase luni de la moartea d-nei Zuliina Iorga, mama d-lui prof. N. Iorga și parastase pen­tru Gheorghe Iorga și Adriana Iorga, fratele și fiica marelui cărturar. ASITENȚA Ceremonia a avut loc în pre­­zența membrilor familiei, a prie­tenilor și cunoscuților ilustrului nostru savant. Se aflau de față : d. prof. N. Iorga cu d-na și d-rele, d-na Ma­ria Gh. Iorga, d. locot.-colonel Chiirescu cu d-na, d-na Lucia Bogdan Seihten ; din București au luat parte d. prof. universitar Nae A. Constantinescu, d. prof. Remus Caracaș, d-na și d. Ilie Al. Ardeleanu, secretarul „Ligii culturale“, d. Vasile Pană Buescu cu d-na, d. Dumitru Dincă, d. N. Stroilă, ed­. Din Ploești d-na și d. prof. Dem. Munteanu-Râmnic, fost subsecretar de stat la in­terne, d. Ștefan D. Moțoi fost primar al municipiului, din Vă­leni, d-na și d. loan Constanti­­nescu-Delabaia, d-ra Victoria Di­ma, directoarea școalei de misio­nare „Regina Maria“ împreună cu elevele școalei, revizor școlar Const. Al. Popescu, etc. SLUJBA RELIGIOASA Slujba religioasă a fost oficiată de preotul Atanase Negoiță asis­tat de un sobor de maici, care a dat răspunsurile liturgice. După oficierea serviciului reli­gios din mănăstire, asistența a i­eșit afară in curte lângă mor­mintele Zulniei Iorga și fiului ei Gheorghe, aflate în vecinătatea clădirii bisericii. Aci s-a oficiat un parastas pen­tru odihna sufletelor defuncților Zulnia, Gheorghe și Adriana N. Iorga. La ora 12 jum. solemnitatea a luat sfârșit. ■------—— Importanta copoii rămâi de chirurg e In Zilele de 5—5 Noembrie cor., se va ține în amfiteatrul facultății de medicină din București, congesul so­cietății române de chirurgie. M. 8. Regele, în dorința de a spri­jini cultura țării, a acordat acestui­ congres științific, înaltul Său patro­naj. Președinte activ al congresului va fi d. prof. dr. Bălăcescu, decanul fa­cultății de medicină. Cu ocaziunea acestui congres se vor pune, la București, bazele fede­rației de chirurgie a țărilor din Mica înțelegere și a țărilor vecine.

Next