Neamul Românesc, aprilie 1935 (Anul 30, nr. 74-95)

1935-04-02 / nr. 74

Nr. 74 'Anul XXX «■Sitiiftaif piimsis mim «pn. «KttSrit ©ft* tu* v. % r. w«, issmm REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA I ^____________________ Marcuri 3 Aprilie 1938 P DIRECTOR ^1RI€76B POLIfIC Ci-»a.4a ROPTni A IMI I Na 95 /oln Ts Ml il ... P® o» an, 800 I>el| P# țs»e IbbI 300 Ui » rFfininFlfflT N. IORGA BUCURES-nm 2 L#l ».GEORGES«, Telefon 5 79 Sg' * I Ia slräilläla<® ’■ P® un aa, 1100 Iri; »Q »»s® <«al» 800 Scadențele grave i In desbaterile asupra noilor­­ și grelelor impozite ce s’au pus, j unele nedrepte, toate exagerate, am ascultat și răspunsul sub­secretarului de Stat, d. Victor Bădulescu. El e foarte succint, și destul de interesant. „Dacă noi, a spus d-sa, am fi­ vrut să obținem atât cât ne tre­­­buia pentru a echilibra bugetul­ general, ar fi trebuit să ajungem­­ la o reducere de a­proape 30% a­­ aparatului nostru funcționăresc, j O asemenea operațiune. DE A­I GAREI NECESITATE SUNTEM­­ ABSOLUT CONVINȘI, necesita­te pe care am exprimat-o și în expunerea de motive, căci con­­stitue obiectul principal al preo­cupărilor noastre, este din a­­cele cari cer timp și noi ne gă­sim în fața unei necesități ab­solute și de a echilibra bugetul și de a înzestra armata și nu am­­ avut alegere“’ In numele guvernului, se spu­­ne prin urmare, că avem un plus inutil de treizeci la sută, în funcțiunile publice. Socotind acest contingent la cifra totală, care trece de 300 mii de func­ționari publici, reese că cel pu­țin șase zeci de mii de oameni,­­ vor fi într’o zi, concediați... Deflația va fi complectată prin demisii, boli, decese. Dar pot fi zvârliți pe dru­muri, ș­asezeci de mii de func­ționari? Și nu cumva, e o cum­plită nedreptate să cadă pova­ra, numai pe această categorie de sacrificați? Profesorului Iorga i s’a părut că e mai bine ca slujbașii, la­o­laltă, să-și împartă greutățile salarizării. Să fie plătiți cu cote, în măsura veniturilor... Dar e­­lectoralii persiflează soluția a­­ceasta, — pentru că demagogia nu poate face altfel, decât să mintă lumea, făgăduind impo­sibilul... întâmplător, aceste geniale mijloace, s’au trezit... Nu mai­ înșeală pe nimeni.. continuă cel mult să compromită definitiv,­­ pe ultimii sectanți ai demago- J CAND AM VENIT LA GUVERN, IN TOATA LUMEA ERA A­­CEASTA CREDINȚA CA PRIN GENEVA, PRIN ANUMITE LEGATURI INTRI­STATE, SUB ANUMITE PRESIUNI DIN OPINIA PUBLICA, DE FRICA GROZĂVIILOR UNUI RĂZBOI VIITOR, NU SE VA MAI PU­TEA PUNE PROBLEMA UNEI NOI CIOCNIRI INTRE STATELE EURO­PENE. ȘI TRĂIM I­N ACEASTA ILUZIE. ACUM CATEVA ZILE GERMANIA A SFÂRÂMAT ACEASTA UUZIE, ȘI ÎI SUNTEM FOARTE RECUNOSCĂTORI CA PRIN ACEST GEST DE SINCERITATE A ÎNȘTIINȚAT PE TOATA LUMEA: „NOI SUNTEM CU ARMA GATA DE ATAC APARATI-VA CUM PUTEȚI!". N. IORGA (Discursul la Senat) Inventatorii noștri și sprijinul statului Un neobosit cercetător român uitat de mult tocmai pentru că n’a dispus de mijloace financia­re personale pentru exploatarea brevetelor sale intrate în dome­niul public conform Legii breve­telor de invenții, —nu e un caz izolat in țara noastră. Geniul românesc scoate tot ae greu la suprafață oameni prodigioși care românesc scoate tot mereu la fund după ce oficialitatea „a luat act , cu un foarte mare interes”, iar invențiile lor sunt duse mai departe și realizate de reprezen­tanții altor popoare mai înțele­gătoare a timpurilor. Unul din aceste cazuri e al u­­nui inginer român premergător al transmiterii energiei la dis­tanțe mari, încă din iunie 1919,.d. inginer Const. Vaideanu brevetează în Franța sub nr. 524.389 un așa numit „DISPOZITIV PENTRU DESCĂRCAREA ELECTRICITĂ­ȚII ATMOSFERICE PE O RAZA DE CIRCA 5 KM.”. Invențiunea e bazată pe producerea de unde de lungimea­ raselor ultra­violete a căror proprietate de a face bună conducătoare de electrici­tate pătura de aer străpunsă, permite transmiterea, unui cu­rent electric, vertical, intre elec­tricitatea­­ negativă aflătoare în părțile­ superioare ale­ atmosferei și electricitatea positivă aflătoa­re în părțile inferioare ale atmos­ferei, unde este atrasă de electri­citatea negativă a pământului. Intr-o conferință ținută la Bu­curești prin 1920, inventatorul a arătat posibilitatea sporirii in­tensității electrice la­­ înălțimi mari, ceea ce l’a îndemnat să în­trevadă construirea unui astfel de aparat pentru cercetări asu­pra proprietăților razelor ultra­violete. Tot atunci desvoltă ba­zele unui dispozitiv de mărime deosebită cu­­ ajutorul căruia s’ar putea produce ploaia artificială. In ziarul „Argus“ de acum 7-8 ani a scris despre această mare invenție a secolului, dar după a­­ceea totul s’a înmormântat. Constatările precise din breve­tul inginerului român au fost puse­ in aplicare anul trecut de către doi cercetători francezi care au propus să-l execute pen­tru trebuințele armatei franceze. Deosebirea este numai că fran­cezii vor să utilizeze lungimea undelor superioare, nu a celor ultrascurte. Asupra interesului pe care-l poartă astăzi această vitală pro­blemă a apărărei naționale, ne propunem să­ revenim cu noui lămuriri. Cu atât mai mult cu cât oficialitatea noastră nu s’a ostenit niciodată pentru Încu­rajarea cercetărilor de acest soiu, iar streinii au și pus’ ideia inventatorului român in apli­care, cum vom­ arăta într’un ar­ticol viitor. Deia Liga Culturală-Secția Ploești Un ctitor uitat al unității noastre naționale: Napoleon III — Conferința d-lui Munteanu-Râmnic — Duminică 24 Martie orele b p. m. în Amfiteatrul Liceului de Băieți, a avut loc șezătoarea or­ganizată împreună cu Asocia­ția Funcționarilor Particulari (din comerț, industrii ș. a.). După cuvântarea de prezen­tare a d-lui Chr. Georgescu, pre­ședintele Asociației, a vorbit de profesor D. Munteanu-Râmnic, membru în Comitetul Central al Ligii Culturale, despre „Un ctitor uitat al unității noastre națio­nale: Napoleon III”. D-sa, după ce-a­ felicitat Asociația pentru vrednicele-i străduințe, culturale, a pus in lumină, odată cu scurta expunere a vieții și concepțiilor lui Napoleon I­II și ale lui Cuza- Vod­ă, toată inimoasa contribu­ție, tot ajutorul dat de marele împărat la Unirea „Principate­lor”, în timpul domniei popula­rului nostru Domn, precum și la fericita alegere a dinastiei Ho­­henzollern, înrudită cu dinastia Bonaparte. A schițat apoi și ajutorul dat altor națiuni. Căci politica exter­nă a împăratului Napoleon III, s'a întemeiat pe ideea națională sau principiul naționalităților, a­­ceiaș ideie care a biruit și in 1914—18, în marele războiu Îm­potriva Germaniei și­ a „Puteri­lor Centrale”,­și căreia îi dato­răm și noi ca și alte națiuni, în­­s&eres și împlinirea Statului­­ național de sine cârmuitor. L­a aceiași ideie a marelui împărat,­­ care și astăzi e la temelia alian­­ț­țelor noastre și ne asigură, îm­­­­potriva tuturor încercărilor re­­l­vizioniste disperate, hotarele­­ „naționale” și viitorul nostru. O­­­­magiază memoria marelui împă­­­­rat, atât de „actual” astăzi,­­ chiar și’n ce privește Liga Na­­­­țiunilor, al cărui prim proiect al lui a fost — și termină cu da­­­­toria de recunoștință pe care i trebuie s’o avem față de Franța, i pe lângă deplina încredere in pu­­­­terile noastre.­­ După conferință, Corul Asocia­­­­ției, sub conducerea d-lui Iustin I­­onescu, a executat c­u pricepere­­ și, căldură, câteva bucăți alese. -----------xxxfcxxx-------— Credite pentru apărarea aeriană a Parisului i Paris, 31 (Rador).­ Cu o im­­­­punătoare majoritate, consiliul­­ general al departamentului Sei­­­­­­nei a adoptat proectul prin care­­ se autoriză departamentul Sei­nei de a consacra suma de 100 milioane franci­ pentru efectua­rea lucrărilor de apărare a popu­lației din această regiune con­­­­tra atacurilor aeriene în caz de­­ război. Prieteni pe cari nu-i știm Pe cînd în Germania furia războinică s’a trezit, cerînd schimba­rea hotarelor, în Româ­nia anume elemente germane, nu cele care la Sibiiu defilează cu mus­că și în costume, afir­­mîndu-se ca o armată—, ci acelea care au creat un partid popular german fac declarații care merită toată luarea aminte. Vorbitorul de acum vre-o zece zile la Cernăuți a rostit cuvinte, în care,­ pe lîngă sen­timentul, firesc, de iubire pentru neamul căruia-i aparține această grupare, sunt asigurările cele mai limpezi că ea nu înțelege a sprijini nicio propagandă care ar căuta să atace hota­rele de astăzi a României. Această Românie e „patria". Acestei patrii i se cuvine toată iubirea și devotamentul, contra oricui ea trebuie apărată. In momentul cînd spirite sălbatece visează de o prefacere a hărții Europei în numele unor amintiri din trecutul medieval păstrat nenaturii pînă ieri, sau pe basele unui rasism e­­x­ager­at care caută pretutindeni puncte de sprijin pentru o unitate națională pe teritorii de­osebite, astfel de cuvinte cinstite, desinteresate, care nu tind la nicio răsplătire personală și la nicio înțelegere electorală, fac în adevăr bine și arată că politica de pînă acuma față de naționalități n’a rămas fără de roade. La prietenii pe cari nu-i știm încă trebuie să ne gîndim însă. Ei, nu noi înșine, pot re­chema la realitate pe aceia cari, urmărind visuri nebune, greșesc — contra tuturor și în pagu­ba propriului lor viitor. N. IORGA Sanc­fimf, până la capăt Nu este, evident, prea cla­ră, și destul de categorică a­­titudinea majorităților, în fi­xarea listei celor cari trebu­­esc trimiși, ca vinovați prin­cipali, înaintea supremelor foruri de judecată. Și ar fi regretabil să credem, din versiunile curente, ca un con­flict aplanat după câteva ceasuri, să fi lăsat dincolo de votul Camerei, pe unul din proeminenții autori ai Pana­malei Tunurilor. Expunerea d-lui A. Ben­­toiu, înaltă ca formă, abun­dentă în dovezi teribile, a vădit oricui, rolul decisiv al d-lui Madgearu în perfecta­rea contractului de 5 mili­arde. Bruno Seletzky binevoia să depeșeze la Praga, cifrat și confidențial, etapele eli­minării progresive a concu­rentului intern, al industriei naționale. Grija meticuloasă și criminală a aventurierului prevăzuse orice posibilitate. Dacă vre­un obstacol s-ar fi­­ l ivit în fața asului samsarilor, erau luate precauțiuni sa­vante. Prin absurd, uzinele Statului, Copșa Cugirul, ar fi luat o parte din comandă? Era stabilit că Seletzky, va avea... conducerea „superi­oară” — adică monopolul in­stituțiilor de armament ale României! Dar tenacitatea protecto­rilor ocnașului, a evitat even­tualele neplăceri ale skodaci­­lor. Și țara s'a găsit înglobată nu numai în panamaua pri­mă; i se pregătea în concla­vul infam, pus sub înalte protecții de politiciani de­mascați, al doilea contract de 15 miliarde, și un odios monopol pentru patru de­cenii Nici o arguție, nici o în­­drăsneală, nu vor reuși să escamoteze aceste tragice a­­devăruri. Iar coautor direct, și dove­dit, este indiscutabil, de Virgil Madgearu. Cariera liberală, conștien­tă de obligațiile luate în 1933 înaintea țării, de Ion G. Du­ca și de întregul partid, are îndatorirea să lase la o parte menajamente, care, într’o zi, vor fi socotite complicități evidente... Și în fixarea răspunderilor Panamalei, să meargă până la capăt. mmmamm Ideile abstracte și Statul­or — Comunicația la Radio, în ziua de 30 Martie, a d-lui profesor JV. Iorga — Un Stat­e, forma cea mai înal­tă, cea mai promițătoare de roade, cea mai educativă, în via­ța unui popor. Cînd poporul a ajuns la un anume grad de des­­voltare, din rădăcinile lui sub­­pământene, din cotorul răsărit la suprafață — deci din energia claselor muncitoare, din ambi­ția firească a intelectualității conștiente — răsare și această floare a Statului în care se pre­gătește fructul, care e aportul adus de acel popor în viața ge­nerală a civilizației umane. Ati­­ta numai, pentru a face o osebi­re in această comparație, că a­­cele fructe vin, vin necontenit fără ca formele capabile de des­­voltare, de îmbogățire ale florii să dispară. Nu e bine ca Statul să se în­cerce până ce nu e poporul pre­gătit pentru a-l susținea. Atunci el, Statul, poate ajunge în stă­pânirea unor părăsiți din lăun­­tru sau supt înfățișarea lui se poate ascunde o întreagă cotro­pire străină. Cînd dintr’o nevoie a lumii întregi Statul trebuie să s­e alcătuiască totuși înainte de vreme, pripit, cu toate nea­junsurile care iese din nepotri­virea cu momentul, silințile oa­menilor cari iubesc poporul și doresc desvoltarea normală a Statului trebuie să caute a face ca viața însăși a­ poporului să nu rămn­e pe o treaptă de infe­rioritate față de forma de Stat pe care a îmbrăcat-o, ci să se înalțe până la aceasta. Nimeni nu trebuie să se­ înșele crezând că Statul ajunge și că se poate lăsa în părăsire poporul, fără a-și da sam­ă de teribila ruină, care neapărat va urma și care va mai avea și blăstămul că po­porul, ajuns de la sine mai sus, nu va mai avea curajul, încre­derea, iubirea și bucuria care se cer pentru ca o nouă ctitorie politică să fie în adevăr puter­nică și în stare a trăi. Statul duce mai departe însu­șirile poporului, coordonând și conducind silințile pentru a-l face să înainteze, dar el nu tre­buie să se îndepărteze de la în­sușirile poporului din care și pentru care este creat, și el tre­buie sa ramuna credincios aces­tor însușiri deosebitoare, să se oferească de a întrece posibilită­țile care se găsesc în acest po­por. E trat cînd Statul e inferior poporului de care e legat și nu știe să se folosească de tot ce a­­cesta-i poate pune la îndemînă, dar e foarte periculos cînd el urmărește ținte care sunt­ cu mult mai presus de ce poate da voința cea mai încordată și cea mai sfântă putere de sacrificiu a poporului. Atunci se produc catastrofe ca acelea ale Bulga­rilor și Sârbilor în evul mediu sau, supt ochii noștri, a Marii Grecii reniiizeiiste întinse și asu­pra Asiei Mici. Statul e astfel un lucru or­ganic. El iese dintr'o viață na­țională și se hrănește neconte­nit din această viață, avînd atî­­ta putere cită vine de acolo. E în zădar să se lucreze la îndrep­tarea, îmbogățirea și înălțarea formelor lui prin legi, prin re­gulamente, prin acțiuni admi­nistrative, care de la o bucată de vreme încurcă și împovărea­ză, dacă o necontenită muncă fățișă sau mai ales ascunsă, fe­rită­ de privirile curioase și scu­tită, de reclamele zgomotoase nu se îndreaptă asupra temelii­lor lui­ vii. Un Stat care-și trage forțele vitale de acolo poate trăi și cu legi așa de puține vicit să ]’e poată­ ști orice­ cetățean cult, pe cînd un altul, asupra căruia s’a revărsat toată patima legi­ferării în gol ajunge să decadă supt ochii desnădăjduiți ai ce­lor cari știu câtă muncă au chel­tuit în birourile ministeriale, șî în Parlament ca să-l înzestreze cu o teribilă armătură legală în care trupul firav al unui cava­ler plăcînd să cedeze înrășării înseși cu acest formidabil oțel de apărare și împodobire. Teorii asupra Statului e na­tural să se facă de cugetători. Și această materie e supusă u­­nor corectări abstracte care ex­trag din tot ce este formulele menite a se lega în sisteme. Dar e o mare greșeală să se confun­de ce fac oamenii aceștia vred­nici de stimă sau și de admira­ție cu ceia ce ar fi datoria con­ducătorilor, condamnați să se inspire din toată această meta­fizică, une­ori așa de frumoasă, fără socoteală, poate să falsifi­ce toate resorturile Statului și să-l împiedice într’o acțiune ca­re nu se poate opri un singur moment ca­ să culeagă în cale fie și cea mai atrăgătoare din aceste flori ale gândirii libere, care nu-și cunoaște hotare în relativitatea și slăbiciunea ome­nească și nu-și dă samă de nicio răspundere. Continuare în No. viitori D. PROF. N. IORGA In ziua de 14 Aprilie a. col. vor avea loc în toată țara concursu­rile primare urbane și rurale, organizate de Soc. Tinerimea Română. Ele se țin pe regiuni, adică în orașele: București, Iași, Chișinău, Cer­năuți, Cluj, Timișoara, Craiova, Galați, Brașov, Oradea, înscrierile se închid definitiv la 7 Aprilie. Concurenții vor avea o reducere de 75% pe C. F. R. învățătorii și institutorii arată, o mare însuflețire pentru această chemare a lor la o întrecere pe calea gradului de educație patriotică a copiilor. EXTERNE — Consiliul Soc. Națiunilor se întrunește în sesiune extraordinara la 15 Aprilie. — Conversațiile anglo-sovietice s'au terminat astă seară. La sfârșit s’a dat presei un comunicat oficial, în care se spune, între altele : Conversațiile au purtat asupra elementelor principale ale situației internaționale, actuale, inclusiv pactul oriental propus, precum și asu­pra celorlalte chestiuni amintite în comunicatul franco­ [UNK]britanic deia 3 Februarie și asupra altor descotări și ameliorări în relațiile anglo- sovietice. XLVII Ne aflăm, cu marea mulțime de capete și de căciuli, în cătu­nul Leoaca, de pe imensa moșie a d-lui Mihalache. In cele două chichinețe ale Universităței ds adulți fără știință de carte și fără putință s’o mai dreagă la bătrânețe... D. Andrei, șef de foarfece pe vremuri, și de censură a gân­­direi, filozof în plină desfășura­re, vorbește despre concepția lui Aristotel și „eul“ în forma­ție postmeridiană... Subtilul gânditor stărue să despice firul de păr în patru părți perfect egale, și tubul capilar într’un număr egal de felii convex-con­cave și concav-convexe... Chindie Mărin, om cucernic trasează discret o cruce cu cele trei degete serios îmbibate cu ceea ce se poate numi sudoarea solidificată a poporului... — Să știi vere Henghelule, că ăștia ne duce d’a dura! N’auzi ce spune? Că ne uităm, înăun­tru, în mațele noastre, și să o aducem cu binișoru... Că acolo vedem noi alte alea, dă o să le implice el odată... — Care el? Andriu ? — Candriu mă vericulc! Că te privește drept în ochi și ta a­­mețește cu chilozofia asta! !— bine voi să adauge Stamate Po­pândău, din care d. Andrei, — mare personaj în vasta și buna comedie a Covrigului, — vrea cu orice preț să extragă un sub­til bergsonian... O, dacă aceste valori care se­­cundează pe șeful Mihalache, pensionar al unei catedre pe care n’a ilustrat-o prea mult și cine știe cum, ar aplica în ce le privește, a patra dimensie în viața lor publică... Dar nu în speculații asupra deviației ra­zelor luminoase prin atracția masselor moleculare, ci la o unitate de măsură, pe care bună cuviința indigenă și etnică, o aplică ori­cui... E vorba de mă­sura acelui instrument decisiv în fisionomia umană, care a trecut la nemurire pe Cyrano, și a contribuit la faima lui Tă­­nase... De-ar fi văzut Bergson rava­giile produse de marele său in­terpret, în sala din Seoaca, este sigur că s’ar fi simțit mult mai comod în spații fluide și inter­­cosmogonice... La rând, în marea înșiruire a expunerilor, intră hotărît ca totdeauna, profesor colossal, și eșea­n„ omul deciziilor repezi și lineare. Maestru al celebrului alambicaj capabil să împace apa cu jocul... Să armonizeze interesele naționale cu d-nii Madgearu și Ru­ș-Nit, într’o idi­lă pe care să stropească aghiaz­­ma cosmopolită a d-lui Miha­lache... Sufletist plin­ de dulcea­ță, perforat pe ici pe colo de îndoeli... programatice, ca un imens și pufos cozonac moldo­venesc... Urcă solemn pe estrada uni­versitară. Și începu să explice marele, și bineînțeles salvatorul „program dela Iași“... Citea cu modulații pe care Massenet le-ar fi încrustat cu certitudine în elegia lui nemuritoare; re­găseam și eu, din colțul salei, în mierosul expozeu, ritmul de valse lente cu care se strecoară spre Nicotină, — dacă topogra­fic nu sunt sub imperiul un­ei erezii explicabile, — talazurile apei domoale, cu atâta cacofonie în nume, și cu rare esențe în unde. . . Șeful Moldovei, — al acelei Moldove care se rezumă în fus­tanela d-lui Mihalache și în programul savant al n­r­­ilor ideologi de pe coasta euxină, porni să explice lenevos, ce e cu programa din Sărărie, și cu ge­nialele soluții ale cercului —­ de studii, — din brânzoveneasca citadelă național-țărănistă... — Noi, iubiți săteni, frați­­le pooooooorrri! (aplauze). — Frați de cruce! roști im­prudent Ghiță Trăscău, Forul academic și ambulant, simți că i se urcă în obraz va­luri de indignare eșano-perife­­rică.... Se produse o rumoare te­ribilă : — Frați, numai frați și atâti rosti furios consiliul facultăței din Leoaca-Muscel. Și doctul profesor, cu ful­gere ’n priviri, dădu lămuriri liniștitoare: — Ce-a spus onorabilul în­trerupător, poate provoca grave conflicte europene... — Dă dă ce? Nu suntem frați dă cruce? Or veți fi păgâni și alte alea? răbufnii din cojocu­ i bicentenar, Ilie Potcoavă. — Noi, — adause d. Preță­­chescu, n’avem dreptul să susți­­nem că suntem frați de cruce. Nu vrem să supărăm Marile Pu­teri. Ar fi să creem grave difi­­cultăți diplomatice... Chiar Liga Națiunilor s’ar simți ofensată. După încheerea păcei, frați de cruce, ar consti­tui o provocare mondială... Țăranii înțelegeau puțin, și se mirau mult. — Cum veri­ule, frate de cru­ce, să fie vorbă de ocară? Și în­­doeli grave, cuprinseră suflete bune, și evlavioase. — Să vedeți cum stă chestia, — încercă so dreagă ă. Miha­­lach­e, șeful șefilor și protecto­rul Academiilor de la Afumați și din Pâtlogi-Moșneni. Eu, sunt mare­ român; d. Maniu e un ro­mân considerabil; d. Costăches­­cu e și el român, de viță veche; da ne-am înțeles, ca să nu su­părăm Liga Națiunilor, și să nu spăriem pă d. Hărioiu și pă Si­­mon ăla, care e d’ai noștrii cum să zice, și pă d. Mahmahonu dă la Londra, o lăsăm mai domol, cu frați dă cruce, și cu româ­­nismu... Că așa e tărășenia, nei­­cușorilor. Să păcălim pă evrei, dar să nu le-o spunem că se face foc scumpu meu Madgea­­ru, și de­ — nu e glumă să te cerți cu finanța aia mare... cu care el e pretin. C’altminteri per dem Parisu și fără Paris să duce naibii clubu și țărănismul nostru... In loc de tunete de aplauze, o tăcere de pustiu. Doar două palme imprudente, prezintă în fund, cu ciudate resonanțe de scatoab­e autentice aplice repe­de pe obraji de tovăl pilit. • Țăranii, se priveau nedume­riți... Halul de școală înaltă, cu profesori d’oștia! Să spună ei că le e frică dă șoacății pămân­tului! Și că „frați de cruce“ e vorbă de ocară! Dacă rumânii sunt frați de cruce, auzi că e prăpăd! —­ își descarcă sufletul un bătrân cu plete cărunte, ca și d. profesor Costăchescu. Țăran simplu, un țărănist cu principii complicate... Odată incidentul închis,­­—și sala evacuată de prudență sen­sibilei diplomații a Covrigului—, d. profesor continuă să expună Programul de la Iași, consiliului suprem al academiei mihala­­l­iene din Leeaca protocolară... Se părea că în fața savantei disertații, intra cu încetul la apă, solemn și ridicul, rivalul lui ideologic, programul de pe lito­ral... Se înfiripa astfel conflic­tul aquatic, monstruos , și­ san­guinar, dintre Eforia parfumată, selectă, și talazurile mândrului fluviu care încinge ca întrun cerc de foc, sud-vestul... cocai­­nizat al bătrânei, cetăți moldo­­vane... cu toți șoiticii neamului, aglomerați acolo... R. Acționar " „ lipsa Covrigului Un loggic conflict”" între programe... ■ ——— 0 noua regiune petroliera descoperită in Baku Moscova, 30 (Rador).­­ In regiu­nea Baku s'a stabilit o nouă re­giune petroliferă la Bibieibat, cu o suprafață de 100 hectare. Țițeiul se găsește în această re­giune la o mare adâncime insă son­­dagiile făcute au fost încununate de succes, reușindu-se să se pro­voace erupția u­nei sonde.

Next