Neamul Românesc, iulie 1936 (Anul 31, nr. 140-165)

1936-07-01 / nr. 140

Antii XXXI Nr. 140 DIRECTOR POLITIC N. IORGA issa poștei plătită In numerar conform sproMrei Dir. G-de P. T. *. No. K5938/9TS. ZIARUL PARTIDULUI NATIONALIST-DEMOCRAT REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) BUCUREȘTI (I) Telefon 3.70.88 Miercuri 1 Iulie 1926 C 2 Lei ABONAMENTE Pe an, an 600 lei. Pe șase luni 300 lei le î8râ Pentru autoritați și institutiuni 1000 Lei In străinătate . Pe un an, 1200 Lei­­ pe șase luni, 600 Lei DIRECTOR NOGEORGESCU D. profesor Iorga a trimis următoarele întrebări, unui mare­ număr de academicieni, profesori universitari, etc.: Domnule coleg, Vă rog să binevoiți a-mi răspunde prin întoarcerea curierului­ la următoarele două întrebări:­­ ÎNTREBAREA RĂSPUNS ! 1. E permis a reproduce fără­­ semne de citații rînduri întregi TVII f dintr'un autor anterior? 1 2. Ajunge pentru a fi scutit­­ de învinuirea plagiatului ca nu­­­­mele acestui autor să fie pome­­­­­nit în prefață fără a se spune 1NJIJ că se vor lua fragmente din el­e ad litteram sau trecut la o bi­bliografie de sfîrșit de capitol ,­­împreună cu alții mulți de la­ cari nu s'a luat nimic ? Primiți, vă rog, salutările mele. I . N. IORGA . ALEX. BĂLEANU I t 25 Maiu 1936 profesor­­ I Directorul Arhivelor Statului Iași. Celelalte răspunsuri primite, le vom da pe rând. Ele sancțio­nează fără apel, vastul brigandaj al „maestrului" C. C. Giurescu. ! Noi ne-am ridicat prin crezul roman al Ardelenilor. Cîțiva Ardeleni l-au crezut peste marginea adevărului, brus­­cînd de multe ori și o mulțime de idei curente care ar fi putut să fie păstrate, căci aveau și ele rostul lor, dar ei au răsărit de­odată cu această oarbă credință romană, nevoind să cu­noască nimic în afară de dînsa. Și toți oamenii s'au simțit altfel, fiindcă omul este nu numai cum este în adevăr, ci cum se simte, și, cînd un popor se simte tare, devine tare, și, cînd un popor tare pierde simțul puterii sale, devine un popor slab. („Boala literaturii noi“) N. IORGA Primim următoarele: DOMNULE DIRECTOR, O scrisoare: Slatina, în 21 iunie 1936 In Revista Fundațiilor Regale, numărul 6/1936, d. Șerban Cioculescu publică un studiu elogios, cu privire la opera „geniu­lui poetic" Tudor Arghezi, „cel mai de samă poet al nostru în­­ Viață"» Și, după ce^.pe­­ cincisprezece imagini„i se ostenește zadarnic să ne facă plăcută, opera cu a cărei publicare — zice d-sa —­ Fundațiile Regale se onorează, iar noi ne putem mîndri, încheie cu îndemnul ca societatea întreagă să slăvească opera celui care, la 10 iulie ,„ va împlini patru decenii de faptă literară. D. Șerban Cioculescu este, mi se pare, profesor. Eu, care sînt tată de copii, dator să-i hrănesc sufletește cu ceiace poate fi mai nobil și mai sănătos, mă gîndesc cu groază la tineretul care a că­zut în mînile d-lui profesor ”. C„ tineret nevoit, fără îndoială, să ia cunoștință de „opera genială“ a lui Tudor Arghezi. Căci dacă d. profesor S. C. crede în ceia ce scrie, și sunt sigur de aceasta, atunci nu-1 împiedecă nici un motiv de-a arăta credințele d-sale și de la înălțimea catedrei. Pentru aceea zi de 10 Iulie, vă rog să apreciați și d-voastră că este locul și trebuie să fie publicată în broșură, pentru binele neamului, care merită alte îndrumări decit acelea ce strică ceiace e bun, conferința d-lui profesor Iorga. Boala literaturii noi, încheind, nu-mi rămâne decât să doresc apariția cit mai a­­propiată a revistei „Cuget Clar“, care, sortită a servi „de dreptur în pregătirea morală și culturală a tineretului, care ar putea fi prada unei literaturi pernicioase ce pervertește sufletele“ va um­­ple un mare gol simțit de oricine caută astăzi o revistă cu scopul precisat mai sus de d. ministru al Instrucțiunii. Vă rog să credeți în sentimentele de stimă și de admirație ce vă păstrează cititorul Ion R. Matei Slatina-Olt Comisiun­e de bacalaureat i­ ..........—mra­ nii—n-­---------------------------------------­­ ­ Se făcea mare haz și se deslănțuise o adevărată campanie de o anumită presă alimentată de dăscălimea noastră politicia­nistă pe vremea ministeriatului d-lui N. Iorga fiindcă se hotă­­rîse ca membrii comisiunilor de bacalaureat să fie trași la sorți dintr’o listă alcătuită anume pentru aceasta. S’a preconizat mai apoi rotația profesorilor în constituirea acestor comisiuni și ne aducem aminte chiar de o declarație a d-lui I. Valami se­cretarul general al ministerului când președintele Asociațiunii profesorilor secundari, d-l I. Nisipeanu, demisionase dintr’o a­­semenea comisiune ca o protestare împotriva felului cum se alcătuise. Cercetând listele membrilor comisiunilor de bacalaureat din sesiunea Iunie 1936 constatăm că din ele face parte un director din minister chiar (d-l C. Kirițescu), un director regional de învățământ (d-l M. Costăchescu-Iași), profesori parlamentari, (d-nii N. S. Ionescu, Eug. Caraman, Șt. Pop, N. Neștianu, Leon­­ Grig­or­escu, Brasey René, Emil Diaconescu), apoi o întreagă se­rie de directori și directoare de școli secundare, soții și rude de inspectori generali, speciali sau parțiali (Aristia Marinemi, S. Petrescu-Zoița, A. Ionescu-Bujor). Unele nume ca Amalia Ta­­corian, St Tacorian, Elena Damianovici ne provoacă o expli­cabilă bănuială dacă nu am fi având vre-o legătură cu d-nii inspectori cu acelaș nume din administrația ministerului.­ De­­asemenea se întâlnesc o serie de profesori permanentizați în a­­semenea comisiuni și în special din București. Se găsesc în a­­ceste comisiuni și profesori de la școlile de comerț, menaj și normale. Pe vremea când se încerca să se pună udine și să se intro­ducă dreptate în școală, profesorimea era scandalizată și in­sultele nu mai conteneau în congrese generale parțiale și re­gionale. Vinovatul era d. N. Iriga care-și îndeplinea și aici opera de regenerare și de descătușare a școlii de sub tirania cluburilor. D-sa făcuse să amuțească anumite forțe oculte cari pot să facă și să desfacă totul. Astăzi aceiași profesori sunt mulțumiți, încântați, fiindcă școala merge bine.... Se mai dau din când în când și banchete, se fac sărbăto­riri... și se modifică articole din lege prin care inspectorii școlari pot continua a fi controlorii școlii și procuratorii manualelor­­ de învățământ cu o așa de mare valoare lucrativă... Scriem aceste rânduri ca să cunoască lumea ce fel sunt se­­­lecționați și considerați profesorii și ca să aducem aceste ne­­­însemnate contribuțiuni la valoar­ea morală a vremurilor de­­ astăzi.. AL P. Arbore profesor-Focșani 5*3^ Un om din cei vechi S'a stins la Făgăraș un om din cei vechi ai Ardealului, voinic și inimos, frămîntînd viața pînă la optzeci de ani pe cari i-a împlinit, cald la prietenie, gata la faptă, bucuros să ajute oriunde, protopopul Nicolae Borzea. Generația aceasta care se duce cu totul a avut un indescriptibil farmec în care întrau multe elemente pe care le mai poți găsi unul cîte unul, dar care, legate la un loc, nu se vor mai întîlni poate niciodată. Le găsiai în această fericită legătură și la acela care s'a dus acuma. intățți de toate, erau oamenii unui anume loc și ai unui anume rost. Locul acela îl iubiau și-l îngrijiau, dînd un exemplu de bună gospodărie tuturora. La Viștea, în satul protopopului Borzea, simțiai pretutindeni stăpînul. El era sfătuitorul și con­ducătorul, domnul oamenilor săi. Și era bucuros, cînd o băgai de samă. In ospitalitatea lui, de care m’am bucurat cînd eram foarte tînăr, și simțiai și mîndria creatorului, a stăpînitorului. In același timp generația aceia minunată ținea cu toată iubirea și cu toată puterea, ea ser­via cu toată munca o profesiune. Dacă era om al Bisericii, apoi popă era. Popă în toa­te : în purtări, în cuvinte, în acțiune. Astfel asupra întregului Ardeal acești „popi, „popi" adevărați, au răspîndit o întreagă atmosferă de rînduială, de bunătate și de sfințenie. Să nu uităm­­ și un cult al cărții, pentru care din ce în ce se află mai puțini închină­tori, și o adîncă pietate a trecutului. In loc, nu vin oamenii cari locuiesc în trenul Cluj-București și al căror singur gînd e să treacă prin toate profesiile pentru a ajunge prin politică... N. IORGA Al­ 45-lea congres al Ligii pentru unitatea culturală a tuturor româ­nilor, prezidat de d. prof. N. Iorga, s’a deschis Duminică dimineață, la ora 11, în sala Teatrului „Astrei“, din localitate, înainte de deschiderea congresu­lui, a avut loc inaugurarea, în pre­zența d-lui prof. N. lorga și a nu­meroșilor congresiști, a muzeului înființat prin truda și cu hărnicia comitetului secției Ligii culturale de aci, prezidată de d. prof. Al. Bălăcescu . Sunt­ aci multe lucruri bune — spune d. lorga — dar multe din obiectele adunate aci, vor trebui redate bisericilor cari nu pot fi lip­site de ele. După cum este nevoie de o spri­jinită și continuă acțiune, pentru a se aduna aci tot ceia ce dovedești permanența noastră in acest ținut să adresez în special celor de o seamă cu mine să se grăbească să adune, pentru ca un tineret cres­cut la flacăra acestor îndemnuri să aibă ce păstra. Și asta pentru că tineretul de astăzi lipsit uneori de dragoste pentru trecutul ce prezintă permanența românească, nu putea lăsa ca totul să devină cenușe. Generația care a creiat această țară, însă, nu poate lăsa să se îm­­plinească această gravă eroare. Pentru că dacă tineretul de astăzi este necunoscător sau neînțelegător al valorilor noastre culturale, noi cei mai bătrâni suntem datori să descoperim aceste valori ale trecu­tului, să le strângem și să-i obli­găm să le păstreze. Să nu se petreacă și nci, ceia ce s’a petrecut la Slatina, unde fără știința comisiei Monumentelor Is­torice, s’a dărâmat o biserică de o neprețuită valoare pentru trecutul neamului nostru, datorită faptului că nimeni n’a știut să-i vadă va­loarea. Distrugerea a fost atât de sălbatecă, încât și pisania a fost Solemnitatea inaugurării acestui muzeu s’a săvârșit printr’o slujbă religioasă, oficiată de protoereul Blaga și preoții Mușlea și Furnică, la sfârșitul căreia această din urmă față bisericească a ținut o cuvân­tare ocazională. ..S-a răspuns, d. prof. N. Iorga primtr’o înflăcărată cuvântare,­­prin care a mulțumit d-lui Ath. Bălăces­cu și colaboratorilor săi pentru mun­ca depusă și care a avut ca rezultat cre­da­re­a în cetatea Brașovului, unui atât de interesant muzeu: sfărâmată în bucăți de lucrătorii nepricepuți, puși acolo să dărâme. Iată ce vreau să fie deci, cuvin­tele mele : o chemare la ordine BATZARIA, în numele Ligii antire­­vizioniste române și dr. P. TOPA, în numele soc. culturale „Macedo-Ro­­măne”, toți oratorii învederând ope­ra culturală a Ligii, calitățile de mare român și cărturar ale d-lui Iorga, conducătorul și îndrumătorul ei, și necesitatea afirmării națio­nale. Cuvântarea d-lui prot. Iorga „Mulțămesc întâia secției Brașov, așa de bine condusă, cu atâta ini­mă și cu atâta spor, de d. profesor Atanase Bălăcescu pentru că ne-a invitat intrăm oraș a cărui lungă desvaltare, legată fără îndoială — o pot spune azi când lucrez la o întinsă istorie a poporului româ­nesc In toate originile sale — de însăși epoca dacică, a cuprins așa de mult, cum o arată și vechiul său nume românesc de Brașău, în care s’a prefăcut un Brașov anterior, din viața poporului nostru. Aiurea, în adevăratul Ardeal și în ce ne-am obișnuit să numim ast­fel, deși nu face parte din medie­vala „pădure a regelui” străin, cu­ceritor, mai mult sau mai puțin, amintirile noastre de săteni veniți mai târziu intre zidurile de cetate care ni s’au părut totdeauna că ne îngustează, ne închid și ne strâng prea mult, nu se suie așa de sus ca ale altora cari au ridicat îm­prejmuirile de cetate și au împlân­tat în mijloc o mândră catedrală de piatră. Aici noi suntem cei dela în­ceput, afară de acei Slavi din tim­puri fără mărturii istorice, „Șcheii” aceia pe locul cărora ne-am așezat. Fiindcă, în ciuda vechilor cronicari clerici de aici, cari puneau la ori­gine o descălecare bulgărească, din cauza numelui unguresc de Bolgar­­szek „așezare de Bulgari”, fără a se gândi că pentru Unguri Slavul din părțile Dunării-de-jos e Bulga­rul și în ciuda chiar a acelor oa­meni cu carte cari repetă și azi a­­ceastă legendă, oricum neplăcută pentru noi, care face ca totul să pornească dela Bulgarii, fugari îna­intea cuceririi turcești pe la 1400, numele de „Șchei’ înseamnă atâta lucru : că Românii adunați de prin sate au găsit aici o grupare slavă în locul căreia s’au așezat. Altfel, Românii de aiurea ar fi numit Șchei pe acești urmași de străini, cum Târgoveștenii zic Sârbi săteni­lor din marginea orașului aduși din Bulgaria, cum unui sat, odinioară târg din Ținutul Romanului și unei suburbii din Suceava li­­ se­­ zice Șcheia de alții, nu de ei înșiși, pe când aici Șchei e numele ce și-l dau Românii chiar. Străvechii să­teni din Secei au numit așa săla­șul unde au luat locul altora de alt neam și de altă limbă. Iar în românește, dacă Slavul e Șcheiu (și Șchee femeia, de unde târgul Șcheii, satul Șcheii), Bulgarul, care nu se chiamă niciodată Bulgar, a­­cesta fiind numai un titlu pentru o parte din Slavii-de-Sud supuși întâmplător unei cete de Bulgari turanici, e totdeauna Sârb. LEGATURILE NOASTRE CU BRAȘOVUL Iertați istoricului ce mă îndărăt­nicesc să fiu, deși atâția aleargă așa de grăbit, poticnindu-se de multe ori în drum, să-mi ia locul, pentru aceste lămuriri care tind să arate că suntem aici în casa noas­tră, în casa noastră cea bună și cea veche, din care, cum o să vor­bim ceva mai departe, va trebui să facem o nouă, largă și frumoasă casă nouă sub steagul României u­­nite. Același istoric vă va aminti că Domnii noștri, boierii noștri, cli­(Urmare în pag. 13-a) Cuvântul d-lui prof. fi­, Iorga i­a inau­­gurarea muzeului etnografic La Bra­zi patruzeci și cincilea congres al Ligii Culturale — Inaugurarea muzeului etnografic. Ședința solemnă de deschidere a congresului, Salutul autorităț­lor — Cuvântarea d-lui prof. Al. Iorga AAAA­ D. PROF. N. IORGA pentru tineret și un îndemn la lu­cra spre binele obștesc pentru bă­trâni. Deschiderea congresului De la muzeu, congresiștii formați în cortegiu, în frunte cu d. prof. Iorga, au mers la teatrul „Astea” unde la ora 11 s’a deschis congresul, biroul alcătuindu-se astfel: preșe­dinte d. N. Iorga, vicepreședinți d-nii prof. univ. D. Marmeliuc-Cer­­năuți, Al. Bălăcescu-Brașov, D. Ra­­netescu-Călărași și A. Veniamin-Ga­­lați, iar secretari d. Zahar­ia Florian și Sile Ardeleanu. Se mai aflau de față d-nii prof. D. Munteanu-Râmnic, generali I. Ma­­nolescu, Schina, Cernățeanu, Mihă­­ilescu, Negreanu, Vasiliu, comand, giarniz., N. Batzaria, prof. Nae Du­­mitrescu, preș. Tinerimei Române, dr. P. Topa, N. A. Con­stantinescu, profesor, Dinescu, Titus Panu și Gavrilescu, cons. Curtea de­­ apel, Iancu Nan, prefect și Prișcu, pri­marul Brașovului, ing­ Ionică, președintele Casinei Române Brașov, Tiberiu Brediceanu, A. Mureșeanu, protopop Nistor­ Sf. Gheorghe, inspector g-ral școlar C. I. Ionescu Sinaia și insp. școlar Giur­giu, Radu Pascu,­ președ. trib., D. Mociorniță mare industriaș, C. De­­labaia, Costescu, I. Manolescu, A. Ionescu, magist. Sinaia, Eugen Cialâc, Călărași, C. Zamfirescu, mare industriaș, N. Georgescu, și numeroși preoți, profesori, învăță­tori.Cocheta sală a „Astrei“ a fost ocupată până la ultimul loc de un ales public însuflețit de cel mai cald entuziasm . Numeroase doamne din societa­tea brașoveană participă în fru­moase costume naționale. Deschizând ședința d. prof. N. Iorga, a dat cuvântul protoereului dr. Iosef Blaga al Brașovului, care, în numele său și al I. P. S. S. Mi­tropolitului Nicolae Bălan al Ardea­lului, a adus binecuvântarea bise­ricii asupra lucrărilor. In numele secției Ligii culturale Brașov, d. prof. Atanasie Bălăcescu, președintele ei, a spus: Brașovul, Țara Bârsei și tot ținutul până în­spre isvoarele Oltului au tresărit de bucurie că, din partea cealaltă a munților, a descălecat astăzi, în părțile acestea, cu mândră oaste de oameni luminați, — deschizătorul de drumuri noul ale sufletului ro­mânesc. Din slavă veche ați dat, d-le pro­fesor, viață nouă unui neam întreg, ați scos la strălucirea soarelui co­morile de frumusețe ale vieții noas­tre naționale,, ați înfrățit pe cei de sus cu cei smeriți și-ați dat la toți arma luminii, cu care are să se câș­tige odată biruința întreagă a nea­mului românesc. Formați în spiritul acestia, noi cei din­ Liga Culturală Brașov, suntem astăzi fericiți că putem eși înaintea marelui ei conducător, și a congre­­siștilor cu pâinea dragostei de neam și sarea faptei devotate și să vă zi­cem „Bine ați venit”. In numele autorităților locale au luat cuvântul d-nii I. Nan, prefectul județului și dr. Fargeni Prișcu, arătând onoarea ce s’a­ făcut Brașovului prin alegerea lui Ca loc al celui de al 47 con­gres. Urează spor la lucru. D. dr. V. Stinghe, aduce salu­tul frățescu, de sinceră camara­derie și neștirbită prietenie a soc. culturale „Astra“. Au mai vorbit: insp. școlar D. GIURGIU, în numele școalei româ­nești; d-na BAIULESCU, în numele Reuniunei Asociațiilor femeilor ro­mâne; ing. IONICA­, în numele Casi­nei române din Brașov; general NE­GREANU, în numele Caselor națio­nale; NAE DUMITRESCU, președin­tele Tinerimei Române, g-ral î. MA­­NOLESCU, în numele D.E.T.R.; N. Mârtie „Mărțișor“" de T. Arghezi UITE­ L, NU E gát '1, Congresul Ligii Culturale Din toate centrele României, din toate orașele și satele pe unde vibrează încă nobilele sentimente ale dragostei de țară și de neam, au venit în Cetatea Brașovului misionarii unei credin­țe, modești și neînduplecați, dar hotărâți să ducă mai departe lupta cea mare, nu numai împotriva dușmanilor de peste hotare, îndârjiți mai cu seamă împotriva tuturor rătăciților dinăuntru cari urăsc românimea neînțelegând nimic din sfintele îndatoriri ale oricărui om, și propagă curentele de disoluție și destrămare su­fletească. Profesorul Iorga și Liga Culturală nu a chemat această lume , cu care neamul se poate mândri ca să-i ofere avantajele puteri­i sau să-i plaseze discursuri puse în funcția ambiției personale și­­ dezorganizării colective. Și s'a văzut încă odată că pentru lumi­narea societății românești există totuși un curent puternic în țara noastră. Biserica neamului este, precum a spus d. prof. N. Iorga, încă plină de credincioși. Omagiile Ligii Culturale pentru Suveran ■ BWB B n­ BB Baraj Cu prilejul celui de al 45-lea congres „Liga Culturală“ de sub președinția d-lui prof. N. Iorga a adresat următoarea telegrame omagială M. S. Regelui: M. S. Regelui București, Majestății Voastre, al cărui cel mai înalt gând este acela de a ridica prin cultură poporul românesc și a-l preface în oaste lup­tătoare pentru dreptul său, vechea societate a Ligii Culturale li prezintă devotatele sale omagii și asigurarea că ajutorul ei a asigurat nobilelor Sale intenții. Președintele Ligii Culturale (ss) N. IORGA Tippu-Tile — wwwwwwww D. Al. Rosetti, emulul d-lui T. Arghezi, și vice-versa, — trăeș­te cum vedem, intens și frenetic, epoca de culturalizare. I s’a dedicat cu tot sufletul, și cu ce mai adaugă pe deasupra compe­­tința d-sale. „Ediții definitive“, cu tot cea ce flora abjectă poate aduce, ! se pretind arghezului care infestează întreaga literatură zis: „nouă“ și care nu e inedită măcar din acest punct de vedere, — două condiții: să aducă versuri lovite de scrânteală organică, îi care să cânte obligatoriu mâzga și buricele trepidante; și rându­rile să rimeze, sau cum le-ar zice în extaz poetic d. Arghezi, să se potrivească ’n... coadă. (De­și există și o variantă cu rima boga­tă, a punctului de unde pleacă acest organ superior !) După ce categorisește pe scriitori în fosile și inovatori, d. Ro­setti le cere manuscrisele. Că ele abundă în secreții variate și îi figuri poetice de o rară abjecție? D. Rosetti le dă la tipar, și le im­primă pe hârtie diafană, pe coperte .Ingres“ fabricate de Casa. Montgolfier... Dacă nu valoarea intrinsecă a poemelor și poame­lor Radei Țiganca, cel puțin materialul grafic să ofere atracți pentru domnul găunos și admirativ, — veritabil analfabet al fru­mosului — ce-ar binevoi să se declare bibliofil subțire și să cum­pere maculatura infectă. După „ediții definitive“, inaugurate cu mucigăiala d-lui Ar­ghezi, — augur de un estetism îndoelnic, — d. Al. Rosetti a evo­luat prin „Orașele“ cu tot ce au ele mai sordid și mai scârnav,­­ descrise de d. Mircea Damian, cu viața „studentelor“ care se vâra ca să ofere subiecte sensuale celor doi colaboratori. Și iată-ne ajunși în sfârșit la „Tippu-Tip, — „nenea“ jungle erou rosetian din biblioteca rezervată tinerimei române. Am mai văzut cu ce se ocupă onorabilul personaj , să furn­zeze femei ofițerilor englezi: „Vicleanul bătrân recurge la artificiile străvechi ale țării sau ORGANIZÂND UN LUPANAR IN DEȘERT. NU II ESTE GREU S­­PUNA IN SCENA CELE MAI RAFINATE MIJLOACE DE SEDUCERI E de ajuns un semn din partea lui și creaturile sale i se supun c Djinișii din „O mie și una de nopți“; DANSATOARE ARABE, FRU­MUSEȚI NEGRE DIN ȚARA SOMALILOR, NEGRELE TINERE £ SVELTE DIN CONGUL DE SUS, ADOLESCENȚI ARABI DE DAI­ DIN COPILĂRIE VICIULUI SODOMEI, el va recurge la muzica a­cea barbară și enervantă, va deslănțui orchestra misterioară a pă­durilor virgine; ritmul obsedant, dulce și adormitor al tobelor - lemn face să fiarbă sângele celor rătăciți; groaza e atât de apropiat de voluptate. Tippu-Tib va fi gazda primitoare care nu caută decâ să facă cât mai plăcută viața tinerilor săi oaspeți și prieteni euro­peni. Știe prea bine că plăcerile sensuale, întocmai ca o putere ma­gică, readuc totdeauna pe om în locurile unde le-a gustat“. Este cea ce am dat în numărul trecut. Dar d. Al. Rosetti, di­rector al unei Fundații Regale, cu rost așa de curat, nu se mulți­mește cu una cu două, când e vorba de cei doi neîntrecuți proxi­neți. Noaptea tropicală și bătrânul intermediar de aventuri amo­roase. Biblioteca ENERGIA (Editura Al. Rosetti Pag. 185) insist asupra miresmelor adormitoare și capcanelor dibaciului proxem Tippu-Tib: „Se pricepe de minune să-și dozeze generozitățile, să măreasc mereu atracțiile, trezind prin promisiuni noi, dorințe adormite fi­e ne­întrecut în această știință. Acest bătrân priceput și conrupt sprn fie în stare să momească în mrejele sale pe acești tineri naivi prostuți, care considerau Africa ca un bâlci, punând astfel piedi în calea neînfricoșatului și înspăimântătorului Bula Maturi? (Stat­ley. Nota noastră). A săvârșit el alte isprăvi mult mai grele. De altfel, munca nu nu i-a fost prea grea. Europenii cad ușor în capcană; nici nu trebu să-și baTĂ pReA mULT Capul Cu ei. DUpă CuM el râvNEște aUr și fUde toT astfel se AGAȚĂ și ei, CU TOATA PUTEREA SIMȚURILOR LOR A­DORMITE, DE PLĂCERILE MĂRUNTE, SĂLBATICE ȘI ASCUNS CU CARE TIPPU-TIE II MOMEȘTE ȘI CARE AU ASUPRA LOR E­FECTUL HAȘIȘULUI : AMORȚIREA CONȘTIINȚEI, VICIUL INTR’ FORMA INEDITA, UN PARADIS IN CARE DOMNESC VOLUPTA­TEA ȘI MOARTEA, Oare nu cunoaște Tippu-Tib puterea ascunsi DIN MIROSUL FLORILOR, din SUCURILE PLANTELOR, din dest­nul covoarelor ; nu e el, priceput IN PREGĂTIREA BAUTURILO AFRODISIACE și nu știe el să folosească COMPLICITATEA NOPȚI TROPICALE, ACEA MIJLOCITOARE NECINSTITA? Sub acest ra­port puterile sale sunt nelimitate“. # Tippu-Tib, bătrânul corupt, rămâne pentru d. Al. Rosetti e tip simpatic; decorul e atrăgător. Puterile ascunse ale codoșu­lui junglei, sunt cântate în pagini afrodisiace. Celebrul editor d. Al Rosetti duce mai departe o vastă s­ubjectă operă de pervertire și amoralitate; lansează pentru su­fletele curate, otrava tipărită a celei mai depravate literaturi... Geniu al junglei dominate de erotism furios, exploatând v­­iile tinerilor arabi dedați agrementelor Sodomei Tippu-Tib in­tră și el triumfal, în Sanctuarul literilor române... Și află aici pe concurentul redutabil, pe genialul cântare Tudor Arghezi... Cine va învinge în lupta spre ideal, Tippu-Tib sau T. Arghez nu știm... Dar d. Rosetti, apare mereu, aureolat de aparatura mi­cegaiurilor pe Vidalon și a lupanarelor congoleze... ...J—*—...r-------------- ----- N. Georgescu Geniu exot­ic și argheziai

Next