Neamul Românesc, octombrie 1936 (Anul 31, nr. 212-236)

1936-10-01 / nr. 212

Ní. 212 Anul XXXI ®a» țw*t*a In «ornam *mS«arm ystotâm Bis, 6-1* P. T. %. Mo, H9MB/9S8. DIRECTOR POLITIC N. IORGA ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 101 j Octombrie 19S6 *­Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) ■ A: f Pe an, an 600 Lei. Pe șase luni 300 lei I BUCUREȘTI (I) “ ABONAMENTE 1 an Pentru autorități si instituțiuni 1000 tei Telefon 5.70.88 I in străinătate •• Pe un an, 1200 tei; pe sase vini, 600 t*»8 DIRECTOR N, GEORGESCU 2 sărbătorire O frumoasă sărbătorire s'a pus la cale de un comitet nume­ros, format din oameni de vază ai țării, profesori, militari, cle­rici și intelectuali de toate ca­tegoriile, prezidați de I.P.S. Pa­triarh. Prin această largă manifes­tație de simpatie, la care și-au trimis adeziunile un impresio­nant, număr de persoane, este vorba să fie sărbătorit de Ste­lian Popescu, directorul ziarului Universul. Prilejul a fost găsit destul de nimerit prin împlinirea celor două­zeci de ani de când actua­lul director conduce marele co­tidian românesc. ■ t Desigur, rolul unui astfel de ziar în crearea opiniei publice și stimularea sentimentelor nobile, a­ patriotismului și credinței re­ligioase înainte de toate, e con­siderabil și d. Stelian Popescu, cu înțelegerea și posibilitatea d-sale în acest loc de frunte, a făcut tot ce i-a stat în putință. Nu rare au fost marile cam­panii puse în slujba idealuri­­­lor supreme naționale și izbân­da, fie că a fost vorba de dobo­­rîrea piedicilor sau de crearea unor realități temeinice, i s-a arătat întotdeauna strălucită. O asemenea activitate a cărei importanță trece de marginile obișnuite ale unei prese efeme­re, trebuie să se confunde cu în­săși mersul ascendent al isto­riei și să caracterizeze o întreagă epocă. Aspirațiile, valoarea și aptitu­dinile specifice, cu calitățile și defectele unei societăți care își află oglinda în scrisul zilnic, formează vastul material brut al spiritualității vremii pe care un mare cotidian o îndrumează, punându-se în slujba unor anu­mite năzuințe. D. Stelian Popescu a știut, timp de două­zeci de ani, să ac­tiveze în așa chip, încât astăzi sărbătorirea, ce se plănuește, să vorbească prin ea însăși de im­portanța și laudele care i se cu­vin. Cine va mai întrebuința manualul Am anunțat aici, zilele trecute, cu îndreptățită satisfacție, hoteri­rea d-lui dr. C. Angelescu, ministrul școalelor de a porni o drastică și largă acțiune de purificare a învățământului, in­fectat de pornografiile argheziene, recomandate de manualul d-lor Rosetti și Byk. Vestea că o comisiune specială a fost însărcinată cu cerce­tările în această direcție, sub autoritatea ministrului instrucției, întărește mai mult convingerea tuturor, că tendințele de perver­tire morală a tinerelor generații se vor izbi de indignarea una­nimă și sancțiunile ce se vor lua, vor fi fără nici o cruțare. Acțiunea noastră paralelă de demascare a dascălilor ce vor îndrăzni să știai puse în manile școlarilor cartea înfierată de bunul simț și sănătatea morală, a fost primită cu entuziasmul ce se poate închipui. In lupta de îndreptare și apărare a spiritualității tinerelor generații, trebue să colaboreze întreaga societate. încă odată, facem călduros apel la toți acei cari vor afla că în vre-o școală din țară s'ar fi recomandat, de inconștiența vre-unui educator rătăcit, literatura­ de infecție și imoralitate pa­tronată de d-nii Rosetti și Byk și că unii școlari ar învăța după cartea acestor autori ce trebuie izgoniți definitiv din învățământ, pentru salvarea sufletului fraged al țării. Nu ne îndoim de izbânda care se va arăta deplină, acolo unde domnește sănătatea și dreapta valorificare a frumuseții morale. Liber e oricine să citească proza ce poftește și poesia ce-i place; să o pună și pe una și pe cealaltă sub ochii copiilor săi; să o elogieze cât îi trage inima; și dacă crede convenabil să o reciteze în familia proprie. Dar pentru morala publică este imperios necesar să ducem la bun sfârșit opera de desinfecție sufletească a literaturei. Avem cu noi tot ce e sănătate morală și conștiință româ­nească pentru ca să credem în izbânda acțiunii noastre. Mit­op de Batjocorire a lui Eminescu: ,,Mite** In aceiaș banalitate și exasperantă vulgaritate, înainte de „Bă­lăuca“, d. Lovinescu, cel care pretindea un scaun la Academie, bălă­cise chipul lui Eminescu și în „Mite“. Admirator al paraziților cântați de arghezul măscărilor ridicate de cenaclul degustătorilor esteți prezidați de d-sa, la rangul de subtilă și nobilă artă, d. Lovinescu a mers până acolo încât, pe lân­gă terfelirea prin bordeie și înspăimântătoare promiscuitate, s’a simțit dator să-l prezinte pe Eminescu plin și de insecte. Se arată umilit în mijlocul unei lumi destul de cunoscute, care n’ar fi fost niciodată capabilă de gesturi atât de crude ca acelea pe care auto­rul, cu o desăvârșită neînțelegere și lipsă de talent, le descrie cu voluptate în pagini de senzație ce închid expresia celei mai josnice literaturi: „Fără să vadă pe nimeni în jur, Eminescu își încheie in­vectiva : — Să ne amenințe, că doar n’o să ne aplecăm urechea la ei, când e la mijloc siguranța noastră ; nu ne speriem noi de cam­paniile presei internaționale, nici de declamațiile oratorilor idealiști; nu ne speriem nici de cozile de topor ce ar putea găsi chiar­ printre noi, când e vorba să ne curățim neamul de paraziți.­­După cum se vede, Eminescu își ține „INVECTIVA“ (?!) și vorbește cu orice agent electoral, la răspântii. (N. R.). „Ar fi continuat, dar roș, congestionat, iritat, ca și cum ar fi­ văzut o aluzie la dânsul, amenințător chiar, Carp se apropie de poet sub policandru, unde se afla, își înțepeni monoclul în ochi și cată la el, o secundă, două, mai multe și tot mai încor­dat; urmărindu-l, ochii tuturor se îndreptară pe linia razei lui vizuale ațintită spre gulerul hainei poetului care, în așteptarea unei izbucniri, rămase mirat de suspendarea vorbei și încordarea privirilor, și, sub protecția atenției obștești, cătă și dânsul spre gulerul hainei, în timp ce, întorcându-i spatele, Carp îi zvârli trufaș în obraz . — Dacă e vorba de paraziți, sunt alți paraziți mai primej­dioș­ de­cât Evreii. De­desuptul gulerului ieșise în adevăr, afară și se plimbla acum domol și tacticos pe fața lui exterioară­— o ploșniță. Poe­tul o văzu... se însenină și calm, în chipul cel mai firesc, făcu vânt cu degetul, insectei de pe guler pe covorul persan al odăii“... („MITE“, pag. 94—95)­­ Tăvălind în umilință și minciună, denaturând și înjosind figura celui mai mare poet al neamului, prin proza murdară încuibată de paraziți și infecție argheziană, astfel înțelege PROFESORUL Lovi­nescu, aspirantul academician, să îndrumeze tineretul și școlărimea, să dea lecții de literatură noilor generații.­­ Vom arăta, pe rând, cu tot desgustul și revolta ce o stârnesc intens, pasagiile pornografice ale acestui faimos tip, pe care o ne-­ permisă și complice indulgență critică l-a trecut cu vederea. Și o facem cu durere, numai pentru triumful luptei de purifi­care morală și instaurare a bunului simț în scrisul românesc... Proverst arab învățatul cel rău se bucură batjocorind pe învățații de­­­naintea lui și-i pare rău că mai trăiesc alții în vremea sa. („Din revista „Cuget Clar“) Ceva mai multă prudență Numai cine nu călătorește în străinătate sau trece pe acolo cu ochii închiși nu-și dă sa­mă de situația pe care ni-au creat-o în țeri de care atîrnă soarta lumii anumite imprudențe la limbă ori gesturi nesocotite. Intr'o vreme așa de grea ca aceasta de acuma, cînd atîta ură gîlgîie, gata să se arun­ce, cînd nimeni nu poate să prevadă, în bine sau în rău, ce e să se întîmple mîni, multe lu­cruri e mai bine să ne facem a ou le vedea și auzi și multe trebuie să ni le impunem nouă, peste orice jigniri, ca să nu facem jocul acelor cari nu doresc nimic mai mult decît căderea și, dacă se poate, distrugerea noastră. Se profită de către dușmanii pe cari-i avem din b­elșug de nervositatea unora dintre ai noștri pentru a le juca înainte tot felul de mantii roșii ca să se arunce încotro-i așteaptă sabia gata de a lovi. Și în particular măsura e recomandabilă în tot ce se manifestă. Cu atît mai mult cînd e vorba de oamenii publici. Și nu numai cei de la guvern, dar și aceia cari declară că au dreptul de a guverna, că sînt pe pragul venirii la putere. Altfel, în loc să nu asigurăm și stima protivnicilor pierdem și la prietenii cei mai firești și, adaug, cei mai folositori, o situație pe care mai multe generații s'au trudit să ni-o cîștige. Și e păcat! N. IOEGA f­iöerarea Spaniei punea insăși Intrarea intr’adevăr trium­fală a generalului victorios Franco in Toledo .­otărăște, de pe acum, de partea cui­va­­ biruința finală, în războiul intern dintre comuniștii și na­ționaliștii spanioli. Prin ala­ sul autorizat al șe­fului guvernamental al aces­tora, un bătrân și încercat ge­neral, ei au cerut să nu mai fe denumiți în presa străină „rebeli“, ci naționaliști, precum sunt in realitate. Totuși, o par­te din presa României, nu în­cetează de a le da calificativul menit a atrage asupra lor ura și­ disprețul. Ziarele care speci­fică trupele liberatoare tot de rebele se așează singure în la­gărul comunist, dornic să vadă vărsându-se la nesfârșit sân­gele nevinovat al unui popor creștin și din rasa noastră. Dar împotriva dorinței co­­muniștilor de la fața locului și a sovietizanților străini dela noi, drama iberică e pe sfâr­șite, în curând, poporul frate de la extremitatea Europei va ră­sufla liniștit. Președintele însuși al nefe­ricitei republici spaniole, Asa­na, odată căzut Toledo, își dă seama că rezistența guverna­mentală la Madrid, pe stră­zile căruia s-au săpat tranșee, este de prisos, și, în consecință, s’a declarat pentru predarea capitalei. Că un guvern, care deține puterea fără să fie emanația­ națiunii, ci a unor cete care-și apară numai pielea, vor opune rezistență la cucerirea­ capita­lei, faptul acesta nu va schim­ba câtuși de puțin finalul mân­tuitor, cel mult va îngroșa ci­mitirul victimelor care umplu inima de bucurie bestiilor roșii. Și odată armata ajunsă la capătul întregei operații, Spa­nia, mântuită prin ea însăși, va renaște pe locurile unde au fu­megat rugurile, va spulbera infam­a legendă, de obârșie ger­manică, privitor la decăderea ei și indirect a rasei latine, și, pe deasupra, va înscrie un mare capitol in istoria euro­peană în contra revoluției, care, pas de pas, răpune, dato­rită vitalității nesecate a aces­tei rase, revoluția comunistă,. Una­ dintre figurile cele mai­­ ca­racteristice de mare învățat din primul sfert al veacului al XX-lea, niște aceea a lui P. Duhem Opera­­ sa științifică se întinde în trei do­menii, principale: fizica matemati­că, filosofia științifică și istoria științei. In fizica matematică, P. Duhem a urmărit idealul unei ex­plicări unitare a diferentelor clase de fenomene. Pentru­­ aceasta, P. Duhem a creat o noțiune nouă: potențialul termodinamic, (deri­vată din potențialul lui Lagrange, care a servit acum un veac la con­densarea­ întregei mecanice în câte­va ecuații). Expunerea aceasta e­­nergetistă, este abstractă dar pre­zintă avantajul unei sistematizări unitare. Pornind de la aceleași idei, Duhem a introdus — după Gibbs— simbolismul matematic și în chi­mie, creând o mecanică chimică. In­ filosof­ia științifică, Duhem ne-a lăsat o carte fundamentală, despre teoria fizică, în care discută­ valoa­rea obiectivă a oricărei cercetări științifice, precum și rostul sistema­tizărilor în diverse­ teorii. Ideea de bază a gândirei lui P. Duhem este că, toată știința umană este în ve­­cinică mișcare, susceptibilă de o nesfârșită­ perfecționare. O­ „teorie științifică” este o treaptă în mersul înainte spre lumină. Ea este utilă pentru că rezuma starea cunoștin­țelor la un moment dat, dar — fa­tal — ea trebue să fie depășită. To­tuși, în fiecare teorie nouă se gă­sesc rezonanțe ale tuturor­ teoriilor precedente, care trăesc astfel,­ prin reziduuri imperceptibile,­­ în noua sistematizare. Acest joc de infinită perfectibilitate a științei umane este, după Duhem, cea mai mare mâniguere ,a omenirei gânditoare. Opera de istorie a științei a lui P. Duhem a fost o adevărată revelație. O întreagă epocă a fost reînoiită grație muncei de benedictin a lui. Era aproape banal ca fiecare să repete clișeul ignoranței științifice a evului mediu. P. Duhem a rupt tradiția acestor judecăți superfi­ciale. Prin scoaterea la lumină a numeroase texte de cursuri uitate de la Sorbona și de aiurea, el ne-a prezentat o lume nouă, care ajun­sese numai prin puterea raționa­mentului să descopere fapte mate­matice, redescoperite apoi cu cinci­­șase veacuri mai târziu. Din acest punct de vedere, monumentala o­­peră a lui P. Duchem Le Systeme du monde (plănuită în douăsprezece volume, dar din care nu s’au pub­li­­­­cat de­cât cinci, din cauza morței autorului) este un izvor neprețuit de informații asupra științei evului mediu. Duhem ne face să retrăim sforțările unui Buridan, sau Gre­­goire de Rimine, să înțelegem nou­tatea lui Roger Bacon, să descoperim în Nicolae Oresme, episcop de Lisieux, un precursor al lui Copernic. Școa­la nominalistă pariziană din vea­curile XIII-XIV ne apare astfel, ca un inel necesar în evoluția științei. Fără perfecționarea raționamentului deductiv, pe care­ o datorim scolas­ticei, atâta de hulită de­­ neștiința noastră, nu se poate explica înflo­rirea științifică a veacului XVI-lea și apariția lui Galilei. „Le ..Systeme du monde" este o operă cu care se poate mân­dri istoria științei, . Și totuși, vitregia, vreri șarililir , face ca ur­mătoarele patru volume, (VI—IX) lăsate in manuscris gata de tipar de Duhem să fii obligat, să se o­bligate sâ aștepte de 18­0 m lumina tiparului. E o pagubă, o dezolare și o rușine pentru zilele de azi. Afară de această sinteză extraordinară, o­­pera­ de­­ istorie­­ a științei lui P. Duhem mai cuprinde și­ alte lucrări fundamentale. Trei volume despre Leonardo da Vinci r­e prezintă la­tura științifică a neîntrecutului pictor al Cinei. In lungul explică­rilor lui Duhem, se înțelege cu câtă greutate omenirea a ajuns la clari­ficarea conceptului de infinit,­­e­lemen­tul fundamental al­­ științei moderne). Leonardo da Vinci e un precursor ilustru, al­ lui Galileo în crearea­ mecanicei moderne. Uita­rea care s’a așternut, timp de vea­curi asupra operei lui mecanice, se șterge în fața textelor comentate de Duhem. Adăugăm încă cele două volume despre „Originile staticei”, care figurează printre primele lu­crări de istoria științei ale lui Du­hem. De fapt, autorul a fost condus spre cercetările istorice din nevoia de-ași lămuri f Stațiunea teoriilor fizice în general și a ipotezelor sale, în particular. „Evoluție a mecanicei” și o­­ Te­orie fizică de la Platou la Galileu” sunt lucrări preliminare pentru Systeme du monde. In fine, in timpul răsboiului, în ajunul morței sale, Duhem a dat două volume vi­brante de patriotism: „știința­ ger­mană” și „Chimia, este ea­ o știință franceză?”.­­Această operă imensă implică în­sușiri excepționale și o putere de muncă neobicinuită. De fapt Du­hem era un umanist desăvârșit, po­sedând la perfecție limbile latină și greacă. El avea un dar literar cu totul remarcabil, ceea ce făcuse pe profesorii lui să-l destineze secției literare a Școlalei Normale Supe­rioare. Iar, în ceea ce privește munca ce depunea, e destul de a­­mintit că Duhem era obligat să-și copieze manuscrisele medievale pe care urma să le comenteze și inter­­ Urmare în pag. SS aî Scrisori din Paris V­iata un­ui savant francez: P. Duhem •■ [UNK]**,«*■*" de PETRE SERGESCU Fiecare organ cu sudoarea lui. Dar și fiecare sudoare cu mirosul ei. O misiune arheologică daneză în titomâni. De câteva zile se află în țară, cu scopul de a studia monumen­tele noastre romane și bizantine, o misiune arheologică daneză compusă din d. Ejnar Dyggve, arhitect-arheolog, d-na Dyggve, de asemeni arhitectă și d. William Norpin, filolog clasic, profesor la uni­versitatea din Copenhaga. Misiunea daneză, care vine din Iugoslavia și Bulgaria, se va opri la noi în țară până în a doua­ jumătate a lunii Octombrie. In acest timp va căuta să viziteze in special antichitățile greco-romane și bizantine din Dobrogea. D. Corvin se interesează mai ales de in­fluențele culturii bizantine asupra poporului nostru în vederea unei lucrări pe care o pregătește despre începuturile culturale ale Europei de Sud-Est. Cu prilejul trecerii d-sale prin România, ă. Ejnar Dyggve va ține câte o conferință la universitățile din București și Cluj, în limba franceză, cu proecțiuni, despre „Heroonul din Kalydon, un monu­ment funerar elenistic din Etolia“. Având în vedere personalitățile eminente care o compun, mi­siunea aceasta e menită, după prelegerile d-lui prof. N. Iorga la universitatea din Copenhaga și după activitatea distinșilor filologi danez Sandfeld și Brendal cu privire la România, să contribue în chip efectiv la strângerea legăturilor intelectuale româno-daneze. *** f*i *— V­ iT irf*iin—i*i*~ V Vi'ir»<r­«i—nrh*­ir.^,ii­—Timer r>if*>n«~ii«<•»>■ «n—rxin > Tudor Argheri ■ VA TREBUI GĂSIT UN SISTEM, — POATE FISCAL — PRIN CARE­­ SA SE ÎNCURAJEZE PÂNĂ LA EXTREM, PRIN CARE SA PUTEM „DE­­­­GREVA", CARTEA BUNĂ, IAR PE DE ALTĂ PARTE SA PUTEM PUNE BARIERE, ÎNCĂRCÂND-O CU IMPOZITE, CĂRȚEI PROASTE. M. S. REGELE CAROL II davrele în literatură „Zogar“ este, cum am arătat, un poem câinesc adoptat propriu motu de d.PROFESOR UNIVERSITAR Alexandru Ro­­setti, tipărit de d-sa ca să pălmuiască bunul simț elementar... Ba, ca să-i dea și unele nuanțe de amor astral, a oferit ediției a­­cesteia, o duioasă copertă în „mauve“. Rețineam din substanțialele evocări ale autorului, două ...Ele i se adresează câinelui ajuns prim-amorez în mahala, căruia bar­­­­dul descompus îi declamă la ureche acordurile subtile ale primei nopți de dragoste, de dragoste a Laurei Zogar... E vorba bine înțeles și de­ respectiva dulcinee, ale cărei aven­­­­turi le înregistrează cu o bucurie sadică și le trimete la tipar d. Alex. Rosetti, profesor universitar... • „PRIMA DRAGOSTE“ are următorul cuprins: „Cățeaua știe care umblă prin vecini cu steaua dragostei asprită’n mărăcini ți-a pus pe ochi de eri un sbor și-o apă în care când se ’neacă aripa, când scapă, de te-a cuprins și ’n somn și în trezie un geamăt îndulcit și-o țeapă vie (?) Azi când ți-am strâns în palmă botul s’a turburat fântâna ochilor cu totul, și-ai scheunat șoptii ca o pădure (?) cu junghiul în grumaz cât o secure. (?) Ce zumzet liniștea de,-amiază o ’ndoac și ce, aromă de viespar o laie? (?) s’aud pe-afară labe de nălucă (?) și ele-ți calcă ’n inimă și te usucă. Te du, Zogar, hai, labele și gândul să nu-și întreacă biruite rândul, dar seama ia cățelei din vecini să nu-ți jupone dragostea’n ciulini. ................................................................................ • • • * „Când te-ai întors Zogar, ți-aduei aminte, mi-ai spus cu ochiul tău fierbinte CA DRAGOSTE A­ I MAI BUNA CA PAS­A TU, TE IA DINUNTRU SALTUL ȘI LĂSATUL NUMAI CAT SIMȚI CUM VINE, CUM SE SUE, CĂDELNIȚÂND, AROMA COZII SUE. Mi-ai spus că dragostea e când blestem când prea cântat prin sânge vicleem (?) (voiai să-mi dai de știre, mie poate, că ai găsit un cer cu poame, frate, (?) nu știi, de mult, că m’a durut pe ochi un cântec ce l-am stins cu ’n dedeochi?) mi-ai spus citi. ’n fundul veșted de ogradă cățeaua a smuls din tine ca o pradă, (?) stea după sfera din prea feritul cer ce­­ s’a aprins și ție, făclier, (?) Ei vezi, d­e aceia te-am­ lăsat­­ să scuturi pomul dragostei in sânge. (?) un ochi să guste duda cu păcat (?) IAR DUMNEZEU LA URLE ’N CELALALT CÂND PLÂNGE Nu am întrerupt versul întraripat din „Prima dragoste“ al adolescentului poet d. Pogan... Evident, d. Cioculescu sau alți isteți de sens interzis ar fi considerat comentariile mele, ca tot atâtea sacrilegii împotriva frumosului unitar, stelar și totalitar. Acum, când divina cântare e cunoscută, când Zogar e în onvalescență după escapada cu pricina, când d. Alex. Rosetti­i stă la căpătâi ca o infirmieră devotată și îl consolează cu m­­­inite duioșii de mare seducător, ni se va pemmite să notăm câte eva... „Prima dragoste!“ Seara, sau noaptea idilei d’intâi, redusă a un scârbos duet cu câini, în care Fundația de Literatură învit­­ă tineretul că dragostea e mai bună CA PASATUL, și că te ia șa pe dinăuntru „saltul și lăsatul!“ Prima noapte de iubire, cântată de poeții tuturor vremuri­­or, vraja privirilor, jocul diafan de umbră și lumină, rezumate cum de „contimporaneitatea“, abjedtă și imbecilă, decăzută pen­­ru ea și imorală pentru societatea românească, la goana dronei ,e câini după o cățea estetizată... „Dumnezeu“, adus în acest amor câinesc, urlă în ochiul tâng al­ lui Zogar, dulăul d-lui Rosetti... Nu, așa ceva nu mai merge. Porcografia argheziană trece chiar ori­ce măsură. Barbarii literaturii, la ospiciu sau în casele de corecție... N. Georgescu Mâine : CANDORI-FURORI Versuri de TUDOR ARGHEZI și COCOȘ Astă seară se reprezintă la Teatrul Ligii Culturale “Gând”de acasă“ comedie in 3 acte de N. Iorga, cu Vasile Brezeanu in rolul titular. In vederea deschiderii stagiunii de iarnă se repetă supt su­pravegherea artistică a d-nei Maria Filotti, societară de onoare a Teatrului Național, care va interpreta și rolul principal. Zbor și cuib comedie în 3 acte de N. Iorga. ■ * ' I Mi »« —...... --'lira,,' Reprezentarea unei piese cla­sice dă prilejul, mai mult ca ori­când, regizorilor, de a-și arăta înțelegerea față de un text și de a-și primi in valoare contribuția personală artistică pentru înăl­țarea simbolică a spectacolului. In genere, marile realizări re­gizorale de la noi nu au fost în­tru totul determinate de un a­­port original.­ Criteriul obișnuit, care­ duce la prezentarea unui spectacol, este imitația. Dacă s’a obținut succes în străinătate cu o înscenare, indiferent a cărei piese, s’a scontat și la­ noi acelaș succes, determinat numai de co­pia materială a spectacolului. Teatrul lui Molière, a cărui va­loare rămâne bine înțeles în text, ca și teatrul clasic în ge­neral, neprezentând indicații de montare precise, a lăsat câmp liber fanteziei interpretării sce­nice și astfel, am putut admira, acum 12 ani o punere în scenă cu totul nouă, dar nu și original românească, a „Bolnavului închi­puit“, în stilul „comediei de­parte“. De astă dată „Avarul“ ne este înfățișat intr’o factură deosebi­tă, de înviorare și justificare a­­mănunțită a întregei acțiuni, în regia viguroasă și personală a d-lui I. Șahighian. Un asemenea spectacol e stă­pânit deopotrivă de duhul auto­rului ca și al regizorului, profund realist. De la începu­t, un aer de pri­menire domnește în clarificarea personagiilor și noua luminare a acțiunii capătă un simbol viu, profund uman, păstrând o în­țelegere a vieții, de toate zilele ce furnizează fapte tipice și ca­racterul dăltuit în nemurire. Acțiunea se petrece în decoru­rile diferite ale casei lui Harpa­l­gon, păstrându-se armonia uni­tății de timp, ca și de spațiu. Grădina, in care sfârcitul își­ are ascunsă comoara și formează centrul preocupărilor persona­giului central, determinând în­treaga acțiune, este pusă în pu­ternică lumină de iscusința regi­zorului. Scena turnantă a fost astfel folosită la maximum, realizând o adevărată minune prin reda­rea cataclismului ce se petrece in sufletul avarului în clipa je­fuirii. I D. Finteșteanu nn rolul princi­pal a dovedit, așa cum trebuia, impresionante resurse de dramă și toți ceilalți interpreți, dintre care trebuie menționat special d. N. Atanasiu, au conlucrat cu mult succes pentru realizarea a­­proape perfectă a viziunii regi­zorale. „Avarul“, așa cum s’a repre­zentat de astă dată la Teatrul­­ Național, este un spectacol da­torit deopotrivă autorului ca și a regizorului, și acest fapt consti­­tue cel mai mare elogiu ce se poate aduce d-lui I. Șahighian. Titus Nicolau­ Cronica teatrală Teatrul Național. „Avarul“ de Möllere — In regia d-lui Ion Șahighian —

Next