Neamul Românesc, octombrie 1936 (Anul 31, nr. 212-236)
1936-10-01 / nr. 212
Ní. 212 Anul XXXI ®a» țw*t*a In «ornam *mS«arm ystotâm Bis, 6-1* P. T. %. Mo, H9MB/9S8. DIRECTOR POLITIC N. IORGA ZIARUL PARTIDULUI NAȚIONALIST-DEMOCRAT REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 101 j Octombrie 19S6 *Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) ■ A: f Pe an, an 600 Lei. Pe șase luni 300 lei I BUCUREȘTI (I) “ ABONAMENTE 1 an Pentru autorități si instituțiuni 1000 tei Telefon 5.70.88 I in străinătate •• Pe un an, 1200 tei; pe sase vini, 600 t*»8 DIRECTOR N, GEORGESCU 2 sărbătorire O frumoasă sărbătorire s'a pus la cale de un comitet numeros, format din oameni de vază ai țării, profesori, militari, clerici și intelectuali de toate categoriile, prezidați de I.P.S. Patriarh. Prin această largă manifestație de simpatie, la care și-au trimis adeziunile un impresionant, număr de persoane, este vorba să fie sărbătorit de Stelian Popescu, directorul ziarului Universul. Prilejul a fost găsit destul de nimerit prin împlinirea celor douăzeci de ani de când actualul director conduce marele cotidian românesc. ■ t Desigur, rolul unui astfel de ziar în crearea opiniei publice și stimularea sentimentelor nobile, a patriotismului și credinței religioase înainte de toate, e considerabil și d. Stelian Popescu, cu înțelegerea și posibilitatea d-sale în acest loc de frunte, a făcut tot ce i-a stat în putință. Nu rare au fost marile campanii puse în slujba idealurilor supreme naționale și izbânda, fie că a fost vorba de doborîrea piedicilor sau de crearea unor realități temeinice, i s-a arătat întotdeauna strălucită. O asemenea activitate a cărei importanță trece de marginile obișnuite ale unei prese efemere, trebuie să se confunde cu însăși mersul ascendent al istoriei și să caracterizeze o întreagă epocă. Aspirațiile, valoarea și aptitudinile specifice, cu calitățile și defectele unei societăți care își află oglinda în scrisul zilnic, formează vastul material brut al spiritualității vremii pe care un mare cotidian o îndrumează, punându-se în slujba unor anumite năzuințe. D. Stelian Popescu a știut, timp de douăzeci de ani, să activeze în așa chip, încât astăzi sărbătorirea, ce se plănuește, să vorbească prin ea însăși de importanța și laudele care i se cuvin. Cine va mai întrebuința manualul Am anunțat aici, zilele trecute, cu îndreptățită satisfacție, hoterirea d-lui dr. C. Angelescu, ministrul școalelor de a porni o drastică și largă acțiune de purificare a învățământului, infectat de pornografiile argheziene, recomandate de manualul d-lor Rosetti și Byk. Vestea că o comisiune specială a fost însărcinată cu cercetările în această direcție, sub autoritatea ministrului instrucției, întărește mai mult convingerea tuturor, că tendințele de pervertire morală a tinerelor generații se vor izbi de indignarea unanimă și sancțiunile ce se vor lua, vor fi fără nici o cruțare. Acțiunea noastră paralelă de demascare a dascălilor ce vor îndrăzni să știai puse în manile școlarilor cartea înfierată de bunul simț și sănătatea morală, a fost primită cu entuziasmul ce se poate închipui. In lupta de îndreptare și apărare a spiritualității tinerelor generații, trebue să colaboreze întreaga societate. încă odată, facem călduros apel la toți acei cari vor afla că în vre-o școală din țară s'ar fi recomandat, de inconștiența vre-unui educator rătăcit, literatura de infecție și imoralitate patronată de d-nii Rosetti și Byk și că unii școlari ar învăța după cartea acestor autori ce trebuie izgoniți definitiv din învățământ, pentru salvarea sufletului fraged al țării. Nu ne îndoim de izbânda care se va arăta deplină, acolo unde domnește sănătatea și dreapta valorificare a frumuseții morale. Liber e oricine să citească proza ce poftește și poesia ce-i place; să o pună și pe una și pe cealaltă sub ochii copiilor săi; să o elogieze cât îi trage inima; și dacă crede convenabil să o reciteze în familia proprie. Dar pentru morala publică este imperios necesar să ducem la bun sfârșit opera de desinfecție sufletească a literaturei. Avem cu noi tot ce e sănătate morală și conștiință românească pentru ca să credem în izbânda acțiunii noastre. Mitop de Batjocorire a lui Eminescu: ,,Mite** In aceiaș banalitate și exasperantă vulgaritate, înainte de „Bălăuca“, d. Lovinescu, cel care pretindea un scaun la Academie, bălăcise chipul lui Eminescu și în „Mite“. Admirator al paraziților cântați de arghezul măscărilor ridicate de cenaclul degustătorilor esteți prezidați de d-sa, la rangul de subtilă și nobilă artă, d. Lovinescu a mers până acolo încât, pe lângă terfelirea prin bordeie și înspăimântătoare promiscuitate, s’a simțit dator să-l prezinte pe Eminescu plin și de insecte. Se arată umilit în mijlocul unei lumi destul de cunoscute, care n’ar fi fost niciodată capabilă de gesturi atât de crude ca acelea pe care autorul, cu o desăvârșită neînțelegere și lipsă de talent, le descrie cu voluptate în pagini de senzație ce închid expresia celei mai josnice literaturi: „Fără să vadă pe nimeni în jur, Eminescu își încheie invectiva : — Să ne amenințe, că doar n’o să ne aplecăm urechea la ei, când e la mijloc siguranța noastră ; nu ne speriem noi de campaniile presei internaționale, nici de declamațiile oratorilor idealiști; nu ne speriem nici de cozile de topor ce ar putea găsi chiar printre noi, când e vorba să ne curățim neamul de paraziți.După cum se vede, Eminescu își ține „INVECTIVA“ (?!) și vorbește cu orice agent electoral, la răspântii. (N. R.). „Ar fi continuat, dar roș, congestionat, iritat, ca și cum ar fi văzut o aluzie la dânsul, amenințător chiar, Carp se apropie de poet sub policandru, unde se afla, își înțepeni monoclul în ochi și cată la el, o secundă, două, mai multe și tot mai încordat; urmărindu-l, ochii tuturor se îndreptară pe linia razei lui vizuale ațintită spre gulerul hainei poetului care, în așteptarea unei izbucniri, rămase mirat de suspendarea vorbei și încordarea privirilor, și, sub protecția atenției obștești, cătă și dânsul spre gulerul hainei, în timp ce, întorcându-i spatele, Carp îi zvârli trufaș în obraz . — Dacă e vorba de paraziți, sunt alți paraziți mai primejdioș decât Evreii. Dedesuptul gulerului ieșise în adevăr, afară și se plimbla acum domol și tacticos pe fața lui exterioară— o ploșniță. Poetul o văzu... se însenină și calm, în chipul cel mai firesc, făcu vânt cu degetul, insectei de pe guler pe covorul persan al odăii“... („MITE“, pag. 94—95) Tăvălind în umilință și minciună, denaturând și înjosind figura celui mai mare poet al neamului, prin proza murdară încuibată de paraziți și infecție argheziană, astfel înțelege PROFESORUL Lovinescu, aspirantul academician, să îndrumeze tineretul și școlărimea, să dea lecții de literatură noilor generații. Vom arăta, pe rând, cu tot desgustul și revolta ce o stârnesc intens, pasagiile pornografice ale acestui faimos tip, pe care o ne- permisă și complice indulgență critică l-a trecut cu vederea. Și o facem cu durere, numai pentru triumful luptei de purificare morală și instaurare a bunului simț în scrisul românesc... Proverst arab învățatul cel rău se bucură batjocorind pe învățații denaintea lui și-i pare rău că mai trăiesc alții în vremea sa. („Din revista „Cuget Clar“) Ceva mai multă prudență Numai cine nu călătorește în străinătate sau trece pe acolo cu ochii închiși nu-și dă samă de situația pe care ni-au creat-o în țeri de care atîrnă soarta lumii anumite imprudențe la limbă ori gesturi nesocotite. Intr'o vreme așa de grea ca aceasta de acuma, cînd atîta ură gîlgîie, gata să se arunce, cînd nimeni nu poate să prevadă, în bine sau în rău, ce e să se întîmple mîni, multe lucruri e mai bine să ne facem a ou le vedea și auzi și multe trebuie să ni le impunem nouă, peste orice jigniri, ca să nu facem jocul acelor cari nu doresc nimic mai mult decît căderea și, dacă se poate, distrugerea noastră. Se profită de către dușmanii pe cari-i avem din belșug de nervositatea unora dintre ai noștri pentru a le juca înainte tot felul de mantii roșii ca să se arunce încotro-i așteaptă sabia gata de a lovi. Și în particular măsura e recomandabilă în tot ce se manifestă. Cu atît mai mult cînd e vorba de oamenii publici. Și nu numai cei de la guvern, dar și aceia cari declară că au dreptul de a guverna, că sînt pe pragul venirii la putere. Altfel, în loc să nu asigurăm și stima protivnicilor pierdem și la prietenii cei mai firești și, adaug, cei mai folositori, o situație pe care mai multe generații s'au trudit să ni-o cîștige. Și e păcat! N. IOEGA fiöerarea Spaniei punea insăși Intrarea intr’adevăr triumfală a generalului victorios Franco in Toledo .otărăște, de pe acum, de partea cuiva biruința finală, în războiul intern dintre comuniștii și naționaliștii spanioli. Prin ala sul autorizat al șefului guvernamental al acestora, un bătrân și încercat general, ei au cerut să nu mai fe denumiți în presa străină „rebeli“, ci naționaliști, precum sunt in realitate. Totuși, o parte din presa României, nu încetează de a le da calificativul menit a atrage asupra lor ura și disprețul. Ziarele care specifică trupele liberatoare tot de rebele se așează singure în lagărul comunist, dornic să vadă vărsându-se la nesfârșit sângele nevinovat al unui popor creștin și din rasa noastră. Dar împotriva dorinței comuniștilor de la fața locului și a sovietizanților străini dela noi, drama iberică e pe sfârșite, în curând, poporul frate de la extremitatea Europei va răsufla liniștit. Președintele însuși al nefericitei republici spaniole, Asana, odată căzut Toledo, își dă seama că rezistența guvernamentală la Madrid, pe străzile căruia s-au săpat tranșee, este de prisos, și, în consecință, s’a declarat pentru predarea capitalei. Că un guvern, care deține puterea fără să fie emanația națiunii, ci a unor cete care-și apară numai pielea, vor opune rezistență la cucerirea capitalei, faptul acesta nu va schimba câtuși de puțin finalul mântuitor, cel mult va îngroșa cimitirul victimelor care umplu inima de bucurie bestiilor roșii. Și odată armata ajunsă la capătul întregei operații, Spania, mântuită prin ea însăși, va renaște pe locurile unde au fumegat rugurile, va spulbera infama legendă, de obârșie germanică, privitor la decăderea ei și indirect a rasei latine, și, pe deasupra, va înscrie un mare capitol in istoria europeană în contra revoluției, care, pas de pas, răpune, datorită vitalității nesecate a acestei rase, revoluția comunistă,. Una dintre figurile cele mai caracteristice de mare învățat din primul sfert al veacului al XX-lea, niște aceea a lui P. Duhem Opera sa științifică se întinde în trei domenii, principale: fizica matematică, filosofia științifică și istoria științei. In fizica matematică, P. Duhem a urmărit idealul unei explicări unitare a diferentelor clase de fenomene. Pentru aceasta, P. Duhem a creat o noțiune nouă: potențialul termodinamic, (derivată din potențialul lui Lagrange, care a servit acum un veac la condensarea întregei mecanice în câteva ecuații). Expunerea aceasta energetistă, este abstractă dar prezintă avantajul unei sistematizări unitare. Pornind de la aceleași idei, Duhem a introdus — după Gibbs— simbolismul matematic și în chimie, creând o mecanică chimică. In filosofia științifică, Duhem ne-a lăsat o carte fundamentală, despre teoria fizică, în care discută valoarea obiectivă a oricărei cercetări științifice, precum și rostul sistematizărilor în diverse teorii. Ideea de bază a gândirei lui P. Duhem este că, toată știința umană este în vecinică mișcare, susceptibilă de o nesfârșită perfecționare. O „teorie științifică” este o treaptă în mersul înainte spre lumină. Ea este utilă pentru că rezuma starea cunoștințelor la un moment dat, dar — fatal — ea trebue să fie depășită. Totuși, în fiecare teorie nouă se găsesc rezonanțe ale tuturor teoriilor precedente, care trăesc astfel, prin reziduuri imperceptibile, în noua sistematizare. Acest joc de infinită perfectibilitate a științei umane este, după Duhem, cea mai mare mâniguere ,a omenirei gânditoare. Opera de istorie a științei a lui P. Duhem a fost o adevărată revelație. O întreagă epocă a fost reînoiită grație muncei de benedictin a lui. Era aproape banal ca fiecare să repete clișeul ignoranței științifice a evului mediu. P. Duhem a rupt tradiția acestor judecăți superficiale. Prin scoaterea la lumină a numeroase texte de cursuri uitate de la Sorbona și de aiurea, el ne-a prezentat o lume nouă, care ajunsese numai prin puterea raționamentului să descopere fapte matematice, redescoperite apoi cu cincișase veacuri mai târziu. Din acest punct de vedere, monumentala operă a lui P. Duchem Le Systeme du monde (plănuită în douăsprezece volume, dar din care nu s’au publicat decât cinci, din cauza morței autorului) este un izvor neprețuit de informații asupra științei evului mediu. Duhem ne face să retrăim sforțările unui Buridan, sau Gregoire de Rimine, să înțelegem noutatea lui Roger Bacon, să descoperim în Nicolae Oresme, episcop de Lisieux, un precursor al lui Copernic. Școala nominalistă pariziană din veacurile XIII-XIV ne apare astfel, ca un inel necesar în evoluția științei. Fără perfecționarea raționamentului deductiv, pe care o datorim scolasticei, atâta de hulită de neștiința noastră, nu se poate explica înflorirea științifică a veacului XVI-lea și apariția lui Galilei. „Le ..Systeme du monde" este o operă cu care se poate mândri istoria științei, . Și totuși, vitregia, vreri șarililir , face ca următoarele patru volume, (VI—IX) lăsate in manuscris gata de tipar de Duhem să fii obligat, să se obligate sâ aștepte de 180 m lumina tiparului. E o pagubă, o dezolare și o rușine pentru zilele de azi. Afară de această sinteză extraordinară, opera de istorie a științei lui P. Duhem mai cuprinde și alte lucrări fundamentale. Trei volume despre Leonardo da Vinci re prezintă latura științifică a neîntrecutului pictor al Cinei. In lungul explicărilor lui Duhem, se înțelege cu câtă greutate omenirea a ajuns la clarificarea conceptului de infinit,elementul fundamental al științei moderne). Leonardo da Vinci e un precursor ilustru, al lui Galileo în crearea mecanicei moderne. Uitarea care s’a așternut, timp de veacuri asupra operei lui mecanice, se șterge în fața textelor comentate de Duhem. Adăugăm încă cele două volume despre „Originile staticei”, care figurează printre primele lucrări de istoria științei ale lui Duhem. De fapt, autorul a fost condus spre cercetările istorice din nevoia de-ași lămuri f Stațiunea teoriilor fizice în general și a ipotezelor sale, în particular. „Evoluție a mecanicei” și o Teorie fizică de la Platou la Galileu” sunt lucrări preliminare pentru Systeme du monde. In fine, in timpul răsboiului, în ajunul morței sale, Duhem a dat două volume vibrante de patriotism: „știința germană” și „Chimia, este ea o știință franceză?”.Această operă imensă implică însușiri excepționale și o putere de muncă neobicinuită. De fapt Duhem era un umanist desăvârșit, posedând la perfecție limbile latină și greacă. El avea un dar literar cu totul remarcabil, ceea ce făcuse pe profesorii lui să-l destineze secției literare a Școlalei Normale Superioare. Iar, în ceea ce privește munca ce depunea, e destul de amintit că Duhem era obligat să-și copieze manuscrisele medievale pe care urma să le comenteze și inter Urmare în pag. SS aî Scrisori din Paris Viata unui savant francez: P. Duhem •■ [UNK]**,«*■*" de PETRE SERGESCU Fiecare organ cu sudoarea lui. Dar și fiecare sudoare cu mirosul ei. O misiune arheologică daneză în titomâni. De câteva zile se află în țară, cu scopul de a studia monumentele noastre romane și bizantine, o misiune arheologică daneză compusă din d. Ejnar Dyggve, arhitect-arheolog, d-na Dyggve, de asemeni arhitectă și d. William Norpin, filolog clasic, profesor la universitatea din Copenhaga. Misiunea daneză, care vine din Iugoslavia și Bulgaria, se va opri la noi în țară până în a doua jumătate a lunii Octombrie. In acest timp va căuta să viziteze in special antichitățile greco-romane și bizantine din Dobrogea. D. Corvin se interesează mai ales de influențele culturii bizantine asupra poporului nostru în vederea unei lucrări pe care o pregătește despre începuturile culturale ale Europei de Sud-Est. Cu prilejul trecerii d-sale prin România, ă. Ejnar Dyggve va ține câte o conferință la universitățile din București și Cluj, în limba franceză, cu proecțiuni, despre „Heroonul din Kalydon, un monument funerar elenistic din Etolia“. Având în vedere personalitățile eminente care o compun, misiunea aceasta e menită, după prelegerile d-lui prof. N. Iorga la universitatea din Copenhaga și după activitatea distinșilor filologi danez Sandfeld și Brendal cu privire la România, să contribue în chip efectiv la strângerea legăturilor intelectuale româno-daneze. *** f*i *— V iT irf*iin—i*i*~ V Vi'ir»<r«i—nrh*ir.^,ii—Timer r>if*>n«~ii«<•»>■ «n—rxin > Tudor Argheri ■ VA TREBUI GĂSIT UN SISTEM, — POATE FISCAL — PRIN CARE SA SE ÎNCURAJEZE PÂNĂ LA EXTREM, PRIN CARE SA PUTEM „DEGREVA", CARTEA BUNĂ, IAR PE DE ALTĂ PARTE SA PUTEM PUNE BARIERE, ÎNCĂRCÂND-O CU IMPOZITE, CĂRȚEI PROASTE. M. S. REGELE CAROL II davrele în literatură „Zogar“ este, cum am arătat, un poem câinesc adoptat propriu motu de d.PROFESOR UNIVERSITAR Alexandru Rosetti, tipărit de d-sa ca să pălmuiască bunul simț elementar... Ba, ca să-i dea și unele nuanțe de amor astral, a oferit ediției acesteia, o duioasă copertă în „mauve“. Rețineam din substanțialele evocări ale autorului, două ...Ele i se adresează câinelui ajuns prim-amorez în mahala, căruia bardul descompus îi declamă la ureche acordurile subtile ale primei nopți de dragoste, de dragoste a Laurei Zogar... E vorba bine înțeles și de respectiva dulcinee, ale cărei aventuri le înregistrează cu o bucurie sadică și le trimete la tipar d. Alex. Rosetti, profesor universitar... • „PRIMA DRAGOSTE“ are următorul cuprins: „Cățeaua știe care umblă prin vecini cu steaua dragostei asprită’n mărăcini ți-a pus pe ochi de eri un sbor și-o apă în care când se ’neacă aripa, când scapă, de te-a cuprins și ’n somn și în trezie un geamăt îndulcit și-o țeapă vie (?) Azi când ți-am strâns în palmă botul s’a turburat fântâna ochilor cu totul, și-ai scheunat șoptii ca o pădure (?) cu junghiul în grumaz cât o secure. (?) Ce zumzet liniștea de,-amiază o ’ndoac și ce, aromă de viespar o laie? (?) s’aud pe-afară labe de nălucă (?) și ele-ți calcă ’n inimă și te usucă. Te du, Zogar, hai, labele și gândul să nu-și întreacă biruite rândul, dar seama ia cățelei din vecini să nu-ți jupone dragostea’n ciulini. ................................................................................ • • • * „Când te-ai întors Zogar, ți-aduei aminte, mi-ai spus cu ochiul tău fierbinte CA DRAGOSTE A I MAI BUNA CA PASA TU, TE IA DINUNTRU SALTUL ȘI LĂSATUL NUMAI CAT SIMȚI CUM VINE, CUM SE SUE, CĂDELNIȚÂND, AROMA COZII SUE. Mi-ai spus că dragostea e când blestem când prea cântat prin sânge vicleem (?) (voiai să-mi dai de știre, mie poate, că ai găsit un cer cu poame, frate, (?) nu știi, de mult, că m’a durut pe ochi un cântec ce l-am stins cu ’n dedeochi?) mi-ai spus citi. ’n fundul veșted de ogradă cățeaua a smuls din tine ca o pradă, (?) stea după sfera din prea feritul cer ce s’a aprins și ție, făclier, (?) Ei vezi, de aceia te-am lăsat să scuturi pomul dragostei in sânge. (?) un ochi să guste duda cu păcat (?) IAR DUMNEZEU LA URLE ’N CELALALT CÂND PLÂNGE Nu am întrerupt versul întraripat din „Prima dragoste“ al adolescentului poet d. Pogan... Evident, d. Cioculescu sau alți isteți de sens interzis ar fi considerat comentariile mele, ca tot atâtea sacrilegii împotriva frumosului unitar, stelar și totalitar. Acum, când divina cântare e cunoscută, când Zogar e în onvalescență după escapada cu pricina, când d. Alex. Rosettii stă la căpătâi ca o infirmieră devotată și îl consolează cu minite duioșii de mare seducător, ni se va pemmite să notăm câte eva... „Prima dragoste!“ Seara, sau noaptea idilei d’intâi, redusă a un scârbos duet cu câini, în care Fundația de Literatură învită tineretul că dragostea e mai bună CA PASATUL, și că te ia șa pe dinăuntru „saltul și lăsatul!“ Prima noapte de iubire, cântată de poeții tuturor vremurior, vraja privirilor, jocul diafan de umbră și lumină, rezumate cum de „contimporaneitatea“, abjedtă și imbecilă, decăzută penru ea și imorală pentru societatea românească, la goana dronei ,e câini după o cățea estetizată... „Dumnezeu“, adus în acest amor câinesc, urlă în ochiul tâng al lui Zogar, dulăul d-lui Rosetti... Nu, așa ceva nu mai merge. Porcografia argheziană trece chiar orice măsură. Barbarii literaturii, la ospiciu sau în casele de corecție... N. Georgescu Mâine : CANDORI-FURORI Versuri de TUDOR ARGHEZI și COCOȘ Astă seară se reprezintă la Teatrul Ligii Culturale “Gând”de acasă“ comedie in 3 acte de N. Iorga, cu Vasile Brezeanu in rolul titular. In vederea deschiderii stagiunii de iarnă se repetă supt supravegherea artistică a d-nei Maria Filotti, societară de onoare a Teatrului Național, care va interpreta și rolul principal. Zbor și cuib comedie în 3 acte de N. Iorga. ■ * ' I Mi »« —...... --'lira,,' Reprezentarea unei piese clasice dă prilejul, mai mult ca oricând, regizorilor, de a-și arăta înțelegerea față de un text și de a-și primi in valoare contribuția personală artistică pentru înălțarea simbolică a spectacolului. In genere, marile realizări regizorale de la noi nu au fost întru totul determinate de un aport original. Criteriul obișnuit, care duce la prezentarea unui spectacol, este imitația. Dacă s’a obținut succes în străinătate cu o înscenare, indiferent a cărei piese, s’a scontat și la noi acelaș succes, determinat numai de copia materială a spectacolului. Teatrul lui Molière, a cărui valoare rămâne bine înțeles în text, ca și teatrul clasic în general, neprezentând indicații de montare precise, a lăsat câmp liber fanteziei interpretării scenice și astfel, am putut admira, acum 12 ani o punere în scenă cu totul nouă, dar nu și original românească, a „Bolnavului închipuit“, în stilul „comediei departe“. De astă dată „Avarul“ ne este înfățișat intr’o factură deosebită, de înviorare și justificare amănunțită a întregei acțiuni, în regia viguroasă și personală a d-lui I. Șahighian. Un asemenea spectacol e stăpânit deopotrivă de duhul autorului ca și al regizorului, profund realist. De la început, un aer de primenire domnește în clarificarea personagiilor și noua luminare a acțiunii capătă un simbol viu, profund uman, păstrând o înțelegere a vieții, de toate zilele ce furnizează fapte tipice și caracterul dăltuit în nemurire. Acțiunea se petrece în decorurile diferite ale casei lui Harpalgon, păstrându-se armonia unității de timp, ca și de spațiu. Grădina, in care sfârcitul își are ascunsă comoara și formează centrul preocupărilor personagiului central, determinând întreaga acțiune, este pusă în puternică lumină de iscusința regizorului. Scena turnantă a fost astfel folosită la maximum, realizând o adevărată minune prin redarea cataclismului ce se petrece in sufletul avarului în clipa jefuirii. I D. Finteșteanu nn rolul principal a dovedit, așa cum trebuia, impresionante resurse de dramă și toți ceilalți interpreți, dintre care trebuie menționat special d. N. Atanasiu, au conlucrat cu mult succes pentru realizarea aproape perfectă a viziunii regizorale. „Avarul“, așa cum s’a reprezentat de astă dată la Teatrul Național, este un spectacol datorit deopotrivă autorului ca și a regizorului, și acest fapt constitue cel mai mare elogiu ce se poate aduce d-lui I. Șahighian. Titus Nicolau Cronica teatrală Teatrul Național. „Avarul“ de Möllere — In regia d-lui Ion Șahighian —