Neamul Românesc, iulie 1937 (Anul 32, nr. 139-164)

1937-07-01 / nr. 139

^ id XXXII Nr. 139 f Texa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-rale P. T. T. No. 155038/933. DIAEUL PARTIDULUI NAȚIONALIST*DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC * REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Joi 1 iulie 1937 C ^ DIRECTOR I Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) a ■ A& u­te «•ap 600 a­­ Pe șase luni a0to Lei n. georgesco ■ No IOI@Â BUCUREȘTI (I) ^ “"© R ABONAMENTE Pentru autoritătii »I­­nstituțiani IOPO^Lei _________ Telefon 3.70.88 » in străinătate ! Pe un an, 1200 &et; pe șase luni, 600 te» Pilda unei generații Ce este cu generația noastră ? Ea a dus lupta pentru unirea tuturor românilor cu mintea și cu sufletul și azi avem România . Mare. ! _ Ne mândrim că am participat la această mare operă și am­­iVoi să știm care sunt acele generații ce ne-ar putea imputa ceva?' Să aibă puțintică răbdare, să înjghebe ceva cu mintea și su­­­fletul, după cum am făcut noi, apoi să vorbească. , Exprim recunoștința mea d-lui prof. Iorga și apelez la d-sa, care se mișcă în sferele înalte, ca așa precum a făcut până acum­ călăuzindu-ne pe drumul drept, să continue a îndruma nația ro­mâneasca, îmbogățind-o cu darurile sale. I D. prof. Iorga este cel mai mare învățat, nu al­ României, ci al lumii întregi. ^ Eu zic generațiilor ce ne discută: Cu ce vă prezentați voi ? Mi. j Să se manifesteze prin talente, gânduri curate și rodnice.1 . Nu admitem să se ridice numai violența ca principiu și lipsa1 [Unei gândiri adevărate. I Toate manfestărle eu le datorez gândirii mele. Cu ea voi­­ fi mereu în luptă.­­ Dacă cineva din cei no­i va căuta să lupte împotriva noas­t­­tră, ne vom porni să le dăm o pildă de modul cum să se poarte. Apelăm la simțul lor de solidaritate să se unească cu cei bătrâni­ în ascultarea povețelor și urmarea energiilor lor. t A. C. CUZA I (La congresul „Ligii Culturale”) C­omemorarea lui Sorin, do șea și Crișan ." In cursul lunii August vor avea loc în Ardeal mari festivități naționale pentru comemorarea eroilor naționali Horia, Cloșca și Crișan. Aceste festivități vor fi onorate cu prezența M. S. Regelui și a membrilor guvernului. Urgia drumurilor noastre Starea drumurilor noastre re­prezintă expresiunea cea mai exactă a nepregătirei și a­ nepă­sării aduse de politicianism în dezlegarea celor mai vitale pro­bleme ale gospodăriei noastre naționale. Partidul Național Țărănesc are în istorie dreptul de a se intitu­la ca cel mai mare dezorganiza­tor al drumurilor, prin desființa­rea din motive demagogice a prestației. Un ministru național­­țărănist declara în Cameră că iar prefera să vadă ori și câte gropi pe șosele, decât pe țărani muncind la prestație ! Iată cum s’au distrus și se distrug și as­tăzi rosturile temeinice ale gos­podăriei Statului. De curând d. Mussolini a inau­gurat o măreață șosea dealungul coastelor Tripolitaniei, în lungi­­m­e de 1800 km. La fel la sfâr­șitul anului 1936 îin Germania s’au dat, după un an de lucru, în circulație mărețe autostarde în lungime totală de 1000 km., exe­cutate în timp de un an, având o lărgime de 24 m. La noi de câțiva ani se bate apa în piuă pentru câteva sute de km., de multe ori șubrede și în contin­uă reparație, contractate oneros prin intermediul multor oameni cari ,au condus și vor să mai conducă țara. Ca să avem drumuri bune se cer conducători vigilenți, și pe teren. Se cer condiții de trata­ment uman pentru inginerii care să se devoteze șoselelor Româ­niei. Se mai impune ceva: des­cotorosirea de politicianismul ca­re ucide inițiativele, care devas­tează pretutindeni. Capitaluri, se vor găsi pentru drumurile României. Avem în total aproximativ vre-o 120.000 km. de drumuri de toate felurile, dintre care a­­proximativ vre-o 14.000 km. se numesc „naționale“. Din acestea din urmă fac parte cele câteva sute de km., cu care se tot necă­ji este Administrația șoselelor noastre de câțiva ani, fără re­zultate deosebite. In primul rând șoselele nu sunt destul de largi, așa că într’un apropiat viitor, vor deveni insuficiente chiar da­că am presupune că ele sunt de o soliditate fără cusur — ceea ce nu este deloc cazul. Mai este nevoie de alte co­mentarii ? La Direcția Drumurilor s’ar ce­re astăzi oameni cu multă și va­riată practică inginerească și cu o deosebită cultură generală. S’ar mai cere de a găsi oameni cari prin activitatea și persona­litatea lor să reziste politicianis­mului afacerist. A te plimba dela Topoloveni până la Arsura pentru a satis­face azi pe unul mâine pe altul din oamenii politici, pentru a te menține în slujbă, desigur că nu este tot ceea ce se așteaptă deja activitatea unui conducător de Administrație a Drumurilor. Și tot așa, a ține oamenii la ușă, public și funcționari, ore întregi, fără a fi găsit timpul de a-i primi, pentru că uneori se rezolvă greoi hârtiuțele de pe masa de lucru, sau fiindcă îți convine a avea convorbiri cu cine știe ce politician pe care îl cultivi pentru vremuri grele, a batjocori trivial pe acei de care nu ai nevoie, a nu respecta drep­turile și demnitatea funcționari­lor lipsiți de proteccție politică; a te înconjura de o numeroasă cohortă de oameni care îți sea­mănă — desigur că nu este po­trivit cu vremurile de astăzi și nici cu nevoile care grabnic se așteaptă a fi rezolvite. ’Cine cunoaște trecutul ingi­neresc al țării va rămâne sur­prins în mod dureros de modul de selecționare al valorilor din ziua de astăzi. Fiindcă în defi­nitiv în domeniul inginerilor ni­mic nu poate recomanda mai bi­ne pe cineva decât calitatea lu­crărilor din trecutul său, pre­cum și cunoștințele sale genera­le. Degeaba bi­rocrația, degeaba papera scria, fie ea cât de promp­tă și de conștiincioasă. Să readucem în această vastă Administrație a Ministerului Lu­crărilor Publice, dinamismul și cunoștințele reale și cultura ge­nerală de cari se simte atât de mare nevoie în rezolvarea mari­lor probleme teehnice ale țării—, printre care în primul rând este aceia a drumurilor. NU SE POATE APUCA ROMÂNILOR ÎN PROPRIA LOR ȚARĂ NUMERUS NULLUS" ÎN UNELE DOMENII ALE ECONOMIEI NAJIO-5 $ G '' v VALEI? POP U­N RĂSPUNS Mi se adresează o scrisoare, ba chiar două, prin care un grup de doamne mă face pe mine răspunzător pentru că am cules dintr'un articol al d-lui Pamfil Șeicaru, știrea des­pre cutare discurs francez care s'ar fi ținut, la primirea Suveranului, de una din ele. La o scrisoare personală răspund personal, dar, dacă, înainte de a fi primit, ea trece în ziare, răspund prin ziar. O știre falsă se desmințește imediat. Eu așa fac. Cînd ziarul e așa de cetit și de im­portant cum e Clareutul, cu atît mai mult. Deci d-lui Șeicaru trebuie să i se scrie, arătîndu­­se că n'a fost un discurs, ci o conversație și că doamna de care e vorba reprezintă o no­bilă moștenire. Dacă i se­ răspundea, directorului „Curentului", n'aș fi scris articolul mieu. In scrisoarea din ziare mi se arată ce au făcut doamnele românce în trecut: am tă­găduit-o vre­ odată ? Dar au făcut, multe din ele și mai toate în unele momente, greșeala de a crede că un popor în relațiile sale interne se poate folosi de altă limbă decit de a lui Să nu se încerce o diversiune, vorbind de cutare limbă, de cutare alianță. Nu ! In­tre ei Românii vorbesc românește, cum Francesii între ei nu vorbesc englezește și nici En­­glesii franțuzește. ,­­ Nu m'am sfiit s'o spun înaintea unei întregi societăți ațîțate meșteșugit contra mea, cînd eram un profesor tînăr; la vrîsta și în rostul de azi pot nu numai s’o spun, dar s'o im­pun. Oricării clase după meritul ei, dar jos castele, de orice categorie ! N. IORGA Pentru Statuia lui Eminescu WWWWWWWWWwWvWWWWW . Odată strânsă suma necesară pentru­ crângul, casa și bise­rica din Ipotești, prisosul din banii adunați, trebue să folosească­­­ J­ fond inițial, la ridicarea statuei lui Eminescu în București. Gândul de a crea această statuie plutește de multă vreme în aer. Toți admiratorii genialului poet român doresc să-i vadă ,în Capitală, imaginea statuară. I Începutul de a înfăptui acest vis al tuturora pleacă deia d. I­­.profesor N. Iorga, care, ca totdeauna, se găsește și de rândul i acesta în fruntea realizărilor naționale. I. Această generație, care a întins România de la Nistru până la Tisa și a coborât doctrina naționalistă în realitățile vieței imediate, a fost mai aproape ca oricare alta, de inima și mintea lui Eminescu. Să măltăm zeului poetic al românismului monument de rpid­ă în Metropola României Întregite ! Continuăm a publica numele subscriitorilor: HA DIN URMA 556.313 Lei Casa Autonomă a Mono- Holf Brartdsch, Bucu­­polurilor (C.A.M.) 10.000 „ e'f'I • un I. ” Elevii clasei Vll­a Liceul pleva clasei Vll­a Liceul I comercial „Dr. Ange- U*eSe­le Ferdinand , ] lescu” Râmnicul-Sărat, Ramnicul-Sarat prin co­r prin colegul lor Nicolau legul lor Cristea Stan 150 „ I Dan 100 „ Total general 566.763 Lei lașicei noul Congresul anual al Ligei Cul­turale, s’a ținut la Iași într’o a­­patie care, departe de a oglindi, o anumită atitudine față de li­­giști, traduce starea de plâns în care se găsește pătura condu­cătoare a Moldovei. S’a observat în timpul desba­­terilor lipsa autorităților locale, a studențimii, a tineretului șco­lar, care ar fi trebuit să fie lân­gă congresiști. E drept că atâ­ția profesori au luat parte la lucrările congresului, unii spo­­rindu-și deja masa biuroului luminile lor, dar nu s-a văzut grija organelor didactice admi­nistrative de a trezi în tineret interes pentru scopurile înalte ale Ligei. Intr’această atmosferă, profe­sorul Iorga, care a reliefat-o în repetate rânduri, a aruncat cu­­­­vântul cel nou menit a mântui Moldova în ceasul al unspreze­­celea. Va trebui să treacă puțin cet timp pentru ca el să fie înțeles pe deplin, adică nu ca material de deșarte discuții pe la colțu­rile străzilor, prin cluburi și fa­milii, ci ca programul de lucru al unor realizări imediate, fără amânare. Iașii ori se clădesc din nou și din­­ temelie, ori se afundă cu totul în marasmul vieței asiati­ce în care agonisează. Dilema aceasta tragică: înăl­țare sau prăbușire complectă, profesorul Iorga a pus-o înain­tea ochilor împrenjeniți ai ie­șenilor și ai tuturor Moldoveni­lor. Căci nu numai la Iași, ci o­­rașul românesc e de refăcut în tot locul pe unde ai noștri au pierdut pământul, lăsându-l să — ------- * ---­cadă în stăpânirea puhoiului de străini năvălitori. La un moment dat profeso­rul Iorga, privind ascultătorii din sala Teatrului Național, li s’a adresat cu aceste cuvinte de desmeticire: — Să nu se creadă că Liga Culturală se dedă la joacă! Cine crede că noi ne jucăm se înșeală. A fost aceasta chemarea la realitate, și pentru mic și pen­tru mare , că ilustra societate, care a câștigat bătălia înfăptui­rii unității naționale, înțelege să traducă deasemeni în fapte și planul de a ridica Iașii cei noui. Până când se va vedea pus în clădiri pe teren, acest program constitue crezul naționalismu­lui celui mai temeinic care s’a rostit la noi. - -­­urTtf-mrin ^Tnjr-r-rrM~li(­---r~ n •° TP‘r*~ Congresul Ligii /WWWWWWII in­ Iași — Conferința d-lui profesor 74. Iorga la co­memorarea lui Petre Liciu — Ziua II-a si a 111-a. Discuțiile asupra protediei imora­lității* Excursiile• Solemnitatea împărțirii premiilor: închiderea congresului Ir-i*s In ședința de după amiază, a congresului Ligii Culturale, Du­minică, s’au ridicat următoarele vehemente proteste împotriva li­tera­turii pornografice: D. prof. PAN VIZIRESCU. des­­voltă amănunțit problema litera­turii imorale. Toate aspectele de viață ale noastre sunt deficitare. Momentul actual este un mo­ment tragic din punct de vedere al formei, al sentimentelor nepri­hănite. Se propune o acțiune de demascare a tuturor scriitorilor pornograficii in conferințe publi­ce. Ca acțiune practică editorii contribue la răspândirea otrăvei. Ei trebue să fie obligați să nu dea la iveală orice scriere. D. prof. GH. OBREJA-Iași spu­ne că congresul Ligii­­ Culturale este un eveniment­ istoric. Ziua de astăzi reprezintă o pagină deosebită pentru problemele mari cari se discută pentru soluțiunile practice ce se iau. Spiritualitatea românească este amenințată de o literatură murdară și pornogra­fică, precum și de unele manuale didactice. Cere să se ia hotărâri imediate contra literaturii care nu cores­punde sentimentelor populației m­animie. Pr. VALERIU IORDACHES­CU își exprimă indignarea ce o are împotriva tentativei celei mai primejdioase care s-a abă­tut asupra sufletului românesc. Atacurile ce se dau sunt sub forma perfidiei poleite, sub di­ferite formule de așa zisă liber­­tate în artă. Are dreptul un popor să-și păstreze demnitatea sufletului său, că noi știm că la unele a­­rcimale se respectă anumite ba­riere ? Știu perfidia acelora cari spun că frumusețea și estetica, au nevoe de licențe morale. Nu există mai mare scandal ca acela care se produce cu li­teratura și cinematograful. Ce viitor se poate prevede acestui popor, când se creiază o atmos­feră atât de otrăvitoare ? Liga Culturală se asociază de­­săvârșit la opera întreprinsă. Primul interesat în această chestiune este biserica. Sf. Sinod are datoria să in­­tervie cu solidaritate, dispu­nând ca preoții să fie factori de luminare ai poporului și în a­­ceastă direcțiune nu e o atitu­dine de agramat a susține ca frumosul înseamnă moral prin excelentă. S’a trecut apoi la alegerea noi­lor membri și a cenzorilor. A fost ales membru în comi­tetul central al Ligii Culturale d. N. Georgescu-Cocoș, directorul ziarului „Neamul Românesc" pentru lupta întreprinsă cu a­ Duminică seara s’a făcut, la teatrul Național, în cadrul unei grandioase solemnități, comemo­rarea lui Petre Liciu, deja moar. D. prof. IORGA a ținut o inte­resantă conferință vorbind des­pre. ..Artistul Petre Liciu“ pe care o vom publica in întregime în­tr’un număr viitor. D-sa a spus, în rezumat, următoarele: După cele petrecute în cele două ședințe ale congresului, credeam că Iașii nu mai aveau locuitori. Am fost rugat să vorbesc de un prieten pe care l-am iubit mult. Mi-e greu să vorbesc de tovarășul de școală Petre Liciu, și de naționalismul pe care-l practica acesta și care era mult superior celui de astăzi. Era o luptă culturală, de unde plecau idei politice. Odată căzut, nu poți face decât să culegi, din ceea ce știu toți, ce se poate spune, ca să-l cunoașteți mai bine și dv. Nu se face negoț din teatru, după cum încearcă unii. Tineretul, ostașii din cazarmi, tre­­buesc duși la teatrul statului, după cum în antichitate era o datină, ca publicul să vină la teatru, spre a învăța lucrurile bune ce se impu­neau să fie cunoscute de orice ce­tățean. Să nu se cheltuiască bani în za­dar iar teatrul să constituie școala de îmde să se predea lecții de mo­rală și de poezie. Petre Liciu a fost un artist in a­­devăratul înțeles al cuvântului. Stu­dia rolul cu minuțiozitate, cum pu­țini o fac. A fost în stare să redea, să biruie cele mai mari chinuri fi­zice ca și când starea sănătății lui era înfloritoare, el a suferit totuși chinurile boalei de rinichi. După operație a și murit. A fost unul din cei mai culți oa­meni ai timpului. Era pregătit pen­tru avocatură, părintele său fusese magistrat. Murise pe când Liciu a­­vea 15 ani. Rămânând singur, a trebuit la A doua zi a congresului Ligii cul­turale a fost destinată unei ex­­cursiuni la Cotnari și Hârlău, in scopul vizitării monumentelor isto­rice. Congresiștilor li s-a pus la dispo­ziție un tren special, care a plecat din Iași la 8,50 dim. Sosirea în gara Hârlău a fost la ora 10.30 dim. D. primar Candid Golăescu a urat rata strălucire împotriva litera­turii pornografică. Au fost realeși cenzori d-nii: Grigore Costescu, Nicolae Duimi­­torescu și Gheorghe Ionescu; su­pleanți: d-nii Stroilă, Ștefănescu și Cornea,­­ tea căruia s’au împlinit 25 ani. A participat public numeros, alcătuit din congresiști și cetă­țeni din localitate, caute în conștiința lui drumul ce trebuia să-l urmeze în viață. Asistând la spectacolele date de artistul Manolescu, Liciu a părăsit preocupările de până atunci, stă­ruind în teatru. Era o înclinație subită,­ care-l îndrepta pe linia începută. L’am găsit luptând pentru aceeaș cauză națională. Nu obișnuiesc să impun nimănui credințele mele. Liciu a venit la mine, punân­­du-se în slujba cauzei naționale, dând dovada unui înalt patriotism. Mai târziu a făcut apostolatul în Bucovina, jucând teatru, in lecțiile de naționalism. El este unul din zeii Bucovinei, fiind un factor esențial în trezirea sentimentului național, cu toată vi­gilența stăpânirii austriace. Este bine că Liga Culturală își spune cuvântul, arătând cât de mult a servit Petre Liciu pe terenul național. Trebue să împiedicăm tineretul de a fi distras deja preocupările lui esențiale. El trebuie să fie cres­cut și educat în spiritul și con­știința morală a înaintașilor, s- a încheiat d. prof. Iorga. Artistul VASILE BREZEANU a re­citat trei monoloage de Petre Liciu, după care actorii teatrului Național au jucat „Coana Chirița“, comedie cu cântec, în două acte, de Vasile Alecsandri. A urmat un frumos program al „Casei naționale din stânca, subur­bană a Cernăuților“, condus de d. institutor Dumitru Staravsciuc. Apoi, s-au executat dansuri națio­nale cu acompaniamentul tarafului de lăutari al „Casei Naționale Stân­ca“, stârnind admirația spectatori­lor. Atât corurile cât și dansurile au fost pregătite cu pricepere și execu­tate ireproșabil. Ziua 11. Excursiile d-lui profesor Iorga bun sosit în ve­chea capitală a Moldovei, cetatea Hârlăului a lui Ștefan cel Mare. D. prof. Iorga­ a mulțumit, adău­gând: „Să fie a lui Ștefan cel Mare, mai mult de­cât acum“. De la gară, congresiștii s’au dus de au vizitat expoziția școlii primare (Continuare în pag. II-a) Comemorareii lui Petre Biciu la Teatrul Național Conferința ă­ lui prof. J­. Iorga fi £>v „Răspunsurile librarilor de la noi, ca și, de altfel, ale ce­lor din Franța, afirmă cu toată hotărârea că nu se cere cartea pornografică — și adaugă nici cartea zăludă —, a căror vânzare, câtă este, e datorită doar unui perfect sistem de administrație, care acela pare a fi în adevăr meritul d-lui Al. Rosetti. In schimb se cer cărțile de teorie naționalistă ceia ce arată preocupații superioare la tineret, se cere istoria romanțată și se ceere­­ istoria adevărată. Mai ales se cer cărțile scriitorilor cu nume. Deci nu publicul forjează pe editorii lucrărilor scabroase­ sau absurde, ci o anumită categorie de editori seduce o parte din public. Și, atunci, fiindcă nu e speranța de câștig, ce urmăresc dom­nii aceștia ? Și mai ales acela care nu lipsește să puie pe nici­­ una din aceste cărți cifra regală, înaintea căreia ne descope­rim?". " 1 (Cuget Clar) _ 1 N. IORGA Maghexul și Papagalul „Ce-are vântul cu Porcofonie“ e titlul n­oiului volum editat în­­ culori strigătoare de d. Al. Rosetti, seducător și stricător al citi­torilor români Acelaș domn își laudă singur „inițiativele“, (când nu, o face prin ceata valorilor desmetice) polemizând cu Nicolae Iorga în pagini dactilografiate, care au destinația secretariatelor de re­dacții ! Tot așa cum îndrăznește stârpituria morală de lângă Abator să „discute“ — el, Foloșteacă scribul infam! ! — pe profesorul Iorga... Dar, iată-ne iar la „icrele“ lui Coco, — papagalul răspopi­­tului. Arghezul discu­tă, ca un veritabil flașnetar, Papagalul, tova­răș de mistificare al naivilor de pe uliți și de la panorame: „Cum faci tu, Coco, ca să găsești în toate zilele un gând bun de bilet ? te-a întrebat un copil, care îmbătrânise citind în cărți. „Coco s’ar cuveni să fie măgulit. întrebarea cuprinde printre cuvinte mărturisirea că fițuicile lui verzi și albastre pot să placă la citit. Dar se cere o destăinuire, o rețetă, după care ori și cine, care scrie puțin și visează p­leacă și s’a străduit un timp și o țâră ca să stoarcă vorbele de icre și ideile de lopeți, să dea un tablou de cuvinte purtător de înțeles“. Asta la pag. 61. Iar la cea următoare, din „Ce­ are Vântul cu Porcofonie“ fi­nalul de o gingășie fără pereche: „Și Dumnezeu a venit nelipsit la Coco, în colivie și pe flașne­tă, și a venit în fiecare zi, de 40 de ani de zile și mai mulți“. ’Porcofonie, Dumnezeu și Papagalul înșeală împreună pe onor. P. T. Public, compus din slujnice, vistavoi și haimanale, vânzân­­du-le planete, debitându-le minciuni tipărite... Această înscenare idioată dar literară, oferă totuși prilej d-dui Al. Rosetti să se laude și lui Porcofonie să fie ceas cu ceas mai ire­zistibil ! ! N ©. Virtuțile cari veacuri d­e-arândul ne-au păstrat neclintit nea­­mul pe aceste plaiuri, sunt chiar virtuțile de căpetenie ce se cer pentru înfăptuirea unei opere științifice: răbdarea și credința în izbândă. La aceasta trebue noi, generația nouă, să adăogăm încă o virtute: credința în muncă,­­ fiindcă fără ea ,orice încercare utilă și temeinică este zadarnică. M. S. REGELE CAROL II 2 (La Cluj) Numai una Pe umeri pletele-i curg [râu — Mlădie ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins în brâu o pierd din ochi de dragă. Și când o văd, îngălbenesc, Și când n’o văd, mă’nbolnă­[vesc, iar când merg alții de-o­­ poțoS €) Vin popi de mă deșleagă. La vorbă’n drum trei ceasuri [trec — Eu pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo și-o petrec cu ochii cât e zarea. Așa cum e săracă ea, Aș vrea s’o știu nevasta mea, Dar oameni răi din lumea rea îmi tot închid cărarea. GEORGE COȘBUC Gnosă Otilia, tu ești unn microcosm, Tu ești Eden și Tot, Din sufletul meu spre tine In viscerile line Se naște-vor cu aripi Babel și Pharaot. In marea, cad, uimire ! Legat de-al tău inel Central, sunt sfântul mire ai Șarpelui din el Plin de semințe vânt. Sunt primul lui Cuvânt. ^ G. Călinescu f „Poezii". 1 Mapt pregătiri pentru primir­­ea M. S. Rege­lu-Carol 11 la Cracovia Cracovia, 30 (Radar).­­ Orașul Cracovia se pregătește spre a face o demnă primire Suveranului României. Toate gările de la Varșovia până la Cracovia sunt bogat îm­podobite și pavoazate cu steagurile român și polonez. La Cracovia toate străzile de la gară până la castelul din Wawel sunt împodo­bite cu drapele românești și cu stemele regale. In acelaș fel este mpodobită și șoseaua de la Wawel până la monumentul ridicat în memoria mareșalului Pilsudski, la Sowiniec lângă Cracovia, unde se vor duce auguștii oaspeți, încă de pe acum au sosit la Cracovia numeroase delegații ale populației, spre a lua parte la solemnitățile ce se vor desfășura astăzi. Baltică ^Marea Neag­­ă TM sau­ Varșovia, 30 (Radar). — presa continuă a se­­ ocupa de cuvine­tele rostite de M. S. Regele Carol la tabăra din Biedzusko, subliniind că emoționantele cuvinte, care veneau drept din inimă, au produs, o vie impresie asupra tuturor celor de față. In clipa solemnă, în care Regele a sărutat drapelul după ce-l decorase, o adâncă impresie a cuprins întreaga asistență, care a înțeles semnificația simbolică a gestului regal. „Illustrowany Kurier Rodzienny“ scrie: in timp ce armata po­loneză defila înaintea Regelui și a președintelui, se întâmpla un fapt istoric: se confundau inimile Poloniei și României într-o singură uri­­tate a celor două mari state dintre Marea Baltică și Marea Neagră. Alianța polono-română rezultă din convingerea adâncă că între Ma­­rea Baltică și Marea Neagră trebue ridicată o barieră solidă, de care să se frângă orice putere. Avem misiunea de a apăra nu numai propriile noastre căminuri, ci și Europa și civilizația occidentală. „Express Poranny“ scrie: începând de eli, Regele Carol poartă uniforma de colonel polonez, iar de mâine, la Cracovia, când I­ vom revedea în aceeași uniformă, El va deveni și mai scump tuturor inimilor polonoase, ............................" .........­

Next