Neamul Românesc, iulie 1937 (Anul 32, nr. 139-164)
1937-07-01 / nr. 139
^ id XXXII Nr. 139 f Texa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-rale P. T. T. No. 155038/933. DIAEUL PARTIDULUI NAȚIONALIST*DEMOCRAT DIRECTOR POLITIC * REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Joi 1 iulie 1937 C ^ DIRECTOR I Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) a ■ A& ute «•ap 600 a Pe șase luni a0to Lei n. georgesco ■ No IOI@Â BUCUREȘTI (I) ^ “"© R ABONAMENTE Pentru autoritătii »Instituțiani IOPO^Lei _________ Telefon 3.70.88 » in străinătate ! Pe un an, 1200 &et; pe șase luni, 600 te» Pilda unei generații Ce este cu generația noastră ? Ea a dus lupta pentru unirea tuturor românilor cu mintea și cu sufletul și azi avem România . Mare. ! _ Ne mândrim că am participat la această mare operă și amiVoi să știm care sunt acele generații ce ne-ar putea imputa ceva?' Să aibă puțintică răbdare, să înjghebe ceva cu mintea și sufletul, după cum am făcut noi, apoi să vorbească. , Exprim recunoștința mea d-lui prof. Iorga și apelez la d-sa, care se mișcă în sferele înalte, ca așa precum a făcut până acum călăuzindu-ne pe drumul drept, să continue a îndruma nația româneasca, îmbogățind-o cu darurile sale. I D. prof. Iorga este cel mai mare învățat, nu al României, ci al lumii întregi. ^ Eu zic generațiilor ce ne discută: Cu ce vă prezentați voi ? Mi. j Să se manifesteze prin talente, gânduri curate și rodnice.1 . Nu admitem să se ridice numai violența ca principiu și lipsa1 [Unei gândiri adevărate. I Toate manfestărle eu le datorez gândirii mele. Cu ea voi fi mereu în luptă. Dacă cineva din cei noi va căuta să lupte împotriva noasttră, ne vom porni să le dăm o pildă de modul cum să se poarte. Apelăm la simțul lor de solidaritate să se unească cu cei bătrâni în ascultarea povețelor și urmarea energiilor lor. t A. C. CUZA I (La congresul „Ligii Culturale”) Comemorarea lui Sorin, do șea și Crișan ." In cursul lunii August vor avea loc în Ardeal mari festivități naționale pentru comemorarea eroilor naționali Horia, Cloșca și Crișan. Aceste festivități vor fi onorate cu prezența M. S. Regelui și a membrilor guvernului. Urgia drumurilor noastre Starea drumurilor noastre reprezintă expresiunea cea mai exactă a nepregătirei și a nepăsării aduse de politicianism în dezlegarea celor mai vitale probleme ale gospodăriei noastre naționale. Partidul Național Țărănesc are în istorie dreptul de a se intitula ca cel mai mare dezorganizator al drumurilor, prin desființarea din motive demagogice a prestației. Un ministru naționalțărănist declara în Cameră că iar prefera să vadă ori și câte gropi pe șosele, decât pe țărani muncind la prestație ! Iată cum s’au distrus și se distrug și astăzi rosturile temeinice ale gospodăriei Statului. De curând d. Mussolini a inaugurat o măreață șosea dealungul coastelor Tripolitaniei, în lungime de 1800 km. La fel la sfârșitul anului 1936 îin Germania s’au dat, după un an de lucru, în circulație mărețe autostarde în lungime totală de 1000 km., executate în timp de un an, având o lărgime de 24 m. La noi de câțiva ani se bate apa în piuă pentru câteva sute de km., de multe ori șubrede și în continuă reparație, contractate oneros prin intermediul multor oameni cari ,au condus și vor să mai conducă țara. Ca să avem drumuri bune se cer conducători vigilenți, și pe teren. Se cer condiții de tratament uman pentru inginerii care să se devoteze șoselelor României. Se mai impune ceva: descotorosirea de politicianismul care ucide inițiativele, care devastează pretutindeni. Capitaluri, se vor găsi pentru drumurile României. Avem în total aproximativ vre-o 120.000 km. de drumuri de toate felurile, dintre care aproximativ vre-o 14.000 km. se numesc „naționale“. Din acestea din urmă fac parte cele câteva sute de km., cu care se tot necăji este Administrația șoselelor noastre de câțiva ani, fără rezultate deosebite. In primul rând șoselele nu sunt destul de largi, așa că într’un apropiat viitor, vor deveni insuficiente chiar dacă am presupune că ele sunt de o soliditate fără cusur — ceea ce nu este deloc cazul. Mai este nevoie de alte comentarii ? La Direcția Drumurilor s’ar cere astăzi oameni cu multă și variată practică inginerească și cu o deosebită cultură generală. S’ar mai cere de a găsi oameni cari prin activitatea și personalitatea lor să reziste politicianismului afacerist. A te plimba dela Topoloveni până la Arsura pentru a satisface azi pe unul mâine pe altul din oamenii politici, pentru a te menține în slujbă, desigur că nu este tot ceea ce se așteaptă deja activitatea unui conducător de Administrație a Drumurilor. Și tot așa, a ține oamenii la ușă, public și funcționari, ore întregi, fără a fi găsit timpul de a-i primi, pentru că uneori se rezolvă greoi hârtiuțele de pe masa de lucru, sau fiindcă îți convine a avea convorbiri cu cine știe ce politician pe care îl cultivi pentru vremuri grele, a batjocori trivial pe acei de care nu ai nevoie, a nu respecta drepturile și demnitatea funcționarilor lipsiți de proteccție politică; a te înconjura de o numeroasă cohortă de oameni care îți seamănă — desigur că nu este potrivit cu vremurile de astăzi și nici cu nevoile care grabnic se așteaptă a fi rezolvite. ’Cine cunoaște trecutul ingineresc al țării va rămâne surprins în mod dureros de modul de selecționare al valorilor din ziua de astăzi. Fiindcă în definitiv în domeniul inginerilor nimic nu poate recomanda mai bine pe cineva decât calitatea lucrărilor din trecutul său, precum și cunoștințele sale generale. Degeaba birocrația, degeaba papera scria, fie ea cât de promptă și de conștiincioasă. Să readucem în această vastă Administrație a Ministerului Lucrărilor Publice, dinamismul și cunoștințele reale și cultura generală de cari se simte atât de mare nevoie în rezolvarea marilor probleme teehnice ale țării—, printre care în primul rând este aceia a drumurilor. NU SE POATE APUCA ROMÂNILOR ÎN PROPRIA LOR ȚARĂ NUMERUS NULLUS" ÎN UNELE DOMENII ALE ECONOMIEI NAJIO-5 $ G '' v VALEI? POP UN RĂSPUNS Mi se adresează o scrisoare, ba chiar două, prin care un grup de doamne mă face pe mine răspunzător pentru că am cules dintr'un articol al d-lui Pamfil Șeicaru, știrea despre cutare discurs francez care s'ar fi ținut, la primirea Suveranului, de una din ele. La o scrisoare personală răspund personal, dar, dacă, înainte de a fi primit, ea trece în ziare, răspund prin ziar. O știre falsă se desmințește imediat. Eu așa fac. Cînd ziarul e așa de cetit și de important cum e Clareutul, cu atît mai mult. Deci d-lui Șeicaru trebuie să i se scrie, arătînduse că n'a fost un discurs, ci o conversație și că doamna de care e vorba reprezintă o nobilă moștenire. Dacă i se răspundea, directorului „Curentului", n'aș fi scris articolul mieu. In scrisoarea din ziare mi se arată ce au făcut doamnele românce în trecut: am tăgăduit-o vre odată ? Dar au făcut, multe din ele și mai toate în unele momente, greșeala de a crede că un popor în relațiile sale interne se poate folosi de altă limbă decit de a lui Să nu se încerce o diversiune, vorbind de cutare limbă, de cutare alianță. Nu ! Intre ei Românii vorbesc românește, cum Francesii între ei nu vorbesc englezește și nici Englesii franțuzește. , Nu m'am sfiit s'o spun înaintea unei întregi societăți ațîțate meșteșugit contra mea, cînd eram un profesor tînăr; la vrîsta și în rostul de azi pot nu numai s’o spun, dar s'o impun. Oricării clase după meritul ei, dar jos castele, de orice categorie ! N. IORGA Pentru Statuia lui Eminescu WWWWWWWWWwWvWWWWW . Odată strânsă suma necesară pentru crângul, casa și biserica din Ipotești, prisosul din banii adunați, trebue să folosească J fond inițial, la ridicarea statuei lui Eminescu în București. Gândul de a crea această statuie plutește de multă vreme în aer. Toți admiratorii genialului poet român doresc să-i vadă ,în Capitală, imaginea statuară. I Începutul de a înfăptui acest vis al tuturora pleacă deia d. I.profesor N. Iorga, care, ca totdeauna, se găsește și de rândul i acesta în fruntea realizărilor naționale. I. Această generație, care a întins România de la Nistru până la Tisa și a coborât doctrina naționalistă în realitățile vieței imediate, a fost mai aproape ca oricare alta, de inima și mintea lui Eminescu. Să măltăm zeului poetic al românismului monument de rpidă în Metropola României Întregite ! Continuăm a publica numele subscriitorilor: HA DIN URMA 556.313 Lei Casa Autonomă a Mono- Holf Brartdsch, Bucupolurilor (C.A.M.) 10.000 „ e'f'I • un I. ” Elevii clasei Vlla Liceul pleva clasei Vlla Liceul I comercial „Dr. Ange- U*eSele Ferdinand , ] lescu” Râmnicul-Sărat, Ramnicul-Sarat prin cor prin colegul lor Nicolau legul lor Cristea Stan 150 „ I Dan 100 „ Total general 566.763 Lei lașicei noul Congresul anual al Ligei Culturale, s’a ținut la Iași într’o apatie care, departe de a oglindi, o anumită atitudine față de ligiști, traduce starea de plâns în care se găsește pătura conducătoare a Moldovei. S’a observat în timpul desbaterilor lipsa autorităților locale, a studențimii, a tineretului școlar, care ar fi trebuit să fie lângă congresiști. E drept că atâția profesori au luat parte la lucrările congresului, unii sporindu-și deja masa biuroului luminile lor, dar nu s-a văzut grija organelor didactice administrative de a trezi în tineret interes pentru scopurile înalte ale Ligei. Intr’această atmosferă, profesorul Iorga, care a reliefat-o în repetate rânduri, a aruncat cuvântul cel nou menit a mântui Moldova în ceasul al unsprezecelea. Va trebui să treacă puțin cet timp pentru ca el să fie înțeles pe deplin, adică nu ca material de deșarte discuții pe la colțurile străzilor, prin cluburi și familii, ci ca programul de lucru al unor realizări imediate, fără amânare. Iașii ori se clădesc din nou și din temelie, ori se afundă cu totul în marasmul vieței asiatice în care agonisează. Dilema aceasta tragică: înălțare sau prăbușire complectă, profesorul Iorga a pus-o înaintea ochilor împrenjeniți ai ieșenilor și ai tuturor Moldovenilor. Căci nu numai la Iași, ci orașul românesc e de refăcut în tot locul pe unde ai noștri au pierdut pământul, lăsându-l să — ------- * ---cadă în stăpânirea puhoiului de străini năvălitori. La un moment dat profesorul Iorga, privind ascultătorii din sala Teatrului Național, li s’a adresat cu aceste cuvinte de desmeticire: — Să nu se creadă că Liga Culturală se dedă la joacă! Cine crede că noi ne jucăm se înșeală. A fost aceasta chemarea la realitate, și pentru mic și pentru mare , că ilustra societate, care a câștigat bătălia înfăptuirii unității naționale, înțelege să traducă deasemeni în fapte și planul de a ridica Iașii cei noui. Până când se va vedea pus în clădiri pe teren, acest program constitue crezul naționalismului celui mai temeinic care s’a rostit la noi. - -urTtf-mrin ^Tnjr-r-rrM~li(---r~ n •° TP‘r*~ Congresul Ligii /WWWWWWII in Iași — Conferința d-lui profesor 74. Iorga la comemorarea lui Petre Liciu — Ziua II-a si a 111-a. Discuțiile asupra protediei imoralității* Excursiile• Solemnitatea împărțirii premiilor: închiderea congresului Ir-i*s In ședința de după amiază, a congresului Ligii Culturale, Duminică, s’au ridicat următoarele vehemente proteste împotriva literaturii pornografice: D. prof. PAN VIZIRESCU. desvoltă amănunțit problema literaturii imorale. Toate aspectele de viață ale noastre sunt deficitare. Momentul actual este un moment tragic din punct de vedere al formei, al sentimentelor neprihănite. Se propune o acțiune de demascare a tuturor scriitorilor pornograficii in conferințe publice. Ca acțiune practică editorii contribue la răspândirea otrăvei. Ei trebue să fie obligați să nu dea la iveală orice scriere. D. prof. GH. OBREJA-Iași spune că congresul Ligii Culturale este un eveniment istoric. Ziua de astăzi reprezintă o pagină deosebită pentru problemele mari cari se discută pentru soluțiunile practice ce se iau. Spiritualitatea românească este amenințată de o literatură murdară și pornografică, precum și de unele manuale didactice. Cere să se ia hotărâri imediate contra literaturii care nu corespunde sentimentelor populației manimie. Pr. VALERIU IORDACHESCU își exprimă indignarea ce o are împotriva tentativei celei mai primejdioase care s-a abătut asupra sufletului românesc. Atacurile ce se dau sunt sub forma perfidiei poleite, sub diferite formule de așa zisă libertate în artă. Are dreptul un popor să-și păstreze demnitatea sufletului său, că noi știm că la unele arcimale se respectă anumite bariere ? Știu perfidia acelora cari spun că frumusețea și estetica, au nevoe de licențe morale. Nu există mai mare scandal ca acela care se produce cu literatura și cinematograful. Ce viitor se poate prevede acestui popor, când se creiază o atmosferă atât de otrăvitoare ? Liga Culturală se asociază desăvârșit la opera întreprinsă. Primul interesat în această chestiune este biserica. Sf. Sinod are datoria să intervie cu solidaritate, dispunând ca preoții să fie factori de luminare ai poporului și în această direcțiune nu e o atitudine de agramat a susține ca frumosul înseamnă moral prin excelentă. S’a trecut apoi la alegerea noilor membri și a cenzorilor. A fost ales membru în comitetul central al Ligii Culturale d. N. Georgescu-Cocoș, directorul ziarului „Neamul Românesc" pentru lupta întreprinsă cu a Duminică seara s’a făcut, la teatrul Național, în cadrul unei grandioase solemnități, comemorarea lui Petre Liciu, deja moar. D. prof. IORGA a ținut o interesantă conferință vorbind despre. ..Artistul Petre Liciu“ pe care o vom publica in întregime într’un număr viitor. D-sa a spus, în rezumat, următoarele: După cele petrecute în cele două ședințe ale congresului, credeam că Iașii nu mai aveau locuitori. Am fost rugat să vorbesc de un prieten pe care l-am iubit mult. Mi-e greu să vorbesc de tovarășul de școală Petre Liciu, și de naționalismul pe care-l practica acesta și care era mult superior celui de astăzi. Era o luptă culturală, de unde plecau idei politice. Odată căzut, nu poți face decât să culegi, din ceea ce știu toți, ce se poate spune, ca să-l cunoașteți mai bine și dv. Nu se face negoț din teatru, după cum încearcă unii. Tineretul, ostașii din cazarmi, trebuesc duși la teatrul statului, după cum în antichitate era o datină, ca publicul să vină la teatru, spre a învăța lucrurile bune ce se impuneau să fie cunoscute de orice cetățean. Să nu se cheltuiască bani în zadar iar teatrul să constituie școala de îmde să se predea lecții de morală și de poezie. Petre Liciu a fost un artist in adevăratul înțeles al cuvântului. Studia rolul cu minuțiozitate, cum puțini o fac. A fost în stare să redea, să biruie cele mai mari chinuri fizice ca și când starea sănătății lui era înfloritoare, el a suferit totuși chinurile boalei de rinichi. După operație a și murit. A fost unul din cei mai culți oameni ai timpului. Era pregătit pentru avocatură, părintele său fusese magistrat. Murise pe când Liciu avea 15 ani. Rămânând singur, a trebuit la A doua zi a congresului Ligii culturale a fost destinată unei excursiuni la Cotnari și Hârlău, in scopul vizitării monumentelor istorice. Congresiștilor li s-a pus la dispoziție un tren special, care a plecat din Iași la 8,50 dim. Sosirea în gara Hârlău a fost la ora 10.30 dim. D. primar Candid Golăescu a urat rata strălucire împotriva literaturii pornografică. Au fost realeși cenzori d-nii: Grigore Costescu, Nicolae Duimitorescu și Gheorghe Ionescu; supleanți: d-nii Stroilă, Ștefănescu și Cornea, tea căruia s’au împlinit 25 ani. A participat public numeros, alcătuit din congresiști și cetățeni din localitate, caute în conștiința lui drumul ce trebuia să-l urmeze în viață. Asistând la spectacolele date de artistul Manolescu, Liciu a părăsit preocupările de până atunci, stăruind în teatru. Era o înclinație subită, care-l îndrepta pe linia începută. L’am găsit luptând pentru aceeaș cauză națională. Nu obișnuiesc să impun nimănui credințele mele. Liciu a venit la mine, punându-se în slujba cauzei naționale, dând dovada unui înalt patriotism. Mai târziu a făcut apostolatul în Bucovina, jucând teatru, in lecțiile de naționalism. El este unul din zeii Bucovinei, fiind un factor esențial în trezirea sentimentului național, cu toată vigilența stăpânirii austriace. Este bine că Liga Culturală își spune cuvântul, arătând cât de mult a servit Petre Liciu pe terenul național. Trebue să împiedicăm tineretul de a fi distras deja preocupările lui esențiale. El trebuie să fie crescut și educat în spiritul și conștiința morală a înaintașilor, s- a încheiat d. prof. Iorga. Artistul VASILE BREZEANU a recitat trei monoloage de Petre Liciu, după care actorii teatrului Național au jucat „Coana Chirița“, comedie cu cântec, în două acte, de Vasile Alecsandri. A urmat un frumos program al „Casei naționale din stânca, suburbană a Cernăuților“, condus de d. institutor Dumitru Staravsciuc. Apoi, s-au executat dansuri naționale cu acompaniamentul tarafului de lăutari al „Casei Naționale Stânca“, stârnind admirația spectatorilor. Atât corurile cât și dansurile au fost pregătite cu pricepere și executate ireproșabil. Ziua 11. Excursiile d-lui profesor Iorga bun sosit în vechea capitală a Moldovei, cetatea Hârlăului a lui Ștefan cel Mare. D. prof. Iorga a mulțumit, adăugând: „Să fie a lui Ștefan cel Mare, mai mult decât acum“. De la gară, congresiștii s’au dus de au vizitat expoziția școlii primare (Continuare în pag. II-a) Comemorareii lui Petre Biciu la Teatrul Național Conferința ă lui prof. J. Iorga fi £>v „Răspunsurile librarilor de la noi, ca și, de altfel, ale celor din Franța, afirmă cu toată hotărârea că nu se cere cartea pornografică — și adaugă nici cartea zăludă —, a căror vânzare, câtă este, e datorită doar unui perfect sistem de administrație, care acela pare a fi în adevăr meritul d-lui Al. Rosetti. In schimb se cer cărțile de teorie naționalistă ceia ce arată preocupații superioare la tineret, se cere istoria romanțată și se ceere istoria adevărată. Mai ales se cer cărțile scriitorilor cu nume. Deci nu publicul forjează pe editorii lucrărilor scabroase sau absurde, ci o anumită categorie de editori seduce o parte din public. Și, atunci, fiindcă nu e speranța de câștig, ce urmăresc domnii aceștia ? Și mai ales acela care nu lipsește să puie pe nici una din aceste cărți cifra regală, înaintea căreia ne descoperim?". " 1 (Cuget Clar) _ 1 N. IORGA Maghexul și Papagalul „Ce-are vântul cu Porcofonie“ e titlul noiului volum editat în culori strigătoare de d. Al. Rosetti, seducător și stricător al cititorilor români Acelaș domn își laudă singur „inițiativele“, (când nu, o face prin ceata valorilor desmetice) polemizând cu Nicolae Iorga în pagini dactilografiate, care au destinația secretariatelor de redacții ! Tot așa cum îndrăznește stârpituria morală de lângă Abator să „discute“ — el, Foloșteacă scribul infam! ! — pe profesorul Iorga... Dar, iată-ne iar la „icrele“ lui Coco, — papagalul răspopitului. Arghezul discută, ca un veritabil flașnetar, Papagalul, tovarăș de mistificare al naivilor de pe uliți și de la panorame: „Cum faci tu, Coco, ca să găsești în toate zilele un gând bun de bilet ? te-a întrebat un copil, care îmbătrânise citind în cărți. „Coco s’ar cuveni să fie măgulit. întrebarea cuprinde printre cuvinte mărturisirea că fițuicile lui verzi și albastre pot să placă la citit. Dar se cere o destăinuire, o rețetă, după care ori și cine, care scrie puțin și visează pleacă și s’a străduit un timp și o țâră ca să stoarcă vorbele de icre și ideile de lopeți, să dea un tablou de cuvinte purtător de înțeles“. Asta la pag. 61. Iar la cea următoare, din „Ce are Vântul cu Porcofonie“ finalul de o gingășie fără pereche: „Și Dumnezeu a venit nelipsit la Coco, în colivie și pe flașnetă, și a venit în fiecare zi, de 40 de ani de zile și mai mulți“. ’Porcofonie, Dumnezeu și Papagalul înșeală împreună pe onor. P. T. Public, compus din slujnice, vistavoi și haimanale, vânzându-le planete, debitându-le minciuni tipărite... Această înscenare idioată dar literară, oferă totuși prilej d-dui Al. Rosetti să se laude și lui Porcofonie să fie ceas cu ceas mai irezistibil ! ! N ©. Virtuțile cari veacuri de-arândul ne-au păstrat neclintit neamul pe aceste plaiuri, sunt chiar virtuțile de căpetenie ce se cer pentru înfăptuirea unei opere științifice: răbdarea și credința în izbândă. La aceasta trebue noi, generația nouă, să adăogăm încă o virtute: credința în muncă, fiindcă fără ea ,orice încercare utilă și temeinică este zadarnică. M. S. REGELE CAROL II 2 (La Cluj) Numai una Pe umeri pletele-i curg [râu — Mlădie ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins în brâu o pierd din ochi de dragă. Și când o văd, îngălbenesc, Și când n’o văd, mă’nbolnă[vesc, iar când merg alții de-o poțoS €) Vin popi de mă deșleagă. La vorbă’n drum trei ceasuri [trec — Eu pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo și-o petrec cu ochii cât e zarea. Așa cum e săracă ea, Aș vrea s’o știu nevasta mea, Dar oameni răi din lumea rea îmi tot închid cărarea. GEORGE COȘBUC Gnosă Otilia, tu ești unn microcosm, Tu ești Eden și Tot, Din sufletul meu spre tine In viscerile line Se naște-vor cu aripi Babel și Pharaot. In marea, cad, uimire ! Legat de-al tău inel Central, sunt sfântul mire ai Șarpelui din el Plin de semințe vânt. Sunt primul lui Cuvânt. ^ G. Călinescu f „Poezii". 1 Mapt pregătiri pentru primirea M. S. Regelu-Carol 11 la Cracovia Cracovia, 30 (Radar). Orașul Cracovia se pregătește spre a face o demnă primire Suveranului României. Toate gările de la Varșovia până la Cracovia sunt bogat împodobite și pavoazate cu steagurile român și polonez. La Cracovia toate străzile de la gară până la castelul din Wawel sunt împodobite cu drapele românești și cu stemele regale. In acelaș fel este mpodobită și șoseaua de la Wawel până la monumentul ridicat în memoria mareșalului Pilsudski, la Sowiniec lângă Cracovia, unde se vor duce auguștii oaspeți, încă de pe acum au sosit la Cracovia numeroase delegații ale populației, spre a lua parte la solemnitățile ce se vor desfășura astăzi. Baltică ^Marea Neagă TM sau Varșovia, 30 (Radar). — presa continuă a se ocupa de cuvinetele rostite de M. S. Regele Carol la tabăra din Biedzusko, subliniind că emoționantele cuvinte, care veneau drept din inimă, au produs, o vie impresie asupra tuturor celor de față. In clipa solemnă, în care Regele a sărutat drapelul după ce-l decorase, o adâncă impresie a cuprins întreaga asistență, care a înțeles semnificația simbolică a gestului regal. „Illustrowany Kurier Rodzienny“ scrie: in timp ce armata poloneză defila înaintea Regelui și a președintelui, se întâmpla un fapt istoric: se confundau inimile Poloniei și României într-o singură uritate a celor două mari state dintre Marea Baltică și Marea Neagră. Alianța polono-română rezultă din convingerea adâncă că între Marea Baltică și Marea Neagră trebue ridicată o barieră solidă, de care să se frângă orice putere. Avem misiunea de a apăra nu numai propriile noastre căminuri, ci și Europa și civilizația occidentală. „Express Poranny“ scrie: începând de eli, Regele Carol poartă uniforma de colonel polonez, iar de mâine, la Cracovia, când I vom revedea în aceeași uniformă, El va deveni și mai scump tuturor inimilor polonoase, ............................" .........