Opinia, octombrie 1897 (Anul 1, nr. 126-151)

1897-10-01 / nr. 126

1OPINIA Căci faptul că moneda sau coaja de ceapă ori de usturoiu se înegresc în con­tact cu o ciupercă probează numai că aceasta cuprinde sulfure care înegreşte sus numitele obiecte. Credinţa de sus însă e foarte răspân­­dită şi aduce multe accidente. Am rezumat actualitatea «mycologică», socotind că ar fi timpul ca şi la noi să se puie oarecare interes cu privire la aceiaşi chestiune. Iniţiativa ar putea s’o iee, vre­una din revistele cu pretenţia de a fi populare şi în legătură cu populaţia cultă de la sate ca şi cu cea de la oraşe. O temă pentru d. Datculescu, bună­oară ? Blag. P. S. Sylvius: In numărul de mîîne. BL. * * * DE JA Factorul ’i-a adus scrisoare Lui Dinu, vestit podgorean. El o citește ’n graba mare Că-î de la dragu-I Gogulean. Să știi, tătică, Gogu scrie. Cam dat erl bacalaureatul, Ș’acum sunt plin de bucurie, I& am trecut și eu păcatul. Dar, am nevoie de parale. Te rog, trimete-mi cîte­va, Că cele de mai înainte, Le-am mîntuit de mult deja. — Bre ! zise, mirat, podgoreanul. Cu-mî cere bani, dreptate are; Dar eu nu pricep, pehlivanul, Cu *)deja mea ce treabă are ! Adrian Millan. Iaşi 1807. „Opinia“ la Negreşti Acest tîrguşor, cel mal de frunte din judeţul Vaslui, este aşezat pe un mic platou pe malul sting al rîului Bîrlad, cam la o egală distanţă între oraşele Iaşi, Vaslui şi Roman locuitorii aces­tor părţi fiind departe de centrele mai industriale şi comerciale, au fost nevoiţi a veni în tîrg la Negreşti, întocmai ca la Vaslui sau Iaşi. Aceasta a făcut, ca tîrgul să se desvolte mai mult în com­paraţie cu cele din împrejurimi. De jur împrejurul tîrgului se află un cîmp prea frumos pentru lucrări agricole. Livezi cu arbori fructiferi lipsesc a­­proape cu desăvîrşire şi afară de via boerească şi încă 2—3 vii omineşte, în­colo nu se află nimic. Toată întinderea acestei moşii este cam la 2426 fălci, dintre care 700 fălci pădure, încolo cîmp arabil. Intemeiarea Negreştilor s’a făcut în anul 2714. Numirea acestui tîrguşor se pare că se afundă în întunericul vreme!; căci ni­meni nu e în stare a da o lămurire e­­xactă. Se pare că un oare-care Negrescu ar fi posedat cînd­ va această proprietate. Urmaşii sei s’au numit feciorii Negres­­culuî, cu timpul Negreşti! — de unde şi numirea tîrgului de Negreşti. Cunoştinţa cea mal îndepărtată despre proprietarul acestor locuri o au locui­torii despre unul anume Hrisoverghe, care a reuşit să uniască toate răzăşiile şi să formeze un trup întreg. Ca antici­­tăţi se află în acest tîrg o ruină de bi­serică. Această zidire după spusele bă­­trînilor centenari, cari au cărat lut şi apă la ea, a fost începută tot de vechiul *) Deja, este o cadă mare ce se întrebuinţea­ză pe la vil. proprietar Hrisoverghe. Murind proprie­tarul, zidul, ridicat pînă deasupra feres­­telor, a rămas şi azi în fiinţa. Acest în­ceput de biserică are o lungime de 25.2, m. 2, lăţimea de 7 m. 2 şi şi înălţimea de 6 m. Ruina aceasta datează de pe latinele secolului al XVIII, cam prin anul 1789. Zidul acum este crăpat în mai multe părţi După toată probabilitatea — după cum afirmă şi cel mai bătrînî locuitori,—cră­pătura s’ar fi făcut în timpul cutremu­rului celui mare de la 1812. Actuala biserică este mică , săracă și toată făcută din lemn de stejar. Ea a fost clădită mai întîi în partea de mia­­ză-zi a tîrgului, pe locul unde este as­­tă­zi satul, unde se află și acum un ci­mitir foarte vechi. Mormintele acestui cimitir sunt azi prin ogrăzile oamenilor. Adesa-orî se găsesc oase omeneşti şi cranii la suprafaţă. Inscripţiunile de pe cîte­va pietre abia se pot citi. Parte din aceste pietre mormîntale au fost între­buinţate de locuitori, parte sunt desfă­cute în mai multe bucăţi. De aci bise­rica a fost mutată în locul unde se află şi azi. Negreşit!—satul n’a fost unde este as­­tă­zi, ci în partea de nord a tîrgului, în apropiere de ruinele veche­ velniţî. In urma improprietărirei ţeranilor, în 1864, s’a mutat satul în partea de mia­­ză-zi. Ca edificii publice sunt : primăria, sub­­prefectura, şcoala, judecătoria, spitalul şi oficiul telegrafo-poştal. Negreşti­ cu­prinde 5 cotune. Numărul locuitorilor din cele 3 cotune unde locuesc numai Romînî, este următorul: 1155 suflete dintre cari 560 barbaţî şi 595 femei. In tîrgul şi satul Negreşti, unde locuiesc şi evrei, situaţia e următoarea: 1614 su­flete, dintre cari 929 Romînî, 685 evrei. Totalul sufletelor se urcă la 2769. Școala de băeți din localitate datează din anul 1867 , iar cea de fete, din 1870. In prezent aceste scoale sunt fuzionate dela 1893. Numărul celor ştiutori de carte se urcă la 269, dintre cari: 173 barbaţî şi 96 femei. Dovadă cit de grea se respîndeşte cultura la ţară. Negreşti­ ca şi alte tîrguşoare, în pri­vinţa industriei vegetează. In prezent tîrgul nu este rescumpărat şi locuitorul pentru locul ce-l ocupă trebue să plă­tească proprietăţei besmăn. Tot aseme­nea e şi cu comerţiul. La început nu era de­cît un mare han la marginea drumului. Aci se opriau în vechime pelerinii de prin Vasluiu, Huşi şi alte oraşe, care mergeau să viziteze mînăstirele Neamtz varatic, Agapia etc. Un hrisov vechiu regulează comerciul tîrgului. Căsăpia şi pităria sunt date In antrepriză de proprietar. Preţul pîneî şi al cîrneî se frisează după oraşele din apropriere, însă tot­deauna cu 0,05 bani mal­eftin. Accizul se împarte in doue, între primărie şi curte. Renumele tîrgu­lui constă în iarmaroacele vestite, cari se fac mai în fie­care serbătoare. Co­mercianţii sunt toţi Romînî şi toţi pe lingă comerţul cu băuturi spirtoase, se ocupă şi cu comerţul de porci,­ cari în localitate sunt numeroşi şi de rasă... O­­vreii se ocupă cu comerţul de manufac­tură şi băcănie. Guvernămintele cari mai cu samă au fost lovite, în ăst an, sunt Astrachan, Orenburg, Voronesch­, Kaluga, Kursk, Orel, Rjesau, Peusa, Samara, Sartov, Simbirsk, Tambow şi Tula. Faţă de ordinul împăratului, ministrul agriculturei a atras atenţia guvernorilor, «de a lua toate măsurile pentru a pune pe sătenii nenorociţi de a avea parte, în realitate, de graţia împărătească.» Această chemare­ a guvernorilor la respectul faţă de ordinele ţarilor îşi are esplicaţia ei. In 1801, prin vremea foa­metei, ţarul a ordonat, de asemenea gu­vernorilor de a veni în ajutorul celor loviţi de proasta recoltă din acel an, dar ordinul a rămas pe hârtie. Faptul că ţa­rul s’a adresat în mod spontan guver­norilor de a lua măsuri, fără a mai aş­tepta rapoartele lor, a făcut o excelentă impresie în toată Rusia. 1897 Septembrie 27. Chirilă Rîşeanu. FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ 97 ORFANI! PARTEA I-a CELE DOUĂ SURORI Şi spuind aceste din urmă cuvinte, so­ra Adrieneî strîngea tot cu maî multă dragoste mîna micei streine. Fu apoi un moment de tăcere. Copila după ce privi îndelung pe Y­­vonna se uita acum cu neliniște în ju­rul eî. Vietul sinistru al valurilor ce se auzea confuz cum bateau picioarele stîn­­celor, și vederea mărea cu imensitatea eî o făcu să dee un țipet de spaimă: — Dar unde sunt doamnă ! unde sunt eu aice ? — La castelul de Morgoff! — La castelul de Morgoff? — Da, la castelul de Morgoff, adică într’unul din cele mai vechi castele din Bretania... — La castelul de Morgoff! — Da adică ’ntr’o parte de țară atît de pustie și de perdută că dacă vre-o dată cineva o străbate, se consideră ca uitat... O! da, aice aî putea să strigi să chemi multă vreme fără ca nime să te audă, nime să vie... Acest castel e mormîntul în care suntem îngropate de vii. — Morgoff!... Bretania ! strigă copila. O! atunci doamnă d-ta ar fi... — Yvonna de Chancel! — Yvonna de Chancel! Și eu mă nu­mesc Suzana. — Suzana ! — Suzana Didier... Și eu sunt aceea care te regăsesc!... O ! visul pe care nu vroiam să’l cred! visul lui Mauri­­ciu!... Tată’l !... Dar nu sfîrși bine vor­ba, Yvonna sări drept în picioare ! — Mauriciu !... Mauriciu !... strigă ea... De cine’mî vorbești... Oare de dînsul? de copilul meu ? -- Da doamnă ! — De fiul meu !... — Da! de amicul meu... De fiul dv. care plînge și se desperează... Da! des­pre el... despre Mauriciu de Chancel care mi-a scapat viața... despre Mauri­ciu de Chancel pe care’l iubesc ca pe un frate și care mă iubește ca pe-o soră. — D-zeule se fie adevarat aceasta !?... strigă Yvoona care împreună mînele cu fața’n lacrimi de bucurie. E adevărat că vii de unde se află el ? O ! scumpa mea copilă, nu mă înșălam prin urmare cînd mi se părea că tu nu erai o streină pentru mine şi că o le­gătură pe care nu o cunoşteam încă e­­xistă între noi! Ah ! vorbește-mi despre dînsul, spu­­ne’mî degrabă totul , fiul meu ce face ? Unde’î? Maî gîndește la mama lui? — O ! da doamnă, tot gîndul lui e la dumneta doamnă, ţ’o jur ! — Scumpul meu Mauriciu ! — Numele d-tale e necontenit pe bu­zele lui și inima lui nu încetează un sin­gur moment de a vă chiema. — Dragul meu Mauriciu ! O da el mă iubește ! Dar ce face el ? cine­va adă­postit pe sărmanul copil? soră-mea poate? — D-soara Adriena? — O cunoști? — Da doamnă. D-soara Adriena e foarte bună pentru el, dar n’a putut să’l ție lîngă dînsa căci tatăl ei baronul de Chancel nu a vroit aceasta. — Și atunci? întrebă repede Yvonna. -- Atunci Tarn cunoscut eu... — Tu copila mea? — Da Doamnă. Aceasta s’a întîmplat la Yvry într’o sară pe cînd mă ’ntor­­ceam de la Paris cu stăpînul meu d. Francois..­ D-l Francois dormea și eu conduceam trăsura cînd deodată văzul eșind înaintea mea pe Mauriciu... — Și unde se ducea el? — Venea tocmai la noi, doamnă: ve­nea tocmai la d. Francois unde spera să găsească de lucru. — Sermanul copil! — Acel care’l recomanda la noi era unul din cei maî vechi clienți aî noştri­, d-l Blanchard proprietarul d-voastră din strada Montmartre. — D. Blanchard! exclamă Yvonna. O da, el avea multă stimă pentru noî. — Și fiind­că Mauriciu avea un aer foarte trist­­și nenorocit, cum iarăși d. Francois căuta un băețel pentru a-l a­­juta la lucrul meu, Mauriciu fu dar ime­diat bine primit în casă. Și vă asigur doamnă că eu, departe de a fi geloasă eram din contra tot așa de voioasă ca și el. — Ce bravă copilă! — Căci în cîte­va cuvinte el mi-a po­vestit totul, și eu i-am istorisit situația mea, și fiind­că amindoi eram doi ser­­mani copii de jălit, doi bieţi orfelini sin­guri în viaţă, am simţit de îndată pen­tru el, nu numai o adîncă simpatie, dar chiar şi o adevărată amiciţie. „Căci şi ea doamnă adaose Suzana cu o voce tremurătoare, nu mai aveam pe mama, sau mai bine zis, nu o cu­­noscusăm nici­odată.... (Va urma) Foametea în Rusi­a Fără a mai aştepta rapoartele guver­­nurilor asupra proporţiilor ce le-a luat foametea în diferite provincii, împăratul Niculae al II-lea a dispus, printr-un ucaz datat din Spala, de a se acorda ţărani­lor loviţi de lipsă de recoltă, din pădu­rile Statului, lemne pentru iarnă, pre­cum şi de a se întreprinde lucrări pu­blice, în scop de a se procura lucru a­­cestor nenorociţi. Ştiinţe-Litere-Arte D. Z. C. Arbore a început o lucrare întinsă despre Rusia, lucrare comandată de o casă de editură streină. * * * D. AL Vlahuţă a terminat raportul privitor la congresul din Bruxelles, Victimele mancei, şi în curînd îl va înainta ministerului Dome­niilor. In editura tipografiei-editoare Dacia, din lo­calitate, va apare, în curînd, Almanachul Dacia pe 1898, sub îngrijirea d-luî I. L. Caragiale. Almanachul va cuprinde bucăţi literare alese şi va fi un adevărat fenomen în calendaristica romina. * * * Al. Macedonski după ce a sfîrşit cu adresele de simpatii cîtră Unguri se leagă, acum, de Franţujî. Şeful simboliştilor romînî, pregăteşte un vo­lum de poezii, Bronzes, scrise în franţuzeşte. Poetul va prezenta volumul său, spre premi­­are, Academiei franceze.* * Volumul anunţat al cunoscutului nuvelist Te­­leor, „Mahalaua", va apare în curînd, litografiat, într’un gen cu totul nou la noi In ţară. Fie­care poezie va avea un desemn reprezentîndu’i su­biectul. Volumul se lucrează în litografia Țăranu. % * ❖ I. P. S. S. Mitropolitul primat a tradus o carte după Abatele Didan, intitulată „Viata lui Isus * * * In luna Octombre va apare volumul După natură, nuvele și impresii de călătorie, de P. Vulcan.* * "•* Americanii nu pot dormi în pace de laurii lui Nasen. Un explorator din noul continent, Peary, cunoscut prin călătorii în regiunile nor­dice, organizează o nouă expediţie „pentru des­coperirea polului nordic". Aventurierul e­zi­tării să facă tot ce-i omeneşte posibil să ajungă punc­tul matematic, neatins încă. Va rămînea 5 ani în regiunile arctice chiar cu riscul de a muri „pe cîmpul de onoare“. D. Peary pleacă în cur­sul verei viitoare, însoţit de un medic şi pro­babil de un al treilea tovarăş de îndrăzneală şi, poate, de glorie. * * * Cetim în l’Eclair: D. J. de Cuverville, fiul a­­miralului, care a făcut deja foarte interesante expediţii în Asia. In Siberia şi în Rusia s’a în­tors la Paris, dintr’o mare călătorie în­treprinsă In luna Mai prin Muntenegru, Serbia, Bulgaria şi Romînia spre a face studii ştiinţi­fice pentru ministerul instrucţiune! publice şi Societatea de geografie. Va publica in curînd notele culese. A apărut in editura Storck şi M­iller din Bu­cureşti—Biblioteca pentru toţi o colecţie mi­nunată de poezii populare din Basarabia cule­se de d. Medan, cu o prefaţă de G. Coşbuc. Co­lecţia e închinată d-lui B. P. Haşdeu. * * ^ Decanul sunătorilor de clopote din Ilegalul­­unit al Marei Britanii se întitula un oare­care Mathew Leking, mort zilele acestea, în vrîsta de 97 de ani, în satul săîi Tetney pe care nu la părăsit nici­odată in viaţă şi unde începînd de la 14 ani a sunat, mereîî, clopotele, treeînd prin toate treptele de ierarhie. In acest interval a tras clopotele pentru Vic­toria de la Waterloo, la moartea lui George * * * * III în 1820, pentru suirea pe tron a lui George IV, în fine pentru urcarea în domnie a Reginei Victoria. Acum i-a sunat clopotul și lui. ** * Stagiunea teatrului nostru începe—oare ?—la 15 Octomvrie.* * * Savantul Outerbridge din Filadelfia e dove­dit că lutul uscat conţine aur, o parte la 1,224,000 de părţi. Aşa­dar luaţi o bucată de lut, uscaţi-o împărţiţi-o ln 1,224,000 părţi, lepădaţi 1,223,999 din ele şi păstraţi restul. Tot aşa pînă veţi fi sătul de... aur. — Adevărat, pozezi goală — N’ai nici-o grijă: e aşa de cald în atelier... INFORMAŢII M. S. Regele va fi însoţit, în vizita-î la Iaşi, de cătră d-niî Mit­iţă Sturdza, Stolojan, Ionel Brătianu, Haret şi gene­ral Berendeiu. ** * Intre invitaţi e vorba să maî figureze foştii miniştri al instrucţiune! publice de cînd s’a conceput măreţul edinciu, capii diferitelor instituţiunî culturale, decanii facultăţilor din Bucureşti, şi poate direc­torii şcoalelor secundar, în special aî liceelor, care alimentează universităţile. In urma dorinţei exprimate de M. S. Regele, au fost scoase din program punc­tele privitoare la punerea pietrei fun­damentale a ospiciului de alienaţi de la Socola. De asemeni, nici revista militară de la Copou, nici banchetul din sala tea­trului naţional nu vor mai avea loc. Nici un alt regiment nu va mai fi a­­dus în Iaşi cu această ocazie. In urma dorinţei exprimată de M. S. Regina s-a prevăzut în program vizita la şcoala Reuniunei femeilor române. La concursul de ofiţeri de la şcoala militară din Saint-Cyr au reuşit, dintre 540 de elevi, d-nul Rosnovanu din Iaşi al 79-lea şi Gh. D. Moruzzi al 295-lea. O moarte tragică. Am arătat la timp ca eleva şcoalei de moşii de pe lîngă institutul Grigore Ghika Vodă, Maria Vasiliu, în etate de 28 ani, s’a intoxicat, voluntar, în ziua de 20 Septembrie curent, find o solu­­ţiune concentrată de sublimat corosiv dintr’un flacon din care se preparau la­­vajele antiseptice pentru lehuze. Transportată imediat la spitalul sfîn­­tului Spiridon, eleva a decedat Sîmbătă 27 Septembrie, după crude suferinţe. Mobilul acestui aet desperat este că­derea la examenul pentru obţinerea diplomei. Ceia ce e grav, însă, în această cir­cumstanţă, sunt versiunele tendenţioase respîndite de duşmanii personali ai doc­torului Bejan, directorul şcoalei de moşii. Se susţine că sinucisa a fost persecu­tată de director şi că, departe a fi me­ritat notele mici ce i-au fost date la e­­xamen, ea a fost o elevă model sub toate raporturile. Or, asemenea versiune nu poate avea ecou de­cît în lumea de mahala, iubi­toare de amănunte senzaţionale, căci este cunoscut tuturora că examenul de diplomă se face în prezenţa unui delegat al ministeriului instrucţiune­ şi a profe­sorului de teorie de la institut. Anul acesta, precum cunosc cetitorii din informaţiile date, la examenul de obţinere a diplomei la şcoala de moşii, a asistat ca delegat din partea ministeru­lui instrucţiunea d. dr. Russ, decanul facultăţei de medicină, şi d. dr. SUM, ca profesor de teorie. Admiţînd cîtuşi de puţin versiunile ră­utăcioase, ar fi să cădem în copilăria de a considera şi pe ceilalţi doi medici ca persecutori al Măriei Vasiliu. De prisos să mai alunecăm cu jude­cata pe asemene teren. Cîntecul perse­cuţiilor în materie de examen mai are raţiune la copil. Un lucru totuşi, demn de relevat, e purtarea doamnei Atanasiade, odinioară moaşă primară a institutului, destituită pentru intrigi, şi azi inspectoare a copii­lor daţi pe la crescători. Această funcţionară subalternă a doc­torului Bejan, împreună cu alte 4 eleve căzute la esamen, a mers la­­spital, în secţia în care se găsea intoxicata, şi în prezenţa gardianelor, s’au dedat la sce­ne melodramatice, spunînd în bocete tu­turora că sinucisa era o elevă model sub toate raporturile şi că e o victimă a persecuţiilor. Toate­ merg, dar epitropii ar trebui să pue capăt ace­lor scandaluri, căci vom avea reeditarea acelei serii de intrigi a căror reprimare s’a făcut cu atîta greu­tate. D. Gane a cerut ieri telegrafic minis­trului de interne aprobar­ea creditului de 30.000 lei din fondul milioanelor pentru infrumuseţere­a oraşului în vederea vizi­tei M. S. Regelui. D. F­erechide cu toată urgenţa care s’a pus de consiliu în votarea acestui credit se cam codeşte. Sîmbăta seara s’a dat, la Bucureşti, rezultatul pentru bursa de chimie. A re­uşit d. Şumuleanu cu nota 8, iar d. I. Scobaî a întrunit nota 7, 33. Juriul a re­cunoscut că la partea teoretică a fost mai tare candidatul Scolia­. D. Şumuleanu va pleca în curînd în străinătate. D-sa va obţine probabil con­cediu şi din postul de chimist comunal. Locul de chimist al comunei va fi ţi­nut provizor de d. Cornelsohn, actual şef al laboratorului comunal, iar locul d-lui Cornelsohn va fi suplinit de d. Ma­­reş, farmacist actualminte în serviciul S­tatul Spiridon. Ieri la palat, pe la orele unu, se răs­­pîndise vestea unei apropiate disolvări a parlamentului. Verificînd acest sgomot, s’a stabilit că a provenit numai din fap­tul prezenţei în palat a d-lui Jaques Ne­­gruzzi, care s’a întreţinut —■ de sanatate nu de vot— cu numeroşii cunoscuţi pe cari i-a întîlnit în sala palatului. Judecătorul de instrucţie cabinetul sec­ţia I a început ieri afacerea pruncuci­derea de la Bivolari­ Fata Nancea Solzer a fost chemată într’una din zilele trecute în tîrguşorul Bivolari la o mătuşă a sa­, care fiind aproape de facere, avea nevoe de aju­torul tinerei nepoate. In adevăr mătuşcc a născut. Peste noapte, însă, durerile facerei apucă şi pe nepoată. Find­că Nancea ţinuse pînă acum secretă starea ei, a eşit pe la b­­oare noaptea în ogradă, a făcut copilul, ci­pai l’a înăduşit, vîrîndu-i în gură un şumuiag de pae şi la aruncat. Nancea se află acum grav bolnavă şi sub pasa poliţienească, în spitalul de Bivolari. Trăsura de gală care va conduce pe MM. U­. RR. de la gară la mitropolie, va fi un prea frumos vehicul cu opt ar­curi, cumpărat de administraţia comu­nală de la d. Iancu Zarifopol. Numai reparatul trăsurei coastă una mie lei. Primblările silnice se vor face într’o trăsură înhămată­­ la Daumont, pro­prietatea d-lui Major Dumitriu. Suveranii vor reminea patru­­zile în Iaşi, şi anume vor sosi în siua de 20 Oct­ombre şi vor pleca în siua de 23. IMPORTANT La­­ curent se începe campania vac- ^ cinărilor şi revaccinărilor institutului vac­cinat. D-l Pierre Solomon cunocustul vaccinator şi subdirector la institut care a repurtat cele maî mari succese stă la dispoziţia publicului. Chemările acasă se adresează în str. sf. Lasăr No. 62. S. SCHILLER IvTa­ g’a.sin de Ivra.rrAlfa_ctia.r3L Str. Ştefan cel Mare No. 49 A SOSIT Lănagiurî simple şi fantasie pentru rochii. Postavuri şi ştofe pentru haine şi pal­toane bărbăteşti. Ar-Flanele cu metru şi barcheturi. Catifele şi Velvet pentru bluze.­­ Voalete de obraz. Madapplanuri, olandă, satinuri de li­nă şi atlasuri pentru plapome. Stofe de mobile, pluşuri de lină şi matasă pentru mobile, covoare, etc. A V

Next