Opinia, aprilie 1899 (Anul 2, nr. 263-286)

1899-04-01 / nr. 263

ANUL n No. 263 Inmănul 10 Bani abonamentele încep la 1 şi 16 ala ne-cord­ luni şi sa plă­tesc tot­d’a­una Înainte In Iaşi la Casa Administraţiei In judeţie şi streinătate prin mandate poştale Un anun­ţari 30 lei, in streinState 40 tel Saaa luni 15 . . . 20 . MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZ ADMINISTRAŢIA Ne 41.-Sara­l» Gellel - Ne. 42 EDIŢIA DE SEARA IAŞI — JOI 1 APRILIE 1899 Numărul 10 Bani IMIXIIURN­E la Iaşi şi judeţe se primesc numai la Administraţie In­struintitate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Amin­ttri la pag. IV . . . . 20 b. luni* . . III Inserţiile şi reclamele . 50 . „ Un num­ăr vechi A S*4» bani hmdaotiaCvT; a Mo. ia - *tra­lM ^­Iiei --Sie. 4» ir ZIAR CONSERVATOR COTIDI­AN ■ V. 1 Lascar Catargiu, ultimul din gi­ganții unei generațiuni ale cărei fapte vor rămine scrise cu litere de aur In cartea neamului romînesc, a dis­părut, cînd incă toată lumea recu­noştea că era chemat să formeze din nou guvernul ţarei. Ce mlndră generaţie! Ceea ce e­­şia din capul lor, li se părea lor însuşi la început un vis. Multe din aceste visuri curînd au devenit re­alitate, graţie entusiasm­ului, graţie muncel­­or stăruitoare, fără preget. Lascar Catargiu, ajuns la vîrsta de 76 de ani, se ridicase şi prin meritele lui şi prin prestigiul frun­taşilor generaţiunei din care făcea parte, mai pre­sus de contimpora­nii bătrîneţii sale. Numai stimă şi veneraţiune în jurul său. Adversa­rul cel mai fanatic îşi punea pază gurer cînd vorbea de Lascar Ca­targiu. Unirea Principatelor, Constitu­ţia din 1866, stabilirea şi menţi­nerea dinastiei străine, vor rămî­­ne titlurile de capitenie ale vieţei politice a lui Lascar Catargiu. Nime­nin eroii generaţiei lui, n’au făcut atîta jertfa pentru Unire, ca Lascar Catargiu. Ideia i s’a părut atît de mare şi iubirea de ţară era atît de calda, In cît au făcut să tacă intr’însul amorul propriu, mo­­melele cele mal fascinătoare, am­biţia cea mal legitimă. Cîte exemple care se mal găsesc în istoria popoarelor, cînd un om să poata ajunge domn în ţară sa— cum a putut să ajungă Catargiu la 1859 —şi să şi sacrifice o atare si­tuaţie, pentru o idee, pentru uni­rea ţărilor surori?. La 1866 Catargiu rîdicîndu-se mai presus de patimele omineşti, a con­lucrat cu adversarii săi politici la organisarea ţărei, la aşazarea con­stituţiei şi la stabilirea dinastiei străine, călcînd interesele clasei din care făcea parte, din care se re­crutai­ obişnuit Domnii. Utilitatea dinastiei străine, era pentru dînsul o raţiune de stat a­­tît de mare în­cît, poate, este sin­gurul dintre fruntaşii noştri politici, cari cred că nici cu gîndul n’au pă­cătuit contra dinastiei. Lascar Catargiu a scapat dinastia în 1871 şi el a menţinut’o făcindu-l o pavăză din prestigiul său, pe cînd dinastia era încă discutată şi Re­gele Carol nu dobîndise autoritatea care o are acum. Meritul lui Catargiu este cu atît mai mare, cu cit lupta pentru di­nastie fără să ceară nimic de la tron, ştiind chiar foarte bine că iu­birea regelui pentru dînsul era cam măsurată, pentru că a dat tot­dea­­una Cezarului ce este a Cezarului, dar nimic mai mult. Lascar Catargiu a făcut mai pu­ţin sgomot de­cît Brătianu şi Ko­­gălniceanu, pentru că n’avea meş­teşugul oratoriei, pentru că nu îm­brăca în formule de efect r gîndirea sa. Avea însă, o inteligenţă solidă, un bun simţ fără seamăn, care l’a ajutat să încunjure multe greşeli, cari au fost imputate lui Brătianu şi Kogâlniceanu. Bunul său simţ l’a făcut că şi la bătrîneţa era tot atît de accesi­bil progresului ca şi la tinereţe. A fost între cei dîntăiu care a admis Intrarea elementelor demo­crate în partidul conservator, care a încurajat formele noue de luptă a partidului prin presă, prin întru­niri etc. Acum 2 ani a dat o dovadă ui­mitoare de lărgime politică, cînd a intins mîna adversarilor, pentru a aduce pacea în Biserică şi în ţară, de­şi ştia că acest ajutor însamnă îndepărtarea partidului sau de pu­tere. Ţara îl făleşte, pentru că simte ce fiu a pierdut. Dînsul moare fe­ricit pentru că puţini se duc dintre cei vii, ca Lascar Catargiu, cu conş­tiinţa împăcată că şi-a făcut cu pri­sos datoria. Memoria lui nu va trăi numai în noi care l-am cunoscut în viaţă. Me­moria lui Lascar Catargiu, va fi veşnică, pentru că numele lui, este deja un nume istoric. „Opinia“ Membrii duhului conservator întruniţi a­seară au însărcinat pe d. Grigorie Cogălniceanu să transmită respectuoasele lor con­doleanţe doamnei Efrozina Ca­­targi. Preşedintele clubului nostru a trimis imediat următoarea te­legramă : D-nei Efrozina Lascar Catargi Bucureşti. Năprasnica ştire despre moar­tea scumpului vostru soţ şi ve­neratul nostru şef, au respindit jalea şi cea mai adîncă durere în inimile tuturor prietinilor noştri, devotaţii lui soldaţi. Omul care a luptat o jumă­tate de veac pentru înalţarea patriei şi pentru binele poporu­lui român nu mai este. Memoria lui însă va remînea pururea să­dită adine in inimile bunilor români şi va fi un etern exem­plu de virtute, abnegaţie, pa­triotism şi simţiri înalte. Doliul ce se întinde astăzi asupra ţărei este purtat de în­treaga rom­ănime, şi fie, ca în jalea nemărginită a poporului se găsiţi o mângâiere la dure­rea fără margini care vă lo­veşte. Interpret sentimentelor una­nime ale clubului conservator din Iaşi, vă rog să primiţi respectuoasele noastre condo­leanţe. Preşedintele clubului conservator ORIG­ORIE KOKUA K­EANI D. General Manu, preşedintele clubului conservator a anunţat pe preşedintele clubului nostru de a­­legerea Noului nostru şef prin ur­mătoarea telegramă : D-lna Gr. Kogălnn­ceanu­ preşedintele clubului conservator Iaşi. Marea nenorocire care a lo­vit pe partidul conservator este adevarată, iubitul nostru şef Lascar Catargiu nu mai este în­tre noi, cruda moarte l-a rapit tocmai cînd vedea ostenelele sale de a scapa cinstea ţarei încu­nunată cu succes. Comitetul par­tidului adunăndu-se imediat şi cu aclamarea membrilor veniţi in mare număr la club şi a tuturor delegaţilor din judeţe, a ales ca şef al partidului pe d. George Cantacuzino. D-sa v-a adresat şi personal o comunicare. GENERAL MANU preşedintele clubului conservator D. G. Gr. Cantacuzino, noul şef al partidului conservator a adresat următoarea telegramă: D-lui Grigorie Cogălniceanu preşedintele comitetului conservator, laţi. Cu cea mai adâncă du­rere vă fac cunoscut per­­derea ireparabilă ce a a­­vut România şi partidul conservator prin moartea ilustrului şi veneratului Lascar Catargi, în împre­jurările grave prin care trece ţara. Comitetul par­tidului mi-a făcut deose­bita onoare, şi mi-a impus greaua respundere, a înlo­cui pe neuitatul nostru şef, ca president al comitetu­lui esecutiv al partidului conservator. (ss) (5. Sr. Gantacuzino Iată respunsurile trimise de d. Grigorie Cogălniceanu d-lui G. Gr. Cantacuzino şi General Manu. D-luî General Manu preşedinte Clubului conservator Iaşi Comunicînd depeşa D-voastră prin care îmi anunţaţi alegerea D-lui George Cantacuzino de şef al par­tidului Conservator, clubul din Iaşi luînd act de această alegere aderează la dînsa şi salută pe no­ul şef. Preşedintele club. Conservator din Iaşi Gr. KOGALNICEANU D-lui George Gr. Cantacuzino Bucureşti. D-l General Manu, preşedintele clubului con­servator din Bucureşti, mi-a comunicat aclama­rea d-voastrâ de şef al partidului conservator. Am onoare a vă în­ştiinţa că Clubul din Iaşi luînd act de alegerea d-voastrâ aderează la ea, vă felicitează şi vă sa­lută de Şef. Preşedintele Clubului Conservator, Grigore Kogâlniceanu. Lascar Catargiu Cel din urmă dintre marii noştri luptători pentru unirea şi neatirna­­rea Romîniei,—s’a stins. Născut la 1823, urmaş al unei vechi familii boereşti moldovenească, încă de la vârsta de 23 ani ocupă funcţiuni însemnate şi de încredere: Aga oraşului Iaşi, apoi prefect al judeţului Neamţ, timp mai bine de 3 ani,Parcalab de Galaţi şi apoi mem­bru în divanul Ad-hoc de la 1811. La 181, deputat pentru alegerea de principe, face parte din partidul unioniştilor şi în discuţiile şi frâ­­mîntănile acestui partid, este candi­dat de domnie împreună cu Costa­­chi Negri, Vasile Alexandri etc. După alegerea lui Alexandru Cu­­za de domn, Lascar Catargiu face parte din adunarea primă-Romi­­nească din 1862 care adună pe de­putaţii Moldovei şi Munteniei în a­­celaşi tnunchiu. După retragerea lui Cuza Vodă de la domnia Romîniei, face parte din locotenenţa domnească. La 1866 cînd Carol I să urcă pe tronul Romîniei ca domn, Las­car Catargiu este preşedintele consi­liului de miniştri. Alăturea cu Ma­­nolache Costachi Epureanu, Lascar Catargiu la conducerea partidului conservator din țară. Presidează ministerial de la 1871- 1876. După moartea lui Manolache Cos- -'.îi?.1:.­i,’, ,-i- f i'-v'ii •‘D-'iV •; ■ piÂ-n " .. ' 1 ' i • ' • 1 * 'r

Next