Opinia, septembrie 1899 (Anul 3, nr. 99-122)
1899-09-01 / nr. 99
x x ASUL III No 99 EDIŢIA DE SEARA LAŞI - MERCURI 1 SEPTEMBRIE ISVt m Numărul 10 Bani A N UNCII UR ILE ,9na Iu. Iaşi şi judeţe se privest uunu' U Administraţie in străinătate, direct la administraţii şi toate oficiile de publicitate Anunciur) la pag. IV .... 20 b. n^a. . „ HI • . • • 40*5? inserţiile si reclamele ... 50 «g. Numărul 10 Bani iBONCHERTELE încep la 1 şi 15 ale fie c&rei luni şi am pil tesc tot-d’auna înainte la Iaşi la Casa Administraţie)n judeţ*şi streinătate prin mandate poştale Un an la ţară 30 le), în streinătate 40 le) Şase lun) 15 „ „ » 50 „ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRATIA K« 4». — Strada Goliel — No. 48 ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN 1 . r : /iS'*«! '.'Yi ^*• • • li S ~ X Un număr vechi A SO'.mti'I - ----rfts— REDACȚIA No. 4a — ♦•itrad» liolteti -if-jtif».. v _ K IA Convocare Toţi domnii membri ai Clubului Conservator din Iaşi sunt convocaţi în adunare generală în localul Clubului pentru ziua de 2 Septembrie oarele 7 jum. sara, la o consfătuire politică. Preşedintele Clubului Grigore Kogălniceanu Y Balotagiile de Dumică S’a sfîrşit şi cu alegerile de balotagiu. Pînă la noul vacanţe parlamentare, corpul electoral nu va mai fi consultat In preferinţele sale politice, cadi s’au închis pentru moment toate prilejurile de alegeri. In jurul alegerilor de la 20 şi 22 August s’a făcut puţină discuţie de cei interesaţi, voind atrage de acolo concluziuni favorabile opoziţiei şi defavorabile guvernului. Şi cum Ploeştii la special e considerat ca citadela liberalilor, a junimiştilor şi a tuturor partidelor, negreşit că fiecare şi-a pus speranţele în reuşita candidaţilor lor. S’a dat o deosebita importanţă politică acestor alegeri parţiale, s’a socotit numărul voturilor cum le-a venit la socoteala partidelor, s’au tras încheerile cari le-a convenit, în fine, cetitorul nu s’a putut convinge de care parte e adevărul. Cu prilejul primei alegeri de la 22, ne-am dat samă că alegerile de la Bacău, Ploeşti şi Caracal nu au caracterul de avertisment politic, căci nimic politic n’a putut motiva aceasta. Alegatorii ne-au dat dreptate . Ţara cea cuminte, care nu vede lucrurile cu patima politicianului, ci cu interesul vieţei, alegătorul neînregimentat s’a pronunţat iarăşi pentru noi. El are încă încredere în partidul conservator, adicâ pentru a exprima mai bine gîndirea noastră, el continua de a da încrederea de la început, dorind a vedea la treaba pe fruntaşii noştri, cari nu pot face de cît bine acestei ţări. Dar asupra acestui sentiment intim al alegătorului s’a speculat în fel şi chip. Presa junimistă, care n’a dat şi nu da sprijinul său guvernului şi care vede cu ochi duşmănoşi combinaţia actuală ministeriala, sprijinita şi pe faptul ca la Ploeşti au un chiag politic prin personalitatea d-lui C. Enescu, au ţinut să se manifeste ca atare. In jurul candidaturei d-lui Enescu au pus multă speranţa, crezind a scoate de acolo preferinţa ce o are alegătorul prahovean pentru gruparea junimistă. Chiar de-am admite pentru moment că alegătorul prahovean ar fi dat preferinţă candidaturei d-lui Enescu, încă n’ar fi însemnat decît ca d. Enescu, prin viaţa sa politica desfăşurată în Ploeşti, a putut sa-şi alipească un număr mare de cetăţeni, pe cari i-a îndatorat. Şi de fapt aşa este. Reuşind d. Enescu nu se cîştiga decît un vot, cum de pilda la Huşi, prin reuşita d-lui Teleman, s’a adaus în Senat un vot junimist. Dar nici acest singur lucru nu s’a adeverit. Alegătorul prahovean n’a dat preferinţa candidaturei d-lui Enescu de cît atîta cît a meritat-o ca om politic local. Deci, toată speranţa pusă de junimişti în candidatura d-lui Enescu, s’a dus. Din cele 245 voturi ce a căpătat d. Enescu la primul scrutin, cind au votat numai 518 alegători, la balotaj a scăzut la 169 voturi, cînd au participat 550 votanţi, cu 32 voturi mai mult ca la primul scrutin. Deplasarea aceasta de voturi în persoana d-lui Enescu, da dovada de adevarata situaţiune a d-lui Enescu. Socoteala însă e mai nostima cînd venim la liberali. Intotdeauna liberalii au pus speranţa pe Ploeşti, ca pe un centru al liberalismului romîn-democrat. In vremuri grele, în vremuri de cumpănă, candidaţii liberali la Ploeşti îşi cereau norocul şi reuşia. De data asta soarta s’a schimbat. Ploeşti au stricat legenda şi liberalii nu mai au a se felicita cu citadela lor. Evenimentele politice din ultimele luni au buleversat starea spiritelor la Ploeşti. Prin Intrarea d-lui Fleva în guvernul conservator, s’a făcut ruptura cu rîndurile liberalilor, spre folosul nostru. Şi, deşi în Ploeşti s’a dat lupta pe această tema a convertirel politice căutlndu-se a se arunca In discredit noua faza politica a batrînului C. Grigorescu, representantul autorisat al liberalismului democrat, totuși alegătorul nu s’a ademenit nici de vaza politica a d-lui Sturza, nici de persoana lustruita a pomăzuitului Stoicescu, nici de proza aprinsă şi Înflăcărată a lui Ionescu-Quintus, ci şi-a dat votul şefl cum i-a dictat interesul şi conştiinţa. Şi tocmai aici e miezul lucrului. Chiar alegatorul liberal înregimentat a ţinut să arăte preferinţele sale locale asupra politicei de partid, caci ce altă semnificare poate avea suma de voturi date lui C. Stoicescu faţa cu cele acordate lui Sturza ? De unde C. Sturza la primul scrutin a obţinut 162 voturi, iar la al doilea abia 97—şi nouăzeci şi şapte voturi—C. Stoicescu a reuşit să întrunească 238 voturi, iar la al doilea scrutin 219. Să fi ajuns partidul liberal ca sa-l represinte C. Stoicescu ? Alegatorul prahovean prin votul sau ne îndeamnă a vedea lucrul astfel, deşi noi nu voim a-l lua, căci preferinţele locale nu sunt un cîntar politic In absolut. Poate foarte bine C. Stoicescu sa aiba mai multa trecere la alegătorul geanabet din Prahova, însă, supt raportul politicei generale, tot Sturdza e representantul liberalismului colectivist. Cel de al doilea salon din București nu poate lua locul Inteiu, întrucît este deja salonul întaie. Dar pentru d-1 Sturza situaţia devine penibila. Punerea candidaturei sale la Ploeşti, voturile întrunite, au dovedit doua lucruri: a) ca Ploeştii nu mai pot fi socotiţi ca citadela a liberalismului —cel puţin colectivist; b) că politiceşte d-1 Sturza e în declin şi cu el şi conducerea partidului liberal. A fost o greşala punerea candidaturei sale; a doua greşală a fost menţinerea ei la balotaj, unde sorţii au făcut sa se învedereze situaţia sa în partid. Cele 97 voturi întrunite asupra numelui lui Sturza, e dovada cea mai vie că balotagiul de erl, departe de a fi un avertisment pentru guvern, a fost din contra un avertisment pentru colectivitate. Și așa le luăm noi aceste alegeri. *% Convocare Comitetul diriguitor al partidului conservator din localitate este convocat pentru ziua de 2 Septembre orele 4 p. m. in localul Clubului, la o consfătuire politică. Preşedintele Comitetului Grigore Kogumircalln. EXTERNE O scrisoare a lui Jules Claretie asupra procesului de la Rennes „Le Temps” publică o scrisoare deschisă, adresată consiliului de rasboiți din Rennes, de academicianul Jules Clarette. Din această scrisoare, dăm părţile cele mai principale : „Ştii că, In autoritatea rolului d-voastră şi conştiinţa înfricoşatei d-stră datorii, n’ascultaţî nimic alt de cît raţiunea şi spiritul d-voastră de dreptate. D-voastră nu citiţi ziarele, ci documentele. Şi cu toate acestea, părerea unui bun Francez din Franţa, patriot ca d-voastră, părerea liberă a unui om liber, care n’are nici un alt interes In dureroasa afacere de cît acela al adevărului şi al patriei, poate să fie ascultată tot atîta cît şi depoziţia unui prinţ sîrb care s’a lepădat de locotenenţa austriacă. Am văzut degradarea lui Dreyfus, am asistat la oribila paradă. Am văzut sfişiindu-se această uniformă de soldat pe care acuzatul a reluat-o pentru a apare din nou Înaintea d-voastră. Cu cîteva minute Înainte, un ofiţer venise şi ceruse să se facă tăcere în timpul trecerea concondamnatului. Şi cu toate acestea mulţimea, neomenoasa mulţime, a pălmuit cu huiduelile ei, pe omul care trebuia să plece şi l-a copleşit sub insulte. Căci pentru mine el era un trădător. Şapte ofiţeri, al căror interes era să nu găsească un alt fel de vinovat sub uniforma franceză, se pronunţaseră. Şapte ofiţeri nu se înşală. In dimineaţa aceea lugubră de Ianuarie, pentru mine acela care trecea era Iuda. Am spus-o atunci, am scris-o. Aşi vrea să rup, am rupt această pagină. Şapte ofiţeri nu se înşală, dar cum să-mi fi închipuit c’au putut să-l insele?... Oare îl veţi condamna acum pe Dreyfus din nou ? Ceea ,*e* judecătorii din 1894 au făcut pentru că ignorau, veţi face d-voastră acuma cînd ştiţi totul ? Credeţi poate —alţii vor încerca să vă facă să credeţi, —că bunul renume al armatei cere eta să nu existe o eroare constatată in mod oficial? Ce rol şi ce soartă sunt acelea ale d-voastră! Nici odată—Francezi de cînd există o Franţă, n’a fost atît de puternică ca d-voastră, septemviratul vostru ţine în minile lui soarta patriei, viitorul nostru. Voi puteţi totul. Şi ce problemă ! Sau uitarea reparatoare, sau minta exasperată. O eră de fraternitate sub mîndrul nostru drapel, sau lungi etape dureroase în zilele nefaste. Vi s’a spus cu perifidie—înainte de întrunirea d-voastră în liceul din Rennes —că, numit „pentru a achita", v’aţi supune unui ordin. Nişte pretinşi apărători ai armatei sunt aceia cari au afirmat Intria aceasta. Eu, care iubesc armata, care am onorat şi am salutat pe aceia cari ne-au dat sîngele lor, răspund că, apărătorii ai adevărului ca şi ai frontierei, nu vă veţi supune decit conştiinţei voastre. Nu trebue să se spue acum, cum aud repetîndu-se, că—fascinaţi de şefii voştri — pentru ca să achitaţi, ar trebui să fiţi sau eroi sau sfinţi. Haida de! ajunge să fiţi soldaţi şi oameni! Pentru mine, tot atît de convins de inanntatea acuzaţiei în 1899, pe cit am fost convins de vinovăţia lui Dreyfus In 1894, liberez astăzî conştiinţa mea. îmi răsună încă In urechi strigăte de cruzime ale mulţime! din dimineaţa de Ianuarie 1895. Nu vreau, dacă un alt verdict aruncă la o nouă degradare, la un nou supliciu, pe căpitanul Dreyfus, palid şi degalonat, să păstrez în inimă remuşcarea de a nu fi scos cel puţin un strigăt, şi de ar rămîne neascultat, un strigăt de milă. De milă, nu, dar de dreptate. Domnule colonel, domnilor membrii ai consiliului de războiţi, puteţi fi mîîne soldaţii potolirei. Pacea unei naţiuni este şi dinsa o bătălie cîştigată... Şi, lăsaţi pe un om care nu se supune nici unul mobil, să vă spun că ora decisivă a venit de a confunda strigătele: Trăiască armata ! Trăiască justiţia !, amîndouă nobile, în acela, vibrator, întăritor, nemuritor ca şi patria: Trăiască Franţa! Telegrame —Serviciul particular al OPINIEI — Budapesta, 30 August. Cîteva sute de persoane au început să facă aseară oarecari demonstraţiuni în faţa consulatului francez, în urma hotărîre! consiliului de rezboiu din Rennes. Poliţia a împrăştiat pe manifestanţi, înainte ca el să fi ajuns la consulat. Havre, 30 August. Grupuri socialiste revoluţionare, au manifestat in contra condamnărei lui Dreyfus. Agenţii poliţieneşti,i-au împrăştiat. Barcelona, 30 August. Clubul autonomist Catalan a distribuit o proclamare, prin care reclamă autonomia provinciilor, singurul mijloc de a scăpa Spania Proclamarea e comentată foarte viu. Constantinopol 30 August Un vapor francez «Egnateur», venind din Egipet, a debarcat la Beyruth 69 de persoane, printre care un tînăr grec, care prezenta simptome de ciumă. Măsuri riiguroase au fost luate. Paris 30 August Ziarul Petit Journal nu crede că consiliul de revizie își va putea da deciziunea Înainte de o lună, Figaro crede că recursul lui Dreyfus va fi desigur respins. Belgrad 30 August. Tausanovici întrebat, opune denegări absolute la toate acuzările ce i se aduc.1 Oporto 31 August Erî au avut loc două decesuri. Doctorii germani Kopel şi Grohn au sosit azi dimineaţă. Raportul doctorilor francozi exprimă părerea că ciuma poate dura, dar fără a-şi mări intensitatea. E cu neputinţă de prezervat celelalte oraşe europene prin decontaminare. Ciuma va isbucni, însă, numai in oraşele ce nu păstrează regulele igienice. Raportul critică existenţa cordonului sanitar de la Lisabona, avind in vedere că creşterea mizeriei va uşura împrăştierea ciumei. Banii cheltuiţi cu cordonul sanitar ar fi mai bine întrebuinţaţi pentru organizarea igienică a oraşului Oporto. ___ Ştiri din ţară Suveranii la Ragatz MM. II. Regele şi Regina, de la sosirea lor aci In Ragatz, au avut deosebita bucurie să se găsească împreună cu mai mulţi membri ai Augustelor lor familii, cari au venit spre a vedea pe Majestăţile lor, precum şi de a petrece împreună cu Dinsil. Joul, la 19 August, a fisosit Alteţele Lor Regale Ducele şi Ducesa de Vendome, cu fiecile lor, micele principese: Maria-Luisa şi Sophia-Iosephina. Maiestatea Sa Regele şi Alteţa Sa Regală Principele Leopold, însoţiţi de suite, au primit la gară pe Auguştii lor nepot şi nepoată. Sîmbătă, 21 August, la orele 5 seara, Regele, însoţit de A S. R. Principele Leopold şi A. S. R. Ducele de Vendome, urmaţi de suite, au plecat la staţia Wesen, unde au întimpinat pe A. S. R. Principesa Mumă de Hohenzollern, cu care s’au reîntors cu tren special la Ragatz. M. S. Regina, Însoţită de damele Sale de onoare, a primit pe A. S. R. Principesa Mumă de Hohenzollern la Quelfenhof, unde Alteţa Sa işi-a ales locuinţa. Duminică, 23 August, M. S. Regele dimpreună cu A. S. R. Ducele de Vendome, a petrecut la gară pe Augustul Sau frate, care pleca la Weinburg. Luni, Suveranul, însoţit de A. S. R Ducele de Vendome, a primit pe A. S. R. Principesa Iosephina de Hohenzollern, care sosea de la Weinburg, spre a petrece o zi Împreună cu Majestăţile Lor şi Augusta ei Bunică A. S. R. Principesa- Mamă Iosephina de Hohenzollern. Tot în aceeaşi zi, la ora 1 după prins, a sosit şi A. S. Principesa-Mamă Maria de Wied. A doua zi Marţi, 24 August, au plecat AA. L. RR. Ducele şi Ducea de Vendome precum şi A. S. R. Principesa Iosephina de Hohenzolern. In aceste 8 zile, de cind Majestăţile Lor, Regele şi Regina se află aci.’Şi au urmat In mod regulat cura. Sănătatea Majestăţilor Lor este bună. Multe persoane de distincţiune aflate aci în Ragatz, s’au grăbit a se înscrie în registrele Majestăţilor Lor. La toate tribunalele comerciale se lucrează cu mare zel la alcătuirea listelor tuturor falimentelor, deoarece d. ministru al justiţiei e hotărât să prezinte Corpurilor Legiuitoare chiar în sesiunea viitoare, o reformă a Codului de Comerţ, din punctul de vedere al falimentelor. :____poznaşii ţărăneşti 3VEESIA Fata era fără păreche de mlndră, pica de frumoasă, coz nu alta. Avea numai un cusur: era jîdancă. Băetanul, nici el de lepădat, da unde era chip să se apropie de codană, că nu-1 suferea nici cum. Şi doar numai un păcat avea şi el: era gol. Flăcăul se gîndeşte cum ar face să-ncurce mintea fetei, ca să poată sări ptrlazul regel. Era in timpul vereî. Fata dormea afară pe prispă. Băetanul pune atunci la cale o drăcovenie. Se-nvâleşte într’o prostire, îşi dă faţa cu cridă, de umera îşi prinde două aripe de glscă şi ţinlnd In mină o smincică de salcie, trece pe la un miezul-nopţel gardul la jidăncută: — Rifcă... Rifcă... ’ * ■. — Vuus ? "■ ■ Cum tuna bătea pe băetari în spate, il îmbrăca Intr’o lumină orbitoare. — Rifcă... din tine se va naşte Mesia. Zice şi Îngerul prevestitor piere. Nu mal știa pe ce lume-i, de bucuria ghidului că din ea se va naşte mintuitorul neamului pribeag. N’a "mal putut-o fura somnul în noaptea aceea. A doua zi chiamă pe rabin din tîrg, adună pe toţi habotnicii de prin împrejurime ca să le spue vestea. Cu toţii s’au închinat el, ca la o aleasă a ceriului. Mulţi s’au Îndoit de adevărul spuselor ei s’afi zis că poate să i se fi părut : multe i se năzare buimacului. Pentru mai bună încredinţare, s’a hotărît ca a doua noapte să vegheze bătrînul ca să vadă şi el îngerul. Nici n’a apucat să pipie cucoşitentul şi vestitorul s’arată măreţ şi mlădios. Călca trufaş, strălucind în lumina lupei. Au rămas toate bune, dar acu venea vorba : cu cine să facă pe Mesia. S’au ințăles, că a treia noapte, să întrebe fata de Înger. De închis ochii, nici vorbă; bolborosa numai rugăciuni, gindindu-se la cel de sus. S’arată trimisul: — Rifcă, din tine se va naște Mesia. — Da cu cine trebue să-l fac ? Cu băeranul de-alăturî. — Vet smir!— c’up, goi? !— Aşa-î vrerea tatălui. Şi îngerul piere pripit. Frămintare mare între aleşii lui D-zeu. Nu putea ei da cu glndul ca Mesia lor, omul atît de dorit, aşa de rugat, să iasă dintr’o nelegiuire. . — «Solomon deaşişderea a eşit dintr’o pornire cu păcat ş’a fost mare...» Gîndul acesta i-a împăcat pe toţi. Cu pompă şi cu daruri bogate," s’au dus bâtrlnii credincioşi la flăcăul de-alături, să-I vestească că Dumnezeu l’a ales de tată lul Mesia. Că-I cir, că-I mir -da la urmă, după multă rugare, a primit. * * * Se Inchee cele nouă luni. Rabinii din toată lumea, alergase să fie faţă cînd s’ă naşte bărbatul atit de mult aşteptat. Să făceafl rugăciuni prin toate sinagogele. Gemeau Imprejurimele de veniţi, că mersese vestea păn’ peste nouă mări. Cu toţii, credincioşi buni, doritori, de omul simţ, omul ales care-l va stringe din pribegie numai c’un semn din deget. Vor reclădi vechea faimă, vor relumina trecuta strălucire. Moaşele cele mai cu nume, alergase să-şi dea prinosul lor de pricepere. Afară lumea se ruga: un biziit sgomotos umplea cuprinsul. Era inţălegerea că, rabinul cel mal mare, să privească întăî copilul ş’apoi să-l vadă pe rlnd toată săminţia neamului bine cuvintat. Poporul făcea Închinăciuni fără contenire. înflorită la faţă, moaşa-moaşelor s’arătă In prag şi zice voioasă—gata. Norodul dă busna. Rabinul cel mal mare Îşi face loc şi intră In casă. Cu toţii tresar de bucurie. . .. Dar rabinul se-ntoarce galben și cu privirea rătăcită; a putut să dea numai un gemăt de desnădejde ş’a căzut sdrobit la pămlnt : văzuse amăgirea. Poporul Îngrozit nâvălește-n casă. Acolo poznă mare: Mesia cel dorit esise fată... E ! i .. ■ Momeală ■ , „Nicairi nu umblă cinîi cu colaci, în coadă“. (Proverb) Ţiganul avea o judecată la Iaşi. Şi cum din satul Iul şi păn’ la scaun era o bună bucată de loc, pune nevasta de-i ’ face un cuptor fie mala să- ajungă.