Opinia, decembrie 1906 (Anul 4, nr. 15-37)

1906-12-01 / nr. 15

rania muşcătoare ce se poate cheltui pe sama eroului triumfurilor uşoare : tenorul. Inconjurat de toate splendorile unei curţi orientale Monarhul îşi primeşte oaspeţii serbării, alături de Suverana triumfătoare. Toată sala şi adunarea pluteşte în lumină şi bogăţie ideală; se aşteaptă numai cîn­­tăreţul anunţat care-şi fu­ce intrarea tri­umfală cu un gest pretenţios şi trufaş : *..........Roi, Moi, le Tenor, je te salue...» Se aşteaptă cîntarea , dar tenorul mu­iat în fir de aur, tace: „Cer două mii de franci pe fie­care minută...» Regele acordă: „Mai cer un bou întreg adus pe un serviciu de aur, pregătit cu trufe.“ Nici pentru atâta lucru nu face caz Monarcul. „Apoi cîte­va diamante strălucitoare ca stelele“ Regele ordonă să fie satisfăcut numai decit. Dar tenorul nu se mulţumeşte ; el năs­coceşte tot mai mari pretenţiuni cari culminează într’aceasta : Si tu fais tout ce quo je voux II fant que la reine, ta femme Passe la main dans mos cheveux, Dit le Tenor. C 'est mon programme. Regina, primind din partea monarhu­lui, un gest poruncitor, e gata să se su­­puie , va mîngâia cu degetele ei fine și moi pletele lungi ale tenorului pentru a auzi, în sfîrşit, dulcele cîntec, divinul glas al celui bine-cuvîntat de Domnul, Tenorul însă are o idee... turbată. Du­pă toate aceste atenţiuni şi daruri se a­­dresează Regelui : «Eu, Sire, am început a mă plictisi de meseria mea ; dacă vrei să-mi faci pe plac, cîntă-mi şi mie un cântec...» Poietul baladei nu ne spune dacă Su­veranul a făcut şi de astădată pe placul tenorului şi dacă a cîntat într’adevăr. Ironia însă e de o genială fineţe. As Carţi poştale-Mandate Direcţiunea generală a poştelor aduce la cunoştinţa publicului că mandatele cartă­­poştală, se vor pune în circulaţie pe ziua de 8 (21) Decembrie a. c. Se reaminteşte că aceste mandate cartă­­poştală, sunt destinate să aducă publicului cele mai mari înlesniri pentru trimeterea prin poştă a sumelor mici şi se pune ca­păt trimiterilor de valori în timbru sau tur­i­e m metă introduse în scrisori, ceea­ ce a­­duce atîtea neajunsuri poştei, nefiind per­mise de lege. Aceste mandate cartă­ poştală se vor găsi de vânzare la toate oficiile şi debitele de timbre. Ele fac parte dintru­n carnet care se încredinţează debitantului şi din care se desparte prin tăiere cu foarfecele. Mandatele cartă­ poştală au o valoare in­trinsecă ca o hârtie monedă pornind de la zero şi mergând din 5 în 5 bani pînă la zero lei, ceea ce se obţine 11 cartoane deosebite acoperite cu un desemn filigram care arată valorile în lei adică zero lei 1 leu, 2 lei, 9 lei şi fix 10 lei. Re­cotor se află o serie de cifre care dau fracţiunile de leu din 5 în 5 bani. Ca mod de întrebuinţare : Trimiţătorul singur scrie pe faţa man­datului carte­ poştală adresa destinatarului; pe dos adresa sa propie , iar într’un com­partiment special rezervat pentru aceasta, corespondenţa care vrea să însoţească mandatul. Cartonul mandatului mai poartă pe la­tura opusă cotorului, o parte pe care o desprinde trimiţătorul, rupind-o dealungul unei linii perforate şi care poartă un nu­măr de ordine repetat pe mandat şi pe cotor. Pe această parte expeditorul însemnea­ză valoarea mandatului, numele destina­tarului şi ziua trimeterei şi o păstrează drept chitanţă pentru a putea reclama restituirea sumei în caz de neajungere la destinaţie a mandatului cartă­ poştală. Acest mandat cartă­ poştală se va arunca în ori­ce cutie de poştă. Ajungînd la ofi­ciul poștal să transcrie în registre și i se FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ 13 SECRETUL JUDECĂTORULUI DE INSTRUCȚIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT Nina se îmbrăcă repede. — Foarte bine, dragă doamnă, mă voi ocupa de toate aceste, zise Ge­orge, plecînd de la buna femee. Tînărul părăsi b­asa, aruncă asu­pra ei o ultimă privire plină de tris­­teţă şi se îndepărtă, scoţind un a­­dînc suspin. George înţelese. Numirea sa în­tr’un oraş îndepărtat, ordinul de a pleca imediat spre a-și lua postul în primire, toate aceste coincideau cu scrisoarea pe care o trimesese fami­liei sale, anunţînd-o despre intenţiile sale de a se căsători. Îşi închipui deci, că aceste nu pu­teau fi de­cît urmarea cererei sale şi că familia sa dorea să distrugă causa şi efectele legăturei sale. Repede, cu modul care indică la autorii actelor o puternică voinţă, tatăl seu a făcut să se fure fata , s’o îndepărteze de el, aşa ca să nu o mai poată revedea nici o dată. George cunoştea bine pe tatăl seu. El ştia bine care e gradul de infle­xibilitate a caracterului acestuia şi îşi închipuia că bătrânul putuse ob­ţine într’un timp foarte scurt, nu­mirea și permutarea sa la Valen­­ciennes. Incontestabil cererea de căsătorie stîrnise furia părintească ; în timp ce se permuta George la Valencie­­nne, frumoasa Marion era dosită, așa ca să nu mai poată fi regăsită. Signalmentele omului care venise cu scrisoarea la Nina, răspundeau foarte bine la acele ale unui bătrîn servitor al familiei sale și care era cu totul devotat d-lui Pernelin. Dacă toate a.­este conjecturi erau fondate, 'leorge n’avea de cît să se supue, i aci ei cunoștea pe tătăl seu și știa nu ' /ea de sperat de la el nici u­n iude­­u cu rivire. In ori ■ însăj era sigur că Ninei nu i se iu lupi ase nimic su­părător. Se gabt­­ n faţa a două situaţii.Să plece imedia­t de a lua în primire noua sa slujbă sau ă dee dimisia. In primul cas, făt probă de do­cilitate, coasei ui i situaţie care se anunţa spion ui i i pentru viitor, în al dolie, caii era sapeni sfărîmată, a­­verea sa pt­ului îl i cidru tot-deauna. Poate, în. I­ iov p­­u elan de gene­­rositate, n ar 1 « d , dacă Nina ar li fost acolo, ci i r d presentat de­misia sa, dar Uhu., ou mai era la Aix ; o va n-.i i ov una el ? Și, sing n i a . u curajul de a resista or nih . : • Alese. Ilotărît, - u t; ; aceste, nu a face această uliț ă re, dar de a că­păta oare-noi i. d­­ar; asupra lo­cului în cai se gâs.-a Nina, el se ghidi să fi i o viui:ii procurorului imperial din Aix, înainte de a pleca la Aix. Acesta, văzînd pe tînărul om in­­trînd în cabinetul seu, merse înain­tea lui și surizând îi zise : — Scumpul meu coleg ghicesc motivul care te face să vii la mine. Și cum George îl privi cu mirare, el continuă : — Vii să mă rogi să instruesc în mod oficios, afacerea răpirei unei fete—care s’a produs aici. Iţi dau sfatul, să te întorci cît de curînd la Marsilia, să-ţi iei rămas bun de la toţi amicii şi cunoscuţii d-tale şi apoi să pleci la Valencie­nnes. La revedere, scumpul meu coleg, ascultă sfatul amical ce-ţi dau şi a­­rată-te de data aceasta, omul inteli­gent, care era cunoscut ast­fel de toată lumea. Mai tîrziu, dragă amice, îmi vei mulțumi de scurta convor­bire pe care am avut-o. George se retrase, el înțelese. A­­dînc Întristat, dar decis a nu se re­volta, el se întoarce la Marsilia. Sosit în cabinetul seu, aprodul îi predă o scrisoare, care, îndată ce-i văzu scrisoarea, îl făcu să tresară: el recunoscuse scrisoare părintelui seu. George rupse plicul cu o vădită emoţie, scoase uşor şi incetinel scri­soarea, neîndrăznind să o cetească. O lume de gîndiri pătrunseră în sufletul seu; trecutul, cu farmecul seu, prezentul cu regretele sale, şi mai ales cu durerea sa, viitorul cu nesiguranţa şi cu neliniştea sa, toate aceste se loveau de spiritul seu confus. Ochii nenorocitului căzură pe pri­mele rînduri ale acestei scrisori, pe care nu îndrăsnea să o cetească. El se decise în fine şi ceti: „Fiul meu“ Actele unui tată nu sunt justiţia­­bile de­cît de conştiinţa sa. N’am­ a­­vut nici o dată în vedere de­cît in­teresul d-tale şi pănă la moartea mea voi proceda ast­fel. (Va urma), aplică pecetia şi ştampila de zi a poştei şi numai ast­fel dobîndeşte valoarea libe­­rătoare şi prin urmare nu poate fi expus să fie sustras de cei cari îl ridică din cutie. Ajuns la destinaţie mandatul cartă­ poş­­tală se va plăti la domiciliu pentru a face cît mai comodă posibilă transmiterea pa­ralelor prin acest mod. Destinatarul desprinde partea care cu­prinde corespondenţa, iar restul cu iscă­litura de primire îl păstrează funcţiona­rul plătitor, spre a-l înapoia poştei ca constatare a efectuării platei. Peste valoarea intrisecă a mandatului, poşta nu va percepe de­cît 10 bani taxă­­ de transmitere şi plată la domiciliu, pre­­­­cum şi 5 bani pentru cartonul şi timbrul­­ poştei ca la cărţile poştale interne obici­nuite. Aceste taxe sunt represintate prin timbrul incrustat de 15 bani pe mandat şi se plătesc odată cu cumpărarea man­datului. MUNCA SILNICA Nimic nou sub soare ? Este ceva nou ele tot! o genială combinaţie politică a lui Sever de la Liberalul. înainte de a arăta în ce constă a­­ceastă combinaţie, este nevoie să în­registrăm această declaraţie a lui Sever : „în judecata noastră obiecti­vă şi imparţială (adică obiectiv şi parţial ar merge oare?) a faptelor .. Judecând clar şi obiectiv şi impar­ţial, Sever conchide, că o împăcare între elementul Cantacuzinist şi Car­­pist se impune, că această împăcare ar trebui să fie precedată, negreşit, de o prealabilă retragere a guver­nului, după care „s’ar mai putea, în­tru cît­ va reuşi la o reconciliare. Să presupunem că faptele se vor petrece după receta ce s o prescrie Sever. Ca să împace lucrurile şi să se în­­pace cu carpiştii, guvernul s’a retras, pe urmă s’a împăcat „întru cite­ va“. Atunci? Trebue să se întoarcă la putere. Intre retragere şi împăcare, cine va guverna ? Căci dacă afirmă, că judecă obiec­tiv şi imparţial, aceasta înseamnă, că el nu cere retragerea guvernului, în folosul liberalilor, ci predică pa­cea în partidul conservator, care, o dată restabilită, conservatorii ar pu­tea guverna în linişte. Dacă, însă, a scris într’un fel şi a gândit în altul, apoi vai de capul ei obiectivitate precum şi imparţialitate. Una cam pornografică, tot din Li­beralul. „In consecinţă, carpiştii văzând că au catare, încep să se umfle î n pene şi în felul femeiei îmbătrânite dar cu inima veşnic tînără, cochetează pri­mind pe rând vizita celor doi cur­tezani“. Iată o babă cu catare şi cu inimă tânără! Să primească 2 vizite pe rînd. Ruşine vouă, tinerelor! -----”o-=*=«aBB«as»=*=»4r=—-—— Din Rusia Ministru de Finanţe al Rusiei arată că în luna lui August curent s’au vândut în Rusia europeană și azia­­tică 8,994,214 vedre rachiu de 40 gra­de, cu 667,275 vedre mai mult de cât în August anul trecut. De la 1 Ianuarie până la 1 Septembrie 1906, s’au vândut 53,213,700 vedre de ra­chiu, cu 7,099,143 de vedre în plus ca în perioada corespunzătoare a a­­nului trecut. Aceste cifre arată că ruşii dezmint renumele lor de alcoolişti ! In Septembrie curent au fost pră­date de huligani 112 magazii de ra­chiu şi 3 depozite. 6 strângători de bani a monopolului au fost pradaţi. Afară de aceasta au fost 7 încer­cări de pradare fără răuşită, 1 depo­zit şi 4 strângători de bani. Pagubele statului din prădăciunile din luna Septembrie ajung la 82.582 ruble şi 4 copeici. De la 13—20 Noembrie au fost condamnaţi la moarte de consiliile de război şi 48 de oameni. La diver­se pedepse grele 435. Numărul prădăciunilor în acest interval de timp au fost de 100 ; s-au pradat aproape o sută de mii ruble, oameni ucişi au fost 33, răniţi 15. Lefile ce primesc câţi­va din ad­ministratorii pe timp de pace sunt fabuloase. Aşa guvernatorul Vârşo­­vei primeşte 53,790 ruble pe an ; gu­vernatorul Vîlnei 24,000; acel al Ste­pei 24,695 ; al Turchestanului 29,542; al Iicuţcului 26,000; prefectul Peter­­sburgului 13,500; ajutorul lui 6,500; directorul cancelariei 4,000; poli­­­maiştrii câte 4,500; maiorul de pom­pieri 5000; guvernatorul militar al fortăreţei Cronatadt 14,650, etc. In starea de războiu aceste lefi se mă­resc ! Premiul Nobel — Respunsul lui Roosevelt — Premiul păcei a fost acordat, anul acesta, presidentului Statelor-Unite. Faptul, că stăruinţele lui Roosevelt în încheierea păcei între Rusia şi Japonia, au fost încoronate de suc­ces, a determinat comitetul pentru distribuirea premiului Nobel, de a acorda presidentului Statelor­ Unite, această mare distincţiune. Anul trecut marele premiu al pă­cei fusese acordat lui Cremer, par­lamentar englez, unul din cei mai de seamă propagatori ai ideei păcei. Acceptînd premiul, Roosevelt a de­clarat, că-l va întrebuinţa pentru în­fiinţarea, în Washington, a unui co­mitet permanent industrial al păcei. In telegrama ce-a adresat comite­tului, presidential spune : „sînt adînc mişcat de onoarea ce mi s-a făcut, acordîndu-mi-se marele premiu.Nu-şi putea preţui nici un dar mai mult de­cît pe acesta. Doresc să ştiu a pro-­ nunţa, în mod destul de­­ puternic, adînca mea recunoştinţă. Vă mulţu­mesc în numele meu şi în numele Statelor-Unite. Căci ceea ce-am fă­cut, am putut face numai ca repre­­sintant al naţiunei americane, al că­rei president sunt. După o matură chibzuinţă, ajunsei la convingerea, că mijlocul cel mai bun şi cel mai efi­cace pentru întrebuinţarea premiu­lui, ar fi înfiinţarea, în Washington, a unui comitet industrial al păcei. Voi căuta să stabilesc relaţiuni mai bune între compatrioţii mei, cari au legături cu industria, fie că sunt capitalişti, fie ca uvrieri. Acesta a fost şi idealul lui Nobel, căci în lu­mea modernă, e tot atît de impor­tant de-a propaga pacea între indus­triaşi, ca şi între naţiuni“. Litere-Ştiinţe-Arte Cu privire la alegerea Baronului Ed­mond Rotschild ca membru la «Acade­mie des beaux arts» din Paris cetim în ziare că lupta... electorală a fost destul de mare. S-a votat de 8 ori şi la toate tururile Edmond Rotschild a întrunit majoritatea faţă de ceilalţi candidaţi nu­meroşi. In fine Baronul reuşi cu 27 votu­ri lăsând în urmă, între alţii şi pe Mon­­net-Sully, decanul comediei Franceze ca­re, a avut numai 12 voturi. De notat că şi Baronul Alphonse Rotschild, mort nu de mult, aparţinuse Academiei, socotit fiind ca unul din cei mai cunoscători în ale artelor.* Doctorul francez Jeanvois a comunicat Academiei do iinţi in Paris o lucrare asupra­­„cri­me­lor oculare consecutive observă­ ei că . ■ ■:■> . Autorul a avut prilejul să culeagă, la clinica doct­orului Ci­­ezowski, observaţi­­unile clinice a Zi­ce, c­oruri de alteraţiuni visuale consecutive acţiunei directe a ra­zelor solare la nişte persoane cari au ob­servat eclipsa de la 30 August 1905. Reese din aceasta că este indispensa­bil să luăm precauţiuni mari pentru a e­­xamina eclipsele de soare, dacă voim să evităm accidentele cari de veacuri, pare­­se, medicii şi astronomii le-au semnalat în vremea lor.* Ziarul „Figaro“ anunţă că d-na Iulis Brun, soţia cunoscutului ziarist din capi­tală, a expus spre vânzare în sala de de­­peşi a acestui ziar un mare număr de fo­tografii cu autografe ale Carmen Sylvei, începând cu o sută lei fotografia. Vânza­rea se va face în folosul „Vetrei Lumi­noase“. * Fernand Brunetiere, directorul marei „Revue des Deux mondes“ a murit zile­le aceste, după cum se știe din ziare. Interesant de relevat este că apărătorul cel mai intelectual al bisericei catolice moare în ajunul zilei de 11 Decembriei, data aplicării riguroase a legei separaţiei bisericei de Stat. Ar mai fi de amintit poate că moare tot­odată în ajunul vo­tului Senatului pentru transportarea ră­măşiţilor lui Zola la Panteon, fapt care i-ar fi cauzat mult sânge rău. * — In Franţa zice „La Revue“ există mai multe grupuri literare. Aşa bunăoa­ră sunt «molieriştii», «balzacienii» «hugo­­filii» şi «lamartiniştii». De curând s’a for­mat şi grupul adoratorilor poetului Musset. Fiecare grup îşi celebrează poetul în fie­care an. * încă un mort care—alături de Brune­­tiere pomenit mai sus —a fost în ultimul timp partizanul doctrinei despre „Falimen­tul ştiinţei“. D-rul Lapponi, medicul Pa­pei a murit de un cancer al ficatului. A publicat mai anii trecuţi o carte de spi­ritism care făcu mare senzaţie, dată fiind celebritatea autorului. Şi poate, tocmai pentru că e vorba de un spiritist, e in­teresant de înregistrat anecdota, că un pacient i-ar fi prezis d-rului Lapponi cu preciziune matematică data morţii şi în acelaşi timp data propriei sale morţi—a bolnavului şi a infirmierului de care se servea. Toate datele au coincidat exact, italienii ar putea adăog­i dictonul. Se non é vera, e bene trovata... * STRUNA ZILEI PALATULUI ADMINISTRATIV In reparaţie Privindu-ţi templul de aproape : Ruină strîmbă şi umilă Şi cu păreţii dărimaţi, Gîndesc la toţi cîţi ruinat-ai Cu judecăţi iară de milă, Justiţie cu ochi legaţi ! Informaţii Avocaţii din Iaşi sunt foarte uimiţi şi iritaţi de faptul că proectul d-lui Anto­­nescu a fost pus în discuţia avocaţilor din Capitală, fără ca ceilalţi avocaţi din ţară să fie întrebaţi asupra reformei pro­puse, sau să fi fost chemaţi a lua parte la discuţia ce urmează. Legea care se propune, cuprinde lucruri nouă, şi multe dispoziţii sunt de o impor­tanţă şi de o gravitate care nu scapă ni­mănui. E nedrept dlar ca această chestie care interesează tot ordinul avocaţilor din ţara întreagă, să fie dezbătută numai de o parte a celor interesaţi. Din partea noastră cunoaştem temeini­cia pretenţiei avocaţilor din Iaşi, şi cerem ca discuţia proectului d-lui A­ntonescu să fie adus în discuţie generală, convocîndu-se delega­­ţi ai tuturor barourilor din ţară. Din Sevastopol se telegrafiază că 15 ma­­teloţi de pe vasul „ Potemkin“ ce s-au în­tors din Hmnînia, au fost daţi în judecata consiliului de răsboiu pe baza art. 51 şi 100 râre pedepsesc cu moartea fapta răs­­urălii. I. D. A. A. Bădărău, care a sosit azi venind de la Galaţi, va pleca seara la Bucureşti. A treia agapă parlamentară are loc mîine. Vineri, la otelul Bulevard. „Reamintim cetitorilor noştri că în sea­ra de 5 Decembrie are loc la societatea de Gimnastică şi Sport, splendida serată dansantă, despre care am vorbit la timp, cu un program extra­ordinar de bogat. Consiliul de Higienă al oraşului Iaşi este convocat în şedinţă pe mîine seară Vineri, 1 Decembrie. La ordinea zilei nu sunt decît câte­va chestiuni referitoare la serviciul obicinuit. Următorii deputaţi au ieşit la sorţi spre a prezinta Regelui adresa de răs­puns la Mesaj : dr. E. Juvara, G. Petro­­vici, T. Crivăţ, G. Cosma, G. Robescu, S. Gheorghiu, "N. Cincu, N. Guran, G. Istrati, A. Boţea, J. Brâtescu, C. Popo­­vici, Al. Rosseti, C. Isăcescu, Gr. Con­­stantinascu, E. Paximade, Gr. Stoenescu, P­ .Voiculescu, N. Gheţu şi N. Gherghel. Ministrul finanţelor a hotărit ca profitul ce­ a rezultat din baterea no­­uilor monezi, să fi trecută la exce­dentul de anul trecut. Această nouă sumă anexată, tota­lul excedentului se urcă la 4­9.500.000 lei. Marea nenorocire din Tecuci — 8 morţi, mulţi rîniţi — d In comuna Giurginomo, din jud. Tecuciu, a exploadat, după cum ni se telefonează de acolo, un cazan mare de la moara de aburi al d-lui Goldstein. Explozia s-a produs din cauza ne­glijenţei mecanicului. 8 oameni au fost ucişi şi numărul rîniţilor este foarte mare. Până acum, dintre lucrătorii morţi identitatea următorilor a putut fi stabilite: I. Morariu, Sp. Vlad, C. Coman, Gh. Cojocariu, M. Rotariu şi P. Ro­­tariu. Rîniţi grav sunt 10. Autorităţile au plecat la faţa locului. In comuna, unde nenorocirea a avut loc, jalea ie mare. Un proces interesant . Un proces interesant, a cărui obîr­­şie conzistă într’o vînzare efectuată, acum 50 de ani, a venit, alaltăieri, în cercetarea Curţei de Apel de Galaţi. Iată amănuntele: Procesul pendinte conzistă în re­vendicarea moşiei Brăieşti, din jud. Iaşi, intentat de către moştenitorii Harb­lary, între care şi d-na Darclée, în numele fiiului său minor, în con­tra moştenitorilor principesei Sm­a­­randa Moruzzi. Reclamaţia se bazează pe faptul că vânzarea s’a făcut în timpul mai­­norităţei fara a se îndeplini formele legale. Cercetarea acestui proces a înce­put înaintea tribunalului de Iaşi sec. I-a în anul 1874, reclamanţii fiind asistaţi de d. avocat M. Sipsomo iar pîrîţii de d. Gr. Buicliu, actualminte consilier la înalta Curte de Casaţie. Tribunalul de Iaşi secţia l-a res­pinsese reclamaţiunea şi Curtea de Apel respinsese apelul din cauza ne­­prezintărei reclamaţilor. înalta Curte de Casaţie a casat însă hotărîrea Curţei de laşi pe motiv că citaţia­­­nele pentru apelul la termenul cînd s’a dat decizia era nulă şi a trimis afacerea în cercetarea Curţei de Galaţi. Procesul s’a pledat timp de două zile, înaintea secţiei a I­I-a a acelei curţi, care a fost compusă din d-nii Tanoviceanu, preşedinte, Beşteleiu, Popp, Alexiu și Istrati membri.

Next