Opinia, ianuarie 1908 (Anul 5, nr. 328-351)

1908-01-01 / nr. 328

I­ t'&tiţia lui Lascar Catargi cătră Măria Sa Domnul (9 Februarie 1878) In 3 April 1876 ministerul Lascar Catargi a demisionat. Nouile alegeri făcute, camera liberală prin votul de la 20, 21 şi 22 Iulie 1876, după o pro­­pu­ere semnată de 80 deputaţi, dă în judecată pe foştii miniştri conservatori de la 11 Martie 1871 pînă la 3 April 1876, şi anume: Lascar Catargi, I. Em.­­I­rescu, P. Mavrogeni, Al. Lahovari, V. Boerescu, N. Creţulescu, Gh. Costa­­loru, P. P. Carp, T. Rossetti, G. Gr. Gantacuzino şi T. Maiorescu, căci pe Ge­neral Chr. Tel l’au scos din cauză. In Comitetul de acuzare se aleg aceştia: D. Brătianu (president), N. Vol­­ov (vice-preşedinte), An. Stolojan, N. Eleva, D. Giani, Emil Costinescu, şi K. Misail (secretar). La 16 Dec. 1876 cei daţi în judecată sunt chemaţi cu mandate de întă­­are la Cameră. Din cei 11 acuzaţi, 5 sunt scoşi din urmărire : P. Carp, I. Costaforu, N. Creţulescu, G. Gr. Gantacuzino şi T. Rosseti, rămînând cet­­­ţr­u sub acuzare. Fără a li se arata punctele de acuzare, camera liberală dispune afişarea in toate comunele rurale a punctelor de acuzare. In schimb Camera nu mai face nici o urmărire. La 21 Maiu 1877 cei 5 acuzaţi înaintează Domnitorului o petiţie colectivă ca să fie trimişi înaintea judecătorilor legali: înalta Curte de Casaţie. Nici un demers. Iar la 26 Ianuarie 1878 I. Brătianu, ministru preşedinte, cere Camerii şi ea admite ca să se sfârşească o dată cu această chestiune nenorocită. Cu 55 voturi albe contra 6 negre aceiaşi Cameră libe­rală votează retragerea acuzării miniştrilor conservatori, încheind cu ridicol o acţiune începută cu patimă. Aceste sunt împrejurările cari au provocat petiţia înaintată la 9 Febru­arie 1878, de fostul ministru preşedinte Lascar Catargi Măriei Sale Domnului, Măria Ta. Prin votul din 26 i­anuarie 1878 Ca­mera a hotărît retragerea acuzaţiunii ce o făcuse în contra Ministerului, format de cătră Măria Ta la 11 Martie 1871 sub prezidenţia subsemnatului şi care după cinei ani de guvern a demisionat în A­­prilie 1876. Acest vot, în forma şi în împrejurările în care a fost dat, după doi ani de pro­cedări neconstituţionale ale acestei adu­nări, procedări la cari s’au asociat în parte şi consilierii M. Tale, nu poate fi privit de cătră subsemnatul de cît ca o adevă­rată tăgadă de dreptate atît din partea acestei Adunări, cît și a guvernului ac­tual al Măriei Tale, care Ta provocat. Subsemnatul a avut onoarea a fi în a­­nul 1866 primul consilier al Măriei­ Tale la suirea Sa pe tron. De-atunci n’a soli­citat nici o dată greaua sarcină de-a intra iarăși în consiliile Măriei Tale. In ziua de 11 Martie 1871 însă, cinci ani după retragerea sa de la afaceri, du­pă ce în acest scurt interval s’a schimbat opt prezidenţi de consilii şi tot atîtea ca­binete, Măria Ta Insă-Şi a crezut iarăşi de cuviinţă a se adresa la subsemnatul şi a face apel la subele sale forţe, cari Insă se întăreau prin devotamentul său cătră Tron şi cătră Ţară. Toţi cunosc în ce împrejurări Măria Ta a făcut acest spel solemn. In ziua de 11 Martie 1871 o manifestare necu­viincioasă şi păgubitoare atît siguranţei stat­u­u­i Român, cît şi prestigiului Coroa­nei t Iiian.\' «o ; liniştea publică era ar , dă adevăr prin o infimă mi­ne­rit,aL a popu­Uţiunii, dar care se vedea încurcată prin apatia neesplicată a poli­ţiei u atunci. Măria Ta era gata a sub­­aemni un act de abdicare '(şi căuta un aad K'f'b-t a’şi adăposti familia). Nu nu- /..iui* -* UubWtttăycL* afacerile colo­raui grave preocupau atenţiunea ţării. ( j;. i Stroussberg, această afacere ăşi partidului şi guvernului de isbucnise şi Adunarea de atunci .-1, .a că­dea în judecată toate ministe­­, îijfci anterioare cu singura escepţie a ace­­si steriu, care fusese chiar autorul a­­di nefaste concesiuni, f­iind în asemeni grele împrejurări yS,toma de a forma un cabinet, n’am sp­­v­s mai pre­sus de puterile mele, fi­­ajutat atît de încrederea Măriei Tale și de sprijinul partidului conservator­­,are într’adevâr, în cinci ani de guvern ia dat concursul său şi din care 14 mimbri importanţi au binevoit să lucre­ze împreună cu mine la această operă de reonstituţiune socială. Măria Ta, care a prezidat la lucrările nostre, ştie mai bine de­­cît oricine i­­sumsele dificultăţi ce-a avut să le învingă att în afară cît şi în întru cabinetul de lall Martie 1891 şi cari au fost toate repivate spre folosul ţării şi spre onoa­re şi prestigiul Coroa­nei. Intre aceste alteri nu voiu aminti decît tocmai ces­­tiunea St­oussberg, e­terninată printr’o trnsacţiune, care a împaca într’o dreap­tă măgură atît pretenţiunile a­cţionarilor, ■ cît şi legitinele corinţi ale ţări. eruţîad autfei naţiunii tristele şi amenin^oareie urknări ale peşelelor comise. Istoria, m­i bine de cît mine, va­­,^r_ turist ,d6sPr® toate cele-lalte resultate, Viîndite tori?" politica cabinetului de la 1 Martie 1871, resultate, .cari vor răsăr încă mai mult, cînd se vor compara ci fantele şi evenimentele, ce au urmat. Cind Măria Tva însă, în exerciţiul pre­rogativelor Sal şi în înţelepciunea ba crezut, că este ni­cesar a cinema la crima afacerilor part.dil opus, colegul mei şi ei ne-am supus aci sloi înalte voinţe, făcim urări pentru mersul fericit al guvernului Măriei-Tale, urări cu atît mai sincere, cu cît nu lipseau motive de temeri pentru interesele ţării. In ceea ce ne privea pe noi eram în drept a aşteptă o justă a­­preciare a actelor noastre şi dacă nu atît cel puţin stricta aplicare a ‘legilor, la cari am­ fost şi suntem totdeauna gata a ne spune. S’a văzut însă în curînd, că nu acestea erau interţiunile oarcenilor de la guvern. După ce au întrebuinţat pentru dobîn­direa puterii mijloace revoluţionare, pe cari Măria-Ta le cunoaşte, n’au părăsit aceste deprinderi violente chiar sosiţi la cîrma afacerilor. Darea în judecată a unui ministeriu din partea unei Camere poate în genere să fie o măsură legală. Nu noi, Pre-Innalţate Doamne, vom contesta vre­ odată unei. Adunăm­ dreptul de a cere socoteală mi­­niștilor de actele lor, nu noi ne vom da îndărăt înaintea răspunderei acelor acte, respundere, pe care o primim nu numai cu înlesnire, dar încă cu mîndrie. Insă ceea ce nu poate fi îndestul de blamat, sunt mijloacele anticonstituţionale, întrebuinţate de această adunare, cu to­tul supusă voinţelor guvernului, în con­ducerea şi instrucţiunea unei asemenea cauze în contra a unsprezece miniştri din cabinetul precedent. Violînd art. 102 din Constituţiune, care dă numai Innaltei Curţi de Justiţie dreptul de a judeca şi ch­ar a caracteriza delictul, în contra ar­ticolului 104 alinea 4 din Constituţie, care mărgineşte la acuzaţiune dreptul a­­dunării în privinţa miniştrilor; în­călca­rea principiului, formulat în art 104 din constituţie, ast­fel redactat: „Nici o juris­­­dicţiune, nu se poate înfiinţa de cît nu­­­mai în puterea unei anume legi. Comi­­­siuni şi tribunale extra­ordinare nu se „pot crea, sub nici un fel de numire şi „sub nici un fel de cuvînt“—Camera a dat comitetului, său de acuzare puteri a­­proape discreţionare, ce legea atribue nu­mai unui judecător de instrucţiune. A­­ceste puteri dînsa le-a exercitat atît prin comitetul de acuzaţiune, cît şi prin o sumă de alţi deputaţi, cari au voit să şi îe însuşească.­­Aceste puteri le-au exer­citat nu numai în contra miniştrilor acu­zaţi, dară şi în contra multor foşti func­ţionari şi chiar a particularilor, spărgînd casse, călcînd domiciliuri, sequestrînd o­­biecte şi arestînd. In fine aceste puteri le-a întrecut, ne­­conformîndu-se nici în redactarea proce­­selor-verbale, nici în paza celorlalte for­me, la regulelor ce cond.ca de procedură penală le impune judecătorilor regulaţi. In fapt constituţiunea şi legile au fost înlăturate şi teroarea stabilită de la un capăt al ţării pînă la altul. De aceste fapte Măria Ta ai fost prevestit prin ae­­ţimnere atîtor cetăţeni, la care guvernul nu a dat nici o urmare, şi în fine prin demisiunea chiar a Prezidentului consi­liului de miniştri !) care a declarat fap­tele Camerei de inconstituţionale şi n’a voit să sa asocie­ze cu diesele. O dată cu foştii miniştri conservatori au fost daţi în judecată mai mulţi func­ţionari superiori ai lor, mai ales prefecţi, cari însă fiind trimişi, îna­itea judecăto­rilor regulari, unii la juraţi, alţii la tri­bunalele corecţionale, au fost fără escep­­ţiune achitaţi * * 2). Această achitare unanimă ■V) La 22 Iulie 1876 demisionează Manolachi [v'r'tachi Iepureanu preşedintele consiliului de Min-'tri după care vine (24 Iulie) I. C. Bră­­teanu. 2) Preiei Iacovaki, Nicohadi, Popescu achi­taţi la Juraţi ■ I. A. Cantacuzin­, directorul Mo­nitorului Oficial capătă ordonanţa de neurmă­­rire. Col. Gh. Voznovanu la Peatra, D. Donici de la Vaslui etc. a tuturor acuzaţilor a fost tot­odată ju­decata ţării asupra acuzatorilor. Numai miniştrilor acuzaţi chiar guvernul Măriei Tale n’a voit să le dee nici măcar satis­­facţiunea legitimă a unei instrucţiuni şi a unei sentinţe judecătoreşti. Instrucţiunea a fost terminată numai de Comitetul Ca­merei şi apoi dată publicităţii în contra cuviinţei, a dreptăţii şi a legii. Ceva mai mult. Printr’o decisiune immorală, dictată de Preşedintele Adunării, acuzaţiunea a fost publicată în „Monitor“ şi prin conni­­venţa organelor administrative, afişată în toate comunele ţării, unde stă şi astă­zi fără ca să fi fost vreo­dată comunicată oficial miniştrilor acuzaţi. Era timp ca miniştrii acuzaţi după a­­proape doi ani să poată răspunde şi lu­mina justiţia şi ţara asupra actelor, ce li se imputau. Dar de aceasta mai cu se­amă se fereau majoritatea Camerei şi membrii guvernu­lui actual. înaintea unei justiţii regulate ar fi fost Lene foştilor,­­,,..nailieri ai Mă­riei Tale a sdrobi imputările nereale, în parte ridicole şi totdeauna calomnioase, aduse în contra lor. De aceea unii din membrii comitetului de acuzaţ­­ne îşi dau demisiunea şi Adunarea nu se îngrijeşte a-i sili să-şi împlinească mandatul sau a alege pe alţii în locul lor sau a recunoaşte ca neîntemeiate imputările, făcute unor acuzaţi, cari nu găseau acuzatori. Prin a­­semenea purtare ea mănţinu în timp de 2 ani aproape nişte cetăţeni într’o situaţiune care nu este prevăzută de lege, nici cu­noscută de istorie , acuzaţi şi nejudecaţi, atacaţi şi neapăraţi, ameninţaţi în per­soana, în consideraţiunea, în drepturile lor, şi fără nici un mijloc de a obţine dreptatea, care nu se refuză unui asasin. In această situaţiune colegii mei şi eu am avut onoarea de a ne adresa cătră Maria-Ta, ca­uzînd de prerogativa, ce-i dă art. 101 din constituţiune, să truneata înaintea Innaltei Curţi de Justiţie pe a­­ceia căror Măria Ta le-ai făcut onoarea de a Ie acorda încrederea Măriei Tale in timp de cinci ani, ca să ştie şi Maria Ta şi ţara, cine sunt criminalii,­ ei sau ad­versarii lor. Nouă luni au trecut de atunci fără ca Măria­ Ta să fi bine voit a da urmare la această cerere a noastră, pînă cind adu­narea în fine prin actul său din 26 Ia­­nuar 1878, încheind cum a început această procedură fără nume, declară pur şi sim­plu acuzaţiunea retrasă şi procesul sfîrşit. Nici onoarea acuzaţilor, nici constituţiu­nea, nici principiurile nestrămutate ale dreptăţei nu pot fi satisfăcute prin această soluţie tot atât de arbitrară, cum a fost şi acuzaţiunea. Prin violarea tuturor regulelor de drept, de echitate­ prin caloarea făţişă a prin­­cipiurilor co­­stituţiunei, Camera de as­tăzi şi guvernul mai cu samă, care s’a asociat la actele ei şi a pus forţa publică la disposiţiunea violenţelor sale, au dat un exemplu fatal. Măria-Ta eşti firescul păzitor al Con­­stituţiunei şi singura pavăză a cetăţenilor în Contra cologiilor pactului fundamental când aceste sa fac în­­întaiegere de un guvern şi o Cameră. In contra spiritului şi literei Constituţiei noastre din 1866, o singură putere, Adunarea deputaţilor, au înlocuit pe toate celelalte. Ea a uşurpat puterea judecătorească şi a încălcat chiar prerogativele Tronului, în fine a substi­tuit despotismul seu neresponsabil jocului liber şi regulat al regimului constituţio­nal, care nu poate funcţiona de­cît prin respectul, ce fie­care din cele trei puteri ale statului arată pentru drepturile celor­lalte două. Suntem în drept ,a spera, că Măria-Ta nu poate tolera mai mult timp o asemenea stare de lucruri, care anu­lează în întru toate garanţiile legale şi pre­­sintă ţara în afară ca prada unei facţiuni anarchice în nişte împrejurări, a căror gravitate supremă Măria-Ta o înţelege mai bine de­cît ori­cine. Măria-Ta, dacă am atras din nou lua­rea aminte a Măriei-Tale asupra acestor triste împrejurări, îndemnul meu nu a fost de­cît deplina convingere că, tolerîn­­du-se o violare atît de flagrantă a princi­piilor, ce sunt baza statului, se încura­jează ori­ce întreprindere îndrăzneaţă nu numai în contra unui partid, ci chiar contra s­puranţei Tronului şi existenţei politice a ţării. La Măria-Ta dar mă adresez şi o rog să facă dreptate dînd urmare acelei pe­tiţii ce am supus-o Măriei-Tale la 21 Mai 1877. Sunt cu cel mai profund respect Prea înălţate Doamne al Măriei Tale prea plecat şi supus servitor Lisear Catargi. București 9 Fevruar 1878. bani Exemplarul a­bonamente i in an....................20 lei 0 luni.......................10 * sdacția și Administrația: Str. Stefan cel Mare, 38.­­ Directori ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN 5 bani Exemplarul a­nunțuri Un rînd înP*«.OI 50 IV 40 Gh. Ghibănescu și Lascar Antoniu Amu v.­nv328. Marti i ianu m­ i- \ "« V ■ . Bani .»m ívj. ji'VT , •OBHBaWI Simte® s©e© Am ştiut un cântec rece Ca şi viscolul pe noi, Ca şi buza care trece Pe o buză făr’de dor. Şi cînd m’aşezam pe piatră Să-mi cânt cîntecul de fier Sub cămaşă, lîngă vatră N’aveam inimă, ci ae e’. Zi şi noapte ca ursitul Vroi să prind şi nu-l ajung, începutul sau sfîrşitul Celui cântec crud şi lung. Vrei să prind, cântecul piere Creşte inima-mi la loc — Şi se varsă pe durere Ca şi apa peste foc. Elena Văcărescu -— ---------— DESMINŢIRE Mistificat pe semne de cine­ ştii ce farsor, un june licean, probabil foarte june, dorind să arăte cititorilor­venimentului“ că ne nesocoteşte pe mine mai mult decît nesocoteşte gra­matica elementară, pe care o­­nesoco­teşte cu desăvârşire, a afirmat mai alaltăeri, cu o caracteristică neşovăire , că eu mi-am înstrăinat sufletul faţă de neam! că sunt amestecat în procesul Moltke-Harden 11 şi că am raporturi cu Alianţa Israelită !!! In interesul adevărului, m­e grăbesc a anunţa publicului cititor, odată— dar numai odată—pentru totdeuna, că nu trebue să dee câtuşi de puţin crezemînt unor asemeni afirmaţiuni pe cât de puerile pe atât de nedelicate. Cu toată stima I. L. CARAGIALE 27 Dec. 1907 publicist-romîn Din Corespondenţa lui ALEX. LAHM eu LASCAR CATARG! (1888-1897) împărtăşim publicului nostru cetitor 4 scrisori particulare trimese de Alex. Lahovari şefului său politic Lascar Ca­­targi în următoarele împrejurări : 1) In 1888 căzuse de la putere gu­vernul I. C. Brăteanu (14 Martie) şi venise cabinetul T. Rosseti. In frămîn­­tările cari sbuciumau partidul conser­vator, mai ales că şeful său nu era direct şi şeful guvernului, fruntaşii par­tidului simt neaparată nevoe sa aibă între ei pe Lascar Catargi, şi Alex. La­hovari îi scrie la Galaţi să vină imediat la Bucureşti. Bucureşti 22 Octombre 1888 Domnule Catargi, In numele tuturor oamenilor noştri po­litici vă rugăm să veniţi imediat la Bucu­reşti, unde vă aşteptăm cu cea mai mare nerăbdare. Situaţia este foarte bună, dar avem trebu­inţă­ de presenţa şi de autoritatea D-voas­­tră pentru a nu se periclita prin intrigi, ambiţiuni sau supărări personale de­asu­pra cărora trebue să punem, cum ne- aţi dat tot­deauna nobilul exemplu, interesele partidului şi interesele ţărei, care sunt încă mai presus. Vă rog arătaţi doamnei Catargi sărută­rile mele de mină şi credeţi-mă acuma ca şi în trecut. Al D-tale amic devotat Al. Lahovari. 2) In 1895 Oct. 4 "Cabinetul Lascar Catargi demisionase în împrejurările ştiute. Alex. Lahovari pentru motive fami­liare hotărîse să se strămute la Paris. Agitarea întreprinsă după isgonirea lui N. Fleva din minister, atitudinea Con­stituţionalilor din jurul d-lui P. P. Carp unite cu o stare de boală , produc în sufletul lui Alex. Lahovari acel desgust, acea melancolie, care contrastează în mod vădit cu firea lui combativă. De departe Alex. Lahovari îşi spune verde gîndul şi păsul lui, de aceia am omis acele pasaje, cari ating persoane încă cu rost politic astă­zi, dînd loc pe de­­antregul la acele aprecieri cari au fost pentru ilustrul defunct o adevărată pro­feţie. 18 (30) Ianuar 1896, Paris. Domnule Catargi Am primit scrisoarea d-tale și cu pă­rere de rău nu pot a vă promite o în­toarcere apropiată in ţară. Sunt aci cu familia mea, şi studiile co­piilor mei se vor prelungi mai mult. Soţia mea s’a stabilit pentru doi ani în Paris. Şederea mea în Bucureşti, absolut izo­lat şi depărtat de toată familia, este un lucru foarte greu şi neplăcut. Acest sacrificiu l’aşi face cu fericire, dacă aşi vedea vr’un folos pentru ţară sau pentru partid. Dar nu vezi. Partidul colectivist este la guvern. ... O fi bine­, o fi rău, acesta este fap­tul. După trei luni de guvernare, foarte proastă şi foarte mişelească, în adevăr, totuşi nu este vre-un motiv ca guvernul să fie concediat. Căderea lui Fleva era de prevăzut ţi­e de mirat că a stat şi trei luni mi­nistru. Sturza îşi va reface ministerul cu ele­mente cu totul supuse şi de astă-dată lucrurile vor merge mai strună încă,­­ cît piuă acum. Sturza va face mişelii şi prostii. Dar guvern a căzut la noi din această pr cină ? Fieva va face opeacţiune. Cu eițî ? V fi părăsit de cei mai mulţi din partizan sei..... Deci Sturza va fi puţin zdruncinat, cel mult va avea o opoziţie în Parlamen­­ceea ce-l va scoate din situaţia ridicolă ce i-a creat servilismul corpului electorale care i-a trimis o unanimitate de slugoi. Prin urmare, la guvern nici o schimbări care să ne lase să credem că lucrurile sunt pe drum a se modifica. Merg mai departe. Dacă Fleva pune în mino­ritate pe Sturza şi-l răstoarnă, Regele­­ va da dizolvarea Camerei liberale, alea­să, fie zis, de ţară, în unanimitate, ace­luiaşi Sturza -7­ care a ales-o. Dară presenţa mea in Bucureşti este justificată prin vre-o îmbunătăţire de a­­dus în sinul oposiţiei ? Nici atîta!.... Apoi comitetul! Nu voi să numesc per­soane. Dară recitiţi lista şi veţi vedea că cu oameni, cari n'au adus partidului nici Un sacrificiu, nici un vot, nici cel mai mic capital de influenţă, fie în vre’un tîrgu­­şor, cari n’au nici instrucţie, nici vază —nu se formează comitetul unui partid cu un trecut strălucit ca al nostru. Trebue atraşi oamenii tineri, culţi, ac­tivi ; trebue reînnoită şi întinerită direcţia partidului... Spiritul este rău de-a se înconjura nu­mai de oameni absolut fără de valoare sau însămnătate la asemenea condiţiuni ce pot face, de­cît să mă întristez şi să stau în Paris ? Spectacolul partidului nostru mă în­tristează mai mult de­cît priveliştea co­­lectvităţei triumfătoare. Cu d-ta am lucrat cu plăcere, căci pu­team, cînd aveam dreptate, să fiu ascultat. Acum vin alţii rari nici sînt în stare să asculte o povaţă bună, nici au însuşirea de-a conduce partide şi a impune ascul­tare. Vorbim de boala partidului liberal, şi nu vedem că suferim de aceiaşi neno­rocire, şi poate, într’un grad mai rău. Cînd d-ta te vei retrage din poliţi nu ştiu pe cine vom găsi. Unii sînt­­ tineri, ceilalţi îi cunoşti. Deşi sînt ast­fel de scîrbit, în­cît dori să mă retrag, chiar de la­­ mea, din politica militantă—totuş’ mai încerca să-mi fac datoria. Dară ^­tru moment presenţa mea ar fi supăr., toare pentru mine şi fără folos şi pentru ţară, şi pentru partid. Am de gînd să mă întorc în cursul In­­nei lui Martie. Atunci vom cerceta înpreună, dacă esti ceva de făcut. Pînă atunci, la împrejurări­le dacă doriţi a ţinea seamă ds pr~ eu crez că ar fi, bine să Ir Take "Ionescu, care este de line constituit, o Intelign•

Next