Opinia, ianuarie 1908 (Anul 5, nr. 328-351)
1908-01-01 / nr. 328
I t'&tiţia lui Lascar Catargi cătră Măria Sa Domnul (9 Februarie 1878) In 3 April 1876 ministerul Lascar Catargi a demisionat. Nouile alegeri făcute, camera liberală prin votul de la 20, 21 şi 22 Iulie 1876, după o propuere semnată de 80 deputaţi, dă în judecată pe foştii miniştri conservatori de la 11 Martie 1871 pînă la 3 April 1876, şi anume: Lascar Catargi, I. Em.Irescu, P. Mavrogeni, Al. Lahovari, V. Boerescu, N. Creţulescu, Gh. Costaloru, P. P. Carp, T. Rossetti, G. Gr. Gantacuzino şi T. Maiorescu, căci pe General Chr. Tel l’au scos din cauză. In Comitetul de acuzare se aleg aceştia: D. Brătianu (president), N. Volov (vice-preşedinte), An. Stolojan, N. Eleva, D. Giani, Emil Costinescu, şi K. Misail (secretar). La 16 Dec. 1876 cei daţi în judecată sunt chemaţi cu mandate de întăare la Cameră. Din cei 11 acuzaţi, 5 sunt scoşi din urmărire : P. Carp, I. Costaforu, N. Creţulescu, G. Gr. Gantacuzino şi T. Rosseti, rămînând cetţru sub acuzare. Fără a li se arata punctele de acuzare, camera liberală dispune afişarea in toate comunele rurale a punctelor de acuzare. In schimb Camera nu mai face nici o urmărire. La 21 Maiu 1877 cei 5 acuzaţi înaintează Domnitorului o petiţie colectivă ca să fie trimişi înaintea judecătorilor legali: înalta Curte de Casaţie. Nici un demers. Iar la 26 Ianuarie 1878 I. Brătianu, ministru preşedinte, cere Camerii şi ea admite ca să se sfârşească o dată cu această chestiune nenorocită. Cu 55 voturi albe contra 6 negre aceiaşi Cameră liberală votează retragerea acuzării miniştrilor conservatori, încheind cu ridicol o acţiune începută cu patimă. Aceste sunt împrejurările cari au provocat petiţia înaintată la 9 Februarie 1878, de fostul ministru preşedinte Lascar Catargi Măriei Sale Domnului, Măria Ta. Prin votul din 26 ianuarie 1878 Camera a hotărît retragerea acuzaţiunii ce o făcuse în contra Ministerului, format de cătră Măria Ta la 11 Martie 1871 sub prezidenţia subsemnatului şi care după cinei ani de guvern a demisionat în Aprilie 1876. Acest vot, în forma şi în împrejurările în care a fost dat, după doi ani de procedări neconstituţionale ale acestei adunări, procedări la cari s’au asociat în parte şi consilierii M. Tale, nu poate fi privit de cătră subsemnatul de cît ca o adevărată tăgadă de dreptate atît din partea acestei Adunări, cît și a guvernului actual al Măriei Tale, care Ta provocat. Subsemnatul a avut onoarea a fi în anul 1866 primul consilier al Măriei Tale la suirea Sa pe tron. De-atunci n’a solicitat nici o dată greaua sarcină de-a intra iarăși în consiliile Măriei Tale. In ziua de 11 Martie 1871 însă, cinci ani după retragerea sa de la afaceri, după ce în acest scurt interval s’a schimbat opt prezidenţi de consilii şi tot atîtea cabinete, Măria Ta Insă-Şi a crezut iarăşi de cuviinţă a se adresa la subsemnatul şi a face apel la subele sale forţe, cari Insă se întăreau prin devotamentul său cătră Tron şi cătră Ţară. Toţi cunosc în ce împrejurări Măria Ta a făcut acest spel solemn. In ziua de 11 Martie 1871 o manifestare necuviincioasă şi păgubitoare atît siguranţei statuui Român, cît şi prestigiului Coroanei t Iiian.\' «o ; liniştea publică era ar , dă adevăr prin o infimă minerit,aL a popuUţiunii, dar care se vedea încurcată prin apatia neesplicată a poliţiei u atunci. Măria Ta era gata a subaemni un act de abdicare '(şi căuta un aad K'f'b-t a’şi adăposti familia). Nu nu- /..iui* -* UubWtttăycL* afacerile coloraui grave preocupau atenţiunea ţării. ( j;. i Stroussberg, această afacere ăşi partidului şi guvernului de isbucnise şi Adunarea de atunci .-1, .a cădea în judecată toate ministe, îijfci anterioare cu singura escepţie a acesi steriu, care fusese chiar autorul adi nefaste concesiuni, fiind în asemeni grele împrejurări yS,toma de a forma un cabinet, n’am spvs mai presus de puterile mele, fiajutat atît de încrederea Măriei Tale și de sprijinul partidului conservator,are într’adevâr, în cinci ani de guvern ia dat concursul său şi din care 14 mimbri importanţi au binevoit să lucreze împreună cu mine la această operă de reonstituţiune socială. Măria Ta, care a prezidat la lucrările nostre, ştie mai bine decît oricine isumsele dificultăţi ce-a avut să le învingă att în afară cît şi în întru cabinetul de lall Martie 1891 şi cari au fost toate repivate spre folosul ţării şi spre onoare şi prestigiul Coroanei. Intre aceste alteri nu voiu aminti decît tocmai cestiunea Stoussberg, eterninată printr’o trnsacţiune, care a împaca într’o dreaptă măgură atît pretenţiunile acţionarilor, ■ cît şi legitinele corinţi ale ţări. eruţîad autfei naţiunii tristele şi amenin^oareie urknări ale peşelelor comise. Istoria, mi bine de cît mine, va,^r_ turist ,d6sPr® toate cele-lalte resultate, Viîndite tori?" politica cabinetului de la 1 Martie 1871, resultate, .cari vor răsăr încă mai mult, cînd se vor compara ci fantele şi evenimentele, ce au urmat. Cind Măria Tva însă, în exerciţiul prerogativelor Sal şi în înţelepciunea ba crezut, că este nicesar a cinema la crima afacerilor part.dil opus, colegul mei şi ei ne-am supus aci sloi înalte voinţe, făcim urări pentru mersul fericit al guvernului Măriei-Tale, urări cu atît mai sincere, cu cît nu lipseau motive de temeri pentru interesele ţării. In ceea ce ne privea pe noi eram în drept a aşteptă o justă apreciare a actelor noastre şi dacă nu atît cel puţin stricta aplicare a ‘legilor, la cari am fost şi suntem totdeauna gata a ne spune. S’a văzut însă în curînd, că nu acestea erau interţiunile oarcenilor de la guvern. După ce au întrebuinţat pentru dobîndirea puterii mijloace revoluţionare, pe cari Măria-Ta le cunoaşte, n’au părăsit aceste deprinderi violente chiar sosiţi la cîrma afacerilor. Darea în judecată a unui ministeriu din partea unei Camere poate în genere să fie o măsură legală. Nu noi, Pre-Innalţate Doamne, vom contesta vre odată unei. Adunăm dreptul de a cere socoteală miniștilor de actele lor, nu noi ne vom da îndărăt înaintea răspunderei acelor acte, respundere, pe care o primim nu numai cu înlesnire, dar încă cu mîndrie. Insă ceea ce nu poate fi îndestul de blamat, sunt mijloacele anticonstituţionale, întrebuinţate de această adunare, cu totul supusă voinţelor guvernului, în conducerea şi instrucţiunea unei asemenea cauze în contra a unsprezece miniştri din cabinetul precedent. Violînd art. 102 din Constituţiune, care dă numai Innaltei Curţi de Justiţie dreptul de a judeca şi char a caracteriza delictul, în contra articolului 104 alinea 4 din Constituţie, care mărgineşte la acuzaţiune dreptul adunării în privinţa miniştrilor; încălcarea principiului, formulat în art 104 din constituţie, astfel redactat: „Nici o jurisdicţiune, nu se poate înfiinţa de cît numai în puterea unei anume legi. Comisiuni şi tribunale extraordinare nu se „pot crea, sub nici un fel de numire şi „sub nici un fel de cuvînt“—Camera a dat comitetului, său de acuzare puteri aproape discreţionare, ce legea atribue numai unui judecător de instrucţiune. Aceste puteri dînsa le-a exercitat atît prin comitetul de acuzaţiune, cît şi prin o sumă de alţi deputaţi, cari au voit să şi îe însuşească.Aceste puteri le-au exercitat nu numai în contra miniştrilor acuzaţi, dară şi în contra multor foşti funcţionari şi chiar a particularilor, spărgînd casse, călcînd domiciliuri, sequestrînd obiecte şi arestînd. In fine aceste puteri le-a întrecut, neconformîndu-se nici în redactarea proceselor-verbale, nici în paza celorlalte forme, la regulelor ce cond.ca de procedură penală le impune judecătorilor regulaţi. In fapt constituţiunea şi legile au fost înlăturate şi teroarea stabilită de la un capăt al ţării pînă la altul. De aceste fapte Măria Ta ai fost prevestit prin aeţimnere atîtor cetăţeni, la care guvernul nu a dat nici o urmare, şi în fine prin demisiunea chiar a Prezidentului consiliului de miniştri !) care a declarat faptele Camerei de inconstituţionale şi n’a voit să sa asocieze cu diesele. O dată cu foştii miniştri conservatori au fost daţi în judecată mai mulţi funcţionari superiori ai lor, mai ales prefecţi, cari însă fiind trimişi, înaitea judecătorilor regulari, unii la juraţi, alţii la tribunalele corecţionale, au fost fără escepţiune achitaţi * * 2). Această achitare unanimă ■V) La 22 Iulie 1876 demisionează Manolachi [v'r'tachi Iepureanu preşedintele consiliului de Min-'tri după care vine (24 Iulie) I. C. Brăteanu. 2) Preiei Iacovaki, Nicohadi, Popescu achitaţi la Juraţi ■ I. A. Cantacuzin, directorul Monitorului Oficial capătă ordonanţa de neurmărire. Col. Gh. Voznovanu la Peatra, D. Donici de la Vaslui etc. a tuturor acuzaţilor a fost totodată judecata ţării asupra acuzatorilor. Numai miniştrilor acuzaţi chiar guvernul Măriei Tale n’a voit să le dee nici măcar satisfacţiunea legitimă a unei instrucţiuni şi a unei sentinţe judecătoreşti. Instrucţiunea a fost terminată numai de Comitetul Camerei şi apoi dată publicităţii în contra cuviinţei, a dreptăţii şi a legii. Ceva mai mult. Printr’o decisiune immorală, dictată de Preşedintele Adunării, acuzaţiunea a fost publicată în „Monitor“ şi prin connivenţa organelor administrative, afişată în toate comunele ţării, unde stă şi astăzi fără ca să fi fost vreodată comunicată oficial miniştrilor acuzaţi. Era timp ca miniştrii acuzaţi după aproape doi ani să poată răspunde şi lumina justiţia şi ţara asupra actelor, ce li se imputau. Dar de aceasta mai cu seamă se fereau majoritatea Camerei şi membrii guvernului actual. înaintea unei justiţii regulate ar fi fost Lene foştilor,,,..nailieri ai Măriei Tale a sdrobi imputările nereale, în parte ridicole şi totdeauna calomnioase, aduse în contra lor. De aceea unii din membrii comitetului de acuzaţne îşi dau demisiunea şi Adunarea nu se îngrijeşte a-i sili să-şi împlinească mandatul sau a alege pe alţii în locul lor sau a recunoaşte ca neîntemeiate imputările, făcute unor acuzaţi, cari nu găseau acuzatori. Prin asemenea purtare ea mănţinu în timp de 2 ani aproape nişte cetăţeni într’o situaţiune care nu este prevăzută de lege, nici cunoscută de istorie , acuzaţi şi nejudecaţi, atacaţi şi neapăraţi, ameninţaţi în persoana, în consideraţiunea, în drepturile lor, şi fără nici un mijloc de a obţine dreptatea, care nu se refuză unui asasin. In această situaţiune colegii mei şi eu am avut onoarea de a ne adresa cătră Maria-Ta, cauzînd de prerogativa, ce-i dă art. 101 din constituţiune, să truneata înaintea Innaltei Curţi de Justiţie pe aceia căror Măria Ta le-ai făcut onoarea de a Ie acorda încrederea Măriei Tale in timp de cinci ani, ca să ştie şi Maria Ta şi ţara, cine sunt criminalii, ei sau adversarii lor. Nouă luni au trecut de atunci fără ca Măria Ta să fi bine voit a da urmare la această cerere a noastră, pînă cind adunarea în fine prin actul său din 26 Ianuar 1878, încheind cum a început această procedură fără nume, declară pur şi simplu acuzaţiunea retrasă şi procesul sfîrşit. Nici onoarea acuzaţilor, nici constituţiunea, nici principiurile nestrămutate ale dreptăţei nu pot fi satisfăcute prin această soluţie tot atât de arbitrară, cum a fost şi acuzaţiunea. Prin violarea tuturor regulelor de drept, de echitate prin caloarea făţişă a principiurilor costituţiunei, Camera de astăzi şi guvernul mai cu samă, care s’a asociat la actele ei şi a pus forţa publică la disposiţiunea violenţelor sale, au dat un exemplu fatal. Măria-Ta eşti firescul păzitor al Constituţiunei şi singura pavăză a cetăţenilor în Contra cologiilor pactului fundamental când aceste sa fac înîntaiegere de un guvern şi o Cameră. In contra spiritului şi literei Constituţiei noastre din 1866, o singură putere, Adunarea deputaţilor, au înlocuit pe toate celelalte. Ea a uşurpat puterea judecătorească şi a încălcat chiar prerogativele Tronului, în fine a substituit despotismul seu neresponsabil jocului liber şi regulat al regimului constituţional, care nu poate funcţiona decît prin respectul, ce fiecare din cele trei puteri ale statului arată pentru drepturile celorlalte două. Suntem în drept ,a spera, că Măria-Ta nu poate tolera mai mult timp o asemenea stare de lucruri, care anulează în întru toate garanţiile legale şi presintă ţara în afară ca prada unei facţiuni anarchice în nişte împrejurări, a căror gravitate supremă Măria-Ta o înţelege mai bine decît oricine. Măria-Ta, dacă am atras din nou luarea aminte a Măriei-Tale asupra acestor triste împrejurări, îndemnul meu nu a fost decît deplina convingere că, tolerîndu-se o violare atît de flagrantă a principiilor, ce sunt baza statului, se încurajează orice întreprindere îndrăzneaţă nu numai în contra unui partid, ci chiar contra spuranţei Tronului şi existenţei politice a ţării. La Măria-Ta dar mă adresez şi o rog să facă dreptate dînd urmare acelei petiţii ce am supus-o Măriei-Tale la 21 Mai 1877. Sunt cu cel mai profund respect Prea înălţate Doamne al Măriei Tale prea plecat şi supus servitor Lisear Catargi. București 9 Fevruar 1878. bani Exemplarul abonamente i in an....................20 lei 0 luni.......................10 * sdacția și Administrația: Str. Stefan cel Mare, 38. Directori ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN 5 bani Exemplarul anunțuri Un rînd înP*«.OI 50 IV 40 Gh. Ghibănescu și Lascar Antoniu Amu v.nv328. Marti i ianu m i- \ "« V ■ . Bani .»m ívj. ji'VT , •OBHBaWI Simte® s©e© Am ştiut un cântec rece Ca şi viscolul pe noi, Ca şi buza care trece Pe o buză făr’de dor. Şi cînd m’aşezam pe piatră Să-mi cânt cîntecul de fier Sub cămaşă, lîngă vatră N’aveam inimă, ci ae e’. Zi şi noapte ca ursitul Vroi să prind şi nu-l ajung, începutul sau sfîrşitul Celui cântec crud şi lung. Vrei să prind, cântecul piere Creşte inima-mi la loc — Şi se varsă pe durere Ca şi apa peste foc. Elena Văcărescu -— ---------— DESMINŢIRE Mistificat pe semne de cine ştii ce farsor, un june licean, probabil foarte june, dorind să arăte cititorilorvenimentului“ că ne nesocoteşte pe mine mai mult decît nesocoteşte gramatica elementară, pe care onesocoteşte cu desăvârşire, a afirmat mai alaltăeri, cu o caracteristică neşovăire , că eu mi-am înstrăinat sufletul faţă de neam! că sunt amestecat în procesul Moltke-Harden 11 şi că am raporturi cu Alianţa Israelită !!! In interesul adevărului, me grăbesc a anunţa publicului cititor, odată— dar numai odată—pentru totdeuna, că nu trebue să dee câtuşi de puţin crezemînt unor asemeni afirmaţiuni pe cât de puerile pe atât de nedelicate. Cu toată stima I. L. CARAGIALE 27 Dec. 1907 publicist-romîn Din Corespondenţa lui ALEX. LAHM eu LASCAR CATARG! (1888-1897) împărtăşim publicului nostru cetitor 4 scrisori particulare trimese de Alex. Lahovari şefului său politic Lascar Catargi în următoarele împrejurări : 1) In 1888 căzuse de la putere guvernul I. C. Brăteanu (14 Martie) şi venise cabinetul T. Rosseti. In frămîntările cari sbuciumau partidul conservator, mai ales că şeful său nu era direct şi şeful guvernului, fruntaşii partidului simt neaparată nevoe sa aibă între ei pe Lascar Catargi, şi Alex. Lahovari îi scrie la Galaţi să vină imediat la Bucureşti. Bucureşti 22 Octombre 1888 Domnule Catargi, In numele tuturor oamenilor noştri politici vă rugăm să veniţi imediat la Bucureşti, unde vă aşteptăm cu cea mai mare nerăbdare. Situaţia este foarte bună, dar avem trebuinţă de presenţa şi de autoritatea D-voastră pentru a nu se periclita prin intrigi, ambiţiuni sau supărări personale deasupra cărora trebue să punem, cum ne- aţi dat totdeauna nobilul exemplu, interesele partidului şi interesele ţărei, care sunt încă mai presus. Vă rog arătaţi doamnei Catargi sărutările mele de mină şi credeţi-mă acuma ca şi în trecut. Al D-tale amic devotat Al. Lahovari. 2) In 1895 Oct. 4 "Cabinetul Lascar Catargi demisionase în împrejurările ştiute. Alex. Lahovari pentru motive familiare hotărîse să se strămute la Paris. Agitarea întreprinsă după isgonirea lui N. Fleva din minister, atitudinea Constituţionalilor din jurul d-lui P. P. Carp unite cu o stare de boală , produc în sufletul lui Alex. Lahovari acel desgust, acea melancolie, care contrastează în mod vădit cu firea lui combativă. De departe Alex. Lahovari îşi spune verde gîndul şi păsul lui, de aceia am omis acele pasaje, cari ating persoane încă cu rost politic astăzi, dînd loc pe deantregul la acele aprecieri cari au fost pentru ilustrul defunct o adevărată profeţie. 18 (30) Ianuar 1896, Paris. Domnule Catargi Am primit scrisoarea d-tale și cu părere de rău nu pot a vă promite o întoarcere apropiată in ţară. Sunt aci cu familia mea, şi studiile copiilor mei se vor prelungi mai mult. Soţia mea s’a stabilit pentru doi ani în Paris. Şederea mea în Bucureşti, absolut izolat şi depărtat de toată familia, este un lucru foarte greu şi neplăcut. Acest sacrificiu l’aşi face cu fericire, dacă aşi vedea vr’un folos pentru ţară sau pentru partid. Dar nu vezi. Partidul colectivist este la guvern. ... O fi bine, o fi rău, acesta este faptul. După trei luni de guvernare, foarte proastă şi foarte mişelească, în adevăr, totuşi nu este vre-un motiv ca guvernul să fie concediat. Căderea lui Fleva era de prevăzut ţie de mirat că a stat şi trei luni ministru. Sturza îşi va reface ministerul cu elemente cu totul supuse şi de astă-dată lucrurile vor merge mai strună încă, cît piuă acum. Sturza va face mişelii şi prostii. Dar guvern a căzut la noi din această pr cină ? Fieva va face opeacţiune. Cu eițî ? V fi părăsit de cei mai mulţi din partizan sei..... Deci Sturza va fi puţin zdruncinat, cel mult va avea o opoziţie în Parlamenceea ce-l va scoate din situaţia ridicolă ce i-a creat servilismul corpului electorale care i-a trimis o unanimitate de slugoi. Prin urmare, la guvern nici o schimbări care să ne lase să credem că lucrurile sunt pe drum a se modifica. Merg mai departe. Dacă Fleva pune în minoritate pe Sturza şi-l răstoarnă, Regele va da dizolvarea Camerei liberale, aleasă, fie zis, de ţară, în unanimitate, aceluiaşi Sturza -7 care a ales-o. Dară presenţa mea in Bucureşti este justificată prin vre-o îmbunătăţire de adus în sinul oposiţiei ? Nici atîta!.... Apoi comitetul! Nu voi să numesc persoane. Dară recitiţi lista şi veţi vedea că cu oameni, cari n'au adus partidului nici Un sacrificiu, nici un vot, nici cel mai mic capital de influenţă, fie în vre’un tîrguşor, cari n’au nici instrucţie, nici vază —nu se formează comitetul unui partid cu un trecut strălucit ca al nostru. Trebue atraşi oamenii tineri, culţi, activi ; trebue reînnoită şi întinerită direcţia partidului... Spiritul este rău de-a se înconjura numai de oameni absolut fără de valoare sau însămnătate la asemenea condiţiuni ce pot face, decît să mă întristez şi să stau în Paris ? Spectacolul partidului nostru mă întristează mai mult decît priveliştea colectvităţei triumfătoare. Cu d-ta am lucrat cu plăcere, căci puteam, cînd aveam dreptate, să fiu ascultat. Acum vin alţii rari nici sînt în stare să asculte o povaţă bună, nici au însuşirea de-a conduce partide şi a impune ascultare. Vorbim de boala partidului liberal, şi nu vedem că suferim de aceiaşi nenorocire, şi poate, într’un grad mai rău. Cînd d-ta te vei retrage din poliţi nu ştiu pe cine vom găsi. Unii sînt tineri, ceilalţi îi cunoşti. Deşi sînt astfel de scîrbit, încît dori să mă retrag, chiar de la mea, din politica militantă—totuş’ mai încerca să-mi fac datoria. Dară ^tru moment presenţa mea ar fi supăr., toare pentru mine şi fără folos şi pentru ţară, şi pentru partid. Am de gînd să mă întorc în cursul Innei lui Martie. Atunci vom cerceta înpreună, dacă esti ceva de făcut. Pînă atunci, la împrejurările dacă doriţi a ţinea seamă ds pr~ eu crez că ar fi, bine să Ir Take "Ionescu, care este de line constituit, o Intelign•