Opinia, ianuarie 1908 (Anul 5, nr. 328-351)

1908-01-01 / nr. 328

ptrament politic de prima ordine. Ii lip­seşte încă ceva experienţă şi ceva autori­tate în opinia publcă. Dară iată doui lucruri, carele arţi cu prisos şi cari vor suplini la ceea ce nu are încă acest însi tenat tînâr. Vă string am­a amical şi vă rog să presentat Doamnei Catargi respectele mele. Al. Lahov&nr. 3). Chestia Ghenadie stîrnită aşa de pieziş &? cabinetul Sturza—ministre de Cult' fiind d. P. Poni, a adus »15* •nirea abinetului Aurelian, cu oblis^ția espre'ă de a rezolva această gint^Să şi supărătoare chestie. Ministru de culte e Gi- Marzescu. O vacanţă parlamen­tară se face la Iaşi. Guvern1!—Fata cu patrioticul şi desinteresat»! concurs dat de Lascar Catargi—Tak­. î°nescvu In rez­­olvirea chestiei Ghepadie, hotărî a nu opune contra candidat lui Lascar Ca­targi, aşa că el e ales Senator. Asupra acestor alegeri vorbeşte scrisoarea a treia din‘23 Ianuarie 1897, după care ur­mează a 4-s din 4 Februarie. Din truspatru scrisorile se vede strîn­­sa prietenie dintre Lascar Catargi și Alex.Lahovari, cum și marea autoritate ce avea asupra alor săi Lascar Catargi, cari prin întreaga lui persoană era pu­ruri o pildă vie celor ce au lucrat cu dînsul în politica ţării. Paris 23 Ianuarie (4 Febr.) 1897. Domnule Catargi, Vă rog să primiţi felicitările mele pen­tru succesul strălucit pe care l-aţi avut la Iaşi. Aceste felicitări vi le fac perso­nal, căci politiceşte am avea mult de zis asupra Intrării personalităţilor conserva­toare în parlamentul actual. Noi ne-am făcut datoria la Octombrie şi Noembrie 1895, prezentînd candidaţi la tate alege­rile. Graţie nedestoiniciei corpului electo­ral şi reuşitei nemernice a guvernului ni se derease o situaţiune, care avea trei mari foloase: 1). Nefăcind parte din adunări nu luăm răspunderea actelor lor nesoco­tite, căci chiar minoritatea are o răpun­­dere oare­care trebuind să ia poziţie a­­supra tuturor chestiunilor şi adese­ori trebue ori să aprobe guvernul, şi să-l întovărăşască, ori combătîndu-l cum a fă­cut Sturza într’un mod nemernic se ia nişte angajamente pe care nu le poate ţinea sosind la guvern. Al 2). Lipsit de prestigiul unor discu­­ţiuni contradictorii, şi de prezenţa unor membri elocinţi sau iluştri, acest mizera­bil parlament era pe cale de a cădea, era de mult sub dispreţul­­public, în cit ţara ar fi înţăles că cu astfel de lege electo­rală, nu se mai poate merge şi am fi putut aduce îndreptări serioase. AI O). Fiiul fara adversarî din adevă­ratul partid cu însemnătate, adică cel conservator, aceşti oameni s’ar fi sfăşiat între dânşii pînă a se face cu neputinţă în puţină vreme. Prezenţa d-tale şi a lui’Carp în Senat, discursurile mai ales ale lui Take Ionescu în Cameră vor face pe toţi să-şi stringă răndurile. V’aduceţi aminte cît de rea a fost pen­tru noi sesiunea 93/94 şi cum s’a îmbu­nătăţit cît a intrat Fleva şi a silit pe ai noştri sâ’şi strîngă rîndurile şi să simtă necesitatea disciplinei. In afărşit ce s’a făcut e făcut. De altmintrelea n’am fi putut impedica pe junimişti de a intra în Adunări; şi eram nevoiţi să-i urmăm. Dacă situaţiunea devine grea ce faceţi cu legea Casei rurale ? acea lege cu apa­renţe democratice şi populare, şi care în fond nu este de­cît o nouă cetate colectivistă cu perspective de gheşefturi nesfârşite şi cel dintăiu atentat direct al Statului în contra proprietăţii private căci de la cumpărarea cu bună voe la cumpă­rarea silită, fie prin cale de utilitate pu­blică, fie prin mijloace indirecte, nu este de­cît un pas. Ce putere colosală va avea acest comi­tet dispunind (în infinit) de creditul sta­­t”’"! Şi ţinind de păr toţi proprietarii ■'fi, socialismul de stat­­cel mai realizat. •Iată atenţiunea: ’na Doamnei Catargi şi asigurarea devotamen- Av Lahovari Intinsu-mi-am arcul spre cer, cu femei Sburat-a săgeata, dar unde s’a dus, Nu ştiu, căci avîntu-i a dus’o mai sus Ca raza cea slabă a ochilor mei. Svîrlit-am în aer o dulce cîntare Şi dînsa sburat-a. Dar unde s’a dus Nu ştiu. Cine poate s’o prindă din zare O­­ stea care pică şi-un cîntec apus. Tîrziu într’un paltin înfiptă am găsit Săgeata ce’n voe lasat-am să sboare, Şi cîntecul dulce dormea liniştit, In sufletul unei femei visătoare. Cincinat Pavelescu Caracudia de Paşti Credem a face o deosebită plăcere cetitorilor noştri publicînd rîndurile de mai jos adresate „Opiniei“. Berlin 26 Decembre 1907, mercuri Stimaţi Confraţi, hotărît Dv. sun­teţi prea buni pentru mine ! Voiţi să mă faceţi a gândi că sunt un publi­cist de valoare... Atîtea graţioase do­vezi de simpatie în gazetă! Atâtea bunătăţi! Apoi, atâta sinceră compă­timire pentru trista mea !infirmitate mentală, erratofobia! *) Pe urmă, o felicitare colectivă de anul nou, cu atîtea preţioase iscălituri pe cari cu drag le aştept în toate dimineţele la aşa depărtare de patrie şi de... Ieşi. Vous me comblez, vraîment! Cum să mă plătesc eu de atâta dragoste şi omenie ? Nu voiu putea altfel, de­sigur, de­cât CU o „Cronică de Paşti“. Pînă atunci să fim toţi sănătoşi! Dumnezeu care le-a poruncit plane­telor strimta lor cale în sînul lui fără de margeni, ajute-ne s’ajungem cu bine şi la frumoasele serbători de primăvară! Atunci să-l vedem noi pe valorosul Dv. colaborator, domnul Caracudi, ce surpriză e’n stare să ne mai facă. La mulţi ani! Caragiale •­ Asigurăm pe ilustrul nostru confrate că suferim cei mai mulţi dela »Opinia» de aceeaşi infirmitate şi ne mângîiem acum cu ideea că suntem în bună tovărăşie. N. RED. 'tr’m­a­i­n ’or Paris *(16) Februarie 181*7. A. Lahovari cifră Lascar Catargi Domnule Catargi, ’Am pri*1** Prin D°amna de Basily scrisoare^ Pe care at‘ bine voit a’mi a­­dresa. JÎnt fericit că Doamna Catargi şi D-vaBtră vă aflaţi sănătoşi. Cit pentru June a cărui Bănătate este sdruncinată de Iun an de zile, căci primele simptome ce s'au manifestat pe la Martie anul trecut după un atac de podagră, de abia acum s’au potolit. Mă aflu ceva mai bine şi merg spre îndreptare. Numai viaţa liniş­tită şi regimul sever pentru mîncare şi băutură m’au făcut bine, căci nici o dof­­torie şi nici o cură la băi nu mi-au folo­sit; din potrivă mi-au stricat. Acum ne­cesitatea cere să mă azvîrl iarăşi în luptele noastre atît de greţoase şi în mare parte zadarnice. Cu toată obosala şi desgustul voiu încerca iarăşi, căci d-ta ne-ai dat pildă toată viaţa. Dar întru adevăr trebue să ne descurajem. Aşa de-abea la sfîrşitul guvernului nostru am izbutit să facem o lege în contra bătăuşilor. Ea nu s'a a­­plicat o singură dată şi nu numai mişeii de astăzi o desfiinţară dar ce este mai grav, oratorii noştri tac morţiş în Cameră şi ziarele mai cu samă Timpul nu crîc­­nesc un cuvînt. Apoi cum n’o să fie bă­tăuşi, cînd se proclamă impunitatea lor întreagă şi nesuparată ? Pricepeţi dară pentru ce sunt desgustat. Să lupţi cu vrăjmaşii e firesc, dară cu prieteni şi partizani e prea din cale afară. Cu toate acestea sper să fiu în ţară pe la cele dintăiu zile ale lui Martie. Voiu fi fericit să vă găsesc sănătos. Rog ara­­taţi Doamnei Catargi sărutări de mină din parte-mi, iar pentru D-voastre primiţi asigurarea devotamentului meu. Al. Lahovari OPINIA AN NOU An nou, eu nu-ţi cer multe daruri Nu-ţi cer nici glorie, nici bani,— Ci dimpotrivă eu dau jertfă Speranţele atîtor ani. Şi tu şi cei cari-ţi urmează, Puteţi fi buni, puteţi fi răi...^ An nou, întoarce-mă in urmă Redă-mi iar anii cei d’intăi. Rigoletto ------------- ----------­ DE ANUL NOU — Teoriile şi partidele politice — Nu toată lumea îşi dă seamă de ros­tul şi menirea partidelor politice şi nu toţi care fac politică cunosc idealul a­­cestor partide. Sunt mulţi, foarte mulţi chiar, pe cari dacă-i întrebi pentru ce se găsesc înscrişi în rîndurile conser­vatorilor sau ale liberalilor, ce însem­nează a fi conservator sau liberal, cum înţeleg rostul acestor partide din punc­tul de vedere al diferenţierei lor, unii îţi dau un răspuns care se întemeiază pe interese personale, alţii cu oarecare superficialitate în politică respund prin aforisme sau maxime, iar mulţi reduc această diferenţiare pur şi simplu la chestiunea unui program de reforme practice, fără însă ca să poată face o deosebire bazată pe o chestiune de ideal, de doctrină. Puţini sunt dintre oamenii noştri politici care ştiu să-ţi discute cu competenţa pe care o reclamă situaţia lor, diferenţiarea pe idei a partidelor. Şi totuşi rolul doctrinei în politică este de un mare interes, căci afirma­rea şi cultivarea teoriei pune pe orice cetăţean care face politică, în măsură de a căpăta o noţiune mai precisă des­pre ideia fundamentală a partidului din care face parte, ceia ce este de un real folos pentru alcătuirea şi întărirea par­tidului. Membrii unui partid politic nu se mai întreţin astăzi, ca în vremurile din tre­cut, numai prin satisfacerea intereselor lor personale, ci trebue menţinuţi în partid prin credinţa cu care se afirmă doctrina partidului din care fac parte. Şi cînd această cunoştinţă, această credinţă lipseşte în totul, e natural ca adesiunile să devie mai puţin trainice, iar sacri­ficiile membrilor mai legate de intere­sele momentului. Dar afirmarea şi cultivarea teoriei îşi are importanţa ei şi din alt punct de vedere, şi anume : deschide orizonturi mai largi luptelor politice şi face tot­o­­dată ca să conlucreze la îndrumarea partidelor un număr mai însemnat din acei cari pot să reflecteze cu toată se­riozitatea asupra fenomenelor sociale în genere. Astfel fiind cred că cu mult adevăr aşi putea afirma că a face politică şi cu deosebire o politică demnă şi utilă, este foarte greu, căci pe lingă că se cere pentru aceasta un simţ aparte, dar a­­cest simţ trebue format şi cultivat me­reu, politica fiind şi ea o ştiinţă. Iată de ce consider de un mare fo­los rolul doctrinei în partidele noastre politice. Dar cum se poate afirma şi cultiva această doctrină ? Pentru marea mul­ţime a membrilor unui partid politic bine organizat, cred că numai prin con­ferinţe politice şi prin presă. Partidul conservator a introdus cel dintâi acum cîţiva ani, din iniţiativa iubitului nostru fruntaş d. Al. A. Bă­­dăreu, conferinţele politice la clubul conservator din Iaşi. S-au desvoltat a­­tunci o serie întreagă de conferinţe, toate avînd ca subiecte importante ches­tiuni politice, sociale şi economice, tra­tate cu multă competinţă şi urmărite cu un deosebit interes de membrii clu­bului. Acest bun obiceiu a încetat însă şi numai din cind în cînd, dar în acelaşi timp singurul dintre fruntaşii partidu­lui conservator din Iaşi, d. Al. A. Bă­­dărău, mai convoacă pe membrii parti­dului pentru a le spune, de pe tribuna clubului ideile sale în chestiunile cele mai importante şi cu caracter de actualitate. Să sperăm că odată cu intrarea în noul an, clubul conservator din Iaşi, mărit cu forţe m­oi, unificat şi fuzionat aşa cum se găseşte astăzi, şi care nu­mără o selectă armată politică compusă din reprezentanţii tuturor ramurilor de activitate socială, va inaugura şi seria conferinţelor politice. Dar dacă afirmarea şi cultivarea te­oriilor politice de un timp încoace nu se mai face de către membrii partidu­lui conservator de pe tribuna clubului din Iaşi, această lipsă însă a inlocuit-o cu mult succes ziarul „Opinia“, în a­­nul de existenţă din noua sa serie, „Opinia“, prin buna -­ credinţă în polemică, prin dreptatea şi imparţiali­tatea în apreciarea diferitelor chestiuni, prin demnitatea în limbagiu şi prin e­­rudiţiunea articolelor numeroşilor ei colaboratori, a ajuns în scurtul timp a fi un însemnat instrument de propa­gandă a teoriilor conservatoare, o esen­ţială trăsură de unire dintre marele public şi partidul conservator. Iată marele rol politic educativ şi ins­tructiv al „Opiniei“, iată imensele ser­vicii pe care acest ziar le-a adus în a­­nul existenţei lui partidului conserva­tor din Iaşi. Ajungînd la această îmbucurătoare constatare, doresc, pentru anul ce vine, atît „Opiniei“ cit şi prietenilor grupaţi în jurul ei, traiu îndelungat! Lasur Antoniu. NORI Şl RF\£E FRAGMENT ...Un gînd mă stăpîneşte : că s’ar putea să-mi fie Ca mini curmat avîntul — şi lira, fără graii — Şi-o pagină frumoasă n’am apucat a scrie Care 'n poemul vieţei ţi se cuvine ţie, ■'wrăşă de ginduri, tovarăşă de traiu, sub privirea-ţi cuprinsul ei s’aştere « Si/.­­nonioase de sunete și flori; ■ s căpu ■ '*are—vrea formele eterne așa precum se tem­e ’ px w-1 ~'rin negrul strat de nori. j- ,'V- amăgitoare de 'Hat in vers; "d «-•' > ; *ietoaie j r zii» trisiz a a soare 'ă-i țes mn \oasa himnă a cititului Hers ? • ■ ni 'te Alegi în gîndu-mi fire de gînduri mai alese ...Tăceri mele însă tu îi răspunzi—tăcind Iar uneori tu-mi umpli de zvon odaia ’ntreagă Cu graiul bun şi tânăr, cu tisul sănătos— Şi, ademenitoare, und mă îmbii, întreagă îmi schimbi în dor de viaţă melancolia vagă, Untul tot din suflet—mi-l schimbi în vis duios. Simi pacea după luptă... Şi pacea-şi iea izvorul Nu’n firea-mi otrăvită de-al­ luptelor amar, Ci’n firea ta zglobie ce-mi uşurează zborul, Ce inimei dă vlagă şi anilor—fiorul Şi dă iluzii vieţei trăită în zadar. Atunci— sunt par’c’acelaşi ce tresăream alt’dată In tainica vibrare a’ntăielor simţiri; Cu muzica-i senină şi dulce şi curată se’ntoarce tinereţea din nou înfiripată,— Cu’ntreaga ei comoară de avînturi şi porniri. Cunosc atunci şi măsur cu ochii mei norocul; II simt trăind aproape şi îl revăd, vioiu, In strîngerea de mînă ce-mi dărueşti şi’n focul Privirii luminoase şi’n grija ta şi’n jocul Cu care vrei să-mprâştii tristeţea dintre noi. Iar uneori îmi pare că retrăesc o vreme Cînd cununam altarul atîtor frumuseţi Pe frunţi punînd suave cîntări drept diadeui,­­Dar ochiul meu s'apleacă şi cugetu-mi se teie, Căci fermecîndu-mi mintea, în taină tu mă’neri Mă’nveţi c’a tale daruri, şi­­raţia figurii Şi ritmul cald din graiul cel povăţuitor Şi zâmbetul ce apare curminte’n colţul gurii Şi ochii vii—ochi negri ca scînteierea urii, Dar fără nici o ierta adîncimea lor— La rîndul lor remit-au la slavă şi iubire, La rîndul lor ,asCi^e c’un rost adkc şi sflit, Au aşteptat Astalgic sa’ncmte o simţire; S Prin de Srtres,arâ vibrarea unei Ire,— f Un sufle'^ nalţe şi să le dea aivînt. Şi-apici pring, osinda ce ma tăcerii Ce farîmi de o stîncă un val de armonii, ’ C aşezi plăpînda floare în umbn rece a serii -ar cui îi se cuvine un imn al mmâverii ' Ii dai jelirea surdă a toamnelor tîrzii. A. Steuerman SPRE ANUL NOU Se vide, răul nu se 'nfrînge Cu vorbe el nu tree la fapte: In loc de miere şi de lapte Au curs şiroae mari de sînge. O-mic-nouă-sute-şapte A fost un an de care plînge O ţară; dar durerea-şi stinge In visul ei de peste noapte: Din tronu-i, unde-atît a stat, Părea că s’a precipitat Tot greul unei vremi amare Ca fructul cînd s prea răscopt; Iar pentr’un trai senin răsare O-mie-nouă-sute-opt. P. Zosin Anul ce trece Intrăm în al 1908-lea an de la naş­terea lui Christos, cu toate că cro­­nologiştii vechi susţin că era creş­tină ar începe cu patru ani mai in urmă de­cît data de la care se soco­teşte de obiceiu anul întăi al ei. Cu ce ne-am ales de pe urma a­­nului trecut ? De o parte o tulbu­rare, care a vîrît groaza în inimele tuturor, iar de alta o represiune, care a fost mai teribilă şi mai crudă de­cît însăşi acea mişcare. Iar, acum în urmă încercări de a se impedica pe viitor asemenea accidente, care nu numai stînjinesc progresul, dar încă dau ţara cu mult înapoi. Insă pentru ca să poţi aduce o vindecare unei boale, să-i găseşti leacul, tre­bue să cunoşti căuşele, cari au pro­­vocat’o. Or, căuşele rebeliunei ţăra­nilor noştri vor rămînea pentru multă vreme un mare punct de în­trebare. Foşt’au instigatori, fost’a mizeria ţăranului, sau şi una şi alta? Trebue să recunoaştem însă că mişcarea aceasta denotă o tendinţă şi anume că în viitor chestiunile e­­conomice, chestiunile unui bun traiu a celor mai mulţi trebue să ne preo­cupe, în primul loc cele politice ră­­mînînd pe planul al doilea. Şi zicem că e la mijloc numai o tendinţă, pentru că cu toată violenţa mişcării, de oare pomeniam mai sus, politica şi-a menţinut şi de astă dată sus stindardul. In adevăr, cu ocazia legilor pro­puse pentru vindecarea răului pe care-1 semnalase răscoalele, s’a făcut mai multă politică, decît discuţiune aşezată şi temeinică. Revoltele de astă primăvară au putut face doar atît, că au provocat o literatură în­treagă. Poeţi, scriitori, ziarişti, oa­meni cari de obiceiu nu mănuesc condeiul, ci mai mult sapa şi plu­gul, alţii cari nu mănuesc nimic s’au spus cuvîntul lor în chestiunea a­­ceasta prin ziare, ori broşuri. Ei n’au făcut politică. S’a ţinut însă samă de vr’o părere măcar a unuia din ei ? Politica a fost şi acum la înălţimea ei, şi tot de pe urma unui compro­mis politic suntem dotaţi cu două legi: una asupra învoelilor agricole şi alta asupra justiţiei populare, legi cari dau loc la mai multe critici de cît laude. Viitorul poate ne va arata că pro­cedarea aceasta pe lîngă că era im-­­ pusă de împrejurări, dar era şi cea mai înţeleaptă. Noi stăruim a crede însă că întru cît în asemenea ches­tiune se aflau faţă în faţă două prin­cipii, unul conservator şi altul libe­ral, era mai bine dacă unul din ele se adopta în întregime, şi ferice de ţară dacă dintr’o dată s’ar fi nime­rit acesta cel bun. Iar dacă acela nu reuşia, ar fi ur­mat al doilea, care prin însuşi a­­cest fapt, devenea cel bun. Dacă cele două legi, ce avem a­­cum, ar fi fost opera unui partid, sau cu alte cuvinte punerea în apli­­care a unuia din cele două princi-p­ii, conservator sau liberal, ele ar f­­ost combătute de toţi cei ce împăr­tăşesc principiul contrar, dar aşa cum e astăzi, ele sunt criticate şi de liberali ca şi de conservatori. Dar toate acestea, iată preocupări de politică şi politicianism. Recu­noaştem însă că ar fi­­fost a cere prea mult pentru anul ce trece. Ne consolăm deci cu speranţa în viitor. V. I. Radu ILUZIE E roşu vinul din pahar Ca buzele 'ndrăgostitei mele, Şi-i dulce, C î-i ispititor, E parfumat, e ’mbătător Ca ele. Şi sorb din buzele­­ vii In băutura fermecată, Car­ea nu ştiu de-oi avea Norocul de-a le săruta Vr'odată. Rigoletto, Ştiinţa şi Credinţa — Convorbire cu d. Const. Stere — Un curent, care a trecut la înce­put neobservat, tinde să se înrădă­cineze în învăţămîntul nostru supe­rior. Atît la universitatea din Capi­tală cît şi la acea din Iaşi, unii pro­fesori cred de cuviinţă să propăvă­­du­iască, de pe înălţimea catedrei, fa­limentul ştiinţei şi reîntronarea cre­dinţei. Această propăvăduire se face ca in baza unei convingeri sincere ? Sau este ea o imitaţie a cruneteris­­mului strein, în scopuri şi cu tendinţe cu totul altele de­cît acel al corectă­rilor problemelor superioare filoso­­fice ?. Şi apoi, se poate vorbi serios de falimentul ştiinţei şi este compati­bilă catedra universitară cu ast­fel de manifestări? Asupra tuturor acestor chestiuni voiam să cunosc părerile d-lui Stere care, prin vasta sa cultură genetală, are putinţa să se­ pronunţe cu o vă­dită şi incontestabilă autoritate. Lam prevenit printr’o scrisoare despre scopul vizitei şi d. Stere m’a prinit ori la ora 4 după amiază. L’am găsit lucrînd—ca de obiceiu, scria continuarea la articolul „Po­poranismul sau social-democratis­­mul“ care urmează să apară în nu­mărul de Ianuarie al „Vieţei Romă­­neşti“.

Next