Opinia, octombrie 1908 (Anul 5, nr. 548-573)

1908-10-01 / nr. 548

Cumpăraţi Bilete pentru Loteria , Clasa IV a Regatului Român de la Noua şi Principala Colectura Romina Th. P. Maximovici IAŞI (Piaţa Unirei) Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plată cîştigurilor MEDIAT după tragere cum am procedat şi pănă acum. Un Loz întreg Lei 32, 0 jumătate loz Lei 16 - Un sfert de loz Lei 8 Una optime lei 4. Cu tragerea 17 Octombrie 1908 Sub astă formă, ea stă foarte bine. E plasată în bibliotecele instituţiilor supe­rioare, de unde isolarea sa, descurajează ori­ce curiositate. Venerată, ea e între­buinţată cîte­odată în discursuri armoni­oase, şi societatea îşi continuă calea sa misterioasă, printr’o minune de echilibru. MIŞCARE INTELECTUALA Chestii şcolare ~ ^ „Limbele străine“ De ce absolvenţii şcoalelor noastre secundere (licee, şcoli comerciale, secundare, etc.), fac aşa de puţine progrese la învăţământul limbilor străine şi nu sunt în stare (vorbesc de ma­­joritatea lor, făcind abstracţie de unele lăudabile excepţii) să ţie o conversaţie sau corespondenţa în limbele, ce în­vaţă ? Iată o chestie capitală pentru bunul mersl al şcoalelor,­care se pune aproape în toate zilele şi­ la care nu s’a respuns—pare mi-se—încă în mod suficient. Congresul profesorilor ai limbelor străine, care se va întruni peste cîte­va la Craiova, se va ocupa, cred, şi despre această chestie ca­pitală. Prin acest articol, îmi propun să discut puţin în public, problema în chestiune, dînd sprijinul unei prac­tice îndelungate (am predat în timp de 25 de ani limbile străine) respun­­sului meu în această chestiune. Prima, cea mai mare de sigur, este metoda greșită cu care s’au predat la noi pînă acuma limbele străine, fran­­ceză, germană, italiană și engleză (aceasta în timpul din urmă). Vechea metodă cu care se predau limbele străine, pă­răsită în parte acuma, prin alcătuirea manualelor didactice noue, se baza pe gramatica limbei şi teme alăturate, fără nici un rost şi fără nici o altă metodă, precum şi pe traduceri din limba străină. Regulele gramaticale şi a­­naliza răpeau cea mai mai mare parte din orele­­de altmintrelea atît de in­suficiente: 3 ore pe săptămînă în cursul interior şi 2 ore în cursul su­perior raţional ar fi vice-virsa), consa­crate în programe pentru studiul limbelor străine. Conversaţiilor şi compe­­tiţiilor­ în limbele străine nu se dădeau niei o importanţă şi elevii, chiar cei mai eminenţi, învăţau numai o sume­denie de regule gramaticale cu un regi­ment de excepţii şi formele gramaticale şi traducerea unor bucăţi alese din scriitori impuşi prin program, şi a­­tîta tot! Cu o ast­fel de metodă, nici o mirare că n’am putut ajunge la un rezultat mai bun! Nu s’a dat seama lucrului următor, cum că gramatica nu e scopul, ci mijlocul, prin care tre­­bue să ajungem la adevăratul scop : a învăţa, adeea a vorbi şi a scrie o limbă străină, ca şi limba maternă. In întrebuinţarea metodei, care tre­­bue să predominească la învaţarea unei limbi străine, ar fi trebuit să ne călăuzim din observaţiile, ce putem face urmărind cu atenţiune desvol­­tarea limbei la copilaşii noştri, cari începînd cu simple sunete, pe care le reproduc prin simpla imitaţie, a­­jung pe urmă, cu timp a rosti cuvinte şi proposiţiuni întregi, fără să aibă nici o idee despre rostul fie­cărui cuvînt în gramatica limbei materne. Cu alte cuvinte, să învăţăm mai întîiu limba, prin imitaţie, conversaţie multă şi multe exerciţii orale—şi gramatica— dacă e nevoe, să-i învăţăm şi aceasta, limba străine nu ne va face în urmă, nici o greutate. Iată metoda nouă (Ber­litz), după care să învăţ astă­zi în apus şi în America limbele moderne. Am avut prilejul şi curiositatea să asist la Paris la mai multe din aceste şcoli—unde oameni în vrîstă ba chiar oameni bâtrîni străini în 3—4 sau 6 luni a vorbi perfect franţuzeşte sau alte limbi străine. O reformă deci în acest sens a metodei şi a programu­lui referitor la predarea limbelor străine se impune şi nu trebue de fel întârziată aceasta reformă. Statul nostru a făcut şi face mari sacrificii pentru instrucţiunea publică. Nu e mare lucru a lua iniţiativa de a tri­­mete după rînd pe actuali profesori da limbi străine la Berlin, Paris Lon­dra §i Rerna ca să se iniţieze cu noua metodă, chiar în capitalile statelor străine, in timp de 4—6 luni, încă un sacrificiu să impune : In fie­care şcoală, în care se predau limbele străine statul pe lingă profesorul ti­tular trebue să mai adauge cite un pedagog străin pentru fie­care limbă străină—care se converseze macar cite o oră pe zi cu elevii fie­cărei clase în limba străină. Numai ast­fel vor putea absolven­ţii şcoalelor noastre secundare se în­veţe în perfecţiune limbele moderne, franceza, germana, italiana și engleaă■ Intr’un alt articol voi vorbi despre manualele in limbele străine. Prof. Dr. N. G. Dossios- Chestiunea Farmaciei ni S’ar crede poate, Domnule Direc­tor general că această tendinţă e lo­gică şi dreaptă, că ea e cerută de în­săşi cerinţele profesiunei sale, că cheltuelile de înălţare şi de condu­cere sunt atît de mari în cît e impo­sibil ca farmacistul odată devenit proprietar să se poată restabili ma­terialiceşte în decursul vieţei sale de magistru, dar aceasta e imposi­bil de admis şi do­vada o putem uşor găsi în excelenta stare materială pe aproape fie­care farmacist proprietar şi a asigurat prin intermediul profe­siunei sale, de a căuca beneficii se vor putea bucura desigur şi moştenitorii sei fără ca ei să întrevadă în m­od atît de imperios şi necesitatea dreptului de moştenire a farmaciei. Odată însă, ce acest drept a fost moştenit el devine prin arendarea lui şi pentru moştenitori o sursă nouă şi sigură de speculaţiune, iar suma de arendare întocmai ca şi ga­ranţia ei se ridică în mod crescînd, după fie­care expirare de termin contractat, în dauna însăşi a concu­renţilor profesionişti nevoiţi prin fe­lul în care sau cultivat a-şi putea profesa în acest chip specialitatea în dauna nobilei profesiuni pe ei o practică şi o represintă, cît şi mai cu samă în dauna populaţiunei ce trebue prin necesitate să facă apel la ajutorul farmaciei pentru amelio­rarea şi vindecarea celor suferinzi. Puşi la adăpostul regulam­entului, far­macistul proprietar tronează şi desfide , pe ori care altul dintre muritorii in­telectuali sau profesionişti ar caută să­ i se equivaleze în o garantare si­milară, grandioasă şi desăvîrşită a existenţei sale, cît şi a urmaşilor sei socotindu-se din acest punct de ve­dere ca pe individul cel mai prote­jat de soartă şi nesocotind pe toţi a­­cei dintre profesioniști ce nu pot a­­vea posibilitatea de a calca pe ur­mele lui. Iată, Domnule Director general, de ce farmacia romînească de­și da­tează cu mult, mai înainte de Unirea Principatelor române, n’a ajuns încă să se poată bucura de o mai mare popularitate, făcînd ca produsul ei —medicamentul—să se menţie încă, ca un articol de lux nu de absolută necesitate, menit să fie cunoscut şi apreciat mai mult de cei cu dare de mină, pe cînd muritorul sarac neavînd cu ce să şi­­ însuşească, se perde cu zile, dacă nu are norocul să între în căutarea imediată şi gratuită a vre­unui serviciu spitalicesc din lo­­calitatea sa. Dar, cum timpurile de astă­zi nu mai pot conrespunde vremurilor din trecut fie o­re muritor reclamînd de­o­potrivă, drepturi egale la viaţă, socotesc, nimerit Domnule Director general că şi farmacistul tînăr şi ro­mân ca un produs desăvîrşit al şcoa­­lei sale actuale ar trebui să aibă dreptul ca om­ şi care alt profesio­nist, fiind pus in posibilitatea de aşi profesa specialitatea după ce, a sa­tisfăcut mai întâi oare­care condiţiuni anume specificate de un nou regula­ment, şi aceasta încă, cu atît mai mult cu cît ser­viciul sănătăţei pu­blice şi-ar atinge, cred, prin acest procedeu o parte din ţelul dorit prin popularizarea şi eftinătatea medica­mentului, ce dă dreptul şi individu­lui mai scăpătat la căutarea maladiei sale. Menţinerea actuală a numărului restrîns de farmacii de una la 4—5000 de locuitori, lipsa totală a acestor inexorabile auxeliare medice în oră­şele mai mici, cit şi a unei taxe exor­bitante pe mulţi din principii medi­­camentoşi de primă necesitate, nu fac de­cît­­să zădărnicească ştiinţa medică prin imposibilitatea inaplica­­rei ei, nesocotindu-se adevărata me­nire a profesiunei farmaciei şi fa­­vorizînd într’un mod cu totul ne­drept pa profesioniştii proprietari de a-şi crea averi personale în detri­mentul ştiinţei însăşi a menirei ei, cît şi a binelui public, chestiune pe care ar trebui să o urmărească în primul loc ori-pe articol de lege sau de regulament. Dreptul de arendare însă a farma­ciei de către moștenitori, constitue în deosebi, poate cea mai mare la­­cună a regulamentărei sanitare, re­feritoare la farmacii, prin aceia că suma anuală de arendare se poate socoti ca o adevarată fraudă, săvîrşitâ prin nevoe de arendaş în dauna lui însuşi, cît şi a populaţiunei suferinde de oare-ce arendaşul ca adevăratul conducător al intereselor farmaciei, frarantînd în primul loc moştenitori­­or proprietăţei, exacitatea plăţei a­­renzii prin o sumă determinată şi proporţională cu aceia a sumei de arendat—sumă constituită ca garan­ţie—arendaşul zic, se vede nevoit să lucreze ast­fel ca să poată aduce fără nici o schimbare determin achi­tarea sumei de arendat; în această categorie a felului de moştenire se găsesc astă­zi. Domnule Director ge­neral, persoane din a 11-a generaţiune şi din al 111-lea şi al IV-lea grad de înrudire, care n’au absolut nici o le­gătură cu profesiunea în sine dar care trăesc pe spinarea ei, speculînd fără nici un scrupul şi fără nici un control proprietatea moştenită a dreptului de concesiune, remasă pe urma farma­cistului decedat. Va urma­. Constantin Păun. Licenţiat in Farmacie Iaşi. Litere-Ştiinte-Arte înţelegem ca noi simplii ziarişti să mai greşim uneori, în graba condeiului, scri­ind seaiune insista, fapt pe care d. A. D. Xenopol l-a remarcat cu multă dreptate într’un număr anterior al Opiniei, dar ca să găsim sub pana unui profesor univer­sitar ca d. dr. I. Simionescu, şi în re­vista altui profesor universitar d. I. Gă­­vănescul, o greş­­ă de acelaş fel, lucrul e de mirat, într’adevăr. Iată ce citim In revista d-lui Găvănes­­cul, „Cultura Romînă“ la pag. 260: „In ce constă importanţa educativă a ştiinţelor naturale ? Nu vom inzista asu­pra acestei chestiuni.“ Ne mirăm cum d. dr. Simionescu nu ştie că francezul insister, scris cu 8 între o consoană şi o vocală nu se poate citi 7, ceea ce face în limba franceză numai cînd 8 este între două vocale, bunoară, illusion. Trebue deci scris: insistă şi nu inzistă. Chiar şi în ştiinţele naturale tot aşa tre­buie scris. * Cu ocazia unei recente aniversări a fostului scriitor popular Paul de Bock, un colaborator al revistei „Annales“ po­vesteşte următoarea anecdotă. Papa Piu IX primind în audienţă pe un publicist francez îi ceru, la un moment dat, nou­tăţi asupra «celui mai popular scriitor al Franţei“. Publicistul remase cam nedumerit şi întrebă cu sfială : — Despre cine vrea s’audă Ilustrisimul? despre Lamartine ? — Nu, altul. — Victor Hugo? — O, nu, despre Paul de Kock...“ Publicistul a rămas foarte perplex. * A apărut şi s’a pus în vînzare n-rul 14 al revistei Pagini Libere, care se tipăreşte la Galaţi, cu următorul interesant sumar: B. Nemţeanu : Amiază’n port. — Leon Feraru: Valsugana din Trentini. — Ion Corbu : Mozaic.—A. Spiru-Bacău.—Guver­ O­P­I­N­TA natorul.—C. Săteanu , Mihai Codreanu.— Redacţia: Note şi informaţiuni. Numărul se vinde cu 10 bani în toată ţara. Abonamentul anual: 7 lei. Redacţia: str. Petru Rareş 20. Admi­nistraţia : str. Portului 169. * A apărut No. 361—362 din „Biblioteca pentru toţi* cuprinzînd Din istoria Româ­niei datorit d-lui Dimitrie Onciu, profesor de istorie la Facultatea din Bucureşti şi Director al Arhivelor Statului. Lucrarea de faţă a eminentului savant, are o însemnătate foarte mare întru­cît d-nul profesor Onciu, pe lîngă un foarte concis studiu asupra întregei istorii a ro­­mînilor din cei dintăi timpi, descrie foarte pe larg istoria romînilor din timpul ete­rici de la 1821, apoi istoria lui Cuza Vodă, cum şi un lung studiu a celor patruzeci de ani de domnie a iubitului nostru su­veran Carol I şi care e foarte puţin cu­noscută de noua generaţie, socotită fiind Domnia Regelui Carol I din punct de vedere politic și mai ales cari au fost persoanele cari l-au secondat pe Regele Carol I în toate actele mari. Volumul acesta nu poate fi decit bi­nevenit. Sub Domnia Regelui Carol I România a trecut prin cele mai mari schimbări pe care le poate avea un popor abia înjghe­bat, şi lucrarea de faţă merită a nu lipsi din casa ori­cărui bun român, care Îşi iubeşte patria şi care doreşte a-şi cunoaşte trecutul ţărei sale. Se găseşte de vânzare la librăria Leon Alcalay cum şi la toate librăriile din ţară. Preţul 60 bani. Informaţii : Sinuciderea tînărului Velciu. — Eri după amiază se răspîndise svonul în lo­calitate, că un fiu al d-lui Al. Velciu, s’a sinucis la moşia sa Hiliţa, din judeţul Vaslui. Ştirea nu s’a putut confirma de cît a­­seară, ciaci d. Velciu a primit o telegramă, prin care i se aducea la cunoştinţă trista veste a sinuciderei fiului său Ionel. « Acesta a fost găsit de nişte ţarani, îm­puşcat, într’o pădure din apropiere. Tînărul Ionel Velciu, era în etate de 20 de ani, şi acum cit­va timp s’a dus la moşia părintelui său, din judeţul Vaslui. Probabil că el şi-a pus în gînd înainte de plecare de a se sinucide, căci se zice că cu o zi înainte, ar fi fost văzut cum­­părînd un revolver. Joia trecută, in ziua de 25 Septembrie Ionel Velciu a dispărut de la moşie şi toate cercetările administratorului moşiei de a’l afla, au rămas zădarnice. Eri abia, după­ cum am spus mai sus, Ionel Velciu a fost găsit mort, împuşcat în pădurea din apropiere. Se crede că el şi-a curmat firul vieţei chiar din ziua dis­pariţiei de la moşie. Cauzele care l-au determinat la dispe­ratul act pe tînărul Ionel Velciu, se zice că ar fi o boală de care suferea de mai mult timp. Cadavrul nefericitului tînăr a fost trans­portat la moşie.­­­­. P. S. S. Mitropolitul Partenie Clinceni al Moldovei şi Sucevei a sosit ori în Bucureşti, venind de la Karlsbad. 3 D. I. Dodon, revizor şcolar cl. II s’a reîntors aseară din insp­ecţiile ce le-a făcut şcoalele rurale din judeţ.­­ Alaltăeri s’a făcut în satul Borşa punerea bazelor a unei bănci populare. Cu această ocazie învăţătorul respec­tiv a organizat o mică serbare, la care a luat parte şi d. N. Ionescu, revizor şcolar. 1 . Au fost numiţi: d. Octav Livezea­­­­nu, învăţător la şcoala din Focurile-Fîn­­­­tînele; d. S. Ciocan învăţător la şcoala­­ din comuna Zm­ău; d. I. Scăişteanu învă­ţător la Tomeşti şi Hriste Pantelemones­­cu la şcoala din comuna Goruni.­­ Mîine se vor începe conferinţele la cercurile culturale din judeţul nostru.­­ Aseară trupa de operetă a d-lui Grigoriu a dat pentru a doua oară fru­moasa operetă „Farmecul unui vals“ (Wal­­tzertraum). Şi de data aceasta artiştii au avut un­­ succes colosal. In special d-nii Leonard, Carusy şi Maximilian şi d-na Apăteanu, d-ra Florica Florescu şi d-na Leonard. Lume foarte multă. Nu se mai găseau bilete­ . In astă-seară trupa va da pentru a doua oară „Ea şi Ea".­­ Se prevede şi în astă-seară o sală arhi­plină.­­ După cum ni se comunică din Capitală, la depozitul central de me­dicamente al direcţiei sanitare, s’au­­ găsit cereri pentru achitarea medi­camentelor necesare bolnavilor din comunele rurale, din Martie, şi care nici pînă acum n’au fost rezolvate. Intre aceste se află şi cererea d-lui L. Ferderber, farmacist din Podul­­iloaia, care nici pînă aoura, cu toate desele cereri ce le-a făcut direcţiu­­nei generale a serviciului sanitar, n’a­­ fost achitat pentru medicamentele­­ furnizate spitalului din Podul-Iloaia şi pentru ordonanţele gratuite din Martie încoace, —cu toate că pînă la venirea d-lui dr. Sion la serviciul sanitar, plata o primea regulat în fiecare lună. E interesant acum de ştiut, cum d. dr. Sion a cheltuit pentru acest de­pozit cei 700.000 lei ? • Nici pînă în prezent nu s’a numit • incă un sub-revizor şcolar, în locul d-lui I. Dodon, care a fost numit revizor şcolar cl. II. Se zice că se pun multe stăruinţi pen­tru numirea in acest post, a d-lui Dim. Rota, învăţător din comuna Ciur­ea. 0­0 Celebra „Societé des instruments anciens“ din Paris, de sub preşidenţia ilustrului compozitor Saint Saëns va da un singur mare concert Luni 27 octom­brie a. c. în sala Teatrului Naţional din Iaşi. Această ilustră asociaţie se compune din următorii artişti renumiţi: Henri şi Marcel Qasadesus amândoi foşti premianţi­­ ai Conservatorului din Paris şi solişti ai Concertelor Colomie, vestitul violo­nist Malkine şi Maurice Deviliers. Concertele se vor da cu concursul cu­noscutei virtuoze pe harpa-luth d­ ra Hi­ene Zielinski şi a renumitei cântăreţe pariziene Marie Buisson. Instrumentele anume ce trebuesc la a­­ceste concerte sunt aduse de artişti şi fac parte din celebra colecţie a societăiţei. Succesul artiştilor ie enorm, iar anul trecut la Bucureşti au făcut săli pline şi au fost primiţi cu entuziasm. Locaţiunea ie deschisă la agenţia Car­men Sylva (Iliescu, Grosu et Comp.)­ • După toate probabilităţile noul local al antrepozitelor, construit lîngă gară va fi inaugurat la iarnă. Antrepozitele vor funcţiona, pro­bii de la 1 Aprilie viitor. Se zice că peste cîte­va zile, se vor face experienţe din turnul nouei clădiri, de telegrafie fără fir cu Ga­laţii şi mai apoi cu Capitala. Noul local va fi pus în legătură, prin fire telefonice, cu toate oraşele din Moldova şi cu Capitala. Se afirmă că d. Emil Costinescu, ministru de finanţe va veni în curînd la Iaşi spre a vizita noua clădire a antrepozitelor. • Eri şi astă­zi comisiunea de an­chetă, însărcinată de d. general A. Tătărescu, a continuat cu cercetările în afacerea lipsurilor de la manu­tanţa garnizoanei Roman. S’a luat cîte un interogator d-lor maior Moscu şi Ciocazan, precum şi d-lui locotenent Rozescu. E probabil că aceştia vor fi daţi în judecata consiliului de resboiu al corpului IV de armată, proces care se va judeca în Octombrie. 3 Citim următoarele în numărul de Sâmbătă al ziarului „Tribuna“ de la A­­rad: Pe azi după amiazi la orele 3 jun. a fost chemat la poliţie redactorul nostru responsabil Constantin Savu. I s’a pus în în vedere un nou proces, pentru ar­ticolul „Cine-s oamenii lui Kossuth* a­­părut în „Tribuna* de la 27 Mai. D. Savu n’a numit pe autor ci a de­clarat că va purta singur responsabili­tatea. Dr. Nikes, comisarul care l’a ascultat, i-a luat d-lui Savu naţionalul şi i-a pus în vedere că are să stea la dispoziţia po­liţiei şi după aceea a judelui de instruc­ţie din Oradea Mare. „ Aflăm cu plăcere că d. Vasile An­­driessu, profesor la liceul din P. Neamtz s’a logodit cu d-ra Vilara, profesoară. Felicitări. D D. colonel I. Tarnowachy, noul co­mandant al regimentului 31 Calafat a părăsit astăzi oraşul nostru, pentru a se prezenta la noul său corp pe ziua de mine 1 Octombrie. 0 Membrii consiliului comunal se vor întruni astăzi la orele 4 şi jumătate, în şedinţă extra­ordinară, sub preşidenţia d-lui N. Gane, primarul oraşului,­­ D. G. Borcea, a fost numit supli­nitor la catedra de germană şi contabi­litate, de la şcoala elementară comercială în locul domnului B. Tulfli, plecat în concediu.­­ Relevasem acum cîtva timp faptul că administratorii de plasă din judeţul nostru nu primiseră salariile nici pe luna precedentă. Abia acum vre­o săptămînă ei au pri­mit salariile pe luna August, aşa că, cu siguranţă pe luna Septembrie, vor primi abia la sfîrşitul lui Octombrie! 3 La sfîrşitul fiecărei luni, comisiu­­nile însărcinate de I. P. S. S. Mitropo­litul Parthenie, pentru a examina pe preoţii chemaţi a sluji la Mitropolie şi la bisericile Talpalari şi Bărboi, vor Înainta înaltului Prelat rapoarte asupra aptitudinei acelor preoţi.­­ Poliţia noastră de siguranţă a prins şi arestat­uri în localitate pe un oare­care Vasile Bihor, care a dezertat dintr’o Închisoare din Galiţia. Acesta Împreună cu un altul fuseseră condemnaţi la 10 ani închisoare pentru crimă şi furt şi acum clteva zile au reu­şit să evadeze din închisoare. Bihor a venit in Romînia şi s’a refu­giat in Iaşi, iar tovarăşul lui a luat dru­mul spre America. „ Direcţiunea invăţămtntului primar a pus din nou în vedere revizoratului şcolar ca orice cerere din partea corpului didactic primar să se facă numai prin revizoratelele respective. 0 Mîine dimineaţă se va deschide se­­ziunea de toamnă a Sfatului Sinod. 0 Ziarul „America“, care apare la Cleveland (Ohio), anunţă că există până în prezent în Statele­ Unite 42 societăţi româneşti, fondate la ultimii ani, de că­tre emigranţii din Transilvania, al căror număr s’a înmulţit considerabil. DIVERSE — Suntem rugaţi să anunţăm publi­cului că deţinuţii din penitenciarul cen­tral execută împletituri de scaune şi alte lucrări, cu preţuri moderate. — Jandarmii rurali au arestat pe Va­sile Iorga, care vagabonda prin judeţul nostru, fără a avea actele în regulă. — In astă seară va avea loc laCrisul Sidoli o a doua reprezentaţie de renu­mitul şi neîntrecutul atlet român Stănilă Constantin Panduru, cu concursul d-nei Ruxanda Panduru, atletă romînă. Reprezentaţia din astăseară promite a fi şi mai interesantă ca cea de dăunăzi, şi multă lume şi-a dat întîlnire pentru astăseară la Circul Sidoli. — Aflăm cu plăcere că doamna Cons­tance Constanţius a dat naştere unui drăgălaş băiţel, care a primit numele Calistrat. Să le trăiască!

Next