Opinia, aprilie 1910 (Anul 7, nr. 981-1003)
1910-04-01 / nr. 981
5 bani Exemplarul ABONAMENTE Un an . . . . „ 20 lei 0 lam o 0 o * o 10 99 RodwtlJi slAissaMctotâsislASl-Str Primăriei 27 .. ............ ■ T 6 bani Exemplarul ANUNȚURI Un rând în pag. IV, 50 Bani o »» »* it IV, 40 ZIAR CONSERVATOR-DEMOCRAT Sub direcţiunea unui Comitet Anul Vil.-No 381 - Joi I Aprilh 1910 D-l Brătianu şi ultimele legi Acum o săptâmînă, cînd mişcarea Universitară era în toiul ei—d. Brătianu, cu obişnuita-i morgă, zicea : — „Ori-ce s’ar întîmpla—guvernul nu va renunţa la legea Universitară ; ar da ast-fel dovada unei slăbiciuni, care i-ar impune înainte de retragerea legei, însăşi retragerea guvernului“. Cuvintele şefului guvernului, exprimau o justă gîndire. Guvernele tari nu renunţă niciodată la legile lor sub presiunea mişcărei create de opoziţie—şi preferă plecarea de la putere decît o situaţie umilită. Dar, d. Brătianu, se bizuia şi pe înaltul sprijin al Regelui—şi pe eşuarea mişcărei stîrnită de profesorii celor 2 Universităţi. Cind curentul protivnic legei, ameninţa cu o grevă generală a corpului profesoral şi cu o mişcare violentă a studenţilor—d. Brătianu şi-a îndreptat privirea înspre Palat. Şi cînd nici acolo n’a mai găsit reazimul trebuincios,—a retras legea, fără ca prin aceasta să se gîndească şi la retragerea sa de la putere. Acum, avem la ordinea zilei legea industriilor—şi d. Brătianu, foarte sigur pe situaţia d-sale, sfidează din nou opoziţia cu declaraţii, pe cari în urmă le regretă. Ast-fel, interpelat de d. Carp, asupra soartei acestei legi, şeful guvernului, cu emfaza-i cunoscută, a răspuns: — „Această lege am s’o trec şi prin Cameră şi am s’o aplic pînă la capăt“. Noi ne îndoim, dacă are să obţină şi votul Senatului—dar în tot cazul p putem garanta, că va fi înmormîntată a Cameră. Şeful guvernului, va găsi şi aci explicaţia; sesiunea fiind pe terminate, n’a mai fost timp suficient şi pentru votarea acestei legi. De altfel cam aceasta e soarta ultimelor legi liberale : cea Universitară, s’a înmormîntat la Senat—cea industrială la Cameră—şi pentru amîndouă rămîne rezervată ultima sesiune a legislature! de la toamna viitoare. Zicem, că rămiae — căci credinţa generală este, că legislatura liberală se poate considera terminată cu această sesiune—şi nici vorbă nu mai poate fi la toamnă de o guvernare liberală. Tînărul şef al liberalilor—păcătueşte între alte lipse de calităţi—şi de aceia a francheţei, atît de preţioasă pentru bărbaţii politici conducători de grupări sau partide politice. Din toate actele sale, reesă o mare nesinceritate şi o ipocrizenie desgustătoare. Totul e fals, în tot ce gîndeşte, în tot ce zice şi în tot ce face. Pe vorbele sale nu se poate pune nici temeiu—faptele sale sunt adeseori in contrazicere cu vorbele—şi niciodată rezultate dintr’o gîndire bine fixată şi hotărîtă. De aceia, ori de cîte ori ne-am găsit în faţa vreunei declaraţiuni sau promisiuni de natură mai importantă şi cu caracter mai general, ne-am aratat de îndată îndoiala asupra realizărei ei—căci cunoşteam bine din gura cărui politician erau eşite, şi cîtă ezitare şi ipocrizie ascund cuvintele sale. Cînd mişcarea profesorilor împotriva legei d-lui Haret, s’a văzut că va face imposibilă votarea şi sancţionarea legei—d. Brătianu, s’a arătat şi în Parlament—şi faţă de delegaţiile Universităţilor — ca cel frai straşnic susţinător al reformei şi nu s’a dat în lături de a declara, că face chestie ministerială din această lege. In îndrăzneala aceasta a șefului guvernului, de a sfida toată lumea și a se împotrivi unui curent, ce în mod fatal trebue să’l doboare—noi am văzut marea sa slăbiciune. Am spus oatanoi: . . . — Legea va cădea, tocmai pentru că șeful guvernului declară că nu va renunţa cu nici un preţ la ea. ► Şi faptul s’a adeverit. Legea a căzut—iar afirmaţia d-lui Brătianu sA văzut cît era de nesinceră. D. Brătianu, tot aşa ne ameninţă acum cu legea industriilor—şi d-sa e cel dintâi care ştie că şi această reformă este deja condamnată, cum condamnată este şi reforma sanitară. Şi totuşi d. Brătianu, nu-şi spune gîndul asupra soartei acestor legi—dinpotrivă, ceia ce spune, e cu totul altfel de cît ceia ce gîndeşte şi vede. Apoi n'avem dreptate să credem, că şi asupra soartei însăşi a guvernului, afirmările d-lui Brătianu, sunt cu totul departe de realitatea lucrurilor. Şi că tocmai, fiindcă şeful guvernului declară că guvernul seu va presenta la toamnă aceste reforme, avem dovada că guvernul nu va ajunge pînă la toamnă. In declaraţiile de tărie a cabinetului noi vedem marea sa slăbiciune şi cu cit şeful guvernului ne va ameninţa cu guvernarea mai departe, cu atît avem motive să credem, că-şi pregăteşte sfîrşitul. Şi e şi natural să fie aşa. Atît cît mai are dă guvernat—d. Brătianu vrea ca nimeni să nu ştie. De aceia strigă acum, în toate părţile că nu se retrage şi că va continua să guverneze în ciuda opoziţiei. Or, din aceste declaraţiuni atît de depărtate de adevăr, opoziţia să tragă concluzia că trebue să se pregătească a lua succesiunea liberalilor, a căror guvernare a fost o calamitate pentru ţară. Guvernul nu renunţă la legea Industriei In ultimele consilii de miniştri s’a luat hotărîrea ca legea industriei să nu fie retrasă şi să fie trecută şi prin Senat şi prin Cameră, pînă la 7 Aprilie, întîmple-se orice. Faţă de această hotărîre, mai mulţi fruntaşi liberali au întrebat pe d. Brătianu dacă caută o platformă pentru retragerea guvernului, căci altfel nu-şi pot explica persistenţa de a impune o lege, care va provoca grave tulburări în viaţa economică şi industrială a ţărei. D. Brătianu însă spune tuturor că guvernul nu are de loc intenţia de a se retrage, că vrea reforma industrială, pentru că ea va proteja pe micul meseriaş şi nu loveşte decît în streini. Acest limbagiu îl ţine şeful guvernului şi al partidului liberal crezînd că va prinde campania demagogică ce se alimentează, pe ascuns de către unii prefecţi cari agită meseriaşii în contra industriaşilor şi fabricanţilor, pentru ca la cea dinţii grevă legitimă să-i snopească în bătaie, să-i bage în puşcărie sau să-i arunce peste graniţă. Guvernul d-lui Brătianu se joacă cu focul. Nu i-a fost de ajuns lecţia ce a primit-o cu reforma universitară, acum vrea să prezinte o lege anti-democratică ca proteguitoare a micului meseriaş român, pentru a putea realiza din taxele şi noile biruri, acele milioane risipite pe sinecure şi pentru îmbogăţirea dinastiilor liberale. Guvernul agită meseriaşii ca să zmulgă o reformă adusă numai pentru a acoperi deficitele, care se anunţă din cauza politicei destrăbălate a d-lui Brătianu. Şarlatanismul acestor politiciani, demagogismul primejdios la care recurge guvernul, pentru a-şi pregăti în opoziţie platforma unei campanii, sprijinită de meseriaşi, este o operă mizerabilă care trebue demascată, vestejită și împiedicată cu cea din urmă energie. Mergem spre deficit Din situaţia tesaurului public încheiată la 31 Ianuarie, reiesă în mod vădit că mergem spre deficit pe exerciţiul budgetar 1909—1910. Şi în sumă generală şi pe anumite capitale încasările pe Ianuarie au dat un minus de 6 milioane lei, căci de unde la 31 Decembrie plusul de încasări era de 8 mii. lei, faţă cu exerciţiul anterior, 1909 la 31 Ianuarie plusul s’a scoborît la 2 milioane lei, încasîndu-se în luna Ianuarie 1910 numai 29 milioane lei faţă cu 35 milioane in Ianuarie 1909. Sporul budgetar pe întregul exerciţiu e de 24,674,286 lei, iar în cele 10 luni abia s’au încasat 2,355,107, de unde trebuia să se încaseze cel puţin 13 milioane. Socotind pe capitale şi articule scăderile ce vor aduce deficitul sunt următoarele : — Contribuţiile directe ne dau o uşoară scădere de 12,000 lei; — Impozitele indirecte au scăzut în o lună cu 800,001 lei, acuzind un minus de 1,123,922 lei, de unde la 31 Decembrie era numai de 309,587 lei. Mai mult ca sigur că aceste impozite se vor cifra cu un deficit de 2 milioane și contul lor se încheie la 1 April. Cum însă prevederile budgetare la acest capitol sunt încărcate cu 9 milioane lei, aici vom avea un deficit colosal de 11 milioane. — Monopolurile statului acuză o scădere pe luna Ianuarie, căci s’au încasat numai 4 jum. milioane, pe cînd media lunară e de 5 jum. milioane; așa că față cu sporul la evaluări de 4,900,009 abiau s’au încasat în 10 luni 2,648,400, dind la sigur la 31 Mart un deficit de 2 milioane. — Serviciile publice (posta, telegraf, C. F. R., S. M. R., C. F. R., docuri, șantiere etc.) dau o scădere colosală, căci de unde media încăsărilor lunare trebue să fie 9 milioane, abia s’au încasat în cursul lunei lui Ianuarie 5 milioane, dînd de o dată un deficit de 7 milioane faţă cu prevederile budgetare. Cel mai mare condeiu în acest deficit îl dau căile ferate cu 2 jum. milioane și docurile iarăși cu 2 jum. milioane. Insumînd aceste 4 mari condee reiese la sigur că budgetul în curs, a cărui cont se închee astăzi 31 Martie se va solda cu un deficit de peste 20 milioane lei. Cum prevederile budgetare sunt de 435 milioane lei, budgetul abia se va solda cu 415 milioane încasări, iar pericolul cel mare e că pe cînd încasările abia vor atinge cifrele budgetului din 1908 — 1909, budgetul pe anul 1910 a fost întocmit pe nişte încasări de 461 milioane lei. Cifrele din situaţia budgetară arată că politica financiară a d-lui Costinescu va da faliment o dată cu politica generală a guvernului. Facultatea de medicină din Iaşi Această instituţie este cu desăvârşire incomplecta. Ii lipsesc şi catedre şi laborator şi bibliotecă. După ani de existenţă, iu foc să fi mers progresînd, să fi devenit conformă cu progresele ştiinţei moderne, facultatea de medicină din Iaşi a reuşit să devină un început de facultate, o pretinsă facultate de medicină. La minister se crede probabil, că această facultate este de prisos. Ar fi bine să se zică ceea ce se crede ; ar fi bine ca savanţii din Bucureşti să hotărească, dacă li dă mine, desfiinţarea facultaţei, dar nu să care s’o dorime. Studenţii medicinişti din Iaşi, pătrunşi de convingerea că la Bucureşti să urmăreşte un fel de zugrumare a instituţiei locale, s’au pus in grevă. Mişcarea lor, înălţătoare prin modul demn cum a fost condusă, a fost desaprobată de ministru, a fost desaprobată şi de senatul universitar. Nici nu se putea altfel. Ministrul dacă ar fi aprobat greva, s’ar fi desaprobat pe el însuşi , iar Senatul n’a putut aproba greva, dacă el singur nu a’a pus în grevă. A aprobat’o totuşi, desaprobind’o, căci a cerut rectorului să intervină şi să pretindă de la ministri să satisfacă toate doleanţele studenţilor. Prin faptul că cele trei catedre : bacteriologia, psihiatria şi farmacologia, au fost menţinute pe cale budgetară , studenţii în şedinţa lor de ieri, au hotărît să înceteze greva, dar să revie cînd nu se vor creia laboratoriile şi nu se va clădi un local de bibliotecă. E culmea fantasiei să crezi că există o facultatea de medicină fără de laboratorii principale şi că acea facultate n’are local de bibliotecă Şi totuşi, fantezia aceasta ie perfectă realitate şi fiind că noi, la facultatea noastră de medicină, n’avem nici profesori nebuni, nici profesori anarhişti,nici facultatea nu poate fi bine văzută la Bucureşti Vorba este: o asemenea stare de lucruri poate ea dăinui ? Avem noi facultate de medicină, menită să dea medici, sau facultate pentru a creia pepioniere de agenţi sanitari şi de moaşe ? Greva studenţilor fusese motivată de o stare de lucruri fără pereche, fără precedent—şi demnitatea cu care ea a fost condusă, liniştea perfectă ce-a domnit în tot timpul fiinţei ei, dovedeşte pe de o parte, seriozitatea faptelor ce-au determinat greva; mai dovedeşte, că studenţii medicinişti din Iaşi, luptă pentru tot mai multă carte, pentru tot mai multă ştiinţă—de cari va depinde, în viitor, sănătatea publică. Greviştii de ieri n’au făcut politică, nici un fel de politică, în mişcarea lor. Aceasta este spre cinstea lor şi în însemnul ei, pentru răsplata purtărei lor demne să sperăm că se vor satisface frumoasele lor doleanţe. Studenţii medicinişti, să se ştie, n’au cerut să li se plătească chirie localului societăţei lor, prin o reprezentaţie teatrală, pusă sub patronajul poliţiei , ci au cerut laboratorii ca să asude muncind. De aceasta să iee act cei in drept. Salariaţii d-lui Haret Arătam ori că dintre toţi profesorii Universitari, nu s’au agitat contra legei d lui Haret d-nii I. Bogdan şi N. Iorga. D-iorin contra asentimentului general al senatului Universitar s au ţinut de o parte. Şi de ce mă rog această rezervă în o chestie de înaltă atenţie a Universităţii? N’au şi obrazul fin şi supţire pentru a înţelege aceste înalte chestii? Ce adică numai cu cătămările se pot bate şi In cancelaria Universităţii? numai cu pumnii şi cu ghionturile îşi pot face cursurile ? E ceva mai putred in aceşti doi corifei ai ştiinţei Romane. Putregaiul moral din Bogdan se vede In lorga şi putregaiul moral din lorga se vede In Bogdan, căci doară nu degeaba sunt cumnaţi! Iar Bogdan slavistul, istoricul, filologul, de omnire scibile, e numit director al societăţii istorice, unde are de manevrat 25000 lei fonduri, diurne, misiuni. I se mai dau 10000 lei pentru diplomatica lui Ştefan cel Mare şi de la 1903 tot n’a dat lucrarea gata, lucrare de adunătură, de copii, de alergături şi cel mult indicii de nume şi lucruri; nici cel puţin traducere nu face, căci se teme să nu le facă răle. Apoi comisiuni de examinare, frate ţinut ca pe puf la minister, pedagog inventat, toate aceste transformate in parale, fac zeci da mii de Iei In plus peste leafă. In asemenea condiţii de ce şi-ar risca un Ion Bogdan pielea pentru Universitate, au nu e dinsa pentru el vaca de muls a dr. Sion? Celalalt, d. N. lorga, primeşte 5600 iei pe fiecare an plata pentru documente ce publică pe sama ministerului. Toţi istoricii şi filologii au protestat asupra felului cum d-sa face această publicaţie, vechii dieci de visterie fâcind mai largi regeşte In perilipsurile lor de cit însuşi d. lorga, care rezumă şi publică astfel: „6925 aug. 6. Uric sârbesc de la Alexandru cel Bun. Pecete.“ Atita! absolut atita !“ Iar d. Haret Ii mai pluteşte şi colac peste pupăză, orice coală ce productivul şi incoherentul N. lorga scrie şi retipăreşte la Vălenii lui de Munte. Aşa in Menut. Oficial de la 13 Martie mai cetim (Desbateri pag. 897): „Costul imprimării lucrărilor „arhiva monăstiri Horezului“ şi „Inscripţiuni din bisericile romine“. 3375 lei bani 70“. Iată deja şi pe d. Iorga păpind de la d. Haret 8975 lei pe an, şi tipăriturile le face la Văleni cu 110 lei coala de tipar In 300 exemplare, deşi pe el nu-l ţin cheltuelile nici 40 lei coala. Să se ştie clar de ce au stat muţ d-nii Ion Bogdan şi N. Iorga in toată mişcarea universitară! Sînt salariaţi ai d-lui Haret şi toată cinstea şi chemarea lor şi-o vind pentru paralele lui Haret. Acesta e tot adevărul. Iar ca incheere, d. Ion Bogdan pe ziua de 1 April e numit director al comisiei istorice, create de d. Haret. OAMENI ŞI LUCRURI ÎNTREPRINDERE grea Pe cind, In acest loc, vorbeam ori de peripeţiile prin care trece „Cucoşul“ lui Roatand In diverse ţări pe unde călătoreşte,—n’aveam cunoştinţă încă de noutatea surprinzătoare că „Chantecler“ a fost tradus în româneşte. O înştiinţare apărută prin ziare anunţă că trupa A. P. Marinescu va cutreera In curînd toată ţeara, fiind singură autorizată a juca piesa lui Rostand tradusă de d. Ion Peretz, profesor universitar, generalmente apreciat pentru distinse merite şi insuşiri literare. E un nume care ne dă garanţii că in ce priveşte traducerea operei, avem de a face cu o Întreprindere serioasă. Râmine numai ca să fie tot aşa de serioasă a doua parte a Întreprindere!, — partea de artă dramatică şi de comerciu : interpretarea. Anunciul înştiinţează publicul că s’au comandat costume şi decoruri de la Paris. Aici Îndoială nu se încape, deoarece nimeni nu se va încumeta să contec ţioneze In ţeară la noi asemenea costume,—pe cînd în capitala Franţei atelierele gata montate In vederea marei senzaţiuni dramatice nu aşteaptă de cit comenzile din diferite părţi ale lumei, pe unde n’au putut ajunge trupele originale franceze ca să mulţumească curiozitatea publicului de a vedea piesa epocală,— oamenii simbolizaţi prin păsere, vorbind şi gindind prin suflete păsereşti, sau— din potrivă. Piesa lui Rostand e, din punctul de vedere literar, de o structură aşa de franceză Incit de sigur, multe pasagii ori jocuri de cuvinte vor rămînea intraductibile, ori vor risca să rămînă confuze. Bunăoară acele calambururi legate de anumite pronunţări, cum este gluma din actul I: — „Fichez-moi le... Kant“ ! legătură spirituală cu „Fichez-moi le camp“ ! Jocul e posibil numai In franţuzeşte unde numele propriu al filosofului şi cuvlntul „camp“ se rostesc la feliu. Tot aşa în actul ei cind pichiriţa recomandă speciile de cucoşi exotici: — „Hambourg“!.. La care mierla adaogă : „Major“ ? E o legătură cu „Tambour major“,— joc de cuvînt destul de forţat şi de riscat,—dar de sigur intraductibil. Şi de calibrul acesta sunt multe In piesă, pentru că autorul, egoist, n’a vrut să se glndească puţin şi la... traducători. Vă închipuiţi pe bietul traducător german, fie chiar un Fulda ori un Blumenthal—despre care se vorbeşte că lucrează la atari încercări — muncind să escaladeze asemenea penibile jocuri de cuvinte unde au de a face cu nume pur nemţeşti ca Hamburgul şi Kant... Puişorii cari fac dragoste şi glume vor da de lucru celor mai isteţi traducători. Şi cind ne gindim ce vor ajunge apoi pe micile scene ale oraşelor noastre de provincie, toate acele fineţe poetice, fruct al unor lupte grele din care a eşit biruitor geniul teatral al celui mai capricios dintre poeţi. Rodion DE PESTE UITARE La Paris în treacăt—Muzee şi instituţii—Din minunile marei Capitale.—In împrejurimi.—Versailles. — Intre Paris şi München.— Vörishofen. Atmosfera întreagă a Parisului e grea şi sgomotul e asurzitor.. Dar e prea adevărat că intrînd într’un muzeu sau vizitînd un monument oarecare, eşti dispus să nu găseşti Parisului decît calităţi—şi încă din cele mai extraordinare. Se înţelege că nici nu se mai vorbeşte despre conferinţele, cursurile şi toată mişcarea intelectuală ce există aci. Nu-i vorba decît de impresia generală din cîteva săptămîni. Intrînd puţin în inima Parisului, cu adevărat că atunci mintea are mult de lucru... Aşa , la Cluny, museul de antichităţi, te pierzi în adîncimea timpurilor... Luxemburg, muzeu cu picturi şi sculpturi între care: Mozart acordindu-şi vioara, în bronz, bustul Sarahei Bernhard— colorat.—Tolstoi calare... Parcurile Luxemburg-ul mare și cel mic. In acest din urmă statuele sunt aşezate pe primul meridian. La Pantheon te găseşti Intre mormintele celor mai mari oameni. Această clădire a fost o biserică colosală. In faţa ei e renumita statuie : Le penseur de Rodin, iar în dreapta, statuia lui Rousseau. Inlăuntru păreţii au mari picturi cu viaţa Sf. Genevievei, patronul Parisului. In catacombele acestei foste biserici sunt mormintele lui Rousseau unde o mină cu o faclă ese din mormîntul ce pare întredeschis—simbol al luminei şi al adevărului; mormîntul lui Voltaire cu statuia lui — un capod’operă: Voltaire in picioare, pe buze se vede surîsul lui caracteristic. Apoi mormîntul lui Zola în aceiaşi încăpere cu cel al lui Victor Hugo; mormîntul lui Sadi Carnot; cel al soţilor Bertelot, morţi în aceiaşi zi... Muzeul Guimtt în care se găsesc tot felul de lucruri de artă chinezească, indiană şi japoneză. Muzeul Galiera cu lucruri de artă modernă, produse naţionale. Cit priveşte muzeul Louvre, el singur e un haos — trebuesc 2 ore numai a trece de la un capăt pînă la celalalt—clădirea fiind cu trei etaje. Aci se văd sculpturile vechi romane, cît şi cele moderne şi nu numai din Europa, ci şi din Asia, Egipt... Aci e Venus de Milo în faţa căreia, cel mai profan dintre profani nu poate să nu fie mişcat. . Cit priveşte tablourile de pictură , unele din ele