Opinia, ianuarie 1912 (Anul 9, nr. 1484-1506)
1912-01-01 / nr. 1484
20 iei Admtelstrațias 2I$L I!?. 18 25 direcțiunea m 11 .tj^o dUULy Oii 40 MM IX-No 1484 -Duminică I Ianuarie 1912 apărarea constituţiei ori în ce consistă abuzul săvîrşit de guvern prin aîlor societăţei tramvaiului listă actul neconstituţioguvern şi Parlament prin votarea legei nouilor stadiul angajat între comună este încă pendinte înaintea udecătoreşti. Pe articolul nostru, am re,onul ziarului, după contra,anul“, părerile unei mari ia vieţei noastre politice—cel n jurisconsult al ţărei—asupra : iu semnate chestiuni pe care nechibzuită a guvernului o cuţia întregei lumi politice a înaltelor crcuri juriste, intiţia are dreptul de a examina a au aplici noua lege, tu procesul antrat U ir a C imună şi Societate cînd va dadata, că nuţine dispoziţiuni contrarii (instituţium«. Chestiune este, după ce am spus, r.-.e hnpr antă şi datoria noastră fi ana* râm şi s’o tratăm în aşa lumea s’o î 4 »«agă căci io fazelor prin care a trecut vfrteşte întreaga campanie ţia o duceau potriva guvera’l răsturna de la putere, mialii, speriaţi de proporii pe care le-a luat această le urmările prea grave pe poziţiei le va avea pentru iroducăo pui mnică confunia publică—afirmînd pre?reopilului pentru Gaverinam file pri ifacare.■a ro.a -Şi d .vari lojha op ;i, car tii sâ i dune îii opii lutindejai că einstită tf'Cere bănească liberală co~xpitalei. a acterisopozîției, i -.puns--*. 3 discursuri ro, u ocacelor •a kv a s mie. Clara' î" eu mor dai afit de S.' JJ Si Ti I&k si ei au fost jenat și în urilor provo le, că pe chestii de idei se pot face revoluţii !n ţara noastră, darîs afaceri niciodată / Ei bine, opinia pubHsâ începe să . iu este vorba de o sini* S?nâ susstluna de afaceri-ci de o iitare si tie extrem de însemnată ilitică şi constituţională,cit pe baza ei şi numai a ei, opoziţia ■ia hotărît să intre în luptă cu guvernul şi i-l p cosească cu răsturnarea de la putere pentru fapta sa atît de gravă, de fi nesocotit legea fundamentală a stătilui nea.i, pe care se sprijină întregul edificiu al Statului cu toate forţele lui organice. In adevăr, dacă guvernul s’ar fi măritiuit să ureze statutele, cum a făcut astă-varl apta sa ar fi rămas calificată au drept cuvînt un nepermis acaz de eroritate, un eres al puterei ixecutive pe care justiția l’ar fi rezolve! cînd irtile lezate s’ar fi adresat ei, tarat nedreptatea sau ilegalisită dacă reeşea un prejudi,...__ ul comis de guvern. Şi slavă Domnult. — nu a fost primul şi nici la eredt.’ că va fi ultimul act de tle-i abuz de autoritate pe care îl săvîrşeşte în ţara noastră. eprins cu încetările acestea ct al legilor şi de exces al ...»__, lor puterei executive, incit dr , ruvints’a zis că cea mai mare avoir ; ‘ I ? s’ar face iu țara aceasta gaiitate \m guvi Ne-» 7 îl* B. »tribut \î fi cil fgnVî ^ - fî» r ~’»mof la res• ct»•.. ( - iat**?*r ă & ii i!or. Dar ge,î.rnuliiu 3 Ai*1 primul iu exc'î £»au ribaz, dată an.orată, - IJ Ita» A r.zoi Vi. »nflictul vii inti| com:' • u 3:. S*icietat și între ocietai' s. u! guternula), oată lupea, »1 p» în-ntere Lotăriraa ! și •»« SU'jind».s-s;-1, arts hrăniii, ca iii rid dfcă na forţă»organă și soriali, a jt*llilklii- can: de al meui Iegea noatră fur»di iv rotaiboildlară ca singura jutereîl» Li »tdc o xszelva aserueae» ?non flitte. O i ctițelept ar f,ipărutd. Carp, dacă fis' 11 Senat, fie ixCome ră, la interrelăr conducă teriior 2 paride din poziție, «supra on’inei înatat, ar fi râ' ms tocmai sur aspectul ac ie, că de oarece aterea ju; ă d 4 e»tfc »c im ehe ată să re jive cine! puterea executivă - ab „terea legislativă fiincîn ni de separaţiune în «fi -- nu-și mai pot atui , piuă cind nu se i :\ă. »ar, dir.potrivă. Seţesute in credinței« ______pra roodnanele&e» Hits respectul »legilor - pe baza puterilor ipune cu- i da o heire u cit șî ordinei în stat; — și după ce, ca reprezentant al puterei executive, şi a permis a judeca şi rezolva acest coflict de atribuţiunea exclusivă a justiţiei, face şi puterea legislativă complice la ilegalitatea sa, cerîndu-i şi obţinindu-i o lege care, de fapt, sustrage de la justiţie legea după care avea ea să judece. Ei bine, este ţinută justiţia să primească această lege, creiată ad hoc de puterea legislativă, în acord cu puterea executivă pentru a ii determina un anumit mod de a rezolva conflictul, alt fel decit cum ara fi rezolvit poate dacă n’ar fi avut in faf&ici noua lege ? Iată prima chestiune care se pune de totală lumea judecătorească, faţă de s.ctul săvirşit de guvern şi de parlament, la care opoziţia nu s’a putut face complice—şi de aceia s’a retrap — ş» care consttue în forma lui un amestec vădit al puteri executive şi legislative în drepturile şi atribuţiunile putere« judecătoreşti. [Dar noua lege mai păcâtaeşte în afară de dpeia că conţine criteriul 0081 judecăţi anumita, era axată de la aceste 2 puteri şi prin aceea că cuprinde intrînsa dispoziţiuni contrarii textelor formale ale constituţiuniid. —Ea asta o lega neconstituţională. In cazul acesta,este ţinută justiţia să o aplice, cu toate că e învestită de toate formele, adică e sancţionată promulgată şi publicată? Dacă justiţia n’ar avea acest drept, atunci constituţiunea ar rămîne absolut o literă moartă, căci toate principiile ei fundamentale ar putea fi călcate de ori-ce guverne—şi regimul absolutist şi al bunului pitic, ar înlocui regimul liber şi constituţional creat şi garantat prin constituţîiune. Er a »»«v«»»»»»»•ft . 08 din urmaţintin na, declara ca putrea legiuitoare are dreptul a declara că este trebuinţă a se supunei revizuirei dispoziţiunele din constituţiune anume arătate — şi cit timp asemenea revizuiri de dispoziţiuni formale nu s’au făcut de puterea legiuitoare în formele şi in modurile arătate de subzisul articol—justiţia este în tot dreptul ei să examineze dacă a fost revizuită sau nu cutare sau cutare dispoziţiuni din constituţiune—şi cimp va constata că este rămasă în picioare, iar legea pusă în discuţia ei, conţine dispoziţiuni tocmai contrarii acelor din constituţie,—justiţia are datoria să nu o aplice tocmai pe considerentul că este contrară constituţiunei Din exemplele arătate de marele jurisconsult în părerea sa asupra acestui suveran drept al justţiei, de a analiza inconstituţionalitatea unei legi şi de a o înlătura ca atare, toată lumea s’a putut convinge cit de importantă este problema ce se pune In discuţia opiniei publice—şi cum nu se poate să nu cucerească pentru ea toate sufletele cinstite şi democratice ale ţarei Ar fi să dăm pr mire Cilindere articolului de faţă, dacă am adăuga şi noi citeva exemple, colul reprodus ieri, învederăm cit de «e e dieshr. de terenul uricios şi cearcă guvernul ca s'o pună, — spre a se salva, considerli'd’o ca o murdară chestie de afacere, cînfi ea est o frumoasă şi înaltă chr«,te democritică şi constituţională. In jurul ei se agită şi se duce, cu un elan şi o energie care onorează ceie două partide de opoziţie, lupta mare de pedepsire a guvernului şi toate conştiinţele curate şi libere din această ţară s’au alăturat la dinsa pentru a o face, să triumfe cit mai curîod şi cit mai complect. După atttea sacrificii făcute de generaţia trecută pentru întemeierea unui stat monarhic şi constituţional, hrănit şi consolidat intr’ un spirit democrat şi liberal şi în concepţia cea mai modernă, ţara întreagă poate constata azi ca mincioie că exista o democraţie luminată şi conştientă, reprezentată prin cele două partide conduse de d-nii I. Brătianu şi Take Ionescu, cari ştiu să apere întregul fundament constituţional al Statului primejduit de guvernul anarhic, condus de d. Petre Carp , fundament pe care se reazămă întreaga viaţă politică a naţiunei, şi întreaga raţiune de al a dinastiei şi a Regelui nos*- , » , ■ cestui Rege, bătrin şi îi , pare la suirea Sa pe tron i iarst, acum aproape o jumăti t de a cazi acest fundam*.. . sffe? numit i »uitSMa. tfensp»» '«* - 5'«? Comercianţii in ] i. Cu venirea la crima lui guvern, comercian comerciali, se află în două motive legale, deportante: a) Legea asupra rep ca), și b) Legea asupra vi spirtuoa&e. Agitarea de astă-c cauza, că guvernului raiul convingerei, ol voilor reale ale comesionarilor comerciali, fie și al treilea moi puțin recomandabil , cele anume, al căii pripit", la rezolvirea Fără îndoitlă, că ’% neajunsuri, dupâ ari a unui guvern lipsă, popularitatea necesitări. Este adevărat, să lovească interese să distrugă anumite le înjă, trebuie să t seie între ele, astfel c rki superioare ale ţărei s ■ c mui i » nu fie jignite. Cînd spre pildă, se " k comerţ, care ar periclitică, negreşit, că nu intvula»-. libertatea acelui com» ».-c ^reltzr. progresului comerțuh .i: hi fiin ' mai presus de progre ! . .n omei, periculos. Lucrul însă se pre forma cea îngrijitoare, atuu guvernul se găsește în i ra. Se din cauza căutărei popul » j lipsește, fie din lipsa pr - * monîzfi Iberiat?a comerț»______ diferiteior clase socsaie, cu aV:eieticidine generală a statului şi neamului. Chestiile în jurul cărora se agită comercianţii şi funcţionarii comerciali, sunt prea importante, prea grave, pentru ca opinia publică să le treacă sub tăcere. Dar să vedem despre ce este vorba. Să le luăm pe mod. Legea repaosului: chestia aceasta e veche, colecţia noastră, cuprinde două legi asupra repaosului. Una care dispunea repaosul de jum. de zi. Această lege s’a găsit că nu corespundea pe deplin nevoilor sociale şi comerciale, pe de o parte, din cauza că legea creea două regime diferite între oraşe şi sate, iar pe de altă parte, că repaosul nefiind complect şi general, se considera ca o jumătate de măsură în folosul claselor muncitoare din comerţ şi industrie. A doua lege, avea de scop a face un pas înainte, impunea repaosul complect. Dar a creat atîtea excepţiuni, că aproape a anihilat legea. Ministrul Orleanu, serbătea Intre popularitate şi ilustrarea persoanei sale ca ministru făuritor de legi, de aceia a creat o lege schiioadâ. Ambele legi deci, cată să fie modificate Modificarea însă, trebuie sa fie radicală, raţională, bine dv.,vpăutâ şi definitivă. Cine sunt combatanţii în alcătuirea legei repaosului ? Se spune comercianţii şi funcţionarii comerciali. Nu e exactă această afirmare în ce priveşte pe comercianţi. Comercianţii nu mut adversari ai legei repaosului, adversari sunt numai cîrciumarii, numai comercianţii de băuturi. Cercurile comerciale, cari fac atîta zgomot în jurul legei repaosului, sunt alcătuite numai din cîrciumari. Eu contest acestor cercuri, dreptul a se întitula cercuri comerciale şi industriale, ca nume generic. El nu reprezintă decît comerţul de băuturi şi nimic mai mult. Industriaşii nu se găsesc în cercuri, comercianţi din alte branşe, iarăşi nu se găsesc în cercuri, ci numai cîrciumari, deci ei reprezintă cercul cîrcumarilor. Dar ce pretind cîrciumarii ? Ei nu vor repaos. Ei voesc ca de toate zilele pentru ei şi beţia di toate zilele pentru cilţi. lor. Chiar în zile'»* Paştilor cîrciuro vor să fie circiuma d-sehisă şi beţia duşi firă frîn nSnS la ruină, abrutis tară mu pina fa şî crimă. Ei bine, societatea a pune acestor neguţiri propriul lor profit. An interes are interes a imrepaosul, în com□ g ea, ci repaosulimentulimentele sunt ;uni sue imperiul legei recit erau traiţi înainte. Nu repaosul e provocatorul ori causamentelor. Falimentele sunt fructul şi cauze, pe care mulţi din cei din cercurile comerciale circiumăreşti nu le i u rosc. Iar acei puţini ce le cunosc nu le spun pe adevăratul lor nume, falimentele deci cată să fie escluse din discuţie. Repaosul este recreativ, inactiv, civilisator şi deci absolut near, iar nici de cum păgubitor, epaosul trebuie să fie complect şi rar, fie la sate, fie la oraşe sau tîr guri. pţiuni pot fi făcute numai acolo derese sociale de ordine superbrat în joc și atuncea legea trebue tată ca barbară, pentru aceia pot beneficia de legea repaos lui dat ea va cere un sacrificiu din acelei ramuri de activitate, care ste intra și beneficia de repaos, acolo trebuie acordat repaos cu nave, pentru a combate viciul sau beţia, pentru a recrea organismele şi a îiva sufletele comercianţilor şi funnarilor comerciali. Repaosul complect, trebuie impus,ebuie impus spre folosul tuturora. El ad numai folositor şi absolut inorent, necauzînd nici un prejudiciu coerţului mare sau mic, de la sate sau u la orașe. două pași ar f tatii» să cin di G. D. Șerban. — ------------------------------------—— OAMENI ŞI LUCRURI_____ Iubiri în umbră Seara de revelion aparţine liber i liberalităţii. Toate sunt îngădui' Ită cu sosirea ceasului dintăiu a’ ; isan. ... Toate ? Poate nu , dar unul ori şi cum ! Ne găseam în una dn ii Grădenului ia ^o^^răşia unor s gazde. De o dată amabila, de întreba î — Cunoaşteţi ? Şi ne arătă cu mina erer ira..zişul subţire, de un verde cari s* alintau părind a întineri ticurilor electrice, atîrnind sei Încărcate de tot felul d Erau crengile vîsculu O buruiană banală, lipsită Qc . simbolică in felul ei. Cu deosebit-. in Anglia şi America vîscul împodobeşte casele în zilele şi în serile acestor mari serbători şi însamnă libertatea pentru oricine de a... săruta pe cine place. Se ştie că în Lumea Nouă, mai cu seamă, domneşte de un timp temerea exagerată de bacili şi se socoate sărutul primejdios, fiind un mijloc de contagiune microbiană. Atît de mult s’a întins această teroare, în cît ceteam dăunăzi că în capitala Statelor UT"k- ’ ■ Washinii«" piai şi biroul aărătăţii publice a... demonstrat cu ostentaţ’e, nînd la uşile lui de intrare ramura de nm spun apostolii h;î&r ae Crăciun şi de tt fis vătămăti «ienei excesive nou... Tot in interesul... mulţumirii şi fericirii naţionale directorul institutului chimic din acel oraş şi a decorat laboratoriul cu crengi de vise. Ce putere şi ce vrajă are o simplă legendă ! Germanii au acelaşi cult pentru legendarul „Mistelzweig“. Există tradiţiuni asemănătoare mai preste tot. Dacă în Anglia ramura de vise se aliniă de uşă ori de lampă — unde rămine uneori „uitat“ multe zile după anul nou—în Franţa a supravieţuit obiceiul, aproape universal, al libertăţii de sărutare, îndată ce bate miezul nopţii—de revelion — în momentul convențional cînd se sting luminile •* odată, lăsîndu-se tuturora di°'*ri,*î'aea îmbrățişerilor. ,Ahl ’ tnte Cvi fost“... Tie spun« mai eri, © bilî * p' , yu o .lomms de drâg. -ie și de temperan . D*-. its, fără să ne aț mintia stins. Toai la cupele cc șampanie pregătite ploaie de sărutări“... " ,cne a fost fericit ui"’ 1 întreb st’ . r ’are -aimuare nișoara3" g.. k să adaoge vecinul, i... vărul care i a tul da revelion. Celălalt n’a să-i strîngă mina. Ah! verii ăștia inoportun totdeauna tn calea... altora, serile lor glaciale și fac pe. se mulțumească doară cutremurate strîngeri de mîn Dar tabloul nu ni s’a părut mai puţin suggestiv. Un concert de ticăituri armonice, îmbinat de clinchetele paharelor. Fierbinţeala buzelor răcorită de spuma clocotitoare a şampaniei, iar deasupra întregului tablou reaprinzînduse deodată, feerica lumină, plină de indiscrete şi scînteietoare priviri, şoapte, aluzii, chemări şi dorinţi—toate acoperite de ecoul rîsetelor sănătoase şi prietenoase, prelungite tîrziu după miezul nopţii,—apoteozînd chemarea la viaţă a anului nou. .. Moartea unui an ar aduce cite un gînd sinistru, dacă oamenii n’ar fi născocit veselia revelionului, tradiţia sărutatului, cu sau fără ocrotirea vîscului parazit,— fulgerătoarele iubiri în umbră, urmate de tot aşa de grabnicele uitări... Badian Fric Itrîneţe »o ne Reflexiv. pier să’mbei favgue Urarea .„Să trăiţi, :iă'h#JâIÎDÎţi ! Aceasta e formula tradiţia urărilor rostii eu prilejul «nu. nou. Ce cu prii? .»a ea, dacă nu expresia cehi mai DD.'.ev.asc dintre instincte, — aceia de ? v.i. de a prelungi viaţa cit sg poate mai Ekult. Şi Viaţa oricum o fi; viaţă în ori ce condiţii miosibil. viaţă cu orice preţ ! De fars* n’a fost mici, dăunâzi, surpriza lamei, cînd s’a aflat, în detalii mai mult ori mai puţin adevărate, epizodul morţii voluntare a unuia dintre apostolii imei filozofii opiioiste, — a veteranului socialist Paul Lafargue şi a fern/-. , — fiica lui Karl Marx, T' !.*jurvf s*: sializmului ştiinţific. f p fi măi optimist Acc'i cuvin-. taidbce: ei socialiste, care prevesteşte » «egală îndreptăţire a tuturor la bunuri«» vi lii acesteia? S'a p rut lucru! cu aut mai ciudat şi luat de neînţeles, cu cît se credea că Lafaie e un om foarte bogat. Căci însă s’a aflat cum stau lucrurile la realitate cu „bogăţia“ lui Lafa«ie, nedumerirea s’a mai risipit şi int!nplarea a apărut, ce-i drept, o ciudăţenie, dar ceva mai explicabilă. In cel din urmă nu mai era, poate, dorinţa de a muri, ci neputinţa de a trăi sub apăsarea spectrului mizeriei. Iată într’adevăr cum a prezentat cazul, nepotul şi executorul testamentar al lui Lafargue, d-rul Edgard Longuet: — „Unchiul meu, „milionarul“ -atenit de la m.mină-sa în 1901, o de lel,000 franci. Aceasta a fostejgIR mei I aiijlc cu vii dS iA vrut ca «ă ^ și a preferat să*și facă următoarea socoteală: — Am 60 de ani și cred că voiu putea să-mi păstrez încă timp de zece ani corpul sănătos și mintea echilibrată Odată acest interval de timp trecut, voiu fi expus tuturor amărăciunilor bătrîneței. Sunt hotărît să nu te primesc și dacă moartea n’o să vină ea sin?'una voiu chema o să vină Imi darui'„c zece ani de viață și c aă..Groten'“de îmi un unt obișnuit firt(!gc a,ntu! PRAnnmta oceman îr- 1 ’ gale“. economie casnică, J m *nnîf ZtC\ Png«eCcare s spus lucru- A'- lrtl, «eic că hotărî ,^;S Lafargue de a muri la o data .raită, printr’un gest cursgios, n a ■f.vorît din cele dintâi semne de slăbiciune ale bătrtnc-tei înaintate, ci dintNiw — •»’o rvo ooro otî