Opinia, martie 1912 (Anul 9, nr. 1531-1555)

1912-03-01 / nr. 1531

­SSsSSsSî DOGVORI­LOR ZOSIN ŞI ŞTEFABIESCU-BALAŢI Situat lingă IAŞI în vilele joaste Kogălniceanu, la capătul liniei de tramvai ce duce la tirguşorul Socola, intr’o poziţiune incîntătoare, cu splendidă ve­dere spre oraş şi cu larg orizont deschis spre răsărit, prejmuit de un somp­tuos parc de brazi, învecinîndu-se numai cu grădini, podgorii şi livezi, pri­meşte pentru căutare boale nervoase, interne, urinare, convalescente, debili­tări, etc. Glim atoterapie—Hidroterapie Pentru condiţ iuni a se adresa la Iaşi, în ce priveşte boalele nervoase şi interne, D-lui Dr. Zosin, strada Armeană, 15, iar în ce priveşte boalele urinare D-lui Dr. Ştefănescu-Galaţi, Str. Alexandri, ori şi dea dreptul la Sanatoriu, şoseaua Socola, comuna Bucium. stat de la toata avantajele, de cîte se bucură ofiţerii activi, şi totuşi obligat la plata taxelor militare, obligat a scoa­te banul şi din piatră, pentru complec­­tarea echipamentului, tot ei în cazul unui război, va avea de suportat cele mai mari oboseli, şi va fi cel mai expus loviturilor vrăjmaşului, ca unul ce este grad inferior. Cine mi-ar atribui dorinţa, ca rezer­­vostul să aibă dreptul de avansare după un stagiu egal cu al ofiţerului activ, s’ar înşela amarnic. Dar toată lumea aprobă ideia cea sănătoasă şi foarte folositoare instituţiei de a întineri ca­drele. Armata noastră numără azi mul­ţime de majori în vrîstă de 40—45 ani, şi destui locotenenţi-coloneli cari au cel mult 45—50 ani, ş. a. Nu-i greu de înţeles rostul acestei măsuri. Armata presupu­ne oameni nu numai întregi la trup şi suflet, dar încă voinici şi sprinteni. Şi încă ceva foarte de seamă . Pricepuţi în meseria armelor şi plini de entuziasm. Mai putem noi oare cere şi găsi aseme­nea­­însuşiri la ofiţerul rezervist trecut de 40 de ani ? Da ce principiul atîta de înţelept, de a avea totdeauna în armată cadre ti­nere, să-şi piardă valoarea ca, cînd vine momentul să-l aplici cadrelor de rezer­vă ?­Oare ofiţerii de rezervă, îmbâtrîniţi de timpuriu din cauza greutăţilor traiu­lui de viaţă civilă, nu vor deveni nişte încurcă-lume, tu caz de războiu, prici­nuind întîrzieri şi infrîngeri ? Dar, se va grăbi să-mi răspundă ci­neva, „autoritatea militară va alege şi va trimete în linia I pe acei ofiţeri re­zervişti, care împlinesc cerinţele de a fi voinici şi sprinteni, de a fi scutiţi de grija familiei şi care n-au uitat cu to­tul cunoştinţile artei militare“. Intra­­devăr art. 2 al legei din 807 consideră pe ofiţerul de rezervă susceptibil de a fi întrebuinţat intr’un serviciu militar in timp de războiu. Forma laconică a acestui articol, constitue, după socotin­ţa mea, unul din cele mai mari nea­junsuri, împreună cu legea pensiunilor din 94, pentru situaţia ofiţerilor de re­zervă. In ţara romînească, în binecuvîntata ţară a lui Ştefan şi Mihai, toată lumea face politică. Adevărat e că în antichi­tate, în republica Atenei şi acea a Ro­mei, pină şi copiii se amestecau în po­litică, însoţeau pe părinţi in piaţa pub­lică, ca să asculte discursurile marilor barbaţi şi să înveţe administrarea ave­rei publice. Şi noi ne interesăm de a­­verea publică, î­nsă nu pentru a o face să prospereze, ci pentru a ciupi din ea, în vederea prosperităţii noastre perso­nale. Singur ţaranul român, n-are altă dorinţă, de­cît de a-şi lucra ogorul şi de a-şi vedea coşarul plin de porumb, ca să aibă cu ce trăi pînă la recolta următoare. • încolo toţi ceilalţi umblăm după pro­­copseală. Politică face cel fără căpătuiu ca să nu piară de toam­e ; politică face funcţionarul pentru a înainta în grad ; politică face părintele pentru a obţinea o bursă fiului său ; politică face cel ce vrea să reuşască la o licitaţie ; politică face cel avut şi ambiţios, ca să dicteze la administraţia comunii, judeţului şi statului; politică face primarul prefec­tul şi toţi miniştrii. E cu putinţă oare, ca boala aceasta cea mai răspîndită din toate, şi fără leac pentru vreme îndelungată, să nu lovească şi pe titularul războiului ? Să ne închi­puim în ajunul unei mobilizări. Ziarele prevestesc un războiu, toată lumea îi aşteaptă, de­oare­ce relaţiile cu vecinul cutare sunt foarte încordate. Ce se va întîmpla ? O ploae de stăruinţe va în­cepe a curge asupra ministerului de războiu. Fruntaşii deosebitelor judeţe vor da navală la critru, cerînd cu insis­tenţă ca ofiţerul rezervat X să fie tre­cut la miliţieni, ofiţerul rezervit Y să fie detaşat la jandarmeria rurală, iar ofiţerul rezervist Z să fie reformat pen­tru dureri de stomah, inimă şi rărunchi, ivite cu ocazia ştirilor răspindite de ziare asupra unui apropiat războiu. De ar fi ministrul omul cel mai curat în intenţiile lui, în cele din urmă tot va cede, sau altmintrelea va fi silit să ce­deze locul său altuia. Şi chiar de ar râmînea strică de granit, de care să sfarmă talazurile cele mai furtunoase, to­tuşi cei mici, cei de prin birouri, de la depozitele de recrutare, de la regimente şi diverse servicii, vor face nenumărate detaşări şi scutiri. De geaba s’ar încerca cineva să mă convingă că persoana ministrului de războiu e scutită de in­fluenţele politice. Abstracţie fâcînd de faptul, că de la 77 încoace în 3 rinduri titularul războiului a fost un civil, un fruntaş politic, lăsînd la o parte şi pă­ţania d-lui general Averescu, dar să mi se arăte un singur militar, care să fi ră­mas la departamentul său, după căderea guvernului şi partidului care-i încredin­ţase portofoliul războiului. Un singur om, fie acela chiar un geniu, nu poate stîrpi dintr’o zi pe alta moravurile în­cuibate în sufletul unui popor de ani îndelungaţi. Cînd starea moravurilor este cea da mai sus, vine legea din 1907 şi lasă la voia ministrului să aleagă pe ofiţerii vol­nici de campanie, de acei nevolnici ! Ar­ticolul 2 comite o gravă eroare. Ade­vărat e, că a eşit ast­feliu din dezbate­rile parlamentului, dar legile ţării cu­prind şi alte nenumărate lipsuri, gre­­şale şi contradicţii, de aceia şi sunt supuse la prefaceri continue. Nu să poate să încredinţezi soarta a 3000 şi mai bine de ofiţeri pe mîna unui sin­gur om, care ca ori­care alipi, poate păcătui chiar şi fără voe, ci numai sub influenţa stăruinţelor şi presiunilor din afară. In cazul unei campanii să cere cetăţeanului să împlinească cea mai în­­naltă datorie dintre toate, să-şi verse siegele pentru a păstra neatinsă onoa­­rea ţării. Numai naţiunea poate dispune de fii săi, numai parlamentul ţării poate hotărî care anume cetăţeni şi pînă la ce vrîstă, vor merge imediat pe cîmpul de luptă, şi care vor rămînea să păzească ţara de o invazie duşmană, sau vor su­praveghea ordinea lăuntrică şi închiso­rile. Riostei cercurilor culturale la sate Cu mici variaţiuni, mersul unei şe­dinţe de cerc cultural este următorul : 1­ . In orele antemeridiane: a) o lec­ţie practică, din materia cursului pri­mar, precedată de recenzia ei, b) o con­ferinţă intimă, de preferinţă asupra metodelor obiectelor de Invăţăm­înt, sau subiecte luate din viaţa dăscălească chestii sociale, ş. a. 2) . In orele p. m . a) o conferinţă publică, ţinută îtn graiul poporului, cu subiect luat din nevoile ţărănimei, b) o producţie şcolară, tinzînd a pune ia re­lief folosul şcoalei. §§Am avut deseori ocazia, să aud, că cercurile culturale şi-au adus tot folo­sul, ce l’ar fi putut aduce şi că e tim­pul de a te părăsi; căci folosul ce-l mai aşteptăm, nu va mai veni. Alţii în naivitatea lor tăgăduesc multe din fo­loase, ca de pildă, ducerea gunoiului pe ogor o atribue holerei, adică măsu­rilor luate pentru prevenirea ei. De această chestiune îmi propun, să mă ocup în rînduri fii de mai jos, în speranţa că voiu risipi stratul de egoism de pe sufletul acelor, cari nu vor a se ridica la înălţimea misiunei de învă­ţător al norodului. — „Pătura noastră ţărănească, pri­vită din toate punctele de vedere, ne dau aspectul unei mase aproape incon­ştiente, care îşi târăşte viaţa în baza legei de imitaţiune a înaintaşilor. Vorba lor „Facem, cum am apucat din părin­ţi“ întăreşte cele zise mai sus. Şi dacă nu ne am da osteniala, a-i educa, tot aşa vor face şi de acuma îna­inte, ba încă vor paraliza şi efectele şcoalei. Vor rămînea în aceiaş stare semisalbatecă, vor locui în case vizuini movile da pae vopsite la bază cu alb, îşi vor creşte vitele tot în halul de pînă acum. Religia lui va rămînea tot o maimu­­ţărie : ducere la biserică (in cazul cel mai bun), starea în picioare într’un fel de somnolenţă sufletească, plătirea tra­diţionalului 15 bani pentru liturghie urmată de darea pomelnicului scris pe o fiţuică de hîrtie, luarea anaforei ur­mată de eşirea din biserică cu o mină supusă alteia, ca să nu scape vre’o fâ­ O­P­I­N­I . rîmă de natură, iar în alte zile praznic ş. c. l., care toate la un loc pot să-l a­­şeze în ori­ce religie i-ar plăcea să se deie. Morala lui ? Nu-l împiedică, ca în noaptea Paştelui să fure mielul trebui­tor celor trei zile şi nici a omorî pa drumeţ la drumul mare, furîndu-i a­­verea ; iar carnea din traistă lepădînd-o fiind Vineri, zi da post. Restul bunătăţilor lui sufleteşti se văd prin cîrciumi şi în alte mafie o­­caziuni. De la ţaran în sus se poate face edu­caţie şi în familie şi In şcoală. La el insă, numai în şcoală. Iar in afară, la cercul cultural, fie mai mulţi învăţători conferenţiari, fie numai cel din comună. Pînă cînd preoţii (cu excepţii), primarii, notarii, gendarmii, administratorii de plasă şi ţaranii înşişi se vor educa u­­nii pe alţii, pînă atunci învăţătorul e dator să ducă această sarcină. Datorie sfîntă, cătră neamul nostru, de a-l scoate din mocirla î­n care înnoată. Să lupte şi în a afara orelor de clas ! E dator să lupte ! Va trăi mai puţin, nu va face pîntece mare, dar trebue să lupte căci „el e garda care trebue să moară acum, dar să nu se predea“. Cînd băncile populare stăpînesc atîtea milioane, cînd obştiile stăpînesc atîtea H­oşiî, cînd procentul analfabeţilor sca­de m­erjeu cu toate că statul n’are lo­caluri pe st b toţi fiii ţăranilor, cînd ţă­ranul a început a e dă gunoiul pe o­­gor, cînd alcoolicii se micşorează în număr, cu toate legile egoiste aie cole­­giului cîrciumarilor, cînd fiinţa şocate­lor de adulţi începe a face dîre lumi­noase în sparele întuneric, e momentul oare a înceta lupta ? Cele zise mai sus trag greu în cum­plita dreptului de existenţă al cercurilor culturale şi implicit datoria de a face sacrificiu ce ei se impune. Tot prin ele se va face şi educaţia politică, căci dacă nu mai dorm catast­­rofe ca la 1907, trebue să le-o dăm şi pe dînsa, iar pînă atunci „Statul e da­tor să-i dea, ce-i trebue, cînd l’o păli nevoea“. Cît de îngustă judecată, trebue să aibă cine­va pentru a îndrăzni să se atingă de unica armă de educaţie a na­­ţiunei, în prezent. şi Dacă am trăi într’o libertate sălba­tecă, ca în timpurile barbare, n'ar fi o crimă a-l lasa de capul lui, dar astăzi cînd eî trăeşte buimac intr’o ţară... ci­vilizată, încătuşat de legi cărora nu le pricepe rostul, umblînd năuc pe la toate uşile, pizmuit de toţi şi în tpate felurite, astăzi zic, e pacat să nu­­ tre­zim. Suntem fiii ţăranilor. Să fim cinstiţi. Să avem simţul recunoştinţii cătră masa care ne a dat viaţă. Să nu eşim ci să intrăm între dînşii cu trup şi suflet. Dreptul de a trăi ca cetăţeni ai ţării nu i-i va da nimenea pînă ce nu-i vor cere. Sâ-i pregătim de a-i cere şi să luptăm cinstit, să­­ capete. G. A. Cireş, principalele case de ediţiuni de filme pentru a găsi o plasare sigură a artiş­tilor formaţi în nouă şcoală. * De­oare­ce Tolstoi va fi în curînd la ordinea zilei prin reprezentarea „Cada­vrului viu“ credem interesant a repro­duce următoarea notiţă literară-şcolara. La Moscova s’a deschis o expoziţie de pedagogie. Se văd adunate acolo tot felul de documente şcolare. Expoziţia e cam aridă, totuşi lumea se îngrămădeşte mai ales în jurul unei foi de hîrtie. E un buletin de student al universităţii din Kazan, pe care se citeşte: Drept enciclopedic : Progrese : Sisabe, Silinţa: nesuficientă. „Cod Penal“: Progrese : nesuficiente, Silinţă : nesufi­­cientă. „Drept Comun“: Progrese : ne­suficiente, Silinţă : foarte nesuficientă. „Istorie Generală“ : Elev totdeauna ab­sent. Extrem de leneş. „Istoria Rusiei“ . Elev invizibil. Foarte leneş. Buletinul acesta poartă data de 1847. Elevul îndărătnic, leneş, invizibil, nu este altul de­cît marele Tolstoi. * titeze-ŞtiinţeSlzic Artă franco rusă. — Muzica lui Thaikowski, adaptată unui libret de un blînd sentimentalizat nu se poate com­para de sigur, „Demonului“ în care Anton Rubinstein a pus o vigoare fără seamăn şi o rară bogăţie de melodii. Cu toate aceste a fost o seară deli­cioasă reprezentaţia lui Orighin, în care o parte însemnată se cuvine or­chestrei, căci a fost cu desăvîrşire la înălţimea operei, datorită şi unui com­pozitor de geniu şi unui strălucit poet. Recunoaştem şi scriem cu atît mai bu­curos această laudă cuvenită orchestrei cu cit în altă seară ni s’a părut, că se resimte de oboseala primei reprezen­taţii. Cu spectacolul de aseară s’a încheiat seria .. rusă. A fost pentru noi o reve­laţie binevenită să facem cunoştinţă cu spiritul muzical rus, interpretat de un număr de bani—unii chiar eminenţi— cîntăreţi şi actori. Astă seară şi mine seară reprezenta­ţiile împrumutate geniului francez vor atrage cu drept cuvînt marea curiozi­tate a publicului nostru, doritor de a vedea în ce mod lirizmul lui Bizet şi duioşia lui Gounod vor fi interpretate de aceşti fii ai orientului, cu particula­rităţile lor, cu firea lor atît de diferită de a Apusului Dacă au valsat aseară cu atita graţie de ce n’ai interpreta cu sentiment şi pri­cepere pe Bizet şi pe Gounod ? R. * O mare mişcare de nerăbdare şi de curiozitate artistică se resimte în rîn­durile iubitorilor de muzică faţă cu e­­venimentul apropiat—un adevărat eve­niment—al concertului Enescu. Seara de 5 Martie e destinată a ră­­minea odată memorabilă. * La Newyork City s’a creat o școală specială destinată a forma buni actori pentru cinematograf : „Dramatic School of Photoplay Acting“, condusă de Ja­mes Del­vin. Directorul școalei s-a pus în raport cu STRUNA ZILEI RIMĂ MINISTERIALĂ Cei 13 membri ai Sino­dului, au votat contra can­didatului propus de mi­nistrul cultelor. Telegramă. Cînd văzuşi că s trei­spre­zece, Ţi-ai zis singur : „vai, nu trece­­“ Biete domnule Arion, Eşti ministru cu ghinion... Actele da stare civilă 0 circulară a ministeruri­ui da interns Ministerul de interne a trimis pre­fecturilor de judeţe următoarea circu­lară : „Fiind sesizaţi de către unele oficii de stare civilă, cum că în registrele de născuţi şi morţi pe anul curent, nu este lăsat în­deajuns loc liber pentru a se putea trece la data actului anul la li­tere astfel după cum prevede legea şi că mai ales în registrul de morţi lip­seşte cu desevărşire acest spaţiu, vă rog să binevoiţi a pune la vedere primari­lor comunelor urbana nepreşedinte şi comunelor rural­a din judeţul d­ v, că spaţiul lăsat pentru înscrierea datei, de­şi nu e prea larg, totuşi este îndes­tulător, pentru a se putea trece anul în litere, aşa cum prevede legea şi re­gulamentul, a­ai ales dacă se scrie ceva mai mic şi mai strins. In registrul de mar­ţi data actului se va putea prelungi jos şi pe linia ne­­punctată deasupra cuvîntului „Martori“. Cu această ocaziune vă rog să ne a­­rataţi că conform legii, numai data trebuie trecută în litere, celelalte ştiinţe precum vrîstă etc. se trec în cifre. „In ceia ce priveşte înscrierea stării civile a modului, în registrul de morţi se va urma anul acesta conform indi­cat unitor din ordinul nostru circular din 10 Februarie 1912. Toate aceste nesj­unsuri provenind din cauza greşitei întocmiri a tiparului, s’a luat măsuri ca în registrele pe anul 1913 ad­usig jnconvenienţe să fie înti­tulate. □ Conferinţele generale ale corpului didactic primar, urban şi rural, se vor ţine anul acesta în zilele de 29, 30, 31 Martie şi 1 Aprilie în fie­care Capitală de judeţ. Q1 Numărul învăţătorilor şi învăţă­toarelor care au cerut anul acesta să fie înscrişi pentru examenele de înaintare pe loc, trece de 800. Inspecţiile speciale cerute de regula­ment, se vor face cu începere de la 15 Aprilie iar examenul va avea loc la 1 Noembrie.­­­ Domnul N. Arbore, institutor şi director al şcoalei de băeţi No. 3 din Iaşi, a fost pus în retragere din oficiu, pe ziua de 1 Aprilie. □ Se ştie, că încă în vara trecută, ministerul de interne a pus la dispozi­ţia administraţiei comunale, suma de 200.000 lei, din care urma să se facă o sumă de lucrări mari, pentru asana­rea oraşului. D. Marghiloman în adresa trimisă comunei odată cu banii, a şi stipulat anume lucrările ce urmează a se efec­tua din aceşti bani. Dar incapabila administraţie comu­nală, a găsit însă mijlocul, pentru a face sprafita din această sumă, bătîn­­du-şi joc de stipularea precisă a minis­trului de interne. Şi pentru a dovedi cu prisosinţă, că îşi bate joc de hotărîrele consiliului de miniştri, administraţia comunală a dis­pus ca şi curăţirea şi întreţinerea ves- TEATRUL NAŢIONAL Luni 5 f1 martie 1912 ora 9 seara Pentru fondarea unui fond Naţional de Compoziţie va avea loc Un singur CONCERT de vioară dat de GEORGE ENESCU. Marele compozitor român cu bine­voitorul concurs al d-lui TH. FUCHS pianist. Biletele se vind la agenţia Teatrală „Thalia“, pasiunelor, sa se facă tot din fondul de 200.000 lei. Bineînţeles că lucrările mari cerute de minister, se neglijează cu desăvîr­­şire. □ Societatea de bine-facere şi aju­tor reciproc „Cuza Vodă“ din Iaşi, a înfiinţat o secţie de măritiş, pentru ti­nerii de la 21 ani, şi fete de 16 ani pînă la 36, precum şi pentru văduvi şi văduve. Sediul societăţei este str. Cuza­ Vodă (foasta Golia) No. 71. Iniţiativa luată de comitet, sub pre­­şedenţia d-lui D. I. Ionescu, merită toa­tă lauda. □ Duminică 11 Martie, orele două jumătate, va avea loc în sala conserva­­torliji de muzică şi artă dramatică din Iaşi, Producţia II-a a elevilor şi eleve­lor Conservatorului. Producţiile conservatorului se dau in folosul elevilor lipsiţi de mijjoace. Biletele la librăria Iliescu. □ Aducem la cunoştinţă Domnilor comercianţi de­ Vinuri că la Depozitul engros de Vinuri, din str. Golia, pro­prietatea d-lui A. Radaren, s’au pus în vizare cu „vasu“ toate calităţile de vi­nuri naturale din podgoriile cele mai renumite. Vinzarea se face în condiţii avanta­joase. Pentru informaţiuni a se adresa la Biroul Debitului d-lui Badareu str. de Sus No. 191. D-nii dr. Gabriel Socor, medicul primar definitiv şi Gh. Buzescu avoca­tul Casei sf. Spiridon, au fost numiţi membri în comisia pentru constatarea şi aşezarea drepturilor la pensie a func­ţionarilor epitropiei sf. Spiridon din Iaşi. „ Pe ziua de azi s’au înregistrat în localitate 4 cazuri noui de anghină dif­­terică, dintre care insă trei aduse din judeţ. □ Opera rusă.—In urma inconti­nelor succese obţinute de opera rusă, ieşenii vor putea asculta astăzi cunos­­­cuta operă Carmen in care rolurile principale vor fi ţinute de d-nele : Ski­­bitzka, Dragomireska, Gzowskaia, d-nii Atanasiof, Baratov. Cu interpretarea de astă seară publi­cul va putea face o comparaţie între o muzică cunoscută şi operele clasice din repertoriul rus, pentru a se convinge de elementele atît de valoroase ale operei rusi­şti. Miine seară Faust. Preţurile pentru ambele aceste specta­cole sunt reduse. Q Afacerea bancnotelor false desco­perite în Iaşi, a fost trimisă, pentru instrucţie, la cabinetul III, al d-lui ju­decător de instrucţie Buşilă. Q Şcoalele primare şi secundare din Iaşi vor lua vacanţă de la 16 Martie seara pînă la 2 Aprilie inclusiv. Q Arch­itectul ministerului de justi­ţie, d. Berindei, va sosi mîine în Iaşi, pentru a inspecta lucrările de construc­ţie ale palatului administrativ şi de justiţie. Q Teatrul Pathé Fréres (Cinemato­graful din salaSidoli) ne reprezintă in noul său program de astă seară Mercuri o nouă piesă de moravuri moderne a cărui titlu este „Seducere și s­lăvie“. In această piesă se oglindesc moravu­rile josnice ale oraşelor mari, arătîn­­du-ne în ce mocirle sunt atrase fetele din cele i mai înalte pături ale societăței Rolul principal al acestei drame îl interpretează d-ra Maria Berna-Dewald, cea mai renumită artistă dramatică a teatrului imperial din Colonia (Germa­nia). D-ra Dewald apare pentru prima oară pe priza cinematografului. Noul program cuprinde apoi: Eroul din Capetown, moartea glorioasă a u­­nui ofiţer din Transwasl, reconstituirea unui epizod. Th­odot a cîştigat la loterie, scene comice. Fabricaţiunea fontei. Scene şi vederi industriale. Din lumea femeilor. Scene foarte hu­­moristice. Mine seară joi , „Mântuire“ (Rédem­­ption), măreață dramă socială modernă la a cărei splendidă interpretare con­­tribuesc corifeii scenelor pariziane.

Next