Opinia, decembrie 1915 (Anul 12, nr. 2631-2655)

1915-12-01 / nr. 2631

'fr CRONICA LITERARĂ Cn st lenem spiritul cit ii fiml. Citesc într’un ziar părerile unui profesor secundar despre un poet de seamă. Vă asigur că nimic mai îngust şi mai banal. Mi-1 închipui apoi pe acest profesor la catedră şi vorbind în acelaş ton către sutele da tineri, cari aşteaptă da la dînsul cuvîntul adevărului. Şi cum elevii nu au putinţa de a cerne cuvintele magistrului, nici voia de a fi de altă părere, urmarea umilitoare e firească: ei vor părăsi şcoala cu aceleaşi convingeri înguste, cu aceiaşi lipsă de orientare ca şi informatorul lor. Primejdia acestui fel de profesori în literatură este permanentă. Improvizaţi în judecători literari, fără o vocaţie specială, numai în urma unei pregătiri oficiale, ei nu au trebuitoarea putere de intuiţie spre a se pătrunde pe frumuseţile creaţiunei sufleteşti. Simple maşini de înregistrare, ei nu pot avea orizonturi mai largi, sau o simţire proprie, cînd urmăresc operile de artă. Hotârîtoare pentru dînşii sunt sistemele şi teoriile, învăţate de la alţii, sau amănuntele de formă, asupra cărora se stăruie pururea în şcoală. Desigur că sunt şi numeroase excepţii, spirite mai alese, dar în şcoala noastră sunt şi dascăli pedanţi şi inguşti, cari sunt totdeauna răi promotori ai literaturei. Dacă se mai întîmplă apoi ca unii dintre inşii să mai fie şi interesaţi şi să aibă veleităţi de scriitori, de poeţi şi de critici, ei pot deveni cu totul jignitori. Inchipuiţi-vă de pildă, că d-nii profesori X sau “Y, suverani pe catedrele lor, ar începe în şcoală o vie propagandă pentru scriitori agreaţi de dînşii şi împotriva celorlalţi. Mai închipuiţi-vă că la cursuri, prin conferinţe, în seminarii, şi-ar da drumul patimei lor mărunte şi ar căuta acolo mîngăierea pe care marele public nu li-o poate da... Nu-i aşa că profesorul ajunge astfel o calamitate prin informaţiile sale false şi tendenţioase ? Dar, din fericire, există şi mijloace de a paraliza această activitate şcolară. In timpul din urmă revistele noastre, singurele organe credincioase de informaţie, se înmulţesc şi controlul creşte. Tinerimea, dacă voeşte să ţină seanmă de starea reală a literaturii, să nu se sinchisească de poveţele greoaie ale diverşilor dăscăli. Să citiască ea însăşi şi să se instruiască direct dela isvor, căci educaţia literară în înţelesul larg al cuvîntului, iu se mai face in şcoală. In legătură cu cele spuse, ne vine în gînd o altă observaţie,—cu prilejul apariţiei unui volum. Bietul Gîrleanu! Mult ar fi suferit aristocratismul lui intelectual, ce-1 făcea să aibă atîta oroare, atîta dispreţ pentru comun şi mediocru, — dacă ar fi citit, sărmanul, notele din fruntea volumului său postum, apărut, nu de mult, — în editura casei şcoalelor *)!... Citiţi, vă rog, paginile intitulate »Din viaţa lui Gîrleanu“. Sunt sigur că ceva mai anost, mai lipsit de avînt, mai banal ca aceste şiruri introductive la volumul celui mai artist dintre scriitorii tineri din vremea din urmă, nu v’a căzut sub ochi. Ca niciodată, citind rîndurile acestea, cari au pretenţia de a fi analizat vieaţa şi activitatea bietului Emilgar, am avut atît de stăruitor în faţă viziuneachinuitoare a vieţei fără nici o perspectivă, fără vreun ideal desrobitor şi creator de orizonturi nouă, în care se cresc zecile degeneraţii în şcoalele noastre... De ani de zile sufletul tinerimii este format la şcoala îngustă a magiştrilor pedanţi de pe catedră, ale căror credinţe estetice şi convingeri critice, toate se reduc la fraze seci şi tipice, culese şiînregistrate de-a valma in creer pe timpul de mult terminatelor studii universitare,— şi debitate în stilul pedant şi lipsit de avînt al didacticianilor noştri,—cari cred îndeobşte că au exprimat o idee în fraze ca aceasta: «In 1906 însă, din interese familiare (?) şi consecvent al năzuinţelor (?) lui sufleteşti, Gîrleanu demisionează din armată de bună voie». Auziţi ?, din interese familiare şi consecvent al năzuinţelor ! O, sărmane Emil, cât adevăr cuprind versurile maestrului, ce-ţi era atât de scump, şi pe cari le spuneai în unele *). Era. Gîrleanu . «Privelişti din tari, schiţe’ nsemnări», editura C. Şcoalelor, 1915. Scăzii cu atâta ironie fină şi nesfârşită tristeţă : , « Iar de-asupra tuturora Va vorbi un mititel, Nn slăvindu-te pe tine, Ci mărîndu-se pa ei !...» - *m*.- •.$■ I. Const. 'Cf »• — - y ABUJflAMENTB 8N!gSm9B7£ Administrația s Tipografi» H. v®üf i¡ vi\ux*t» ■‘r.'.-A nwu AWWJ jjtr « -jjpk “J « Mici ioloîiiîci Ziarul „Unirea“ cere să-i se trimită plata abonamentului „In cartea biserică Vovidenia ...Să ştiţi că se umple curtea de bănet ! * Pe ctnd amtnăm răspunsul usturător epigramelor lui „Uzu ? — Pentru ziua cea mare, cînd va reuşi să plaseze o singură glumă neazată încă. Cam peste un sfert de secol...* Atttea state ameninţă cu războiul, numai Nikita muntenegrinul ameninţă cu... pacea.* Bietul Petru al Serbiei ! Părăsit şi pribeag — invidiind poate soarta ucisului Alexandru, tocmai ctnd credea să-i fie viaţa mai... Dragă. * Un articol in « Dimineața » arată că procurorul Rang petrece toată vremea la „Azuga‘ unde snopește pe vînzâtorii de gazete. Speră că doară nu se îmbată, ea să bată...* Dacă lucrurile or să meargă tot așa, atunci trecătorii vor striga Intr'o bună zi prozatorului tn limba lui maternă : „Pfui, Hans !"# Oricit ar fi cineva de quadrublist, suadrupedele tot le-ar vinde nemţilor, măcar prin contrabandă. * Su a trecut peste graniţă boi, vaci viţei. — Viţelul de aur, el singur, a rămas sechestrat la ministerul de finanţe. Jirăşl trecerii trufii» tm! Ziarul « dimineaţa » de astăzi, vesteşte «1. Sassonov a făcut unei demersuri pe lingă guvernul român, pentru trecerea pe la noi a trupelor ruseşti, cu destinaţie pentru Bulgaria. Astfel dar un nou motiv de agitaţie, «iu»i spera raţe pentru acţionişti, ca Itombnia va intra imediat, îa războiu alăturea cu quadrupla — căci îndoială nu încape pentru nimenea că o permisie de trecere, ar fi sinonimă cu declaraţia de războiu, în potriva puterilor centrale. In fond nu ştim cît este de adevărată ştirea confratelui nostru. Ceea ce ştim pertinamente, însă, de faptul că pînă acum cîteva zile guvernul d-lui Brateanu era ferm hotărît de a se opune la violarea neutralităţei noastre, or de unde ar veni. Nu credem că de atuncea să se fi schimbat credințele d-lui Brătianu, cu atît mai mult cu cît nimic n’a intervenit care să justifice o atare schimbare. Dar ••• să aşteptăm. « Pe cînd ziarul de dimineaţă anunţă faptul d© mai sus, cunoscutul reporter I. F. — ie de prisos să mai dăm numele întreg — publică într’un alt mare ziar odisea muniţiilor noastre aflătoare la Salonic. Odisea aceasta este caracteristică pentru situaţie, în eventualitatea cărţii raznom mpotriva puterilor centrale . « I. F. povesteşte că muniţiile noastre, debarcate 1« Salonic şi menite a fi tranzitate via Nis, ne mai puţind fi aduse prin Bulgaria, — întru cît noi nu avem convenţie cu regatul vecin pentru tranzitarea de muniţiuni, — guvernul nostru a dispus reînbarcarea lor şi transportarea prin Suedia. Or, puţin după ce a plecat vaporul, guvernul suedez a făcut cu sidscut că nu permite tranzittul mărfurilor pentru Komîtela. Reporterul povesteşte apoi peripeţiile tratativelor ce au fost pornite pe această chestie. Dar aceste sunt lucruri tic ale viitorului. Pentru moment faptele sunt astfel încît chestia muniţiilor ie o problemă teribilă. Iar între timp la noi ziarele vorbesc de intrare iminentă în acţiune. Dar iarăşi... să aşteptăm. wrifi mo Un cadou. Husenii se plîng. Epidemiile fi decimează. Tifosul s’a încuibat şi omoară cu nemiluita. Cum laşul este specialist în materie poate să dee Huşului o mînă de ajutor. In primul rînd îl cedează foarte bucuros pe medicul şef care s’a dovedit aşa de abil în a combate epidemiile, îneît d. G. Mirzescu l’a pus sub epitropia inspectorilor sanitari. Apoi, medicul şef fiind în bunele graţii ale maicelor, va putea să dee Huşului cîteva surori de caritate foarte generoase. Dacă Husenii nu se mulţumesc cu atîta, n’avem ce Ie face ; prea sunt pretenţioşi... - —— ------ UN LOC DE OAMENI ŞI LUCRURI „Rostul morţii »Este vre-o legătură între cei morţi şi între cei vii ? Este moartea un scop în sine ; sau existenţa aceasta îşi are prelungirea în altă parte, într’un univers spiritual, principiu prim şi suprema explicaţie a universului vizibil *? Iată întrebarea ce şi-o pune Paul Bourget în ultimul său roman, obsedat de ideia morţii, astăzi cînd mii şi mii de vieţi se sting in măcelul groaznic din Europa. Alegerea personagiilor pentru susţinerea şi respingerea anumitelor idei, nu-i o alegere fericită. Autorul pune pe un chirurg —■ mare învăţat, —un „prinţ al Ştiinţei“ faţă în faţă cu un ofiţer, care-i religios. Hirurgul e un om superior şi la 44 de ani e atît de tînăr, încît se însoară cu o fată de 20. Diferenţa de vîrstă fiind prea mare, toată lumea se întreabă ce a atras pe această femee: Gloria, forţa genială a personalităţii învăţatului, sau superioritatea lui analoagă cu a tatălui ei, tot un învăţat şi pe care-l iubise mult. Adevărul era că între ei exista o adevărată pasiune cu o nuanţa mai pronunţată încă din partea ei. Ofiţerul e vărul acestei ‘‘femei cu care a copilărit şi pe care o iubeşte tacit dar în pietatea lui mistică nu s’ar fi putut face culpabil cu nici o vorbă. Deci această femie e o dispută tot tacit de aceşti 2 barbaţi aşa de deosebiţi unul de altul. Unul superior intelectualiceşte , celalt fiziceşte. Tinereţa şi sanatatea erau de partea ofiţerului chirurgul fiind lovit de cancer. Minat de boală şi de durerea de a nu-şi mai vedea femeia pe care a iubit-o atît, învăţatul se pierde vertiginos. La urmă destăinuindu-se soţiei lui, în aprinderea primei desnădejdi, se oferă să şi ridice viaţa amîndoi odată, de vreme ce viaţa fiind „marele som“ nu au pentru ce suferi. Hirurgul are o clinică pe care îndată după dedarea războiului din 1914 şi-o militarizase şi în care-şi exercita specialitatea , hirurgia nervoasă. Cînd sosesc munţii, se aduce şi ofiţerul ce primise un proectil în occipital. împrejurarea face ca ofiţerul să afle planul dublei sinucideri din chiar gura hirurgului şi el intervine arătîndu i păcatul ce comite făcînd pe soţia lui să ispărtăşească în cealaltă lume greşala din aceastalaltă. La urmă planul propus nu reuşeşte căci soţia hirurgului regretă că şi-a făgăduit ■ o viața și nu are curajul să-și ţie cuvîntul. învăţatul cind se asigură de aceasta, ia o doză mai mare de morfină ca de obiceiu şi dispare, conform ideilor ce-a avut în viaţă. Ofiţerul refuzînd orice mijloc de alinare a suferinţelor lui morale şi fizice, moare şi el în consecinţa ideilor ce ie-a avut. Rămîne însă în viaţă această femeie zbuciumată de valurile neîndurate ale soartei, câutindu-şi mingăere în alinarea durerilor celor răniţi, care soseau de pe cîmpul de luptă. Paul Bourgot pune nehotărirea ei de a muri împreună cu bărbatul său pe seama nostalgiei religioase a amintirilor din copilărie şi nici de cum pe faptul că această femeie nu-şi mai iubea bărbatul decit cu afecţie şi nu cu amor ; căci numai vîrtejul amorului aprins i-ar fi putut culca pe amîndoi soţii în acelaş sicriu. Simţind autorul că exemplul adus de el nu ar servi îndestul cauza, ia şi pe William James în sprijin citîndu-i: „Prin unirea cu Idealul, o nouă energie intră în lume şi dă naştere fenomenelor nouă". Şi apoi iarăşi tot William James zice: Psihismul nostru superior face parte din ceva mai mare decît ei, dar de altă natură, ceva care lucrează în univers în afară de el şi care-i poate veni în ajutor“, înţelege oricine că omul condus de un Ideal înalt găseşte totdeauna un sprijin de viaţă şi activitate, dar aceasta nu însemnează de loc că există o Dumnezeire, afară numai dacă nu voim să substituim cuvîntului Ideal vorba D-zeu. In orice caz „Le sens de la Mort“ e un roman care iese din cadrul romanelor banale, e un roman care dă mult de gîndit deși tema e foarte limpede. Mîrla C. Bittofreamui ES MOARTEA LUI N. CULIANU, încă unul din pleiada strălucită a profesorilor universitari ieşeni de odinioară dispare ! Sa stins încă unul—şi lumina orbitoare a celor ce dispar fac şi mai Întunecoasă bezna prezentului! Neculai Culianu a fost din generaţia fericită, care a însemnat atît de mult în mersul primei noastre instituţii culturale. EL a fost în acelaşi timp un profesor îndrăgostit de locaşul unde radia ştiinţa şi un adânc, iubitor de tot ce privea Iaşul cultural. Neculai Culianu a fost şi va rămâne un nume legat de dezvoltarea universităţii ieşene şi a tot ce se rapoartă la mişcarea culturală şi naţională a capitalei Moldove. Iată de ce dispariţia lui a umplut de mihnire sufletele tuturor acelora cari, înrudiţi cu cultura şi cu năzuinţele spre bine pentru această parte a ţării, privesc întristaţi cum se sting pe rând, adevăraţii iubitori ai Iaşului. Să-i fie ţărina uşoară ! In faţa mormtntului deschis „Opinia“ îşi pleacă cu smerenie capul şi cu durere in suflet, exprimă familiei întristate condoleanţe. * Neculai Culianu, fostul rector, după cîţiva ani de suferinţă, s’a stins în noaptea de Sîmbătă ,spre Duminică, în vrîstă de 83 de ani. Corpul regretatului a fost depus la Mitropolie. La Universitate, Primărie şi diferite instituţiuni culturale s’a arborat drapelul negru. Ceremonia înmormîntării va avea loc mîine. Marţi, la orele 2 după prînz. Cortegiul va pleca de la Mitropolie. * D. Stere, rectorul universităţii, a dispus suspendarea cursurilor universitare pentru ziua de mîine, pentru ca profesorii şi studenţii să poată participa cu toţi la inmormîntarea rămăşiţelor pămînteşti ale aceluia, care timp de 18 ani a fost rector al Universităţei din Iaşi. Consiliul facultăţei de ştiinţe a fost convocat pentru astă seară, pentru a alege delegatul care să vorbească, în numele Facultăţei, la înmormîntare. D. C. Climescu, va spune ultimul adio din partea Universităţei. 11 Cercetările noastre cu privire la imputările aduse d-lui sub-locotenent Biarnowscky, cu privire la cele întîmplate cu ocazia incendiului din Tîrgu Paşcani, dovedind cu prisosinţă inexactitatea faptelor alegate, revenim în totul asupra acelei notiţe. Rectificarea aceasta o facem în interesul adevărului şi din sentimentul de dreptate, ce pururea ne călăuzeşte, SE Consiliul profesoral al facultăţei de litere şi filozofie, s’a întrunit StmbătA pentru alegerea unui decan, un local d-lui Al. Philippide a cărui mandat a expirat. Candidaţii in luptă la care cere şansă, erau d nii I. Edrbutescu şi J. Căvănescu. Acesta din urmă văzând că nu are posibilitate de a se alege, a recurs la o formulă, care avea darul ca să facă imposibilă şi alegerea candidatului advers. D. Gâvânescu a propus realegerea fostului decan, lucrul pe care, bineînţeles, profesorii lau acceptat cu mare bucurie şi astfel marele nostru filolog Al. Philippide va continua a fi decanul facultăţii. gg Un distins personagiu, care multă vreme a îndeplinit o misiune importantă in străinătate şi care cunoaşte bine situaţia in Rusia, a zis intr’un cerc de cunoscuţi. — „Rusia nu va ataca pe bulgari. Dacă n’a făcut-o atunci cind armata sirbă era intactă, cu atît mai puţin o va face azi, după ce armata sirbă a fost infrîntă. Rusia nu are şi nu poate să-şi expună azi trupe care să aibă, in Bulgaria, soarta armatei sîrbe. ES D. Osvald Racoviţă, ajutor de primar, însoţit de agenţii poliţiei, a dedus, la magazinulşi depozitul de ferărie al Fraţilor Goldenberg, din strada I. C. Brătianu, unde a confiscat o însemnată cantitate de cărbuni. S3 La 19 Decembrie, se va ţine la Prefectura de judeţ, licitaţia pentru darea în întreprindere a transportului poştei de la gară la oficiul poştal din Tg.-Frumos. IS p. profesor D. Gusti fiind reţinut încă 10 zile în Bucureşti, pentru eşartienele de cadacitate şi-a amînat pînă după acest termin cursul său de sociologie. SS Ziarul oficios al social democraţiei germane „Vorwaerts“ "publică în numărul din 10 Noembrie un prim articol întitulat : „Romînia şi Războiul mondial în care se rezumă lucrarea lui Dobreanu Gherea „Războiu şi neutralitate“ şi se aprobă programul socialiştilor români, cari cer «neutralitate definitivă». Ei din comuna Golăeşti se anunţă, că trei copilaşi ai locuitorului Vasile Gata, rămînînd singuri în casă şi apropiindu-se de foc, au fost cuprinşi de flăcări. În stare gravă toţi trei copilaşi au fost internaţi în spitalul din Podul-Noad. SS D. Gh. Iorga, inspector al ministerului de Comerţ, va sosi din nou joi în localitate. D. Iorga vine invitat de preşedintele Camerei de Comerţ, pentru a face o nouă constatare la diferitele mori, deoarece la prima constatare, printr’o scăpare de vedere, inspectorul n’a putut lua cunoştinţă de toate sumele trecute în registre şi care ar face dovadă că în adevăr morarii nu pot vinde, făina pe preţurile azi stabilite, fără mari pagube pentru dînşii. IE La Teatru se va juca : Marţi 1 Decembrie Divorgens pentru monumentul Avîntul ţârii, Joi 3, O noapte furtunoasă, Vineri 4, Papa Leonard pentru Cantina şcolară, Sîmbătă 5, Plata Durerei (Doulourouse) cu d-na Pruteanu. Duminică 6 matineu, Procuror şi apaş, seara Fetiţa. S3 Astă noapte pe la orele 10, indivizii Gh. Scafalschi bărbier din mahalaua Iarmaroc şi Const. Gărgăunu din str. Arapu în urma unei petreceri ce au făcut-o la circiuma lui Smil Leibovici, din strada Sf. Andrei, împreună cu femeile. Florica Boghean şi Tinea Boghean, eşind în str. s’au luat la ceartă pentru un porc, pe care Gărgăunu voia să fure din mahala. Scafalschi, opunîndu-se la aceasta, cearta a degenerat în batac. Gărgăunu a lovit pe Scafalschi cu un lem, şi l’a doborît la pămînt, omorîndu-L Criminalul dispărind apoi, agenţii speciali de siguranţă C. Haurneanu, D. Pora şi agentul detaşat Gh. Ionescu, cari erau de patrulă, s’au pus în urmărirea criminalului şi au reuşit să-l aresteze la locuinţa lui, unde criminalul opunînd rezistenţă, sărind cu toporul la agenţi şi nevoind să deschidă uşa, agenţii au pătruns cu forţa. SS Ministrul de interne, după cererea direcţiei generale a teatrelor, a cerut autorităţilor locale, să oprească reprezentarea de către trupa Victor Ionescu a pieselor „Suflet pribeag“, pentru care nu are autorizaţia reprezentantului societăţei autorilor francezi. EStiradiarea trenului Odesa-Ungheni, va reîncepe de mîine 1 Decembrie.