Opinia, martie 1920 (Anul 16, nr. 3852-3877)
1920-03-01 / nr. 3852
ÍFDL XTi-les Ko. *52 abonament» m •ŞASE Lírai TWá hwm : s m im «o S§ ADMINISTRAŢIA SAP -• Gk. Mer*«?®® $3 ® ® Ä. 2P @ 2® Sfe S©© lîâfS POLITIC COTIDIAN. I UNI I Mártié 1080' A N U M O IV B1 8« ps-isssose la AGENTIA Dl PUBLICITATE l, BSANiSTEANU ■ Sir. Gh M&rsaseu 23 —CsneesioEsr eiduiivfc n puhIi«tă$S. Vsa Ksssas*» ^rscsSag« â SLaa, UN DOLIU NATIONAL — Moartea lui A. X. XENOPOL — Toată suflarea rorwineass^ d©plît,îg® sstszl pierderea unaaia dintra cel mai strSlusiti'fii ai haamului. A. O. nCsmor»®!, bătrânul și ilustrul savant, märnersi a? Asa®§eraii©â Române, a închis o* chil pants'« veşnici©. ' . in aceste vremuri istorice, când visul sfânt al unităţii neamului a devenit o realitate, figura lui Xenopol er® un simbol al patriotismului, ştiinţei şi a Sevotasnentului pentru cauza naţionala. Vastele cunoştinţe pe tărâmul istoric, talentul şi autoritatea sa le-a pus cu prisosinţă. In serviciul românismului, in vremea când ne afirmam în Europa şi când aveam d© combătut contestării© interesate cu care inamicii noştri Inundau apusul. Cu o muncă neobosită şi aprofundata a dezgropat Xenopol trecutul nostru istoric pe care l-a reclădit pa baze ştiinţifice da^^^^fdecându-se la cel© mai îndrăzneţe înălţimi cS© cugetare, alcătuind un sistem original asupra teoriei istoriei, A. D. Xanopol s’a impus strămnătăjii şi a fost cooptat la Institutul Franţei unde a cinstit ştiinţa mondiala şi psursa naţionala. moartea lui Xenopol este si un doliu special al laşilor, al cărui fiu era, în sasra şi-a apropiat cultura, a aprofundat-o, a dezvoltat-o şi a impârtăşit-o îmaretatuin, la înaifimea catedrei universitare. ’ „ , „ . . . , . Profund îndureraţi, n© alăturăm cu piozitate la doliul unui neam întreg şi ‘îngenunchiem umiliţi la sicriul marelui dispărut acelaş an publică studiul de polemică „Les Roumains et Ies Hongrois a l’occasion du Millénium maghiar“, iar în 1900 face să apară cartea „Roumains et Maghiars devant l’histoire“, combătând pe ungurul Bertha şi apelând la toţi oamenii politici ai Europei şi Americei. A mai publicat „Domnia lui Cuza-Vodă* în două volume, „Istoria şi Geologia* şi mai cu seamă „Principiile fundamentale ale Istoriei*, care a fost tradusă în limfele germană, franceză şi spaniolă şi care a avut un mare răsunet în străinătate. Acestea sunt operile mai principale ale lui Xenopol. Activitatea lui pe tărâmul publicistic a fost cu adevărat vastă, cercetînd toate domeniile ştiinţifice şi încercind toate genurile literare Un enorm număr de ziare şi reviste străine şi române s’au bucurat de colaborarea lui Xenopol. „Opinia a avut şi ea mulţi ani această deosebită cinste. Xenopol a desfăşurat şi o neobosiă activitate de conferenţiar şi profesor, făcîndu-se vestit mai cu seamă prin cursurile ţinute la Sorbota. Acum se odihneşte marele maestru al ştiinţei române, dar lasă in urmă o glorie nepieritoare. mm Ifik* mmm ISEiftfc;«MSa mm I - ‘ EÉ .i: Vî fe; 4: ■■ v-II • .v? ■' ■ v-'- y A;v.' ' 0m I L A. D. Xenopol s-a născut în Iaşi, la anul 1842 şi a fost botezat la biserica Toma-Cozma din Păcurari. A absolvit cursurile institului academic şi a fost primul bacalaureat al Universităţii locale. Iin anul 1867 a plecat pentru studii în străinătate ca bursier al primăriei de Iaşi şi cu sprijinul material al societăţii „Junimea*. La Viena a absolvit cursurile facultăţii de drept. De acolo trecu la studii în Berlin la anul 1870, unde capătă titlul de doctor în drept şi filosofic. Întors în ţară în 1871, fu însărcinat să rostească discursul de inaugurare a festivităţii de la Putna, cu care ocazie s-a impus publicului prin deosebitul său talent. la 1876, Xenopol a fost numit procuror pe lângă Tribunalul Iaşi şi profesor la institutul academic. In magistratură a ocupat diferite ranguri şi apoi a trecut profesor la istoria Românilor la Universitatea locală. A. D. Xenopol a fost ales membru al Academiei Române, al Institutului de Franţe şi al diferitelor societăţi culturale din ţară şi străinătate. Xenopol a fost un asiduu membru al vechei societăţi „Junimea* şi un neobosit colaborator al „Convorbirilor Literare*, încă de timpuriu Titu Maiorescu l-a numărat printre reprezintanţii „curentului nou* in publicistica română. Membru fondator al „Societăţii Ştiinţifice şi Literare* din Iaşi, a funcţionat ca vicepreşedinte al secţiei literare, de la 1891 până la 1903 şi de la 1906—1908. A fost director al revistei „Arhiva“ de la 1892 la 1903 şi între anii 1906- 1908, unde a desfăşurat o rodnică activitate. A. D Xenopol a avut o mare dragoste pentru oraşul lui natal. De pildă în anul 1900, când Iaşul era ameninţat cu desfiinţarea unora din facultăţile universitare, s-a pus în fruntea unui comitet cetăţenesc şi a dus o violentă luptă de protestare. S‘a prezintat în audienţă Regelui Carol şi a obţinut păstrarea intactă a instituţiilor noastre culturale Xenopol a apelat la subscripţia publică şi a ţinut un ciclu de conferinţe al căror beneficiu l’a afectat la fondul construirei monumentului lui Cuza-Vodă din Piaţa Unirei. A. D. Xenopol a părăsit definitiv Iaşul în 1914, stabilindu-se la Bucureşti. #■ : • Activitatea publicistică a lui Xenopol datează încă de la 1868 când a publicat un prim studiu asupra culturei naţionale în revista „Convorbiri Literare*. La această revistă a colaborat ani întregi, cu o fecunditate uimitoare, abordând mai toate chestiunile ştiinţifice şi literare. In 1876 a tipărit celebrul răspuns la afirmaţiile lui Robert Rösier, studiu pe care la 1885 l-a publicat în volum sub titlul „Teoria lui J.L Osier" şi într’o ediţie franceză intitulată „Les Roumains au Moyen- Agi, une énigme historique“, dovedind continuitatea românilor în Dacia. La 1880 Xenopol publică lucrarea „Războaele dintre Ruşi şi Turci“, în două volume. La 1838 începe publicarea monumentalei lucrări „Istoria Românilor din Dacia Traiană*. Ediţia franţuzească a fost premiată de Academia franceză ia lt»i. II la primul volum al „Amintirilor* sale, apărut în 1908, Gheorghe Panu publică următoarea frumoasă şi caracteristică pagină asupra lui A.D. Xenopol . Xenopol era cel mai fecund scriitor al „Convorbirilor Literare*. Se ocupa de toate şi scria despre toate. Nici nu te aşteptai cu ce venea la „Junimea*. Era inepuizabil, ceea ce făcea bucuria d lui Iacob Negruţi, directorul „Convorbirilor Literare“. — Ascultă Xenopol, îi z cea d. Iacob Negruţi,n am manuscript destul pentru numărul viitor al „Convorbirilor*. — N'ai grijă, că îţi voi aduce; chiar mîne trec pe la redacţe ca să-ţi las ceva. — Despre ce ? întrebam noi. — Nu ştiu încă bine, dar desigur că aduc mîne Şi se ţinea da cuvînt. Se ducea acasă, se punea pe scris, scria şi a doua zi d. Iacob Negruţi avea manuscriptul necesar. Despre ce n'a scris d. Xenopol în „Convorbiri* / Cum am spus, despre toate. Studii asupra stani noastre actuale. Studii asupra vechilor noastre aşezăminte. Studii economice. Despre artă şi literatură. Nenumărate recensiuni despre tot fel de cărţi. Despre epigramă, filosofie, etc. etc. Avea obiceiul pe care l-a păstrat şi pînă astăzi, ca să pună pe hîrtie tot ce observa, tot ce vedea, tot ce-i venea în cap. Cu o idee fabrica un articol, pe care îl trimetea iute la „Convorbiri“. Orice propunere care i s’ar fi făcut, de întreprins vre-un studiu sau de format vreo societate ştiinţifică, o primea cu entuziasm. Odată era foarte entuziasmat de ideia lui Burlă de a înfiinţa o societate pentru studiarea limbei sanscrite. Aşa ceva nu cunoştea decît Burlă. Se înţelege că pe atunci d. Xenopol era un scriitor neegal; avea lucruri admirabile, dar şi lucruri mediocre. Ceia ce caracteriză în diferitele sae scrieri, însă, este că în ele găseşti totdeauna o idee , o idea greşită, bună sau falsă, dar o idee. Niciodată nu scria numai ca să scrie. De multe ori la „Junimea* trecea în biroul din fund şi se punea s& scrie ceva. Noi rîdeam şi ziceam: —Iată Xenopol care produce o nouă capo-d’operă. El zimbea şi scria înainte. D. Xenopol era foarte indulgent la aprecierele și criticele sale; iar la „ J*mi»es* fă«Ma • peene cu desăvîrșire proastă sau o lucrare re» totdeauna găsea o parte pe care o aproba, în tot cazul niciodată nu era absolut şi intransigent în judecarea operelor. D. Xenopol se entuziasma foarte uşor şi pentru puţin. Aceste două însuşiri i-au ramas — precum dealtraintrerea toate celelalte —şi pînă astăzi. Şi azi este indulgent în crică, şi azi sa entusiasmează pentru puţin. • In alt loc, Gh. Panu spune: D. Alexandru Xenopol, unul din cei întăi şi mai străluciţi tineri a căreia achiziţiune a făcut-o „junimea*, potrivit naturei sale entuziaste care îl face ca într’un moment dat să se dea fără rezervă, a fost mulţi ani şi junimist politic; de la o vreme a încetat de a fi, nu ştiu anume de cînd. Deamintrelea cred că nici d. Xenopol singur nu se poate supăra, cînd voi spune că dna n’a avut niciodată aptitudini politice, nici n’a făcut politică serioasă într’un sens sau altul. D. Xenopol era eminamente un savant. Pe d-sa un fapt istoric, social sau chiar literar îl interesează mai mult decit loata politica. A. D. Xenopol la „Jîvnîmea" Din „Jlmintirile“ lui Ch. Panu Gâta-v*ttOTS Tocmai când opoziţia se pregătea să sune clopotele de înmormântarea guvernului, este vorba ca în minister să între încă un deputat ales pe lista „ Clopotul". * Pe când toată lumea ştie că mâţa cu zurgălei nu prinde şoareci, guvernul actual crede că ministrii cu „Clopotul“ vor reuşi să prindă pe şobolani. D. N. IorgP este decis să exaspereze pe d. Cuza. Astfel se exprimă în termeni foarte elogioşi despre memoria lui Frimu. * Zilele trecute a avut Ioc o frumoasă şezătoare literară-muzicală, foarte reuşită, la Uniunea Evreilor Pământeni. Partea nostimă e că deşi şezătoare, foarte mulţi n’au avut unde să şază. ELIKZ Testamentul lui A. D. Xenopol După cum se ştie, In ziua de 2 Mai 1913 s’a autentificat de către secţia de notariat a tribunalului Ilfov, printr’un judecător-delegat venit la domiciliul lui Jt. D. Xenopol, testamentul marelui istoric. Prin acest document, redactat de d. avocat V. Sancicov, A. O. Xenopol arată că, cu toată covârşitoare munca desfăşurată zi eu şi, moare om sărac şi ca averea lui nu constă decât’ din speriie de literatură şi filosofie istorică. A. O. Xenopol lasă ministerului de cult© şi Instrucţiune publică toate ediţiile din speriile sale, exceptând două, din care una va fi atribuită d-lui N. Iorga,iar alta urma să revie generalului Eremian Srigorescu, eroul de la Măraşeşti, cu care Menopol avea depărtate legături de rudenie. Dar generalul a murit înainte de a fi putut beneficia de acest preţios legat. Testamentul lui a. D. Xenopol constitue un document din cele mai interesante. 1§£ Propunerea de Pace a Rusiei. — Chestiunea propunerilor de pace făcute de către guvernul din Moscova încă nu este clară, întrucîtguvernul nostru este foarte secretos. Unele ziare afirmă că Cicerin, comisarul externelor, s’a adresat direct guvernului din București și d-lui Vaida la Londra. Altă versiune este că guvernul sovietic ne propune pace indirect prin intervenţia făcută la Varşovia. Cert este însă că ne aflăm în faţa unei posibilităţi serioase de tratare a păcii şi o hotărîre precisă şi neîntîrziată trebueşte luată. « ti In legătură cu aceasta este semnificativă următoarea telegramă transmisă din Londra : „Lloyd George a declarat în Camera Comunelor că a comunicat în mod precis Poloniei că nu poate sprijini ofensiva poloneză pe teritorul Rusiei, cu bani și material de război. & lt fH au dat a înțelege Poloniei și României că ei nu pot rmprimni acţiunea lor militară contra guvernului sovietelor“. 1§. Altitudinea d lui Marghiloman.— Asupra zvonurilor care circulau că d. Al Marghiloman va succede d lui Vlad la departamentul finanţelor, şeful progresiştilor a declarat următoarele: unui redactor al ziarului „îndreptarea“ . „O glumă. Cum se poate crede că la vrîsta şi situaţia mea aş intra într’un guvern care e cu un picior în groapă şi cu care n’aş putea face nimic. „Dacă ar fi vorba însă să se formeze un minister de competinţe în care toţi să şi dea contribuţia spre a scăpa această biată ţară care se duce de râpă, atunci aşi primi să fiu char portărel“, Moarte© Ivi A. D. Xenopol. O delegaţie de 20 studenţi a plecat la Bucureşti, pentru ca împreună cu profesorii D. Gusti şi D. Alexandrescu care se află în Capitală, să reprezinte Universitatea din Iaşi, la ceremonia înmormântată rămăşiţelor pământeşti ale regretatului A. D. Xenopol, care va avea loc mâine, Duminecă în Bucureşti. Delegaţiunea va depune o coroană din partea Universităţei ieşene. * Universitatea locală a arborat drapelul negru. Din Bucureşti se anunţă că guvernul a hotărât să facă funerarii naţionale. * Azi dimineaţă d. dr. Zosin, Preşedintele Comisiei Interimare a expediat în numele Comunei o mişcătoare telegramă de condoleanţa d-nei A. D. Xenopol. Se arată toată durerea Iaşului, pentru perderea ce suferă ţara prin moartea marelui istoric şi patriot. * Din ordinul I. P. S. S. Mitropolitul Pimen, toate clopotele bisericelor din oraşul şi judeţul Iaşi, au vestit populaţiei încetarea din viaţă a marelui A. D. Xenoaol. Cetim în „Avîntul“. Asupra persoanei care va succeda d-lui general Rîşcanu la ministerul de război, nu s’a luat încă nici o hotărîre. Se afirmă că aseară d. Pop, ministru prezident ad interim, ar fi prezintat regelui decretul pentru numirea d lui general Moşoiu. Faptul că hotărîrea regală întîrziază dă loc la comentarii, întrucît se ştie că d. general Moşoiu e dintre cei care susţin desfiinţarea Marelui Cartier general. rţ? Astăzi iau sfîrşit examenele parţiale de pe lîngă „Liceul Naţional“. Sosind combustibilul necesar, toate facultăţile Universităţii locale işi vor reîncepe activitatea Luni !