Opinia, martie 1920 (Anul 16, nr. 3852-3877)

1920-03-01 / nr. 3852

ÍFDL XTi-les Ko. *52 abonament» m •­ŞASE Lírai TWá hwm : s m im «o S§ ADMINISTRAŢIA SAP -• Gk. Mer*«?®® $3 ® ® Ä. 2P @ 2® Sfe S©© lîâfS POLITIC COTIDIAN. I UNI I Mártié 1080' A N U M O IV B1 8« ps-isssose la AGENTIA Dl PUBLICITATE l, BSANiSTEANU ■ Sir. Gh M&rsaseu 23 —­­CsneesioEsr­ eiduiivfc n puhIi«tă$S. Vsa Ksssas*» ^rscsSag« â SLaa, UN DOLIU NATIONAL — Moartea lui A. X­. XENOPOL — Toată suflarea rorwineass^ d©plît,îg® sstszl pierderea unaaia dintra cel mai strSlusiti'fii ai haamu­lui. A. O. nCsmor»®!, bătrânul și ilustrul savant, märnersi a? Asa®§eraii©â Române, a închis o* chil pants'« veşnici©. ' . in aceste vremuri istorice, când visul sfânt al unităţii nea­mului a devenit o realitate, figura lui Xenopol er® un simbol al patriotismului, ştiinţei şi a Sevotasnentului pentru cauza na­ţionala. Vastele cunoştinţe pe tărâmul istoric, talentul şi auto­ritatea sa le-a pus cu prisosinţă. In serviciul românismului, in vremea când ne afirmam în Europa şi când aveam d© combătut contestării© interesate cu care inamicii noştri Inundau apusul. Cu o muncă neobosită şi aprofundata a dezgropat Xenopol trecutul nostru istoric pe care l-a reclădit pa baze ştiinţifice da­^^^^fdecându-se la cel© mai îndrăzneţe înălţimi cS© cugetare, alcătuind un sistem original asupra teoriei istoriei, A. D. Xa­­nopol s’a impus strămnătăjii şi a fost cooptat la Institutul Fran­ţei unde a cinstit ştiinţa mondiala şi psursa naţionala. moartea lui Xenopol este si un doliu special al laşilor, al cărui fiu era, în sasra şi-a apropiat cultura, a aprofundat-o, a dezvoltat-o şi a impârtăşit-o îm­aretatui­n, la înaifimea cated­rei universitare. ’ „ , „ . . . , . Profund îndureraţi, n© alăturăm cu piozitate la doliul unui neam întreg şi ‘îngenunchiem umiliţi la sicriul marelui dispă­rut­­ acelaş an publică studiul de polemică „Les Roumains et Ies Hongrois a l’oc­­casion du Millénium maghiar“, iar în 1900 face să apară cartea „Roumains et Maghiars devant l’histoire“, combătând pe ungurul Bertha şi apelând la toţi oamenii politici ai Europei şi Americei. A mai publicat „Domnia lui Cuza-Vodă* în două volume, „Istoria şi Geologia* şi mai cu seamă „Principiile­­ fundamentale a­le Istoriei*, care a fost tradusă în lim­fele germană, franceză şi spaniolă şi care a avut un mare răsunet în străinătate. Acestea sunt operile mai principale ale lui Xenopol. Activitatea lui pe tărâmul publicistic a fost cu adevărat vastă, cer­­cetînd toate domeniile ştiinţifice şi în­­cercind toate genurile literare Un enorm număr de ziare şi reviste străine şi ro­mâne s’au bucurat de colaborarea lui­ Xenopol. „Opinia­ a avut şi ea mulţi ani această deosebită cinste. Xenopol a desfăşurat şi o neobos­iă activitate de conferenţiar şi profesor, fă­­cîndu-se vestit mai cu seamă prin­­ cur­surile ţinute la Sorbota. Acum se odihneşte marele maestru al ştiinţei române, dar­­ lasă in urmă o glorie nepieritoare. mm Ifik* mmm ISEiftfc;«MSa mm I - ‘ EÉ .i: Vî fe; 4: ■■ v-II • .v? ■' ■ v-'- y A;v.' ' 0m I L A. D. Xenopol s-a născut în Iaşi, la anul 1842 şi a fost botezat la biserica Toma-Cozma din Păcurari. A absolvit cursurile institului aca­demic şi a fost primul bacalaureat al U­­niversităţii locale. Iin anul 1867 a plecat pentru studii în străinătate ca bursier al primăriei de Iaşi şi cu sprijinul material al societăţii „Junimea*. La Viena a ab­solvit cursurile facultăţii de drept. De a­­colo trecu la studii în Berlin la anul 1870, unde capătă titlul de doctor în drept şi filosofic. Întors în ţară în 1871, fu însărcinat să rostească discursul de inaugurare a festivităţii de la Putna, cu care ocazie s-a impus publicului prin deosebitul său talent. la 1876, Xenopol a fost numit procu­ror pe lângă Tribunalul Iaşi şi profesor la institutul academic. In magistratură a ocupat diferite ranguri şi apoi a trecut profesor la istoria Român­ilor la Univer­sitatea locală. A. D. Xenopol a fost ales membru al Academiei Române, al Institutului de Franţe şi al diferitelor societăţi culturale din ţară şi străinătate. Xenopol a fost un asiduu membru al vechei societăţi „Junimea* şi un neobo­sit colaborator al „Convorbirilor Lite­rare*, încă de timpuriu Titu Maiorescu l-a numărat printre reprezintanţii „curen­tului nou* in publicistica română. Mem­bru fondator al „Societăţii Ştiinţifice şi Literare* din Iaşi, a funcţionat ca vice­preşedinte al secţiei literare, de la 1891 până la 1903 şi de la 1906—1908. A fost director al revistei „Arhiva“ de la 1892 la 1903 şi între anii 1906- 1908, unde a desfăşurat o rodnică activitate. A. D Xenopol a avut o mare dra­goste pentru oraşul lui natal. De pildă în anul 1900, când Iaşul era ameninţat cu desfiinţarea unora din facultăţile univer­sitare, s-a pus în fruntea unui comitet cetăţenesc şi a dus o violentă luptă de protestare. S‘a prezintat în audienţă Re­gelui Carol şi a obţinut păstrarea intac­tă a instituţiilor noastre culturale Xeno­pol a apelat la subscripţia publică şi a ţinut un ciclu de conferinţe al căror beneficiu l’a afectat la fondul construirei monumentului lui Cuza-Vodă din Piaţa Unirei. A. D. Xenopol a părăsit definitiv Iaşul în 1914, stabilindu-se la Bucureşti. #■ : • Activitatea publicistică a lui Xenopol datează încă de la 1868 când a publicat un prim studiu asupra culturei naţionale în revista „Convorbiri Literare*. La a­­ceastă revistă a colaborat ani întregi, cu o fecunditate uimitoare, abordând mai toate chestiunile ştiinţifice şi literare. In 1876 a tipărit celebrul răspuns la afir­maţiile lui Robert Rösier, studiu pe care la 1885 l-a publicat în volum sub titlul „Teoria lui J.L Osier" şi într’o ediţie fran­ceză intitulată „Les Roumains au Moyen- Agi, une énigme historique“, dovedind continuitatea românilor în Dacia. La 1880 Xenopol publică lucrarea „Războaele dintre Ruşi şi Turci“, în două volume. La 1838 începe publicarea monumentalei lucrări „Istoria Românilor din Dacia Traiană*. Ediţia franţuzească a fost pre­miată de Academia franceză ia lt»i. II la primul volum al „Amintirilor* sale, apărut în 1908, Gheorghe Panu publică următoarea frumoasă şi ca­racteristică pagină asupra lui A.D. Xenopol . Xenopol era cel mai fecund scrii­tor al „Convorbirilor Literare*. Se ocupa de toate şi scria despre toate. Nici nu te aşteptai cu ce ve­nea la „Junimea*. Era inepuizabil, ceea ce făcea bucuria d lui Iacob Ne­­gruţi, directorul „Convorbirilor Li­terare“. — Ascultă Xenopol, îi z cea d. Ia­cob Negruţi,n am manuscript destul pentru numărul viitor al „Convor­birilor*. — N'ai grijă, că îţi voi aduce; chiar mîne trec pe la redacţ­e ca să-ţi las ceva. — Despre ce ? întrebam noi. — Nu ştiu încă bine, dar desigur că aduc mîne Şi se ţinea da cuvînt. Se ducea acasă, se punea pe scris, scria şi a doua zi d. Iacob Negruţi avea ma­nuscriptul necesar. Despre ce n'a scris d. Xenopol în „Convorbiri* / Cum am spus, des­pre toate. Studii asupra stani noa­­stre actuale. Studii asupra vechilor noastre aşezăminte. Studii economice. Despre artă şi literatură. Nenumă­rate recensiuni despre tot fe­­l de cărţi. Despre epigramă, filosofie, etc. etc. Avea obiceiul pe care l-a păstrat şi pînă astă­zi, ca să pună pe hîrtie tot ce observa, tot ce vedea, tot ce-i venea în cap. Cu o idee fabrica un articol, pe care îl trimetea iute la „Convorbiri“. Ori­ce propunere care i s’ar fi făcut, de întreprins vre-un studiu sau de format vre­o societate ştiinţifică, o primea cu entuziasm. Odată era foarte entuzi­asmat de i­­deia lui Burlă de a înfiinţa o socie­tate pentru studiarea limbei sanscrite. Aşa ceva nu cunoştea decît Burlă. Se înţelege că pe atunci d. Xe­nopol era un scriitor neegal; avea lucruri admirabile, dar şi lucruri mediocre. Ceia ce­­ caracteriză în diferitele sa­e scrieri, însă, este că în ele găseşti totdeauna o idee , o idea greşită, bună sau falsă, dar o idee. Niciodată nu scria numai ca să scrie. De multe ori la „Junimea* tre­cea în biroul din fund şi se punea s& scrie ceva. Noi rîdeam şi ziceam: —Iată Xenopol care produce o no­uă capo-d’operă. El zimbea şi scria înainte. D. Xenopol era foarte indulgent la aprecierele și criticele sa­le; iar la „ J*mi»es* fă«Ma • peene cu de­săvîrșire proastă sau o lucrare re» totdeauna găsea o parte pe care o aproba, în tot cazul niciodată nu era absolut şi intransigent în jude­carea operelor. D. Xenopol se entu­ziasma foarte uşor şi pentru puţin. Aceste două însuşiri i-au ramas — precum dealtraintrerea toate celelalte —şi pînă astăzi. Şi azi este indul­gent în cri­­că, şi azi sa entusias­mează pentru puţin. • In alt loc, Gh. Panu spune: D. Alexandru Xenopol, unul din cei întăi şi mai străluciţi tineri a căreia achiziţiune a făcut-o „juni­mea*, potrivit naturei sale entuziaste care îl face ca într’un moment dat să se dea fără rezervă, a fost mulţi ani şi junimist politic; de la o vreme a încetat de a fi, nu ştiu a­­nume de cînd. Dea­mintrelea cred că nici d. Xenopol singur nu se poate supăra, cînd voi spune că d­na n’a avut niciodată aptitudini poli­tice, nici n’a făcut politică serioa­să într’un sens sau altul. D. Xeno­pol era­ eminamente un savant. Pe d-sa un fapt istoric, social sau chiar literar îl interesează mai mult decit loata politica. A. D. Xenopol la „Jîvnîmea" Din „Jlmintirile“ lui Ch. Panu Gâta-v*­ttOTS Tocmai când opoziţia se pregătea să sune clopotele de înmormântarea gu­vernului, este vorba ca în minister să între încă un deputat ales pe lista „ Clopotul". * Pe când toată lumea ştie că mâţa cu zurgălei nu prinde şoareci, guvernul actual crede că ministrii cu „Clopo­tul“ vor reuşi să prindă pe şobolani. D. N. IorgP este decis să exaspereze pe d. Cuza. Astfel se exprimă în termeni foarte elogioşi despre memoria lui Frimu. * Zilele trecute a avut Ioc o frumoasă şezătoare literară-muzicală, foarte reu­şită, la Uniunea Evreilor Pământeni. Partea nostimă e că deşi şezătoare, foarte mulţi n’au avut unde să şază. ELIKZ Testamentul lui A. D. Xenopol După cum se ştie, In ziua de 2 Mai 1913 s’a autentificat de către secţia de notariat a tri­bunalului Ilfov, printr’un jude­­cător-delegat venit la domiciliul lui Jt. D. Xenopol, testamentul marelui istoric. Prin acest document, redactat de d. avocat V. Sancicov, A. O. Xenopol arată că, cu toată co­vârşitoare munca desfăşurată zi eu şi, moare om sărac şi ca averea lui nu constă decât’ din speriie de literatură şi filosofie istorică. A. O. Xenopol lasă ministe­rului de cult© şi Instrucţiune publică toate ediţiile din spe­riile sale, exceptând două, din care una va fi atribuită d-lui N. Iorga,iar alta urma să revie generalului Eremia­n Srigorescu, eroul de la Măraşeşti, cu care Menopol avea­ depărtate legă­turi de rudenie. Dar generalul a murit înainte de a fi putut beneficia de acest preţios legat. Testamentul lui a. D. Xeno­pol constitue un document din cele mai interesante. 1§£ Propunerea de Pace a Ru­­siei. — Chestiunea propunerilor de pace făcute de către guvernul din Moscova încă nu este clară, întru­­cît­­guvernul nostru este foarte se­cretos. Unele ziare afirmă că Cicerin, co­misarul externelor, s’a adresat di­rect guvernului din București și d-lui Vaida la Londra. Altă ver­siune este că guvernul sovietic ne propune pace indirect prin interven­ţia făcută la Varşovia. Cert este însă că ne aflăm în faţa unei posibilităţi serioase de tratare a păcii şi o hotărîre pre­cisă şi neîntîrziată trebueşte luată. « ti In legătură cu aceasta este sem­nificativă următoarea telegramă tran­smisă din Londra : „Lloyd George a declarat în Ca­mera Comunelor că a comunicat în mod precis Poloniei că nu poate sprijini ofensiva poloneză pe teri­­torul Rusiei, cu bani și material de război. & lt­ fH au dat a înț­elege Poloniei și României că ei nu pot r­mprimni acţiunea lor militară con­­tra guvernului sovietelor“. 1§. Altitudinea d lui Marghilo­man.— Asupra zvonurilor care cir­culau că d. Al Marghiloman va succede d lui Vlad la departamen­tul finanţelor, şeful progresiştilor a declarat următoarele: unui redactor al ziarului „îndreptarea“ . „O glumă. Cum se poate crede că la vrîsta şi situaţia mea aş in­tra într’un guvern care e cu un pi­cior în groapă şi cu care n’aş putea face nimic. „Dacă ar fi vorba însă să se formeze un minister de competinţe în care toţi să şi dea contribuţia spre a scăpa această biată ţară care se duce de râpă, atunci aşi primi să fiu ch­ar portărel“,­­ Moarte© Ivi A. D. Xenopol. O delegaţie de 20 studenţi a plecat la Bucureşti, pentru ca împreună cu pro­fesorii D. Gusti şi D. Alexandrescu care se află în Capitală, să reprezinte Universitatea din Iaşi, la ceremonia în­mormântată rămăşiţelor pământeşti ale regretatului A. D. Xenopol, care va avea loc mâine, Duminecă în Bucureşti. Delegaţiunea va depune o coroană din partea Universităţei ieşene. * Universitatea locală a arborat dra­pelul negru. Din Bucureşti se anunţă că guvernul a hotărât să facă funerarii naţionale. * Azi dimineaţă d. dr. Zosin, Preşe­dintele Comisiei Interimare a expediat în numele Comunei o mişcătoare tele­gramă de condoleanţa d-nei A. D. Xe­­nopol. Se arată toată durerea Iaşului, pen­tru perderea ce suferă ţara prin moar­­tea marelui istoric şi patriot. * Din ordinul I. P. S. S. Mitropolitul Pimen, toate clopotele bisericelor din oraşul şi judeţul Iaşi, au­ vestit popu­laţiei încetarea din viaţă a marelui A. D. Xenoaol.­­ Cetim în „Avîntul“. Asupra persoanei care va succeda d-lui general Rîşcanu la ministerul de război, nu s’a luat încă nici o hotărîre. Se afirmă că aseară d. Pop, mi­nistru prezident ad interim, ar fi prezintat regelui decretul pentru numirea d lui general Moşoiu. Faptul că hotărîrea regală întîr­ziază dă loc la comentarii, întrucît se ştie că d. general Moşoiu e din­tre cei care susţin desfiinţarea Ma­relui Cartier general. rţ? Astăzi iau sfîrşit examenele par­ţiale de pe lîngă „Liceul Naţional“.­­ Sosind combustibilul necesar, toate facultăţile Universităţii locale işi vor reîncepe activitatea Luni !

Next