Opinia, februarie 1922 (Anul 18, nr. 4412-4433)
1922-02-01 / nr. 4412
ANUL «mraujM. No. 012 iblioteta Universităței Iaşi ^ A V -9- \ io V C L *3 r © K Rau fi©0 C-* 1 ImNUHARUL MEMBRI 1 FEBRUARIE 1922 ANUNCUJRI 8© primesc la toate Agenţiile de Publicitate Jp 51 LA ABSIRjSrfiâTl ZI IROLOI - IASI, — STR. MArzESCU 17 UN NUSSÂR VECHÎU 3 LO OllguMi ;l FubBCitariunri In zitela grele ale războiului, conducătorii ţiţei au tcabaii si înţeleagă ci toată forţa, bogftţia şi valoarea jpatriei stimă da masa mare a poporului. Atunai s-a vizat in mod limpede că mulţimea anonimi poate, ca singuri, să măntae teritorial şi instituţiile comisie prin încordarea eupemă a putarei naţionale, după cum ta singură poate să nimicească o alcatuire de Stat In care nu-i place şi nu voeşte a mai trăi. Conducătorii din 1917, au ajuns să pătrundă înţelesul real al ezpreavmei ,suveranitate na{ionelA, cuprinsă In Canatotnţie şi totodată au avut vit alunea primejdiei ca nueemva naţiunea—trezită la conştiinţă, prin imensitatea suferinţelor— si deaavneze pe deţinătorii reali ai paterei in stat, să răstoarne vechea formă politică ?! si libsrsze harista dintre reniai armatelor inamice şi reşedinţa oligarhiei conducătoare—ca in Rusia. Din dublul sentiment al dreptăţi şi al fricei s'au zămislit, neaşteptat de repede, marile reforme: exproprierea tarată şi votai obştesc. In grabă de a preveni o catestrofi, oligarhia s’a Întrecut pe ea insăşi, ultima ofertă la amantul pontic dinainte de război, fusese colegial unic. ,In timpul războiului, sub apăsarea ofensivei duşmane la apus şi a revoluţiei ruse la rătarit, să acordat votul universal. După război, oligarhia şi-a revenit la fire. O armată devotată devenise liberă şi îi stătea la disposiţie împotriva inamicului latem“. Şi s’a dezlăn-Şiit atunci acea genialitate de egalităţi şl abuzări In care, Instituţiadecretelor-regi* ţins un los de frunte. Noua lege electorală mă emanut de la voiaţa populară, ca o cucerire, ci da la oligarhie, prin uriaş, ca o pomană. An urmat apoi două alegeri sub noul regim electoral. Dar Parlamentare au ,trâit, an la orato1 au murit cum a vrut oligarhia. Intre timp, s’a continuat legiferarea prin obazuri (decrete-legi), ceiace dovedea că parlamentarismul exista numai ca o floare de stil Im prezam eră a vieţii noastre publica. Ne trezim astăzi cu o întărire a paterei executive, prin atribuţia mea fie a legifera prinuksg, alături şi chiar mai intens decât Parlamentul. Adunftrile legiuitoare nu individualitate şi n’au durată. Ele nu pot da docă guverne şi nu pot Incheia o legislatură. Eie se alcătesc pe baza decretelor cu modificări lunare. Desigur acesta nu este un regim al votului universal. Dacă Parlamentul are rolul de a limita puterea executivă ce realitate parlamentară poate fi aceia stabilită tocmai de puterea executivă, prin decret ? Oligarhia bă văzut nebănuit da amenințată prin votui anivirsat. Și atunci gândul său nu poate fi altul decât de a modela regimul parlamentar după interesele ei. Dacă presiunea administrativă nu va fi suficientă pentru a înfrânge independența corpului electoral se va restrânge sau chiar ea va suprima dreptul de vot. Oligarhia a păstrat formă parlamentarismului, incumetftndu-se a-şi lua sarcina să facă din Parlament un exponent al paterei executive. A avut totuşi teamă de manifestarea naţională în alt mod pe regiuni, districte şi comune. Nu s’a putut bizui deplin pe pungăşia şi opresiunea de guvernământ. A început deci, pe deoparte, să pornească lupt pentru reducerea provinciile şi centralizarea absolută, iar pe de altă parte, am oprimat conducerea judeţelor şi comunelor prin reprezentar, populată locală. De la război încoace, ne s-au mai făcut alegiri de consilii judeţene şi comunale, ci s’au numit adeministraţiuni la ordinul« g averselor şi pentru guverne. Primejdia conducerei independente şi cetăţeneşti a comunelor — maitând din diversitatea de carenţe, interese şi naţionalităţi — a fost înlăturată prin numirea acelor comisiuni interimare care stabilesc forţa eligarhoguvernamentală până In cel mai depărtat fond al satelor. Comisiile interimare ar schivala en Parlamente numite. Şi chiar spre acestea din urmă tinde oligarhia, prin procotul Infiinţărei parlamentarilor de plin drept (dintre specialişti, capacităţi, şefi de instituţiuni etc). Oligarhia îşi repară zăpăceala din timpul războiului, o find tremura de frică. Dispărând rrtom, dispare şi votul obştesc. Pentru a prăvăli absolutismul ar trebui ca guvernanţii să se teamă de masa poporului In timp de pace, ca și pe vremea răsboiului. Ar trebui C. R Ghiulea rului Stănescu Consiliul superior al magie tratare l a achitat pe magistratul Stănescu. Primele cuviaţe expnmete de presă, in faţa acestui fapt, au fost: justiţie de castă! Spontaneitatea acestei expresiuni dovedeşte şî secerî tuten ei. De altfel, cu săptămâni de zile Înainte magistraţii afirmau pe toate căile că d. Stănescu va fi achitat. Deci, sentimentul de „justiţie de csstă“ este odată mai mult mitificat. Gare va fi rezultatul hotărirei consiliului suprem! Desigur, ua abis şi mai mare între magistraţi fi avocaţi. Abisul se va acepatua în toată ţara, întrucât barourile din toate oraşele au aderat la mşcarei baroului de Iaşi. Avopţii vor avea şi mai mult sentientul tendinţei magistraţilor de a-l domina, de a i subjuga. Din această neînţelegere şi stare de sacpieiane între magistraturi şi baros, va avea mult de suferit interesat justiţiabili ei şi banul mere al justiţiei. Dar în ce situate se află biroul de Iaşi deposedând doza suficientă de iredenţi, avocaţii nu s’au mulţumit cu darea în judecată a d-lui Stănescu, şi n’au terminat greva atunci. E interesant de ştiut ce ar mai putea face acum ? Şiprinderea dureroasă cu care am primit vestea morţii genialului ,capiîmaistru* Arthur Nickisch a găsit acelaş ecou şi în sufletul societăţii noastre Simfonice. In mod spontan diriguitul ei , Dl. Ciolan, a transformat audiţia imediată la tr’on parastas demn de acel de curând adormit. Şi tu locul unei fade şi pompoase solemnităţi, cu discursun sforăitoăre, dar jignitor de deplasate, un umil câatăreţu—poate unul din miile de suflete, care hipnotizate de bagheta vrăjită a lui Niekisch, se transformau un simpli executori ai profundei sale simţiri, a venit moldat şi eu glasul vibrând de sinceră faftP« s rugat publicul azissSjTsi-i legă due ca în naşele tituror camsrszilor săi, să-şi manifestase durerea păstra marele dasc»!. spanându-i câte va vorbi în limba dragă lui In limb» muzicaiă. Şi-an euitat .Marşul fanebra* din Eroica, cea mal impredoasntă muzică mortuară, dar f! in acelaş timp cea mai înălţătoare, Sab iaspresiUB«» sonate or cântate ca evlavie, toţi, chiar şi aceia care nu Panouacsut pe Niokisch, au simţit cât ds eloquent, cât de sincer a fost discursul ceasta, spus fără cuvinte —■ dar cu vorbele singurei limbi a întregei omeniri, grăită de cel mai mare vorbitor al tuturor timpurilor. Iar trecerea la program, n’a fost o disonanţi, sam li s’a BiHrt unul gu&fet f» «a su m amMifm. aB»t t««msi labinarea jisU cu marşul funebra. Căci Simfonia (No. 40) de Mozart, a cântăreţe!«Isxiberant de melodiile şi framaseţile nature!, a fost corcans plină de culorile vioae ale fiorilor fragede de primăvară, coroană simbolică a vieţrei continue depusă de modeştii cântăreţi ieşeni pe sarcofegul maistrului mort la Lipsa». Dar cam la noi nu există posibilitatea unei manifestări fără note discordante — la cazui de faţă profund jignitoare, acestea n’en lipsit niei de data aceasta. Poate unde pubUoui nu este Incă obişnuit ca asemenea omagii, nu ştie deci, că de Iadată ce se face proslăvirea unuî mort, lăcaşul se transformă a tempi In biserică, In loc sfint, unde la spectator şî auditor tribut să păstrezi o atitudine evlavioasă, el la an pnUd Ca şi acest aplaude la sfftrştul slujbei ai să te abaţi dând din cep, din mâni şi din picioare. Mai ales picioarele ! Loviturile date la daşamele (şi asupra cărora am atras de multe ori atenţia) sunt o insultă pentru ceilalţi auditori. De ce nu vor oare să înţeleagă oamenii aceştia, că e o chestie elementară de civilizaţie, de bun dimţ, de bună creştere ca să nu jigneşti pe aproapele tău, care nu ţi-a făcut nici un rău, ci frivă—fără vină şi fâră vreun folos pentru “tine, sufere, realmente—fiziceşte sufere, când tu II deranjezi* nu-i dai posibilitate să se concentreze. Că* i loviturile tale cu cigaa’n duşumele sunt disonanţe triviale —pe care tu nu vrei dl Ie simţi, dar fl sil eşti pe dânsa! să le simtă—în contra voinţei sale. Se poate o mai crasă jignire, o mn! mare impertinenţi faţă de tp om care nu ţi-e ladeţ, ci numai să stai liniştit, să nu bodogăneşti In timpul execuţiei şi nici nu te zbaţi ca un epileptic—dând din cap, din mâni şi din picioarei.. Şi nu e oare o ruşine, ca după zeci de audiţii să fie cineva maltratat Ia felul acesta, încât tocmai la o dureroasă comemorare să plece consternat de lipsa de bun simţ a coauditorilor vecini. Atât de Indignat că nu mai rămâne loc pentru relevarea deprimărei corţi oferă rândurile de bănci goale, pentru are se văgaeac şi cântă pateu-zeci de instrumentişti strinşi cu atâta trudă şi cu atâtea saprîfleii. ... Iar când la un moment dat, deznădăjduit de atâta indiferenţă, Ciolan va depune bagheta şi „ falanga* se va risipi, va răsuna de prisos, ca o ironie întrebam : De ce nu mai au loc ,simfonicele’'? De ce.... Wraftefavlvs CRONICA MUZICALA AL XllI-LEA CONCERT SIMFONIC Pomenirea lui Misch. (t) V Eilaeseu Msrpreiât ⧠i MiMâ Borcea In prima zi legală d. Mihai Borova şi-a depus candidatura, făcând aforţiri uriaşe pentru a-şi «propria cemwuî „iteaca“, al averaacaailor Dar eîorţftrile i-su rămas zadarnice, Ziarele Stelele’n cer,Semne politice, Ard vreuei critice, Până ce pier. Dar steaua mea La colosalele Electoralele Lapte mă vrea. Şi dacă stele bat In iaz Şi străluceşte neaua, E ca să candidez eu azi In frânte fini ca steaua, La steaua care a răsărit Şi-au pus atătea gândul; Apelul nu l-au iscălit Când îmi venise rândul Zidarnic steaua nu am zorit S'o las partidului- Era pe când nu s a zărit, Azi o vedem şi nu-i! D. Gr. COLȚUL VESEL ÎNSEMNĂRI „lOBirapanaiştii" Ne-am ocupat săptămâna trecuti despre tainica dispariţie a prevenitului Cogan, încăput pe mâna temmoorilor din Basarabia. Am exprimat credinţa că bietul om şi-a iprăvit zilele prin sistemul a•vârâtei instituţii de stat denumită a fuge de sub escortă* Din cele ce publică „adevămi", rezultă că lucrurile nu stau tocmai aşa. Temnicerii Basarabiei mai au un sistem de brevetat Cogan. Împreună cu alţi trei preveniţi, a fost dus noaptea le malul Nistrului şi a-npişcat cu revolverul. Cadavrele au trăsate la mal. A doua zi s’a explicat moartea celor patru, prin împuşcarea de citre santinele, pe când făceau.. contrabandă. Printre victimile acestui obişnuit şi miserabil asasinat este şi o fame* numită Tamara. „ probabil, aceiaşi Tamara care fusese implicată intr’un ,complot“, ţinută vre-o doi ani in prevenţie şi achitată la Cartea Marţială din Iaşi, o studentă Inteligentă, energică şi plină de suflet. Dinbolşevică*!, sărmana fată a devenit .«ontrabandittă* şi revolverul unui idiot i a zburat preerii, hoţişte tn taina nopţii Tamara asasinată tn acest chej! Parcă nu-ji vine a cred*.. Sancțiuni împotriva criminalilor, nu există, pentrucâ trăim sub regimul ,ordinal* si ordinea In Basarabia sa cos fand* oussaainual oficia?. Renovatus Noua constituţie şi o crudă dilemă — Hoiriiss dful Silliniu.— Constituţin cu el cu Cendljiss mugurilor.— Atituellnus cpsililer.» Se ştie că prin presă au pătruns anele cminte■ pronunţate de d. Ionel Brâtanu, şi care învederează nestrămutata d sale hotărâre de a realiza tai or ce preţ noua constituţie a ţarei Intr'adevăr, la ameninţarea opoziţiei, că la caz dacă nu se rădică cenzura şi starea de asediu, aceasta nu se va prezenta la alegeri, primul ministru a răspuns :„ Or care va fi atitudlnaa opoziţiei, nuntic eu mi va putea Impladici ds a da lăel noua al constituţia . Cu toate acete este incontestabil că si naţia nu ar fi tocmai uşoară dacă opoziţia ar lua o atitudine de abstinenţă, în ce priveşte lucrările viitoarei constituante.♦ Trecutul nostru politic ca noastră, ce-i dreptul, abţinerea opoziţiei de la lucrări de asemenea naturi, fără ca hotărftrea ei să fi influenţat dăinuirea operei constituţionale create. • xy Da cât an lucru. Abţinerea opoziţiei de stanei, izvorea de fapt, din inexistenţa opoziţiei. Constituţia ce ţara şi-a dat atuncea, provines, prin insă li acest fapt, dte vei aţa intregei naţiuni, care se pronunţase pentif guvern. Situaţia este cu totul uita astăzi, când opoziţia există, foarte numeroasă. Situaţie este schimbată tocmai prin faptul că opoziţia se uite că va fi împiedicată de la colaborarea reală legislativă.* F* mai tate şi gravă, prin faptul că ţara e pe cale de a avea o cosiţi tuantă de partid, deal de a căpăta o genetitate de partid, țîv-4org •• :* fammtsM Partidele opoziţioniste nu s'au abţ nut de la alegeri, pentru că socot forma lor suficient de mare pentru a putea influenţa lacriările parlamentului Dacă iasă se viu erou o violentare a alegerilor, dacă cu alte cavi its se va strânge şurubul afund taţi afaşti opoţtul— afară ie telei ţi-va miluiţi — se vor re fraga din parlament, ficând an fel gal fu turul guvernului, determinând astfel în mod şi mai evident caracterul de constituţie de partid pe care l va avea noua lucrare a parlamentului. srt ef OneiltSa vs iun $1 «n gsjsuenia In fa| a tarei nu se privasi* etavalafcilitatea lucrlrlior constitu antal. \ 1 Campanii electorală va ia dias dxr din timp la ce trebuie sa le așteptăm. In inima gaverjm’uL stă cheia boitei, dacă vom avea sau nu de scan In solo linişte in ce priveşti stabilizsrea regimelui constituţional. Toată chestia ee szîs'ă in formala eimpă va fi în Stare guvernai să faci niegtrl fâri violenţe şi fără strângerea de şsrui ? ! ACTUALITĂȚI PIN AFARĂ HiUdiBele .pârghter.IiU. —ț La prefectura de poliție din Belgrad s’a petrecut zilele a- i cestea o scenă interesantă. Comisarul lui la interogator o bandă de spărgător, care fu - sese prinsă cu câteva zile îna \Uite. Tocmai urmau să fie con■ j fruntați doi membri al acestei bande, un italian, anume Vicenci şi logodnica lui, Stana Giorgevic cu complicii lor, când îşi făcu apariţia un alt comisar de poliţie, întrebând de Vincenci, pentru care sosise din Pensylvana un cec de 4561 dollari. La început toţi rămaseră ca trăsniţi vincenci îşi veni cu încetul în fire, când comisarul de poliţie îi spuse că suma reprezintă aproximativ 350 oop dinari (un mion lei). Banii ii fuseseră trimişi de către mama lui, ce trăia in Pensylania, pentru ca Viatend să plece la ea. După ce banditul ceti scrisoarea mamei saie, se adresă comisarului de poliţie, rugăndu l cu insistenţă . Domnule comisar, aş vrea să plătesc. Daţi - ne drumul, mie şi logodaticei mele, amendaţi-ne ; voi a plăti total, oricât ar fi. Numai să ne lăsaţi liber, pentru ca si ne putem lăsători. Vrei să ne fii la martor ?‘ Bineînţeles că rugămintea spărgătorului subit îmbogăţit, n’a putut fi îndeplinită, ci e şi acum la puşcărie. Desfiintarea de legatiun i . i g fcumsli. Diet l*H8d!a- ( iui enlursj el ci Swl Ducatie predlftsta, ti fair© numele l©fa|iun! ca st se var tf ss’iinga vor II amf®33 «I» I a New York, Hm iaforef Micind sl foki*. Prin dssftfnftr a acestor ispttunl sa vor© coitomfsss eel do mill daiML ________—ML................. .................. " IN TREACĂT „româane“ la Cernâaţl Cheitit tsstrslsddtU Cerşi■ţi a fost la sfârş’ttrsBfilă. Dupi ladd jsgati tratative peatrs şi contra, studenţi români au căpătât depilat sktsfaeţia. Teatral mnulaipil diaCernăaţi poprii astâsi diiamicoa oficial de Teatru pitlouil, trap» drai Wiheim Popp a fost expahati di pe aceaită aceri şi nici o vorbi germaaă ia vama! profana ds acu a laco o lăcaşul Inchisat Artei dramatc româseşt . Na von discuta aici daci a*ceastă nsfloaaksare an s’ar fl tit face şi pa altă cale, decât rin tamaltoase manifestaţii pa- totice, tocmai când pe ccena iralul mn»(dpsl Jcca marele artist Molssl, dl as mulţamim sl coastatăm doar fptai. Un act atât de importaet pes- I istoria cultirală a ţârei va Ir hal fireşte serb&ort oam se paviae. Vă hoh peltl probaell, cetitori naivi, că In aceat scop se va orgaalzi na turnen al tear trulel neficial din Bacaresd gab soad .cores maestrulal Nottra, tai al altul mare artist romii, ci la solemnităţi vor mu parte miilatrul artelor, directorai general al teatrelor, delegaţi aiaci«i lor din vechiei regat, etc. şi :.ă Inaagurarea ionul tiatr .« românesc se va face ee vre-o p esl originală chi'să i Valen-Vodă, san ViforajL «au Fă a ti na Blandasid, sau Scrisoarea pierdută P Dar di aide! Ar fi sava prea basal pr»a risaflat ! Penîra ao;*amniiat*a lieugerârli teatralii dtt oaai*da Csraăeț! s'a hotărât an program on melt mal o- Jiglaal, mal atractic fi un epe« ci-I mal româneaj, Daila, Dsiavraiia, Alexandri, Caragla- 11PI — Ași, asestia aint beai dorr pentru vceilai regat. Nodara, Dame triad, Msao’eacn, St Ufas ar fi el artlftl beai. dir «e pentra o osen'e attt de eo- Umnă. Nu, la un asemea iveuimenl, arta româneascl tribala neaparat reprezentată prii... Tina», iar repertorii arma să 'ie empția din plase pir naționale ca .Drsgoats ea aăbidăl*, ,!*if]PasB șl »Mortal vi«*. Uite mai prin limita m'siane eda»tivă ce-o an aceste comsdli .B jacuri șl cap’it« t’naistl cum scale pe mUs. Trupa d-In! W. Popp care iu» p’ese de Quethi. Shr.kei* ^care, Hanptmasn, Ibsen, a fost aliltA să pârlsaassă scena natrilul din Corn?uțl, fiind Iniosultă fu compania CXrăbaș, ;1 na r^pert^rla d«ma ds nn cafe fsntu. Dar • adevărat, eă aceste .Itieae* sint framțavisti. Io:«ll,316 iu cerii tori remâal.șl el se |c;acă ds căt e actori roeftni U |l âba ronîâsă Ceisce au la^hdic« totuși, ca ie ehsstia teatral«! de la Ceraăețl, Romăan e* U F« I fie Cete i. E Marth’ta