Opinia, iulie 1922 (Anul 18, nr. 4528-4554)
1922-07-01 / nr. 4528
AN Oi, AI XVIIMea No. 4528 ABO^AMENTE : UN AN f*Jik . wn ** SASS TR. a W itomntm SAMBATA 1 IULIE 1922 ANUNCtOti &» primam l» txmu dm PnbMcftate- 3-« u* ibhiistbatia zumm * — IAŞI, — STR. tfi&ZESCU I? - tasurile iMmtăim — Studen(Ii să renunţe a învăţa medicina la laşi — Am luat cunoştinţă prin „Adevărul“, de starea ’ critică a facultăţei de medecină din Iaşi. Se aduc învinuiri, ultimilor miniştrii de Instrucţie, că n’au dat fondurile necesare Rău! îşi are origina mai veche, chiar aproape dela naştere. Din capul locului, s’a făcut o paroie da facultate, s’au creiat catedre teoretice. Şi când mai târziu, unii dintre profesori au voit să aducă înbunătâţiri, s‘au ivit clici, studenţii s’au despărţit în două bisericuţi şi facultatea a rămas cu numele, fără clinici, fără laboratorii. Astăzi situaţia e şi mai dureroasă, deoarece nici disecţia nu se face suficient. Şi dacă nu cunoşti anatomia, nu se poate continua medicina. Cu 30 ani în urmă, am pornit mişcarea, prin presă şi prin întrunirii pentru înbunătăţirea facultăţei. Unii dintre profesori însă, au stat indiferenţi, ca să nu spun un cuvânt mai aspru, deoarece sunt morţi mulţi dintre dânşii. Iată de pildă un fapt.* In anul 1892 clinica chirurgicală sub conducerea d lui profesor Sculy şi cea obsteticală de sub conducerea d-lui dr. Bastaki, instalate în spitalul Sf. Spiridon, au fost suprimate de foştii epitropi. Sufletul cel rău, a fost privoru al apitrupii» fiu reclit cadavru ambulant de fostul student V. Lateş. Pertextul a fost reparaţia spitalului. Cauza reală însă a fost, că d-rul Sculy a crezut că profesorii de clinici, nu pot fi sub tutela Spiridoniei. Şi dacă nu mă înşel, modul de a se debarasa de doctorii Sculy şi Bastaki, a fost, că peste noapte s’au scos uşile şi ferestrele dela sălile lor şi pa deasupra studentul Omştein a fost bătut de fostul intendent Cuza (nu A. C. Cuza) clinicile fiind astfel desfiinţate, studenţii s’au pus în grevă, la care s’au asociat şi celelalte facultăţi. După multă lupii dusă de regretatul profesor Sculy, de fostul decan, regretatul profe- sor Ciurta şi în urnă de decaliuFTBzu, fiind ministru de instrucţiune de prof Poni, se face clinica chirurgicală şi cea obstetricală, institiţiune dependinţa de facultate, şi se instalează în vechea casă Başota din Tg. Cucului. In acest local inpropriu pentru spital, doctorul Sculy care era directorul acestei instituţiuni, desvoltă o muncă uriaşă, muncind zilnic dela 8 la 1 şi jumătate şi dela 4 la 8 seara. In clinica profesorului Sculy veneau să se opereze flita Iaşului, şi onorările primite, regretatul profesor l- a destinat tipărirei tezelor studenţilor, sub numele de fondul Buta, îi amintea primului doctor al Facultăţei din Iaşi. Care student, va putea spune că find strîmtorat şi cerând ajutor de la doctorul Sculy a fost refuzat ? Dr Sculy, in aparenţă un om sever, avea oinimă din cele mai calde şi altruiste. Deşi făcea parte din vechiul partid conservator, cei mai mulţi interni ai lui erau membri mintaţi ai vechiului partid socialii. De scurtă durată au fost aceste vremi fmnoase. La vreo doi ani după instalarea clinicelor în casa Bişotă, in una din dimineţi, pe când profesorul Sculy soma pe un bătrân în salonul No 2, se prăbuşeşte bolta de la bucătărie situată dedesubtul salonului unde se afla profesorul, striveşte picioarele bucătarului şi ca prin minune scapă,regretatul intern Mayer, al cărui rând era în acea zi la bucătărie, căci regretatul profesor ţinea ca bolnavii să mănânce, iar nu să medicină se îngraşe intendenţii. După această întâmplare, soliditatea casei ne mai prezintând garanţie, prof. Scaly a fost silit să concedieze bolnavii şi iată din nou facultatea fără clinică chirurgicală şi obstetrică, studenţii, viitori medici, lipsiţi de instrucţie. Fostul prim ministru Lascar Catargiu, vizitând ruinele clinicei, a promis instalarea, într’un local higienic, până la facerea unui local propriu. Şi la întoarcerea prim ministrului la Baureşti, a şi trimis pe arhitectul Dobrescu, dacă nu mă înşel, şi era vorba de cumpărarea casei Versecgria unde sa află Comanda Corpului 4 Armată, ori clădirea unui local, în locul cercului militar, situat vis-a-vis. Intrigile însă au ştiut să distrugă acest ideal frumos ce-î visa pentru Iaşi regretatul profesor Sculy. Ţinta lui era ca pa rând să sa ’facă c’ădiri speciale pentru clinici şi astfel statul angajat îa cheltueli să n’aibă putinţa a desfiinţa facultatea, ci din contra, s’o complectaze şi astfel studenţii din Iaşi să nu fie inferiori celor din Bucureşti. Astfel pentru a dona oară facultatea este lipsită de clinică chirurgicală şi aproape doi ani s’a făcut clinica teoretică! Studenţii s’au agitat, în două rânduri am fost la Bucureşti împreună cu colegii Buteanu şi Mayer, am arătat ministrului de- -fa MrtroţvP «laamimuimţţ n, vor urma din lipsa de pregătira a studenţilor, viitori medici. Ministrul de instrucţie era Take Ionescu. Din nenorocire politica lui Holban, a avut mai multă trecere pa lângă Ministrul Take Ionescu, decât dreptatea cauzei ce apăram! Facultatea a continuat, fiind încă mulţi ani lipsită de clinici. * Inchei aceste rânduri, nu cu un apui către cei mari, ca să se gândească la facultatea de medicină ; aceasta este de prisos .Mă adresezi tinerilor studenţi ca să se lese de medicină, cât se poate mai repede că cu actualele condiţia:i de incultură, în care sunt puşi, vor ajunge cel mult să aibă titlul de doctor pe hârtie numai, şi de fapt vor fi agenţi sanitari de clasa . Nu vor fi în stare să lupta la un concurs cu ceidin Bucureşti, şi vor regreta amar, mai târziu. Viaţa de omorare preţ în ţară la noi şi prin urmare logică este în cazul acesta, că nu trebui nici şcoli unde se învaţă a îngriji şi a prelungi viaţa. Toată activitatea se rezumă la vagoane şi la emotive care pot aduce folos pungilor celor bogaţi. Dr. Alex. Manolescu Burdujeni-Iunie 1922. CAZUL D. dr. Giorge Pascu publică câteva »Comunicări" In „Arhiva“, revistă istorico-filologică de sub direcţia d-lui Iii© Bărbulescu, —^ambii profesori universtari. „Comunicările“ d.lui Pascu nu merită decât un singur răspuns, aşa cum i l-a şi dat un publicist eşan într’un ziar de dimineaţă. Totuşi, cum d. Pacsu a trecut limita permisă prostiei, relei credinţe şi mahalagismului, folosindu-se chiar de fapte inexacte pentru acea „operă de purificare morală“, de care vorbeşte în No. de ori al „Opiniei“ d-ra Eufrosina Simionescu,—ne-am hotărât să nu glumim într’această chestiune, care are şi o latură serioasă. „Comunicările“ au apărut în NOTE ŞI RECENZII PASCU „Arhiva*. Deci şi directorul acestei reviste este responsat de insultele, calomniile şi inexactităţile, pa care d. Pascu —într'un stil de agent secret— îe exhibă în paginelerevistei d-sale. Căci doar nu-i vorba da o polemică de idei, — ci da zestre, adultere, cosnici... In astfel de chestii, fiecare colaborator nu poate fi singur răspunzător pentru opera lui. Această operă dezonorează întreaga revistă, compuns pe director, coautor chiar al ignominiei." Deci când d. Pascu vorbeşte de spiritul de reclamă al d-lui Gusti, noi putem foarte bine să pomenim de reclama extraordinară pe care şi o fac unii domni de la „Arhiva“. Direcţia „Arhivei" ştie ceva înches-Bucureşti. — Ieri a fost adus in capitală corpul lui Take Ionescu care a fost expus în rotonda Ateneului. La solemnitatea grandioasă care a avut loc, Va putut participa d-na Take Knesczi, din cauza unei ticope. D-nii Mania şi Vaida au sit în Cafita, îi vederea fanerariilor maelui dispărut, torul nostru d. M. Sevestos, care-i străin de chestie și care ne-a declarat că, din principiu, d-sa „nu discutăm cu bestia de Pascu“ Vedeţi, pretutindeni patimă... Noi însă, care n’avem nimic de împărţit nici cu d. Pascu, nici cu „Viaţa Românească“, ne putem spune cuvântul cu deplină obiectivitate. D. Pascu este vugar la suflet şi trivial în expresii „constipat“, „impotent“, „bliotăcăreală“, sunt cele mai elegante cuvinte din dicţionarul sale. Om fără demnitate,d. dr. Giorge Pascu se lamentează că, de-ar fi fost dat afară din slujbă într’un anumit moment, ar fi rămas „muritor de foame“ !... N‘are abilitate... nici cât un guşat. II atacă pe d. prof. Gusti, fiindcă acesta n’a tipărit operele anunţate, uitând că n’a apărut nici: „Dicţionarul etimologic al dialectului meg-km cetit dăunăzi apelat lansat de comitetul şcoalei de fate „Steaua" pentru subscriia sumei de peste an milion, necesară construirii nani tocai propriupiatra acea «coală. Acest epei eu ca şi slt« câteva fapte In iifltură ea viaţi şcolilor izraelită dia Uşi, m'au făcut sl Întreprind o anchetă asupra situaţiei reale a acestora ţi am constatat amia lucrări cari &'au sarpries (Continuare in pagina II a)leno-Aimân“, „Gramatica istorică a dialectului istro-român“, „Codex Dimonie“,—opere anunţate de d. Pascu la 1915 (când aspira la un post de bibliotecar), în broşura de reclamă : „Publicaţiile ştiinţifice ale lui dr. G. Pascu“. Această broşură cuprinde mulţumirile sfanţi- lor străini pentru volumele trimise lor de d. Pascu,—ca, de pildă, răspunsul lui C. Jirecek: „Grand merci pour votre étude“. Dar d. Pascu publică, în comunicările sale, un şir nesfârşit de inexactităţi. După d-sa,—d. N. Ghiulea, colaborator la revista, d-lui Gusti, ar fi acelaşi cu redactorul, cam cu aelaşi nume, al „Opiniei“. D. Pascu afirmăcă d sa a făcut parte din grupul de la „Curentul Nou“ (1905), revistă care a apărut la Galaţi. D. Mihai Pastia însă, codirectorul acelei reviste, ne-a autorizat să desminţim această afirma(Continuare in pagina II-a) ACTUALITĂŢI DIN AFARĂ —0— încă an muzeu.— Parisul se îmbogăţeşte cu un nou muzeu. Localul e din cele mai interesante. In primul etaj se află galeria frumoaselor tapiserii ale lui„Le Brun“ alături de care se află o sală cu tapetele celebre predecesoare a Gobelinurilor din veacul al 17-lea. Deasupra acestui etaj, vine altul rezervat lucrărilor executate în ultimii ani, in branşa Gobelinurilor. Toate saloanele sunt ticsite cu lucrări de adevărată artă. D. Beneş, profesor universitar. — D. Beneş, prim ministru al Cehoslovaciei a fost de curând numit profesor de sociologie la universitatea cehă din Braga. ÎNSEMNĂRI CU PRILEJUL UNUI BANCHET Subsemnatul, sunt un modest cetăţean căruia nu-i place să se ducă pe la banchete. Totuşi am avut onoarea să-mi calc obiceiul şi să ospătez la un praznic al „ rotirii orfanilor din război“ , dar numai la unul : acel din grădina Copou, acoperit din fondurile comunei Iaşi. Care a fost motivul acestui subit acces de chef fără parale ? Plătesc şi eu—ca şi toată lumea — o groază de impozte comunale. Ca se face cu bănăritul strâns de la populaţie ? Străzile nu se mai repară ; ’îmbunătăţiri nu se fac ; uzinele nu se reînoesc; taxei® nu se scad; comuna nu subvine la normalizarea preţurilor pentru alimentele de primă necesiate ; serviciile nu se reorganizează aşa că risipa şi specula ne exasperează. Dar ce sa face cu banul public? Banchete!... acesta e singurul lucru despre care ştim sigur. Şi astfel m’ara dus la un banchet comunal ca să am satisfacţa că profit cu ceva de pe urma impozitelor pe care le plătesc. A fost momente înălţătoare. S’a mâncat jambon, pai, discursuri, brânză, îngheţată etc. şi s’a băut cu sentimente caritabile, într’un decor pitoresc. La fiecare înghiţitură simţeai parcă, cum sutele de mii de orfani se îngraşă şi se mîngîe ! Comuna a cheltuit o groază de bani cu prilejul congresului „Ocrotirii“; orfanii n’au folosit nimic din banii mâncaţi şi băuţi; dar s’au ales cu cea mai duioasă glorificare d'n partea înflăcăraţilor convivi... RENOVATUS MU Pas. IV Retragerea privilegiului acordat Bancei Agrae din Ardeal, de a finanţe exproprierea a pus din nou in discuţie constituţionalitatea legilor. Fără in prezent exista şi la noi un princpiu de drept, in fiinţă in întreaga lume civilizată, şi anume că drepturile particularilor izvorâte din convenţii, bazate pe legile in fiinţă, nu pot fi anihilate prin legi ulterioare. Principiul izvorât din constituţie că proprietatea e sfântă şi nu poate fatinsă decât cu anume forme, ar constiti o inadvertenţă dacă proprietatea privată, izvorâtă din legi ar putea fi desfiinţată de legi. In mare parte, soluţia in chestia tramvaiurilor, acestui principiu işi datoreşte obârşia, deşi in fond legea tramvaiului cuprindea adevărate spoliţiuni pentru comuna Bucureşti şi avea toate caracterele unei convenţiuni leonine. Liberalii se fac astăzi vinovaţi de aceiaş greşală temerară pe care a făcut-o d. Al. Marghiloman in chestia tramvaiurilor, cu o singură deosebire că pe cănd fostul ministru de interne din ultimul guvern Carp, avea cu sine partea morală, liberalii urmăresc actualmente o lovitură politică impotriva unor adversari şi o ghiftuire de partizani. A rUf-Constituţionalismul le ■ gei in chestiune esteevident. Din punct de vedere al dreptului problema nu suferă "dispuţiuni. Doi factori sunt meniţi a păzi constituţionalitatea legilor. Regele — care are dreptul de a refuza sancţiunea şi justiţia care, după doctrina şi jurisprudenţa în curs, este chemată a discuta atari probleme. Partidul naţional înţelege să fibcă recurs la ambii aceşti factori. Banca Agrară s’a şi adresat Suveranului. Nu ştim ce răspuns a primit. Avem însă certitudinea că el n’a fost şi nu putea fi mulţumitor. N’a fost — pentru că din cele ce transpiră pre ziarele din capitală se vede lesne că regele a evitat a-şi spune cuvântul. Partidul naţional a început de aceia să vorbească de zidurile chinezeşti de la palat şi de regele prizonier al camarilei liberale. Nu putea să fie pentru motivul foarte simplu că d. Ionel Brătianu nu a cerut regelui sa semneze un mesagiu de asemenea natură, fără a se fi pus în concordanţă cu şeful statului. Acum este vorba ca Banca Agrară să se adreseze celei de limnea aceasta. , Dar direcţia „Arhivei“ estee şi în altă privinţă de o extraordinară insensibilitate. Într’aadevăr, „Viaţa Românească“ contribue cu o sumă importantă la apariţia „Arhivei“, care insultă şi societatea şi revista „Viaţa Românească“ îa pagni plătite cu banii acesteia din urmă. Un lucru nu trebuie de uitat, nu-i polemică la mijloc, ci numai vulgarităţi atracte,pe care cel miluit le aruncă celui ce-l milueşte... D. dr. Giorge Pascu întrece însă, în acest sens, direcţia revistei. D sa se foloseşte în articole de convorbiri particulare, intră în viaţa privată a adversarilor, pomenind de fiicele şi de cumnaţii lor, de masa şi de patul lor, de zestre, adalisre, paternitate... D. Pascu miroasă din dos pseudonimele, descoperind Indicatul lui Anton Gherman pe d. Paul Zarifopol şi îndărătul lui „Recenzent“—pe colaborasl doilea factor — justiţiei. Sa spune chiar că în proces va pleda şi dl. Al. Marghiloman. Credinţa noastră este că nici de astă dată partidul ardelenesc nu va reuşi. *XŞi nu va reuşi fiindcă in materie de procese politice noi n- am prea avut magistratură independentă şi cu atât mai puţin o avem astăzi. Magistratura noastră o fi mai cu seamă cea superioară de tot a fost in mod constant obidientă faţă de puterea executivă. Şi această obidienţă a mers atât de departe, incât, de la război încoace, Casaţia a ajuns un auxiliar al puterei executive, nu numai in ce priveşte actele superioare de stat, care impuneau anume nesocotiri de texte — aceasta in baza doctrinei excepţionale, datorită cazului de forţă majoră creată prin starea de ’ război— ci şi in actele abuzive şi de autoritate, făcute in nerespectul legilor şi in interesul unor motive lăturalnice. In asemenea condiţiuni şansele ca in procesul intentat de Banca agrară dreptatea să triumfe, sunt minimale,mai cu seamă că îndependenţa magistraturei superioare este grav ameninţată prin marile vecisitudini ale vremurilor grele de acum. La urma urmei şi magistraţii sunt oameni. Că se încumetă cei de la Banca Agrară să facă procese desigur bine. La urma urmei foloseşte cauzei un punct de vedere moral şi sancţionează in timp, infirmităţile morale de astăzi. Speranţe insă, nu sunt justificate. Banca Agrară nu i partidul liberal şi d. Marghiloman repauzatul Take Ionescu. Niciunul nici altul n’au făcut numiri in magistratură şi n’au la îndemână armele de satisfacţiuni imediate şi considerabile de care dispune partidul liberal. C. S. A ierna consilielteilor Luipta cu Banca Agrară.— La rege şi la justiţie.— Intervenţia d-lui Marghiloman.— Nu dreptate ci politică. — Fanerariile lui Take Ionescu Scandalul să —Cearta Intre generali— Polemica dintre generali este in toi. Amatorii de scandal se amuză iar acei ce pretind că iubesc corpid din care fac parte nici nu și dau seamă cât mult rău fac armatei prin astfel de polemi din fond polemica se reduce la faptul că s’au incăierat dn generali, actualmente in rezervă şi ocupănd demnităţi însemnate, din care unul făcut prizonier, este acuzat că din nepricepere şi-a perdut întreaga divizie şi şi a îngropat tunurile, iar celealt, decorat cu mari insignii româneşti şi legiunea de onoare franceză, este acuzat că a dezertat de la datorie. Pentru cine a făcut parte din trupele de front şi cunoaşte tot ce s’a petrecut in prima parte a companiei noastre, nimic nu mai poate constitui Surpriză. A fost atâta zăpăceală, atâta lipsă de experienţă şi aşa nepregătire, in cât firele cele mai curajoase au fost cuprinse de panică şi capetele cele mai echili ■ brate începuseră a şi pierde minţile. Cât de mult s’a irosit sânge zadarnic şi cât de mult a domnit lipsa de experienţă, rezultă din două fapte, cunoscute personal autorului acestor rânduri, pe atunci medic de batalion. Mi s’a impus să-mi trimit sanitarii la atac iar intr’un șanț am găsit un biet muzicant mort, încolăcit de nefericitul lui trombon. Dar nu despre aceasta este vorba, ci de ceea ce actualmente atinge prestigiul armatei. Polemica care se etalează pe zeci de coloane in ziarele din capitală nu poate să nu strice enorm, acestui prestigiu. De aceia socotim că autorităţile superioare, care au datoria de a veghea la bunul renume al acestei instituţiuni, sunt datoare să intervie pentru a pune capăt scandalului. Or, la sfârşit In chestia şcoalelor ,5 izraelite din Iaşi — O scrisoare interesantă. Risipă şi lipsă de gospodărie. Clădiri suficiente. Rezultatele unei anchete — Primim următoarele Interesante rânduri, pe care le însorim cu plăcere: Domnule Director,