Opinia, octombrie 1926 (Anul 22, nr. 5804-5830)

1926-10-01 / nr. 5804

4 preşale împotriva culturii ** Suprimarea unor şcoli normale Ministerul instrucţiunii a con­statat că multe din şcoalele se­cundare înfiinţate în ultim­i ani nu pot funcţiona in condiţii bune, fiind lip­ite de un corp did­actic la înălţime şi cuf­rind de nenumărat,­ lipsuri materiale. S’a hotărât deci, ca acolo unde funcţionarea a devenit im­posibilă, şcolile să fie desfiin­ţate. Măsura nu e rea, în princi­­piu. Există o sumă de gimnazii prin sate şi târguşoaie, fără lo­caluri potrivite, fără laborator, fără hărţi şi adesea chiar fără table negre pentru exerciţii. Cât despre profesori, ei sunt recru­taţi dintre intelectualii­ bine­­voitori ai satului: judecătorul, doctorul, pichetul, etc. Cu o pregătire în asemenea condiţiuni, nu pot eşi din gimnaziile ru­rale decât absolvenţi extrem de slabi, mai mult aiuriţi, şi cu pretenţii absolut nejustificate. Din aceştia se recrutează marea armată de declasaţi, nici oră­şeni, nici săteni, nici lumin­aţi, nici întunecaţi complect, când­­ daţi veşnici pentru slujbe de birou şi pentru mizerie. Nu în chipul acesta poate fi ajutată clasa ţârăneasc­ă Nu pregătind copiii sătenilor pen­­t­u sc­avia şi umilinţa vieţii de­­pantalonar conţopist, se contri­­bue la ridicarea morală şi ma­terială a păturilor populare. Era firesc deci, că ,acolo un­de gimnaziile nu a­duceau nie un folos, să fie d­efiinţate. Aici trebue aplicat principiul supri­mării şi cu aceste înjghebări netemeinice se cădea să se în­ceapă atunci când ministerul instrucţiei a vrut să-şi uşureze bugetul, desfiinţând un număr de şcoli secundare. Spre marea surprindere a tu­turor celor care înţeleg rosturile învăţămîntului public, primele şcoli desfiinţate au fost şcoli normale, situate în capitale de judeţ (Hotin, Fălticeni, Avrig, etc). Or, dintre toate categoriile de şcoli secundare, tocmai cele normale trebuiau menţinute cu orice preţ. Ceia ce trebue combătut întăiu la sate este analfabetismul. De învăţători este mai multă­­ voie azi ca oricând. Căci cine vrea cu sinceritate să ajute pe ţărani, va căuta să-i facă pe toţi ştiutori de carte, să-i îndrumeze la şcoala pri­mară, unde învaţă cit le trebue pentru a nu mai fi înşelaţi la socoteală, traşi pe sfoară , cei dirtăiu şoltic aruncat de vânt în lumea lor. Şcolile normale formează pe învăţători, care nu se înstrăi­nează de locul de unde au pornit, c se întorc să facă a­­postolat şi să lumineze pe fraţii ce muncesc ogoarele ţării. A suprima o şcoală normală în­seamnă a da o lovitură directă unei întregi regiuni şi a nchide adevăratul d­om spre ascensiune al păturii ţărăneşti. Mai este oare nevoe să in­sistăm asupra acestei chestiuni atât de limpezi ? Nădăjduim că măsurile grăbite ale ministerului vor fi contramandate şi, trecîn­­du-se peste oportunismul poli­tic, se va proceda de aici înainti aşa cum cer interesele neamu­lui. — Y — O vorbă de spirit a d-lui Briand „Morning Post“ înregistrează o vorbă foarte spirituală pe care d. Briand a plasat-o la Thoiry cu ocazia dejunului lui în comun cu d. Stresemann. La sfîrșitu! mesei, min­strul german a voit să achite soco­teala generală. D. Briand s’a opus, cu urma­to­arele cuvinte : —„Nu, nu. Vinul şi mîncarea le plătesc eu. Dumnevoastră veţi plăti... reparaţiunile“ ! Şi d. Eu­ard a achitat consu­maţia. Acum rămîne de văzut dacă germanii vor plăti repara­ţiunile.... Cu alte cuvinte, ticluiri cu efect dublu pentru prop­­tirea guvernului în or­ce împre­jurare, — atunci când la lumina zilei situaţia e simplă, îngr­­o­­ră oare pentru ţară şi prea pu­ţin recomand­bilă pentru poli­tica fără orizont a d-lui general Ava­escu. In aceiaşi atmosferă dub­oasă s’a născut şi versiunea că pri­mul ministru va propune parti­delor un acord al tăcerii, cu scadenţa la finele lui Decem­bre, — dată până la care Ru­sia ar urma să-şi schimbe cu totul atitudinea, aşa, dintr’o­­dată. Trebue primită şi versiunea aceasta cu toată rezerva cuve­nită. Da­r în adevăr acest a­­cord al partidelor s’ar accepta, el s’ar face desigur numai pe baza unor comunicări serioase şi sigure. Atunci vom sta şi noi alături de întreaga presă, pen­tru a face credit conducătorilor de partide, în interesul superior al Statului. Deocamdată insă, sântem ne­încrezători şi n’avem predispo­ziţia a lua poveştile în serios. D. Iorga se defineşte D. Iorga combate fuziunea pănă’n pânzele albe. D va a­­nunţa de pe acum că nu va re­cunoaşte ratificarea fuziunei de către congresul de la 10 Oc­tombrie. De ce se mai osteneşte atâta d. Iorga ? Doar secretul trecerei iorgiş­­tilor la avere scad a devenit de notorietate publică. Nimeni şi nimic nu mai obligă la fuziune, când e vorba de friptiism Oficiosul guvernamental „în­dreptarea“ începe a reproduce articole întregi de d. Iorga, pen­tru justificarea d­plomaţiei a- E absolut necesar să se puie verescane. F­otul e destul de vd.­ta în discuţiune publică, în lămuritor şi dispensează pe d. mot* serios, această plagă so­­iorga de a mai explica „diver- numită „Modernism“ are gentau sa de „păreri“ cu parti- «e ruinează din to­te punctele dar în care compta până ieri. de vediere Acum câtva timp am scris ctv I în această priv nţă, tot în acest ziar şi fă­ceam atente ma­mele — femeile noastre mai luminate — să por­ească lupta contra acestui curent primejdios ca uneie ce au in primul rând, ci dori­­ și că ar fi la locul lor. Dar n’am văzut, nici n’am auzit nimic din nici o parte. Se vede intentat săteanu ui Al. Găureanu,­ câ râul a tătruns adânc şi că friand Actualităţi politice Acordul partidelor Afirmaţiile şi zvonurile în ju­rul tratatului italo averescan, sunt multe şi complicate. Guvernul are la dispoziţie o aşa zisă presă „independentă“ prin care-şi permite­luxul a stre­et, la tot soiul de combinaţii me­nite să invalue faptele intr’un văl de confuzii din care cetă­țeanul să nu mai poată discerne realitatea. • Această presă a emis versiu­nea că sânt locuri „secrete“ în legătură cu tratatul din Roma, care sporesc teribil geniul di­plomatic al d-lui Ava­seu. Și tot presa aceasta — printr’un calcul bine chibzuit — a adau­tat că ofic­al se va nega „se­cretul“ pentru a ..u se stingheri nu știm ce m­are operă diplo­matică în curs. ^ \ CURTEA CU JUSS Mâine, la ora 1, se deschid seziun­ea de toamnă a Curţii cu Juri. Se va judeca proc­sul de lovituri cauzatoare de moarte. 3 LEI exemplarul ZIAR POLITIC COTIDIAN ASPECTE NOUL COD PENAL MILITAR După aceste luni de vacanţă parlamentară, în care activitatea politică a guvernului s'a rezu­mat la câteva alegeri parţiale şi la voiajul atât de celebru al pri­mului ministru, se pregăteşte viitoarea sesiune a parlamentu­lui. In cabinetele ministeriale se pun la cale combinaţii de gru­pări, se desemnează şefii de e­­echipă şi se indică roluri mai mult sau mai puțin oculte. Nici un minister nu s’a ocu­pat în aceste luni de refacere cu întocmirea unor serioase re­forme, nici unul nu s’a transfor­mat—cum ar fi f­ost firesc—în­­tr’un laborator de studii de pe urma cărora binele obştesc să folosească ; fiecare minister a rămas ceea ce ne-am deprins de mult să cunoaştem. In asemenea condiţiuni, ne în­chipuim uşor ce poate să fie sta­giunea care va începe în curând in Dealul Mitropoliei, o reedi­tare a tuturor scenelor burfe ş­i de până acum cu actori de mâna a treia şi cu regişori de bâlci. Nici o preocupa­e serioasă nu va stingheri pe candidaţii la diurne mărite din ridicolă lor beatitudine. Şi totuşi sînt intenţii ca, prin­tre picături, să se procedeze la votarea nu a unor legi de o inportantă oare­care, ci—nici mai mult, nici mai puţin—la votarea unui cod penal militar. Cine cunoaşte, cât de puţin, importanţa justiţiei militare, îşi dă seama de primejdia votărei unui cod la îndemâna acestei justiţii, de către oameni care au dat dovadă că nu prea se sinchisesc de libertăţi în genere. Legile de pe urma cărora se poate r­au­za vreun profit ma­terial, interesează în cel mai înalt grad pe reprezentanţii un­­i­lor furări; chestiunea unei concesiuni sau a unei cointere­­sări, poate fi de natură să pro­voace oarecari discuţii, acestea putând aduce sau reduce avan­­tagiile. Dar ce poate interesa, pe un parlamentar înăsprirea unui cod penal, când el ştie că la adă­postul „impunităţii parlamen­tare“ cum spune La Fouchar­­d era, îşi poate îngădui orice abuz şi orice ilegalitate ? Şi pe urmă, calitatea de fost deputat ii asigură o linişte relativă chiar pentru vremurile de opozţie... Proectul codului penal militar care se va aduce în discuţia parlamentului, proect cu dispo­ziţii de o excepţională gravitate, trebue să sufere rad ca e modi­ficări ? Se va găsi vre­un par­lamentar care să citească cele şapte sute de articole ale pro­­ectului și să propună amenda­mentele necesare ? Ne îndoim­ De aceea credem că datoria presei este să dea alarma, să pună la dispoziție coloanele sale pentru discutarea acestei chestiuni ca, sub presiunea noastră a gazetarilor, să se tempereze proectul pe care par­lamentul actual îl poate trece într’o singură şedinţă de noapte, aşa cum se trec legile cari nu aduc nici un avantaj material. G. SPINA "- VINERI 1 OCTOMBRIE 1­926 ANUNCIURI se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Admiftistraţia ziarului Iaşi—Str.­­Gh. Brârzescu 17 MATCHUL DEIFlEY-TÎIUHET La matchul de bax din Fn­a­deiba s’au încasat, cu biletele de întrare, două mi­ioane de do­lari. Din aceştia, Dempsey a câştigat 500 000 dolari cotă pa­rte şi 450.010 dolari onorar fix, în total 950.000 dolari, ceia ce f ce aproape 200 milioane lei. învingătorului Tunney nu i-su revenit decât vre-o 350.000 do­lari (17 milioane lei. Impresa­ul a câștigat și el net, peste 100 milioane lei. Atâta bănărit pentru o sim­lă batae cu pumnii! * Dempsey a sosit la Fi­adeiba cu un tra­on-salon atașat la un k­­ey la venit cu inf­ângerea lui Dempsey este atât de categorică cum s crezuse după primele relatări telegrafice. Lupta fusese limitată dinainte la 10 ronduri da cale 3 minute. In 2 sau 3 roun­duri avantajul a fost de partea lui Dempsey. In 2 rou­nduri pozita era­­ gală. In celelalte rounduri avan­ajul a fost al lui Tunney. La al 9-lea round, luptător­ii s’au oprit la mijloc, amâ­noi­­­nd extrem de obo­iți La ul­timul round atacurile lui Tunney erau mai repezi, dar destul de slabe. Oboseala luptăto­ilor a­­junsese extremi. Demos y stătia în defensiv­ă, pândind un mom­e­t să lovească patern­e... Dar a trecut timpul reglementar și mat­­chul s’a sfârşit. Arbitrul a declarat pe Tunney nvmgător, ca unul ce înregis­tase mai multe punct.1. * Până acum,6 boxeri au deţinut campionatul lumii: Corbett, Jo­ffr­es, Tom Burns, Jack John­­so­n J­ss Willard şi Jack Demp­sey. Gene (Eugen Iosif) Tunney este al 7-lea campion mondial. E ame rcan, născut la New-York și are vrâsta de 28 a i. In timpul războiului a făcut parte din leg­unea americană care a luptat pe frontul fi a, c z. In r’ un timp apropiat va av a ioc un nou match Tunney- D mpsey, de parte cui .rămâne îdefinit v titlul de campion mon­dal. nu ■V . • ' ’ V' -' • -.•*'1t-î. O vedere a matchului de box Tunney (la stân­a) telegrafia fără fir, de la Fdadelfia la Londra şi de acolo teles, sistemul de transmisie nefiind încă perfecţionat, fotografia e neclară Dempsey (dreapta), transmisă prin reexpediată cu aeroplanul. Bineîn­ In pag. IlI-a Ultima Orai telegrafică și telefonică Mediaţiunea italiană între Rus­a şi România Guvernul italian a dez­minţit ştirea că ar fi făcut vre-o intervenţie la Mos­cova pentru împăcirea ruso-română. Totuşi, agenţia Havas este informată din Roma că guvernul fascist va în­treprinde această operă mediatoare. Probabil că d. general Averescu se întemeiază pe această mediaţiune când crede că în curând se vor normaliza raporturile ru­­so-române. Trebue însă de observat că o mediaţiune n­u implică numai de c­ât şi un succes. Se pare că d. general Averescu a uitat acest lu­cru în voiajul său la Ro­ma. încă o ligă! LUPTA CONTRA... CRAVATEI — PREOCU­PĂRI HIGIENICE DAR SUPERFICILE Sub numele „Anticarcan“ s’a înfiinţat la Paris o ligă de hi­­gienă şi economie, al cărei scop este lupta contra întrebu­inţării iraţionale şi nefolositoare a crăvăţii. Fondatorii Ligii pro­clamă chiar dela titlul ce l’au ales asociaţiei, ura şi dispreţul lor pentru fiancul sau nodul de mătase. „Carcarcan“ era pe vremuri o sgardă de fier de care se legau criminalii la stâl­pul infamiei... Din punct de vedere higienic poa­t să aibe vr’un rost lupta contra cravăţei, deşi ar fi tre­buit să se înceapă cu gulerul, adevăratul duşman al gâturilor prea groase sau al epidermelor prea delicate. Gulerul tare pro­voacă multe mizerii, tocmai în momentul când purtătorii nu se cred în drept să fie cât mai liberi de grive mărunte, mai senini şi mai entuziaşti : la părăzi, la nunţi, la baluri etc. Pe când cravata, la drept vor­b­nd te necăjeşte, numai când o cumperi, pentru că s’a făcut grozav de scumpă, — şi câteo­dată dimineaţa, când eşti gră­bit, şi nu reuşeşti să dai o e­­gală lungime aripelor papil­­lon­ului.* Cruciada pornită împotriva crăvăţii va aduce vre o uşurare greutăţilor din zilele noastre ? Probabil că va sluji numai drept argument pentru acei sgârc­­i care nu vor să-şi schimbe cravata cu anii, dar n­’au nici curajul să înfrunte părerea mulţimii şi să apară în lume fără modesta podoabă, numai cu vârful butonului de nichel de 11 cămaşă, mişcat ritm­c de convulziile mărului lui Adam, foarte dezvoltat la asemenea specimene. Vă mai folosi întru­ntva că­derea acestei mode, unora dn­­tre funcţionarii cu mulţi copii, fără nevastă şi cu patima be­­ţei c­re, pentru a nu supăra ochii sensibili ai şefilor, îşi leagă in jurul gâtului, sfori de diferite culori si grosimi, ș­i­(Continuarea în pag. IV-a) (Coată flirtarea îa pag. 1­) PĂRERI ŞI DISCUŢII „Modernismul“ O chestiune care trebue privită serios de PREOT C. BÂRSAN nu se poate combate dintro s­igură lăture şi’ntr’un singur mod. Copiii nu mai ascul­t pe mame şi ies în lume, în so­cietate, liberi şi la vorbe şi la fapte. E de mirat faptul că societa­tea nu reacţionează, că nu s’a pornit până acum în mod serios la Iu­ru din nici o parte. Stau părinţii cu mâinile In buzunar şi privesc cum li s spulberă nădejd­­e, după atâta necaz şi grijă. Nu mai departe ! Dacă te duci cumva la vre-un bal sau nunţi de la ţară, vi-i vedea că tineretul oarecum cult, molipsit de la oraşe, a uitat de jocurile româneşti şi potriv­ie jocului şi nu joacă decât sâcâituri — er­­taţi-mi expresia — moderne, sfidând pe cei ce ar îndră­g­i să mai pomenească de ceia ce este jocul nostru, petrecerea noastră românească, să iau săte­­cii şi î­nt ncele şi-şi fac cruce neştiind ce să mai creadă ! Dar asta nu-i nimic Încă. De cumva te împinge Beno­rocul, să cazi la o festivitate, ceai dansant, bal, logodnă sau mintă de la oraş, apoi acolo vei vedea lucruri ca te vor scârbi până în adâncul sufle­tului. Stând un moment să priveşti de curiozitate în sala de dans, cu greu iţi poţi da seama de eşti într’un local serios, intr’o casă de o­meni cum se cade sau într’un local de moravuri uşoare. ~­­­Acolo vei vedea fete, femei, fără podoaba ce le-a lăsat-o Dumnezeu, părui, care ceafă dăd­a o deos­bită graţie cor­pului femeiiîn. Acolo vei vedea oraţe, piepturi cu desâvârş re goale, căci moda a suprimat până şi cel două panglicuţe de peste umeri, ce mai ţineau bru­ma de rochie, să nu se lase prea jos, (azi ne mai ţinându­­se seamă de nimic în înferbin­­ţeala clan­ului venit de peste nouă mări şi nouă ţări). Acolo vei vedea picioare, pulpe goale până hăt sus d­e ge unchi, r­­colo vei vedea în sfârşit, tine­retul nostru cult : studenţi, stu­dente, doctoranzi, docu­mand­­, ofiţeri, avocaţi, profesor, ingi­neri, mă rog tot ce are socie­tatea mai de seamă, dansând«» ce dansâne ?.. jocuri, ce C5eS n’ar fi însoţite de muzică, iFar

Next