Opinia, octombrie 1926 (Anul 22, nr. 5804-5830)
1926-10-01 / nr. 5804
4 preşale împotriva culturii ** Suprimarea unor şcoli normale Ministerul instrucţiunii a constatat că multe din şcoalele secundare înfiinţate în ultimi ani nu pot funcţiona in condiţii bune, fiind lipite de un corp didactic la înălţime şi cufrind de nenumărat, lipsuri materiale. S’a hotărât deci, ca acolo unde funcţionarea a devenit imposibilă, şcolile să fie desfiinţate. Măsura nu e rea, în principiu. Există o sumă de gimnazii prin sate şi târguşoaie, fără localuri potrivite, fără laborator, fără hărţi şi adesea chiar fără table negre pentru exerciţii. Cât despre profesori, ei sunt recrutaţi dintre intelectualii binevoitori ai satului: judecătorul, doctorul, pichetul, etc. Cu o pregătire în asemenea condiţiuni, nu pot eşi din gimnaziile rurale decât absolvenţi extrem de slabi, mai mult aiuriţi, şi cu pretenţii absolut nejustificate. Din aceştia se recrutează marea armată de declasaţi, nici orăşeni, nici săteni, nici luminaţi, nici întunecaţi complect, când daţi veşnici pentru slujbe de birou şi pentru mizerie. Nu în chipul acesta poate fi ajutată clasa ţârănească Nu pregătind copiii sătenilor pentu scavia şi umilinţa vieţii depantalonar conţopist, se contribue la ridicarea morală şi materială a păturilor populare. Era firesc deci, că ,acolo unde gimnaziile nu aduceau nie un folos, să fie defiinţate. Aici trebue aplicat principiul suprimării şi cu aceste înjghebări netemeinice se cădea să se înceapă atunci când ministerul instrucţiei a vrut să-şi uşureze bugetul, desfiinţând un număr de şcoli secundare. Spre marea surprindere a tuturor celor care înţeleg rosturile învăţămîntului public, primele şcoli desfiinţate au fost şcoli normale, situate în capitale de judeţ (Hotin, Fălticeni, Avrig, etc). Or, dintre toate categoriile de şcoli secundare, tocmai cele normale trebuiau menţinute cu orice preţ. Ceia ce trebue combătut întăiu la sate este analfabetismul. De învăţători este mai multă voie azi ca oricând. Căci cine vrea cu sinceritate să ajute pe ţărani, va căuta să-i facă pe toţi ştiutori de carte, să-i îndrumeze la şcoala primară, unde învaţă cit le trebue pentru a nu mai fi înşelaţi la socoteală, traşi pe sfoară , cei dirtăiu şoltic aruncat de vânt în lumea lor. Şcolile normale formează pe învăţători, care nu se înstrăinează de locul de unde au pornit, c se întorc să facă apostolat şi să lumineze pe fraţii ce muncesc ogoarele ţării. A suprima o şcoală normală înseamnă a da o lovitură directă unei întregi regiuni şi a nchide adevăratul dom spre ascensiune al păturii ţărăneşti. Mai este oare nevoe să insistăm asupra acestei chestiuni atât de limpezi ? Nădăjduim că măsurile grăbite ale ministerului vor fi contramandate şi, trecîndu-se peste oportunismul politic, se va proceda de aici înainti aşa cum cer interesele neamului. — Y — O vorbă de spirit a d-lui Briand „Morning Post“ înregistrează o vorbă foarte spirituală pe care d. Briand a plasat-o la Thoiry cu ocazia dejunului lui în comun cu d. Stresemann. La sfîrșitu! mesei, minstrul german a voit să achite socoteala generală. D. Briand s’a opus, cu urmatoarele cuvinte : —„Nu, nu. Vinul şi mîncarea le plătesc eu. Dumnevoastră veţi plăti... reparaţiunile“ ! Şi d. Euard a achitat consumaţia. Acum rămîne de văzut dacă germanii vor plăti reparaţiunile.... Cu alte cuvinte, ticluiri cu efect dublu pentru proptirea guvernului în orce împrejurare, — atunci când la lumina zilei situaţia e simplă, îngroră oare pentru ţară şi prea puţin recomandbilă pentru politica fără orizont a d-lui general Avaescu. In aceiaşi atmosferă duboasă s’a născut şi versiunea că primul ministru va propune partidelor un acord al tăcerii, cu scadenţa la finele lui Decembre, — dată până la care Rusia ar urma să-şi schimbe cu totul atitudinea, aşa, dintr’odată. Trebue primită şi versiunea aceasta cu toată rezerva cuvenită. Dar în adevăr acest acord al partidelor s’ar accepta, el s’ar face desigur numai pe baza unor comunicări serioase şi sigure. Atunci vom sta şi noi alături de întreaga presă, pentru a face credit conducătorilor de partide, în interesul superior al Statului. Deocamdată insă, sântem neîncrezători şi n’avem predispoziţia a lua poveştile în serios. D. Iorga se defineşte D. Iorga combate fuziunea pănă’n pânzele albe. D va anunţa de pe acum că nu va recunoaşte ratificarea fuziunei de către congresul de la 10 Octombrie. De ce se mai osteneşte atâta d. Iorga ? Doar secretul trecerei iorgiştilor la avere scad a devenit de notorietate publică. Nimeni şi nimic nu mai obligă la fuziune, când e vorba de friptiism Oficiosul guvernamental „îndreptarea“ începe a reproduce articole întregi de d. Iorga, pentru justificarea dplomaţiei a- E absolut necesar să se puie verescane. Fotul e destul de vd.ta în discuţiune publică, în lămuritor şi dispensează pe d. mot* serios, această plagă soiorga de a mai explica „diver- numită „Modernism“ are gentau sa de „păreri“ cu parti- «e ruinează din tote punctele dar în care compta până ieri. de vediere Acum câtva timp am scris ctv I în această priv nţă, tot în acest ziar şi făceam atente mamele — femeile noastre mai luminate — să porească lupta contra acestui curent primejdios ca uneie ce au in primul rând, ci dori și că ar fi la locul lor. Dar n’am văzut, nici n’am auzit nimic din nici o parte. Se vede intentat săteanu ui Al. Găureanu, câ râul a tătruns adânc şi că friand Actualităţi politice Acordul partidelor Afirmaţiile şi zvonurile în jurul tratatului italo averescan, sunt multe şi complicate. Guvernul are la dispoziţie o aşa zisă presă „independentă“ prin care-şi permiteluxul a street, la tot soiul de combinaţii menite să invalue faptele intr’un văl de confuzii din care cetățeanul să nu mai poată discerne realitatea. • Această presă a emis versiunea că sânt locuri „secrete“ în legătură cu tratatul din Roma, care sporesc teribil geniul diplomatic al d-lui Avaseu. Și tot presa aceasta — printr’un calcul bine chibzuit — a adautat că ofical se va nega „secretul“ pentru a ..u se stingheri nu știm ce mare operă diplomatică în curs. ^ \ CURTEA CU JUSS Mâine, la ora 1, se deschid seziunea de toamnă a Curţii cu Juri. Se va judeca procsul de lovituri cauzatoare de moarte. 3 LEI exemplarul ZIAR POLITIC COTIDIAN ASPECTE NOUL COD PENAL MILITAR După aceste luni de vacanţă parlamentară, în care activitatea politică a guvernului s'a rezumat la câteva alegeri parţiale şi la voiajul atât de celebru al primului ministru, se pregăteşte viitoarea sesiune a parlamentului. In cabinetele ministeriale se pun la cale combinaţii de grupări, se desemnează şefii de eechipă şi se indică roluri mai mult sau mai puțin oculte. Nici un minister nu s’a ocupat în aceste luni de refacere cu întocmirea unor serioase reforme, nici unul nu s’a transformat—cum ar fi fost firesc—într’un laborator de studii de pe urma cărora binele obştesc să folosească ; fiecare minister a rămas ceea ce ne-am deprins de mult să cunoaştem. In asemenea condiţiuni, ne închipuim uşor ce poate să fie stagiunea care va începe în curând in Dealul Mitropoliei, o reeditare a tuturor scenelor burfe şi de până acum cu actori de mâna a treia şi cu regişori de bâlci. Nici o preocupae serioasă nu va stingheri pe candidaţii la diurne mărite din ridicolă lor beatitudine. Şi totuşi sînt intenţii ca, printre picături, să se procedeze la votarea nu a unor legi de o inportantă oarecare, ci—nici mai mult, nici mai puţin—la votarea unui cod penal militar. Cine cunoaşte, cât de puţin, importanţa justiţiei militare, îşi dă seama de primejdia votărei unui cod la îndemâna acestei justiţii, de către oameni care au dat dovadă că nu prea se sinchisesc de libertăţi în genere. Legile de pe urma cărora se poate rauza vreun profit material, interesează în cel mai înalt grad pe reprezentanţii unilor furări; chestiunea unei concesiuni sau a unei cointeresări, poate fi de natură să provoace oarecari discuţii, acestea putând aduce sau reduce avantagiile. Dar ce poate interesa, pe un parlamentar înăsprirea unui cod penal, când el ştie că la adăpostul „impunităţii parlamentare“ cum spune La Fouchard era, îşi poate îngădui orice abuz şi orice ilegalitate ? Şi pe urmă, calitatea de fost deputat ii asigură o linişte relativă chiar pentru vremurile de opozţie... Proectul codului penal militar care se va aduce în discuţia parlamentului, proect cu dispoziţii de o excepţională gravitate, trebue să sufere rad ca e modificări ? Se va găsi vreun parlamentar care să citească cele şapte sute de articole ale proectului și să propună amendamentele necesare ? Ne îndoim De aceea credem că datoria presei este să dea alarma, să pună la dispoziție coloanele sale pentru discutarea acestei chestiuni ca, sub presiunea noastră a gazetarilor, să se tempereze proectul pe care parlamentul actual îl poate trece într’o singură şedinţă de noapte, aşa cum se trec legile cari nu aduc nici un avantaj material. G. SPINA "- VINERI 1 OCTOMBRIE 1926 ANUNCIURI se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Admiftistraţia ziarului Iaşi—Str.Gh. Brârzescu 17 MATCHUL DEIFlEY-TÎIUHET La matchul de bax din Fnadeiba s’au încasat, cu biletele de întrare, două miioane de dolari. Din aceştia, Dempsey a câştigat 500 000 dolari cotă parte şi 450.010 dolari onorar fix, în total 950.000 dolari, ceia ce f ce aproape 200 milioane lei. învingătorului Tunney nu i-su revenit decât vre-o 350.000 dolari (17 milioane lei. Impresaul a câștigat și el net, peste 100 milioane lei. Atâta bănărit pentru o simlă batae cu pumnii! * Dempsey a sosit la Fiadeiba cu un traon-salon atașat la un key la venit cu infângerea lui Dempsey este atât de categorică cum s crezuse după primele relatări telegrafice. Lupta fusese limitată dinainte la 10 ronduri da cale 3 minute. In 2 sau 3 rounduri avantajul a fost de partea lui Dempsey. In 2 rounduri pozita era gală. In celelalte rounduri avanajul a fost al lui Tunney. La al 9-lea round, luptătorii s’au oprit la mijloc, amânoind extrem de oboiți La ultimul round atacurile lui Tunney erau mai repezi, dar destul de slabe. Oboseala luptătoilor ajunsese extremi. Demos y stătia în defensivă, pândind un momet să lovească paterne... Dar a trecut timpul reglementar și matchul s’a sfârşit. Arbitrul a declarat pe Tunney nvmgător, ca unul ce înregistase mai multe punct.1. * Până acum,6 boxeri au deţinut campionatul lumii: Corbett, Joffres, Tom Burns, Jack Johnson Jss Willard şi Jack Dempsey. Gene (Eugen Iosif) Tunney este al 7-lea campion mondial. E ame rcan, născut la New-York și are vrâsta de 28 a i. In timpul războiului a făcut parte din legunea americană care a luptat pe frontul fi a, c z. In r’ un timp apropiat va av a ioc un nou match Tunney- D mpsey, de parte cui .rămâne îdefinit v titlul de campion mondal. nu ■V . • ' ’ V' -' • -.•*'1t-î. O vedere a matchului de box Tunney (la stâna) telegrafia fără fir, de la Fdadelfia la Londra şi de acolo teles, sistemul de transmisie nefiind încă perfecţionat, fotografia e neclară Dempsey (dreapta), transmisă prin reexpediată cu aeroplanul. Bineîn In pag. IlI-a Ultima Orai telegrafică și telefonică Mediaţiunea italiană între Rusa şi România Guvernul italian a dezminţit ştirea că ar fi făcut vre-o intervenţie la Moscova pentru împăcirea ruso-română. Totuşi, agenţia Havas este informată din Roma că guvernul fascist va întreprinde această operă mediatoare. Probabil că d. general Averescu se întemeiază pe această mediaţiune când crede că în curând se vor normaliza raporturile ruso-române. Trebue însă de observat că o mediaţiune nu implică numai de cât şi un succes. Se pare că d. general Averescu a uitat acest lucru în voiajul său la Roma. încă o ligă! LUPTA CONTRA... CRAVATEI — PREOCUPĂRI HIGIENICE DAR SUPERFICILE Sub numele „Anticarcan“ s’a înfiinţat la Paris o ligă de higienă şi economie, al cărei scop este lupta contra întrebuinţării iraţionale şi nefolositoare a crăvăţii. Fondatorii Ligii proclamă chiar dela titlul ce l’au ales asociaţiei, ura şi dispreţul lor pentru fiancul sau nodul de mătase. „Carcarcan“ era pe vremuri o sgardă de fier de care se legau criminalii la stâlpul infamiei... Din punct de vedere higienic poat să aibe vr’un rost lupta contra cravăţei, deşi ar fi trebuit să se înceapă cu gulerul, adevăratul duşman al gâturilor prea groase sau al epidermelor prea delicate. Gulerul tare provoacă multe mizerii, tocmai în momentul când purtătorii nu se cred în drept să fie cât mai liberi de grive mărunte, mai senini şi mai entuziaşti : la părăzi, la nunţi, la baluri etc. Pe când cravata, la drept vorbnd te necăjeşte, numai când o cumperi, pentru că s’a făcut grozav de scumpă, — şi câteodată dimineaţa, când eşti grăbit, şi nu reuşeşti să dai o egală lungime aripelor papillonului.* Cruciada pornită împotriva crăvăţii va aduce vre o uşurare greutăţilor din zilele noastre ? Probabil că va sluji numai drept argument pentru acei sgârci care nu vor să-şi schimbe cravata cu anii, dar n’au nici curajul să înfrunte părerea mulţimii şi să apară în lume fără modesta podoabă, numai cu vârful butonului de nichel de 11 cămaşă, mişcat ritmc de convulziile mărului lui Adam, foarte dezvoltat la asemenea specimene. Vă mai folosi întruntva căderea acestei mode, unora dntre funcţionarii cu mulţi copii, fără nevastă şi cu patima beţei cre, pentru a nu supăra ochii sensibili ai şefilor, îşi leagă in jurul gâtului, sfori de diferite culori si grosimi, și(Continuarea în pag. IV-a) (Coată flirtarea îa pag. 1) PĂRERI ŞI DISCUŢII „Modernismul“ O chestiune care trebue privită serios de PREOT C. BÂRSAN nu se poate combate dintro sigură lăture şi’ntr’un singur mod. Copiii nu mai ascult pe mame şi ies în lume, în societate, liberi şi la vorbe şi la fapte. E de mirat faptul că societatea nu reacţionează, că nu s’a pornit până acum în mod serios la Iuru din nici o parte. Stau părinţii cu mâinile In buzunar şi privesc cum li s spulberă nădejde, după atâta necaz şi grijă. Nu mai departe ! Dacă te duci cumva la vre-un bal sau nunţi de la ţară, vi-i vedea că tineretul oarecum cult, molipsit de la oraşe, a uitat de jocurile româneşti şi potrivie jocului şi nu joacă decât sâcâituri — ertaţi-mi expresia — moderne, sfidând pe cei ce ar îndrăgi să mai pomenească de ceia ce este jocul nostru, petrecerea noastră românească, să iau sătecii şi înt ncele şi-şi fac cruce neştiind ce să mai creadă ! Dar asta nu-i nimic Încă. De cumva te împinge Benorocul, să cazi la o festivitate, ceai dansant, bal, logodnă sau mintă de la oraş, apoi acolo vei vedea lucruri ca te vor scârbi până în adâncul sufletului. Stând un moment să priveşti de curiozitate în sala de dans, cu greu iţi poţi da seama de eşti într’un local serios, intr’o casă de omeni cum se cade sau într’un local de moravuri uşoare. ~Acolo vei vedea fete, femei, fără podoaba ce le-a lăsat-o Dumnezeu, părui, care ceafă dăda o deosbită graţie corpului femeiiîn. Acolo vei vedea oraţe, piepturi cu desâvârş re goale, căci moda a suprimat până şi cel două panglicuţe de peste umeri, ce mai ţineau bruma de rochie, să nu se lase prea jos, (azi ne mai ţinânduse seamă de nimic în înferbinţeala clanului venit de peste nouă mări şi nouă ţări). Acolo vei vedea picioare, pulpe goale până hăt sus de ge unchi, rcolo vei vedea în sfârşit, tineretul nostru cult : studenţi, studente, doctoranzi, documand, ofiţeri, avocaţi, profesor, ingineri, mă rog tot ce are societatea mai de seamă, dansând«» ce dansâne ?.. jocuri, ce C5eS n’ar fi însoţite de muzică, iFar