Opinia, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 5832-5855)
1926-11-03 / nr. 5832
REGINA ÎN AMERICA M. S. Regina Maria întovărășită de d. Walker, primarul New-Yorkului. laşul Copoului şi laşul Halei Care este centrul Iaşului din 1926, iată o chestie care se pune relativ la Palatul P. T. T. Pentru cadrele superioare ale corpului funcţionarilor şi P. T. Teului, centrul ar fi piaţa Unirei. In această judecată intră şi deprinderea timp de 20 ani, cu birourile instalate în grajdurile lui Teitler. Altă dată sâmburile principal al laşulu , era Curtea domnească cu dregătoriile. Mai din vechia Curtea domnească se aşeza In punctul cel mai uşor de aparat. Mai târziu, cu aşezarea Curtei predomina preocuparea de centrul oraşului, cu lumea bună, cu boerimea timpului. Mihai Sturdza şi’a aşezat Curtea în strada Lozonschi pe locul pe care s’a ridicat seminarul, iar Cuza Vodă a mutat reşedinţa dormnească mai spre deal incă. Creditul urban este aşezat în Palatul domnitorului Cuza. După ce a perdut importanţa ca reşedinţă domnească, cu dregătoriile, încetând de a mai fi capitala unei ţări, Iaşul a rămas oraşul şcolilor pentru întreaga Moldovă. Academia mihaieană devenită liceul cu internat, apoi Universitatea, Institutele Unite, Liceul nou, Şcoala preparandală (normală) , şcoala centrală de fete, Sacré-Coeur etc. In cartierul şcolilor trăia boerimea moldovenească care perzând puterea politică, s’a mulţămit cu puterea culturală întovărăşindu-se cu profesiunile liberale, pentru a ne da „Junimea“ cu „Convorbirile literare“, cu conferinţele din Sala Universităţei. După îmbătrânirea „Inimei“ s-a râdica democrata cu preocupările socialo-culturale, cu „Coptimporanul“ şi cercul său din Sărărie. Cartierul principal al Iaşului în aceste epoci, era Copoul cu Păcurarul şi Sârăria de o parte şi de alta, cu Statul Spiridon, iar încolo pleava măhălălilor cu Târgul Cucului. Acest cartier s’a atrofiat, iar pleava măhălâlilor a devenit un exponent hotărâtor pentru viaţa Iaşului. Uzina de producţii culturale s’a menţinut ca cultură de export, scoborânduse din Sărărie, în strada Alexandri la „Viaţa Românească“ iar conferinţele de la Universitate s-au mutat la „Ateneul“ din Tataraşi, dar Iaşul nu mai trăeşte prin şcolile şi cultura sa, căci avem astăzi şcoli secundare până şi la Belceşti şi Târgul Frumos. Iaşul a crescut şi trăeşte astăzi prin comerţ şi industrie, care umplu lăzile Administraţiei financiare a d-lui Krilă, care nu mai aşteaptă să sosească sacii cu bani de la Bucureşti, ca să plătească lefurile funcţionarilor. Volumurile colosale cu rolurile perceptorilor sunt foarte elocvente. Ele ne indică că contribuabilii care întreţin Iaşul, nu mai sunt la Copou, ci in raza Halei cu populaţia extradensă cartierul comerţului şi în machalaiile Tataraşi, Bularga, Socola. Banca vechiului Iaşi era Banca Neuschotz cu Banca României (Administraţia financiară , Banca Moldova, Wachtel astăzi, iar d. I. Botez în Ioc să se aşeze cu Banca Iaşilor în palatul Braunstein, şi-a ridicat un palat mai la vale de Mitropolie, apropiindu-se de Prima Societatate de economie, creată de Darzeu cu institutorii săi de la Trierarhi. Convenţia comercială cu Austria de la 1875, a contribuit în primul loc ca Iaşul să nu moară, ci să se transforme şi să crească. Această convenţie ne-a dat laşul comercial cu un alt centru de viaţă, iar comerţul ne-a dat apoi industriile locale ale laşului. Să examinăm care este marea clientelă a P. T. Teului, de care această întreprindere trebue să se îngrijască cu stabilirea sa într-un palat special. A. A. BADAREU Importanţa alegerilor parlamentare din Statele-Unite Ca să se înţeleagă importanţa alegerilor parlamentare care au loc astăzi în Statele-Unite e destul să spunem ci se refuoeşte întregul număr al deputaţilor şi o treime din Senat. Partidul republican (din care face parte şi preşedintele Coolidge) aflat astăzi la putere, deţine abea 35 voturi de majoritate în Cameră şi 17 voturi in Senat. Prin urmare, o mica deplasare de voturi ar strămuta majoritatea în mânele partidului deocrat. Aşa cum e structura politică a Statelor Unite, deplasarea majorităţii nu s’ar resfrânge asupra preşidenţie d-lui Coolidge şi n’ar atinge nici chiar compoziţia actualului guvern. Insă acţiunea de guvernământ s’ar resimţi totuşi din pricina opoziţiei din parlament. Interesant este că platforma celor două partide în luptă (republican şi democrat) este menţinerea sau suprimarea prohibitei alcoolurilor. S’ar putea să triumfe o soluţie interimediară : permiterea vinului şi berei. De fapt, în ultimul an prohibiţiunea aproape dispăruse, deoarece poliţia specială a fost conruptă în întregime. Rennoirea Senatului francez Consiliul francez de miniștri a fixat data de 9 ianuar viitor, pentru alegerile de Senat. E vorba de o alegere în stilmare, când se va reînoi a treia parte din Senat. 3 LEI EXEMPLARUL MERCUR 1 3 NOEMBRIE 1926 A NUL XXII No. 5832 9 _______________ A U N I T NI C I D R I se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. Marzencu 17 ZIAR POLITIC COTIDIAN I ABONAMENTE Lei 1000 ... pe * 500 ... „6 . 300 . . . „ 3 luni ■ meritată SUCCESELE D-LUI COCA şi o critică neîntemeiată Datorim d-lui Octavian Goga o satisfacţie ; afirmam acum câteva zile că, deşi cu pretenţii de real conducător al guvernului, a fost totuşi pus in minoritate de către colegii dumisale de cabinet pe chestia ridicării stării de asediu şi a cenzurii. Mărturisim că ne-am grăbit prea mult in tragerea acestei concluzii, din faptul că la câteva consilii, d. Goga s’a declarat nemulţumit de atitudinea celorlalţi domni miniştri cari s’au pronunţat pentru menţinerea mai departe a regimului excepţional în unele regiunii ale ţării. In cele din urmă d. Goga a învins, aşa crede d-sa cel puţin, şi aceasta este partea importantă. Ce crede restul ţării, îi este absolut indiferent. D. Goga a învins, obţinând — deocamdată, spune d-sa — ridicarea cenzurei pe acolo pe unde funcţionează această odioasă instituţie. De fapt însă, n’a obţinut nimic. Pentru că, menţinându-se cenzura în cuprinsul celor treizeci de kilometri de la frontiere, rămâne astfel o porţune destul de apreciabilă a ţârii supusă măsurilor excepţionale, şi e complect absurdă această împărţire a ţării în zone de teroare şi zone de libertate măcar riată, cu atât mai mult cu cât nu e justificată prin nimic. Însuşi d. Goga a declarat că toată Basarabia e liniştită, ca întreaga populaţie dintre Prut şi Nistru e animată de ce mai calde sentimeme patriotice şi că bolşevismul barabean e o născocire a acelora cari vor să compromită o provecie de oameni harnici şi buni cetăţeni. In asemenea condiţiuni, de ce a acceptat d. Goga jumătatea de măsură luată de consiliul de miniştri ? De ce n’a reuşit să impună punctul său de vedere colegilor de cabinet ? De ce ? D. Goga are credinţa că a învins, măcar pe jumătate. Noi credem că a acceptat ridicola măsură pentru ca să-şi salveze în parte măcar, aparenţele de conducător real al guvernului. In fond însă, s’a dovedit credem cu destulă evidenţă că d. Goga nu mai are trecere pe lângă comandantul guvernului. G. SPINA Confratele local „Mişcarea“, ocupănduse de lista persoanelor recomandate ca profesori ai nouei facultăţi de teologie din Chişinău, scrie: „Cu nedumerire am văzut că în această listă figurează şi numele cunoscutului agitator comunist d. P. Constantinescu-Iaşi a cărui acţiune subversivă este catone“. Confratele local este rău inspirat. Din activitatea d-lui P. Constantinescu-Iaşi e notorie altceva decât o „acţiune subversivă“. D. Constantinescu este un excelent element pe care l-a creiat Universitatea din Iaşi. D-sa deemand şi-a luat doctoratul în litere, cu un succes pe care-l cunoaşte şi d. prof. Tafrali. De ani de zile d. Constantinescu lucrează pe ogorul ştiinţei , a publicat numeroase lucrări în revistele de specialitate şi a dat la iveală mai multe volume de o valoare netăgăduită. Acest „agitator“ funcţionează de mult timp ca profesor la Bârlad şi a dat totdeauna dovadă că nu amestecă activitatea politică cu cea ştiinţifică şi didactică. Odată, când patronii „Mişcării" aveau la discreţie frânele guvernării, s’a aranjat o anchetă împotriva profesorul ioan nu se entuziasma de parazitsmul social şi viciul personal supranumite „militantism poliţie liberal“. Şi cu toată voinţa de rău a politicianismului parazita ancheta n'a putut face altceva decât să constate că acuzaţii, aduse d lui P. ConstantinescuIaşi erau calomnii netrebnice. „Mişcarea“ vrea să reediteze astăzi aceste calomnii, ceia ce nu-i face de loc cinste. Toată lumea va fi de acord că recomandarea unui profesor nu trebue făcută pe bază de idei politice, ci din considerente ştiinţifice şi didactice. Or, prin recomandarea d-lui Constantinescu ca profesor la facultatea din Chişinău, se aduce un real serviciu ştiinţii şi şcolii. 0. 10 recomandare aspecte Cutremure de pământ Sismograful din Perth (Australia) a înregistrat şase cutremure de pământ destul de violente şi care s’au succedat la scurte intervale. Centrul cutremurelor a fost apreciat a fi insulele Borneo, Sumatra şi Java. Intr’adevăr, peste puţin timp fenomenul sismic a fost confirmat din zisele insule unde s-au produs serioase pagube materiale, fiind și victime omenești. In pag. III-a Ultima Oră re-i cu depozitele de cherestea? Ziarul „Mişcarea“ aduce o gravă acuzaţie clubului averesean din Iaşi. E vorba de depozitele d cherestea care funcţionează în contra prevedrilor regulamentare. Un ajutor de primar a făcut somaţie de închidere a acestor depozite, îndată însă chirisligiii au colectat suma de 150.000 lei pe care — zice „Mişcarea“ — au dat-o clubului averescan. Şi chestia depozitelor a rămas baltă. Acuzaţia e prea gravă pentru ca cei vizaţi să se poată dispensa de un răspuns. Sperăm, deci, că răspunsul nu va întârzia. Ce știe străinătatea Intr'un recent număr din „Prager Presse“,se publică schiţa literară „Baronul“ tradusă din limba română, după autorul ....Ovidiu Scatiu 1 Cine-o fi domnul ? NOTE ŞI IMPRESII SECRETUL SUCCESULUI IARĂŞI CAZUL RUDOLF VALENTINO „Despre morţi să nu vorbeşti de cât bine“ recomandă un cunoscut adagiu latinesc. Totuşi e necesar de multe ori să călcăm această regulă, măcar prin aceea că, intr’un perfect spirit ştiinţific, căutăm să ne explicăm reputaţia de care cineva s’a bucurat în viaţă şi în consecinţă înlăturăm fără prea multă pietate vălul care până acum ascundea cauzele acestei reputaţii. Să reluăm de pildă cazul lui Rudolf Valentino, al acestui „prinţ al ecranului“.—Valentino a fost într’adevăr un artist bun, înzestrat cu o deosebită inteligenţă şi mai ales... cu un fizic plăcut. Cel puţin cu această impresie am rămas toţi cei care l-am văzut jucând în romanele filmate ale lui Blasco Ibanez. Dar numai atât, e puţin lucru pentru a explica simpatia de care dânsul se bucura în toate ţările. Artişti de talent, care să fie în acelaş timp şi frumoşi, au mai fost şi sunt incă destui. Dintre ei e da ajuns să cităm pe Jaques Catelain şi Ramuno Navarro,—însă ce diferenţă intre celebritatea şi simpatia de care se bucură ei şi cea de care s’a bucurat Valentino ! Ceea ce e curios la artistul acesta e că dânsul s’a făcut iubit şi de bărbaţi şi de femei, pe când ceilalţi n’au reuşit sâ câştige decât dragostea femeilor. Pentru Valentino secretul cel mare a fost că a ştiut să „pozeze“ în idealul fiecăruia; toţi am văzut într’ânsul pe omul visat. Insă atunci se naşte între(Continuarea în pag. IV-a) SERBAREA FASCISMULUI Serbările din Roma pentru aniversarea fascismului (înainte de tristul atentat din Bolognea). Mussolini primind defilarea școlilor. 9 (Continuarea în pagf. VOCI DIN PUBLIC DE VORBA CU PLUGARUL de GH. CHIRIŢESCU institutor Am stat de njtulte ori de vorbă cu plugarul nostru. Nici odată însă haruii s’a părut mai desnădăjduit, mai enervat ca acum. Specula muncii lui de-un an de zile—acum în toamnă— ’a adus aproape in starea de, a renunţa la spiritul său paşnica evlavia de care a fost stăpâ■nit până acum,—calităţi, datorită cărora, la noi, e altfel decât la poporul dinspre răsărit, îşi plânge amarul şi cruşcă împotriva duşmanului său „statul“, precum zice el. Pentru dânsul însă, acest duşman este o abstracţie, împoriva căruia de s’ar ridica, ar i. tot una cu a se ridica impotri'a Ipgărcați cu grindină, ce-i fac „pământ* sămă~ nătura ; împotriva potopului de apă, ce-i duce devaie toată nădejdea sa, ori împotriva „secetei", ce-1 face să plângă de mila vitelor înfometate și a co- Diilor topiţi din lipsa unei hrane suficiente. Ar fi, a bate marea infuriată cu biciul, ca unul din vechii împăraţi ai răsăritului. Pe fiecare zi, ura creşte în sufletul său. E hărţuit prea de multe nevoi.—Să dea perceptorului tot ce datoreşte, acum,— pentru că altminteri i se vinde şi ţolinca de pe patul său sărăcăcios ; să plătească cărţile copiilor de la şcoală şi lemne pentru încălzit sălile de clas, pentru că nu se poate altminteri; la primărie nu-şi poate scoate o „îndreptare“ de cea mai mică însemnătate, fără să nu dea ceva slujbaşilor de aici, adesea lipsiţi de cea mai elementară formă de cinste, la fel la jandărmărie. O cununie n’o poate face, dacă nu plăteşte 246 Iei laxa comitetului Darohia (!), în afară de plata preotului, pentru că altminteri, să supără Sfinţia sa şi nu-i mai calcă în casă şi aceasta ar echivala cu „nenorocirea“ , o vizită la medicul de plasă îl costă loc sau chiar 2oo de lei, iar de e nevoe să-l aducă acasă, 600 lei ; câteva prafuri de chinină de i-ar trebui, să mai domolească „frigurile“ ce-l slăbesc şi nu-l lasă să muncească, le plăteşte prea scump moaşei sau agentului sanitar; de pleacă la oraş pentru un caz greu la spital, îl costă trenul o groază de bani—(plângea Duminecă un om într’o gară — 3o km. de Iaşi — care venea la spital cu nevasta bolonavă şi care trebuia să-l coste 56o lei dus şi întors), de se duce şi el cu ceva de vânzare la târg — îl taxează destul de scump, chiar de la bar eră. Dar trebuinţele sale ? In toamnă trebue să plătiască ciobanul ce i-a păscut oile şi văcarul ce i-a păscut vacile In toamnă trebue să-şi îmbrace copiii şi pe sine, să-şi facă adăpost vitelor, să-şi aducă lemne de la pădure. Cu ce să facă faţă tuturor acestor trebuinţi ? Cu contravaloarea muncii unui an întreg. Dar această muncă este aspro speculată de samsarii târgurilor. Pe acest popor, de pe spinarea căruia trăesc atâţia cheni l-am văzut supt la faţă de muncă şi boli, cu mânele scrijălate de pănuşa tăioasă a popuşoluui, uscat din cale afară,»de sa» ■ .. ......