Opinia, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 5832-5855)

1926-11-03 / nr. 5832

REGINA ÎN AMERICA M. S. Regina Maria întovărășită de d. Walker, pri­­m­arul New-Yorkului. laşul Copoului şi laşul Halei Care este centrul Iaşului din 1926, iată o chestie care se pune relativ la Palatul P. T. T. Pentru cadrele superioare ale corpului funcţionarilor şi P. T. Teului, centrul ar fi piaţa Uni­­rei. In această judecată intră şi deprinderea timp de 20 ani, cu birourile instalate în grajdurile lui Teitler. Altă dată sâmburile principal al laşulu , era Curt­ea domnească cu dregătoriile. Mai din vechia Curtea domnească se aşeza In punctul cel mai uşor de aparat. Mai târziu, cu aşezarea Cur­­tei predomina preocuparea de centrul oraşului, cu lumea bună, cu boerimea timpului. Mihai Sturdza şi’a aşezat Curtea în strada Lozonschi pe locul pe care s’a ridicat seminarul, iar Cuza Vodă a mutat reşedinţa dorm­nească mai spre deal incă. Creditul urban este aşezat în Palatul domnitorului Cuza. După ce a perdut impor­tanţa ca reşedinţă domnească, cu dregătoriile, încetând de a mai fi capitala unei ţări, Ia­şul a rămas oraşul şcolilor pentru întreaga Moldovă. A­­cademia mihai­eană devenită liceul cu internat, apoi Univer­sitatea, Institutele­ Unite, Liceul nou, Şcoala preparandală (nor­mală) , şcoala centrală de fete, Sacré-Coeur etc. In cartierul şcolilor trăia boerimea moldo­venească care perzând puterea politică, s’a mulţămit cu pute­rea culturală întovărăşindu-se cu profesiunile liberale, pentru a ne da „Junimea“ cu „Convor­birile literare“, cu conferinţele din Sala Universităţei. După îmbătrânirea „Inimei“ s-a râdica democrata cu preo­cupările socialo-culturale, cu „Coptimporanul“ şi cercul său din Sărărie.­­ Cartierul principal al Iaşului în aceste epoci, era Copoul cu Păcurarul şi Sârăria de o par­te şi de alta, cu Statul Spiri­don, iar încolo pleava m­ăhălă­­lilor cu Târgul Cucului. Acest cartier s’a atrofiat, iar pleava măhălâlilor a devenit un exponent hotărâtor pentru viaţa Iaşului. Uzina de producţii culturale s’a menţinut ca cul­tură de export, scoborându­­se din Sărărie, în strada Ale­xandri la „Viaţa Românească“ iar conferinţele de la Universi­tate s-au mutat la „Ateneul“ din Tataraşi, dar Iaşul nu mai tră­­eşte prin şcolile şi cultura sa, căci avem astăzi şcoli secun­dare până şi la Belceşti şi Târgul Frumos. Iaşul a crescut şi trăeşte as­tăzi prin comerţ şi industrie, care umplu lăzile Administraţiei financiare a d-lui K­rilă, care nu mai aşteaptă să sosească sacii cu bani de la Bucureşti, ca să plătească lefurile funcţio­narilor. Volumurile colosale cu rolurile perceptorilor sunt foarte elocvente. Ele ne indică că con­tribuabilii care întreţin Iaşul, nu mai sunt la Copou, ci in raza Halei cu populaţia extradensă cartierul comerţului şi în mac­halaiile Tataraşi, Bularga, So­­cola. Banca vechiului Iaşi era Ban­ca Neuschotz cu Banca Româ­niei (Administraţia financiară , Banca Moldova, Wachtel astăzi, iar d. I. Botez în Ioc să se aşeze cu Banca Iaşilor în pala­tul Braunstein, şi-a ridicat un palat mai la vale de Mitropolie, apropiindu-se de Prima Socie­­tatate de economie, creată de Darzeu cu institutorii săi de la Trierarhi. Convenţia comercială cu Aus­tria de la 1875, a contribuit în primul loc ca Iaşul să nu moa­ră, ci să se transforme şi să crească. Această convenţie ne-a dat laşul comercial cu un alt centru de viaţă, iar comer­ţul ne-a dat apoi industriile locale ale laşului. Să examinăm care este ma­rea clientelă a P. T. Teului, de care această întreprindere tre­­bue să se îngrijască cu stabi­lirea sa într-un palat special. A. A. BADAREU Importanţa alegeri­lor parlamentare din Statele-Unite Ca să se înţeleagă importanţa alegerilor parlamentare care au loc astăzi în Statele-Unite e destul să spunem ci se refu­o­­eşte întregul număr al deputaţi­lor şi o treime din Senat. Partidul republican (din care face parte şi preşedintele Co­­olidge) aflat astăzi la putere, deţine abea 35 voturi de ma­joritate în Cameră şi 17 voturi in Senat. Prin urmare, o mica deplasare de voturi ar strămuta majoritatea în m­ânele partidului d­e­ocrat. Aşa cum e structura politică a Statelor­ Unite, deplasarea ma­jorităţii nu s’ar resfrânge asu­pra preşidenţie d-lui Coolidge şi n’ar atinge nici chiar compo­ziţia actualului guvern. Insă ac­ţiunea de guvernământ s’ar re­simţi totuşi din pricina opoziţiei din parlament. Interesant este că platforma celor două partide în luptă (re­publican şi democrat) este men­ţinerea sau suprimarea prohi­­bitei alcoolurilor. S’ar putea să triumfe o soluţie interimediară : permiterea vinului şi berei. De fapt, în ultimul an prohi­­biţiunea aproape dispăruse, de­oarece poliţia specială a fost conruptă în întregime. Rennoirea Senatului­­ francez Consiliul francez de­­ miniștri a fixat data de 9 ianuar viitor, pentru alegerile de Senat. E vorba de o alegere în stil­­mare, când se va reînoi a treia parte din Senat. 3 LEI EXEMPLARUL MERCUR 1 3 NOEMBRIE 1926 A NUL XXII No. 5832 9 _______________ A U N I T NI C I D R I se primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. Marzencu 17 ZIAR POLITIC COTIDIAN I ABONAMENTE Lei 1000 ... pe * 500 ... „6 . 300 . . . „ 3 luni ■ meritată SUCCESELE D-LUI COCA şi o critică neîntemeiată Datorim d-lui Octavian Go­­ga o satisfacţie ; afirmam acum câteva zile că, deşi cu preten­ţii de real conducător al gu­vernului, a fost totuşi pus in minoritate de către colegii du­­misale de cabinet pe chestia ridicării stării de asediu şi a cenzurii. Mărturisim că ne-am grăbit prea mult in tragerea acestei concluzii, din faptul că la câte­va consilii, d. Goga s’a decla­rat nemulţumit de atitudinea ce­­lorlalţi domni miniştri cari s’au pronunţat pentru menţinerea mai departe a regimului excepţio­nal în unele regiunii ale ţării. In cele din urmă d. Goga a învins, aşa crede d-sa cel pu­ţin, şi aceasta este partea im­portantă. Ce crede restul ţării, îi este absolut indiferent. D. Goga a învins, obţinând — deocamdată, spune d-sa — ridicarea cenzurei pe acolo pe unde funcţionează această odi­oasă instituţie. De fapt însă, n’a obţinut nimic. Pentru că, menţinându-se cen­zura în cuprinsul celor treizeci de kilometri de la frontiere, ră­mâne astfel o porţ­une destul de apreciabilă a ţârii supusă măsurilor excepţionale, şi e complect absurdă această îm­părţire a ţării în zone de teroa­re şi zone de libertate măcar r­iat­­ă, cu atât mai mult cu cât nu e justificată prin nimic. Însuşi d. Goga a declarat că toată Basarabia e liniştită, ca întreaga populaţie dintre Prut şi Nistru e animată de c­­e m­ai calde sentimeme patriotice şi că bolşevismul ba­­rabean e o născocire a acelora cari vor să compromită o prov­ecie de oa­meni harnici şi buni cetăţeni. In asemenea condiţiuni, de ce a acceptat d. Goga jumătatea de măsură luată de consiliul de miniştri ? De ce n’a reuşit să impună punctul său de vedere colegilor de cabinet ? De ce ? D. Goga are credinţa că a învins, măcar pe jumătate. Noi credem că a acceptat ridicola măsură pentru ca să-şi salveze în parte măcar, aparenţele de conducător real al guvernu­lui. In fond însă, s’a dovedit cre­dem cu destulă evidenţă că d. Goga nu mai are trecere pe lângă comandantul guvernului. G. SPINA Confratele local „Mişcarea“, ocupănduse de lista persoane­­lor recomandate ca profesori ai nouei facultăţi de teologie din Chişinău, scrie: „Cu nedumerire am văzut că în această listă figurează şi nu­mele cunoscutului agitator co­munist d. P. Constantinescu-Iaşi a cărui acţiune subversivă este catone“. Confratele local este rău in­spirat. Din activitatea d-lui P. Con­­stantinescu-Iaşi e notorie altceva decât o „acţiune subversivă“. D. Constantinescu este un excelent element pe care l-a creiat U­­niversitatea din Iaşi. D-sa de­em­and şi-a luat doctoratul în litere, cu un succes pe care-l cunoaşte şi d. prof. Tafrali. De ani de zile d. Constan­­tinescu lucrează pe ogorul ştiin­ţei , a publicat numeroase luc­rări în revistele de specialitate şi a dat la iveală mai multe volum­e de o valoare netăgă­duită. Acest „agitator“ funcţionează de mult timp ca profesor la Bârlad şi a dat totdeauna do­vadă că nu amestecă activitatea politică cu cea ştiinţifică şi didactică. Odată, când patronii „Mişcă­­rii" aveau la discreţie frânele guvernării, s’a aranjat o anche­tă împotriva profesorul i­oan nu se entuziasma de parazits­mul social şi viciul personal supranumite „militantism poliţie liberal“. Şi cu toată voinţa de rău a politicianismului parazita ancheta n'a putut face altceva decât să constate că acuzaţii, aduse d lui P. Constantinescu­­Iaşi erau calomnii netrebnice. „Mişcarea“ vrea să reediteze astăzi aceste calomnii, ceia ce nu-i face de loc cinste. Toată lumea va fi de acord că recomandarea unui profesor nu trebue făcută pe bază de idei politice, ci din considerente ştiinţifice şi didactice. Or, prin recomandarea d-lui Constanti­­nescu ca profesor la facultatea din Chişinău, se aduce un real serviciu ştiinţii şi şcolii. 0. 10 recomandare aspecte Cutremure de pământ Sismograful din Perth (Aus­tralia) a înregistrat şase cutre­mure de pământ destul de vio­lente şi care s’au succedat la scurte intervale. Centrul cutremurelor a fost apreciat a fi insulele Borneo, Sumatra şi Java. Intr’adevăr, peste puţin timp fenomenul sismic a fost confirmat din zi­­sele insule unde s-au produs serioase pagube materiale, fiind și victime omenești. In pag. III-a Ultima Oră re-i cu depozitele de cherestea? Ziarul „Mişcarea“ aduce o gravă acuzaţie clubului averes­­ean din Iaşi. E vorba de depozitele d cherestea care funcţionează în contra preved­rilor regulamen­tare. Un ajutor de primar a făcut somaţie de închidere a acestor depozite, îndată însă chirisligiii au colectat suma de 150.000 lei pe care — zice „Mişcarea“ — au dat-o clubului averescan. Şi chestia depozitelor a rămas baltă. Acuzaţia e prea gravă pentru ca cei vizaţi să se poată dis­pensa de un răspuns. Sperăm, deci, că răspunsul nu va întâr­zia. Ce știe străinătatea Intr'un recent număr din „Prager Presse“,se publică schi­ţa literară „Baronul“ tradusă din limba română, după autorul ....Ovidiu Scatiu 1 Cine-o fi domnul ? NOTE ŞI IMPRESII SECRETUL SUCCESULUI IARĂŞI CAZUL RUDOLF VALENTINO „Despre morţi să nu vorbeşti de cât bine“ recomandă un cu­noscut adagiu latinesc. Totuşi e necesar de multe ori să căl­căm această regulă, măcar prin aceea că, intr’un perfect spirit ştiinţific, căutăm să ne explicăm reputaţia de care cineva s’a bu­curat în viaţă şi în consecinţă înlăturăm fără prea multă pie­tate vălul care până acum as­cundea cauzele acestei reputaţii. Să reluăm de pildă cazul lui Rudolf Valentino, al acestui „prinţ a­l ecranului“.—Valentino a fost într’adevăr un artist bun, înzes­trat cu o deosebită inteligenţă şi mai ales... cu un fizic plăcut. Cel puţin cu această impresie am rămas toţi cei care l-am vă­zut jucând în romanele filmate ale lui Blasco Ibanez. Dar nu­mai atât, e puţin lucru pentru a explica simpatia de care dânsul se bucura în toate ţările. Artişti de talent, care să fie în acelaş timp şi frumoşi, au mai fost şi sunt incă destui. Dintre ei e da ajuns să cităm pe Jaques Cate­­lain şi Ramuno Navarro,—însă ce diferenţă intre celebritatea şi simpatia de care se bucură ei şi cea de care s’a bucurat Va­lentino ! Ceea ce e curios la artistul acesta e că dânsul s’a făcut iu­bit şi de bărbaţi şi de femei, pe când ceilalţi n’au reuşit sâ câş­tige decât dragostea femeilor. Pentru Valentino secretul cel mare a fost că a ştiut să „po­zeze“ în idealul fiecăruia; toţi am văzut într’ânsul pe omul vi­sat. Insă atunci se naşte între­(Continuarea în­ pag. IV-a) SERBAREA FASCISMULUI Serbările din Roma pentru aniversarea fascismului (înainte de tristul atentat din Bolognea). Mussolini primind defilarea școlilor. 9 (Continuarea în pagf. VOCI DIN PUBLIC DE VORBA CU PLUGARUL de GH. CHIRIŢESCU institutor Am stat de njtulte ori de vor­bă cu plugarul nostru. Nici odată însă ha­ruii s’a părut mai desnădăjduit, mai enervat ca acum. Specula muncii lui de-un an de zile—acum în toamnă— ’a adus aproape in starea de, a renunţa la spiritul său paşnic­­a evlavia de care a fost stăpâ­­■nit până acum,—calităţi, dato­rită cărora, la noi, e altfel de­cât la poporul dinspre răsărit, îşi plânge amarul şi cruşcă împotriva duşmanului său „sta­tul“, precum zice el. Pentru dânsul însă, acest duşman este o abstracţie, împo­­riva căruia de s’ar ridica, ar i. tot una cu a se ridica impo­­tri'a Ipgărcați cu grin­dină, ce-i fac „pământ* sămă~ nătura ; împotriva potopului de apă, ce-i duce devaie toată nă­dejdea sa, ori împotriva „sece­tei", ce-1 face să plângă de mila vitelor înfometate și a co- Diilor topiţi din lipsa unei hrane suficiente. Ar fi, a bate marea infuriată cu biciul, ca unul din vechii împăraţi ai răsăritului. Pe fiecare zi, ura creşte în sufletul său. E hărţuit prea de multe nevoi.—Să dea percepto­rului tot ce datoreşte, acum,— pentru că altminteri i se vinde şi ţolinca de pe patul său să­răcăcios ; să plătească cărţile copiilor de la şcoală şi lemne pentru încălzit sălile de clas, pentru că nu se poate altminteri; la primărie nu-şi poate scoate o „îndreptare“ de cea mai mică însemnătate, fără să nu dea ceva slujbaşilor de aici, adesea lipsiţi de cea mai elementară formă de cinste, la fel la jan­­dărmărie. O cununie n’o poate face, da­că nu plăteşte 246 Iei laxa co­mitetului Darohia (!), în afară de plata preotului, pentru că alt­minteri, să supără Sfinţia sa şi nu-i mai calcă în casă şi a­­ceasta ar echivala cu „nenoro­cirea“ , o vizită la medicul de plasă îl costă loc sau chiar 2oo de lei, iar de e nevoe să-l aducă acasă, 600 lei ; câteva prafuri de chinină de i-ar tre­bui, să mai domolească „frigu­rile“ ce-l slăbesc şi nu-l lasă să muncească, le plăteşte prea scump moaşei sau agentului sa­nitar; de pleacă la oraş pentru un caz greu la spital, îl costă trenul o groază de bani—(plân­gea Duminecă un om într’o ga­ră — 3o km. de Iaşi — care venea la spital cu nevasta bolo­navă şi care trebuia să-l coste 56o lei dus şi întors), de se duce şi el cu ceva de vânzare la târg — îl taxează destul de scump, chiar de la bar eră. Dar trebuinţele sale ? In toamnă trebue să plătias­­că ciobanul ce i-a păscut oile şi văcarul ce i-a păscut vacile In toamnă trebue să-şi îmbrace copiii şi pe sine, să-şi facă a­­dăpost vitelor, să-şi aducă lem­ne de la pădure. Cu ce să facă faţă tuturor a­­cestor trebuinţi ? Cu contrava­loarea muncii unui an întreg. Dar această muncă este aspro speculată de samsarii târguri­lor. Pe acest popor, de pe spina­rea căruia trăesc atâţia­­ cheni l-am văzut supt la faţă de mun­că şi boli, cu mânele scrijălate de pănuşa tăioasă a popuşolu­­ui, uscat din cale afară,»de sa» ■ .. ......

Next