Opinia, decembrie 1926 (Anul 22, nr. 5856-5881)

1926-12-01 / nr. 5856

ABONAMENTE Le? 1000 „ 500 0 300 pe ^is ANUL XXII! No. bbofT \ 3 luni luWVERS'T ' l ^ LEI EXEMPLARUJL B fXTT J r JLJlN J. ZIAR POLITIC COTIDIAN h m MCKcufp \­ir&cmmm i926 ASINGIURi ae primesc la toate Agenţiile de Publicitate şi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Gh. Mârzescu 17 Carnetul unui cetăţean GOSPODĂRIE PUBLICA! Restaurantul Astoria distrus de flăcări astă vară, se reface cu febrilitate. La Crăciun, pro­­b­bil iarăşi vor răsuna în el muzicile, şi în zumzetul lor ia­răşi vor dansa până în zorii zilei atâţi lipsiţi de pe­răţii. Această clădire—proprietatea epitropiei unei biserici—chiar dacă i s’ar da o altă destinaţie decât aceia de restaurant varie­tea, pentru estetica oraşului, trebuia totuşi refăcută şi se re­­face. Prin contrast—iniţiativă parti­culară şi iniţiativă de stat, mintea-mi alunecă la şcoala pri­mară de..e Socola, la care lu­crează statul. La această şcoală, lucrările duse până la acoperiş, au icce­tat. Ploile şi zăpezile vor bate şi vor măcina pereţii de cărămi­dă, ce costă milioane din buzu­narul nostru, al tuturor. Se va spune : „Statul nu poate cât i­­n­ţiativa particulară, are prea multe cheltueli“... sau: „Visteria statului la venirea la cârmă a unui partid, s’a găsit goală“ ...aşa au lăsat-o predecesorii! Putem totuşi să dăm dreptate deplină acestui personagiu, re­prezentat de­ un partid politic, într’un interval de timp, când atâtea molii sunt puse să roadă degeaba şi făr nici i­n rost, din bugetul statului ? ^ Ce ironie ! Se plânge cineva că n’are cu ce-şi cumpăra pâ­­nea de toate zilele, dar îşi poate îngădui luxul de-a se plimba cu automobilul ! Cam aşa ar veni treaba cu statul. N’are cu ce termina o şcoală primară, dintr’un cartier atât de mare ca cel al Socolii, dar are de unde plăti fii acţionari la posturi ca n’ar trebui să existe. Şcoala dela Socola e necesar să se termine. Se ştie doar că’n acest cartier locuiesc oameni in mare majoritate necăjiţi. Ei lo­­c­uesc în case mici, nehigienice. Copiii lor anemiaţi, pentru că n’au aer acasă şi nu se hrănesc suficient, sunt obligaţi prin lege să vină la şcoală să-şi otră­­viască mai degrabă sănătatea şi aceasta se va înţelege mai bine din cifre. Intr’o sală de clas, cu o singură fereastră şi cu dimen­siunile 4.75X4X2.75, fac clas­­e de şcolari. Toţi domnii doctori care au vizitat localul şcolii de pe So­­c­ola,­la frunte apreciatul medic şef al municipiului, d. dr. Tănăsescu, au cerut prin pro­­cese-verbale, încheiate în Con­dica de inspecţii, ca localul „să se schimbe de urgenţă*. Nu s-a mai schimbat, în aş­teptarea clădirii notri care... de acum nu numai că se învecheş­te înainte de vreme, dar se va dărâma ! In mijlocul ei doar se întinde la iaz giu matreaţa broaş­tei pe deasupra ! Nu se păcătueşte oare faţă de aceşti copiii şi faţâ de ins­titutorii blăstămaţi să se ofti­­gească într’o bujdeaucă, pe care n’o mai găseşti astaşi? nici în cătunele ascunse din cine ştie ce văgăuni, când se lasă clă­direa aproape terminată, să se darme ? Aud oare acei, ce trebuie să aibă urechi de auzit ? GH. CHIRIŢESCU D. Kamenev despre care se anun­ță că a fost num­t ambasador al Rusiei sovietice la Roma. Mih­ailesGE et­ C­ie Da, există o astfel de firenţă O nouă pacoste care tulbură silinţele, iniţiativele, prevederile agricultorilor şi cerealiştilor, din regiunea noastră. Contractele producătorilor nu mai merită nici un crezătm­ănt, pentru că nu pot fi executate la timp, din cauza abuzurilor Mi­nistrului de comunica­ții, care sunt poreclite cu cuvântul dulce : precăderile. Pentru ce precăderi, astăzi de zeci de vagoane, mâine de na­vete întregi, firmei: Mihaitescu et C-ie ? Este oare o firmă de specialitate care de zeci de ani și-a făcut probele în conterciul de cereale, ca de ex. Casa Drey­­fus din Marsilia şi Paris ? Nu ! Firma Mihailescu el n­ie este nouă nouţă, înscrisă în re­gistrul Trib. comercial Iaşi sub No­. 76, abia la 20 Noembrie 1926. N’are decât 9 zile. Este un prunc. Merită poate precăderea la­ încurcare pe linia [Iaşi-Dorohoi, pentru marile capitaluri pe care ie-a pus la bătae ? Actul de constituire a acestei Societăţi în nume colectiv, prevede că capi­talul acestei firme, ca sub titlul: ,,pentru comerţul de cereale în ţară şi export“,nu este decât de 100.000 lei, adecă abia cu cât să plătească un vagon de grâu cu saci cu tot.­­ Atunci, de urde precăderea ? S’o căutăm. Palatul culturii la Leningrad Moscova. (Ceps).— In Noem­brie s'a inaugurat pe insula Go­­lodai de la­­Leningrad, primul palat al culturei. Construcţia acestui palat a­ durat doi ani şi chel­tu­ilile se ridică la un milion şi jum. ruble. Clădirea are 6 etaj şi cenţi­r­e d6 săli pentru întruniri, localuri pentru tineret şi­­copii, săli de sport şi o imensă sala de tea­tru. Palatul va putea cuprinde câteva zeci de mii de oameni. Iugoslavia reduce taxele Poştalei pentru legăturile cu străinătatea Belgrad (Ceps).— Ministrul Poştelor şi Telegrafelor a de­m­­nat un ordin prin care taxele poştale în relaţiile cu străină­tatea, vor fi reduse. Se va socoti un franc-pur egal cu 12 dinari, de unde până acum era socotit 15 dinari. Noua dispoziție întră în vigoare de la 1 ianuarie 1927. Din toată lumea Meteorologie şi crimina­litate.— Profesorul Lemney din Chicago a constatat că pe timp senin numărul crimelor sporeş­te, iar în zilele Înnourate sau ploioase crimele se împuţinea­ză. Deasemanea, temperatura sau direcţia vântului au influ­enţă vădită asupra criminali­tăţii. Cu alte cuvinte, stările sufle­teşti ale omului ar fi strâns legate de condiţiile meteorolo­gice. Pe baza acestui soi de ob­­servaţiunÎ, poate că se va inau­gura un trou capitol în ştiinţă : ropsîch I meteoropsichologia. Voiajul unei foce.— În dreptul portului francez Douar­­nene?, nişte pescari s’au po­meni In năvod cu o cogeamite focă. Animalul fusese târât de ultima furtuni, tocmai de la Pol, până’n apele franceze. Taxe pe capete tunse.— In oraşul Aldorf (Elveţia) fie­care femee tunsă băeţeşte a fost obligată să plătească o taxa specială de 5o centime, în fo­losul veniturilor bisericeşti. lată deci câ biserica se îm­pacă şi cu moda părului tuns. * Ducele violonist.—O. Mus­solini, în orele libere, cântă din vioară. Ducele e un pasionat violonist şi se zice că mânueşte arcaşul, cu mult talent. Acum 7 ani, când abia se ţeseau cămăşile negre. In urma unor incidente, Mussolini a fă­cut cunoștință cu închisoarea din Milano. Prizonierul și-a pe­trecut timpul cântând din vi­­ oară.♦ Furia valurilor.— In dis­trictul Somme (Franţa) valurile mării au răvăşit cumplit ţărmul. In localitatea balneară Ault, di­gul a fost rupt pe o lungime de 156 metri; apoi apa s’a in­filtrat la temelia Cazinoului. Du­pă câteva ceasuri, frumoasa clă­dire a cazinoului s’a prăbuşit In apă, cu un zgomot infernal. Averea lui Krassin.— De­functul Krassin avea un depozit la băncile etiopene peste 3 mi­lioane lire sterling (aproape 3 miliarde­­$). Averea aceasta o poseda încă de pe vremea tarismului. S-a însănătoșit.—Din Doom se finanță cu ex-Kaiserul Wil­helm, care fusese răcit zdravăn,­­ s-a însănătoșit Kaiserul și-a eluat obişnuitele primblări prin patre. TULBURĂRILE DIN ALBANIA Albanejii catolici, din nordul ţării s’au răsculat contra guver­nului din Tirana. După câteva ciocniri cu trupele regulate, răz­vrătiţii au fost învinşi aproape pretutindeni. Guvernul Îşi păs­trează situaţia. Clişeul nostru reprezintă stra­da principală din TIRANA ca­pitala Albaniei. Franţa ia măsuri la graniţa italiană Concentrarea de trupe italiene la graniţa Franţei —care a provocat alarma presei din Paris—a silit guvernul frane­z să ia mă­suri de prevedere. Astfel, două brigăzi de jandarmerie au fost aduse la Misa. Garnizoana din Menton a fost întărită. Pos­turi militare au fost insta­late la instituţiile publice în localităţile de graniţă. Situaţia aceasta a sporit îngrijorarea populaţiei din provenţa. Dar bine­înţeles guvernul francez declară că e vorba de simple mă­suri poliţieneşti, pentru menţinerea ordinei interne şi calmarea spiritelor față de ultimile incidente pro­vocate de italieni la gra­niță. Rezultatele muncii obligatorii în Bulgaria Sofia (Ceps)—In Bulgaria s’a observat îacă pe trupul răz­boiului mondial şi după acesta cât de rwatkmal se lucrează in ţară şi cât de mar­ e lipsa de ocratori calificaţi. Deaceia prin­­tr’o lege votată în 1919 s’a In­trodus obligativitatea muncii. Prin aceasta, once bărbat în vârstă de La 18—26 ani este obligat să lucreze timp de 8 luni şi instituţiile de muncă o­­bligatorie Înfiinţate de stat. Per­soanele cari vor să fie scutite de această muncă trebue să plătească o taxă care variază du­pâ starea materială, între­­ 12—46 mii leva, instituţia are un scop educa­tiv şi instructiv. Cu ajutorul ei, situaţia economică a statului se îmbunătăţeşte prin reparaţie şi construcţie de şosele, căi ferate, poduri, etc. Apoi se efectuează secări de bălţi, regularea râuri­­lor şi împăduriri.­­Instituţia muncii obligatorii are pentru scopurile sale dife­rite secţiuni la dispoziţie, în care se învaţă şi se practică croitoria, cizmăria, tămplăria, fe­­răria, prelucrarea produselor a­­gricole şi alte ocupaţii folosi­toare. Lucrătorii sunt repartizaţi la diferitele ateliere după ocupaţii­le şi aplicaţiile lor. Venitul a­­dus cade In folosul statului, in anul 1925, acesta a fost de 19.123‰opo­leva. Noua constituire a Marei Britanii provoacă nemulţumirea Indiei Am arătat că, în conferinţa imperială din Londra, s’a acor­dat autonomia dominionurilor. Canada, Africa de Sud, Irlanda Australia, Noua Zelanda, au căpătat un rol politic egal cu acel al Angliei, la schimb, India n’a obţinut autonomia,— ceia ce provoacă agitaţie printre naţionaliştii hinduşi. Ziarele naţionaliste indiene din Madras, Bombay şi Calcutta protestează energic şi anunţă o înăsprire a luptei naţionale con­tra dominaţiei engleze. rxm­msmtm sshsaMBw«?­­ ■ O explicaţie Primim, o adresă din­ partea Cămi­nului Cultural „Mhail Sadovea­­nu“ din Tomeşti (Iaşi) în care ni se obiectează că în mod gre­şit am anunţat apariţia revistei „Zorile Luminei“ sub direcţia părintelui C. Dron. Această revistă este a zisului cămin şi nu s-a dat aprobare pr. Dron să se intituleze direc­tor, mai ales că pr. Etrop a fost Îndepărtat dinetre conducătorii Căminului. La această adresă, avem de răspuns că noi­ă,jp reprodus pur şi simiplu titlul şi inscripţia de pe revista „Zorile Luminei“ anul 11, no. 3, Octombrie 1926. Acolo se arată limpede, negru pe alb, că revista apare sub di­recţia părintelui Dron. Dacă este vre-o greşeală la mijloc, ai cb­i cut-o noi, un caz triamfă- BI£fP OZIŢX!^ “ PICTUîIA RAICU, CLAVEL, PE­­TRESCU, DUMITRAŞ, POPESCU-SOROCA Sfârşitul toamnei înseamnă în­ceputul... expoziţiilor de pictură. Artiştii vin la oraş să ofere o­­chilor somnolenţi ai burghezu­lui, recolta lor de culori şi impresii, strânsă vreme de trei anotimpuri. Succesul intreprinderei depin­de, în primul loc, de meşteşu­gul pictorului; în al doilea, de capacitatea de entusiasm a pu­blicului pentru lucruri frumoase sau tinzând câtre ceva frumos. In sfârşit, mai depinde şi de stă­ruinţa expozantului, care nu tre­bue să se descurajeze din prima toamnă... D-nii C. Raicu şi C/nVe­ sunt din categoria celor ce ştiu să persiste, să lupte cu dificultăţile dinăuntru şi dinafară, să cuce­rească în acelaşi timp şi mă­sură meşteşugul penelului şi a­­tenţia publicului. Expoziţia de anul acesta (în fosta sală Azuga) oferă câteva lucruri interesante. Dar mai cu s­amă dă impresia progresului, a perfecţionării celor doi postu­lând la titlul de pictor. Cea mai mare calitate a d-lor Raicu şi Clavel este... tinereţea. Nu spun aceasta în ironie. Tinereţa înseamnă toate drumu­rile deschise, toate posibilităţile de realizare a darului pe care-l poartă într’însul artistul. Şi d-nii Raicu şi Clavel sunt pe drum spre această realizare. E de vă­zut dacă vor stărui să meargă până la capăt. D. Raicu şi-a îmbogăţ­i pa­leta. A renunţat la excesul de umbră şi şi-a limpezit culorile. Nu şi-a definit încă genul preferat , încearcă în mai mu­te direcţii şi mai multe maniere. Remarc florile, în special. Gu­ra leului, pânză vibrantă, lucra­tă cu o justă înţelegere a valo­rilor culoristice şi a repartiţiei luminii. „Primăvara“, reprezen­tând un cap de fată lângă o creangă de zarzăr Înflorit putea fi ceva interesant. Ni se pare în­(Continuarea în pag. IV-a) ((țpattmiarea in pag­. iV-a) Cu toată criza da ordin, eco­nomic §i financiar • priâWcacel trecem acum după război'jisluxul* a luat proporţii atât'­ de tmâriî­­şi de neobişnuitei* încât la |pus"‘ pe gânduri pe toţi ’ ssjefÎAearr­­luptă pentru binefe^neamuIC^^ se îngrijesc de viitorul luîi ^ESj stă, negreşit, to strânsă^legâtură* ,şi cu criza morală în care ne,, sbatem neputincioşi, ca nişte­­condamnaţi mtr’un arest întune­cos şi umed... Dar, primejdia WjMwkyto» VI» i II A »• «»^4» deşănţat, ea se observă mai ct­e seamă la femei, este cu atâ­td­aiftWA cu cât el se întindi de la oraş,e, ca o pecingin­­, ş 'asupra satelor noastre, cobine­tsinistru dispar­ţia frumosului nos naţional. De altfel, a &est proces lent de exproprieri ‘se­ observă foarte bine până ş­­a cine mai îndepărtate sate unde a pătruns fără bilet di voi«, moda minătoare cu toate aaeacele ei... La oraşe (vorbes de la nuntiţile case mari), doi , cele, guvernantele, servitoarele,­­ mai nu se deosebesc de stăpâ­nele lor. Sunt şi ele la modă: *tunse, fardate, rochii scurte, etc. Că femeile apar in costume su­nate pe strada, la serate, cinema, teatru, e să zicem, In p­rte, şi vina medal şi a bărba­ţilor. Eter aceasta nu le îndrep­tăţeşte ca ele să vină şi te bise­rică tot In costume transparente. Acolo, creştinii vin să se inchi­­n.­ Ei vor să uite o clipă de intrigi, de vicii şi de poftele deşarte... Dar n'au­ chip ; tenta­ţiile din afară li urmăresc şi aici cu îndărătnicie... De aceia, mulţi fruntaşi ai bisericii s’au văzut siliţi ca să ia atitudini ostile Împotriva acestor nesoco­­­tinţe ferne­şti, care atacă bunul simţ, introducând ispita până şi în casa Domnului,p. 9 ce cunoaşte pastorala în a­­cest senz a Prea Sfinţitului E­­piscop Visarion Puiu dela Bălţi, Gestul înaltului Ierarh a dat loc la multe comentarii. Nu ştiu dacă a avut urmări fericite; ştiu însă, că el n’a fost imitat şi de către ceilalţi P. Sf. Chi­­riarhi. Oricum, reacţiunea produs şi nu numai la noi, ci şi în apus. Iată de pilda, două cazuri, ca să nu amintim de mai multte. 1) Citesc intr’o revistă : „Cum să intre doamnele in biserică. Pastorala episcopului de Linz. Episcopul de Linz (Austria) a dat o­ pastorală, prin care in­terzice femeilor din eparhia sa intrarea In biserică‘te toaletele moderne. El cere femeilor să se prezfinte în tocaşul Domnului în vestminte demne, cu rochii Încheiate pâ­n la gât şi braţele acoperite. Rochiile mo­­derne, făcute din stofă transpa­rentă şi care lasă să se vadă pieptul, spatele şi braţele goale, n’au ce căuta In biserică, iar pe acele care poartă asemenea vestmi ce le numeşte femei lipsite tre simţul ruşinei. („Cru­cea“, No. 15 din 15 Aprilie 1926). 2) „Enciclică episcopală con­tra rochiilor scurte. Bruxelles, 22. Episcopul din Haarlem a dat o enciclică prin care inter­zice femeilor de a mai intra în biserică cu rochii scurte, fără mâneci şi cu gâtul gol. El mai interzice ciorapii de culoarea­ pielei şi corsajele care ar avea în par­tea de sus a bustului ma­terial din aceiaşi culoare. Episcopul are Insă grija să şi •viT'y .ui,!

Next