Opinia, februarie 1930 (Anul 26, nr. 6820-6840)

1930-02-02 / nr. 6820

ny ... r ANUL XXVI No. 6820 ^ “ IZT“*' ”' “ ABONAMENTE Lei 1000 h 500. ENIGMA SUCCESULUI DELA HAGA Noi am triumfat — Oficialitatea maghiară îşi ser­bează succesul. — Care-i adevărul? La noi s’a celebrat un chip de­lirant, rezultatul conferinţei din Haga şi ceia ce s’a numit „tri­umful“ în afacerea optanţilor. Partea curioasă a fost că şi ofi­cialitatea maghiară s’a declarat mulţumită de aranjamentele Con­ferinţei reparaţiilor. Ba chiar, con­tele Bethlen a fost viu serbâtorit, — ceia ce a făcut ca ziarul „E­­poca“ al d-lui Gr. Filipescu să întrebe (cu destulă îndreptăţire):­­ „Cine-i păcălitul“ ? Căci pare a fi şi oare­care pă­căleală la mijloc.# Guvernul a înştiinţat ţara des­­■re succesul în afacerea optanţe­­i, dar a neglijat să dea lămuriri ample şi să publice amănuntele, — acele amănunte care de multe ori edifică în mod hotărîtor o problemă. In lipsa suficientelor informaţii oficiale, am căutat să ne lămurim din presa străină şi am aflat unele lucruri destul de intere­­ sante.* De pildă, aranjamentul cu Un­garia nu a fost impus delegaţiei maghiare, ci tocmai contele Bethlen a fost acel care l-a propus. Şi e de presupus că premierul maghiar nu s’ar fi putut preta la o sinucidere politică. Dacă i s’ar fi închis orce eşire ar fi avut calea rezistenţei până la capăt, urmînd apoi să declare că semnează sub ameninţare, fiind silit de Confe­rinţă. In acest chip, şi-ar fi salvat si­­tuaţia political personală, şi ar fi avut deschisă posibilitatea unor re­vizuiri în viitor a acordurilor de­favorabile. Dar de vreme ce a făcut el propunerea, înseamnă că i s’a părut — în mare măsură — con­venabilă.* Ziarele noastre oficioase anun-­ taseră că „nu mai plătim nimic optanţilor“. Or, adevărul este că Casa A, pentru plata optanţilor, va fi ali­mentată din plăţile României, Iu­goslaviei şi Cehoslovaciei (plus partea din reparaţiunile maghiare abandonată de Marile Puteri). Prin urmare, noi plătim optanţilor. * Şi încă ceva. Diversele chestiuni litigioase (în­tre care şi cele privitoare la op­­tanţi) vor merge în faţa tribuna­lului arbitral, şi în apel la Curtea din Haga. Se ştie însă că, atunci când s’a pus pentru întâia oară problema, noi am pledat incompetinţa tribu­nalului arbitrai şi a Curţii din Haga. Ba chiar am retras osten­tativ delegatul nostru dela tribu­nalului din Paris. E vădit că astăzi am abando­nat principiile cu care porniserăm la luptă. * Se înţelege că nici datele de mai sus nu sunt suficiente pentru lămurirea problemei. De aceia so­cotim foarte necesar ca guvernul să publice — cât mai clar — toate amănuntele acordului de la Haga, ca să înţeleagă toată lumea cât e de mare „triumful" nostru, şi câtă sfidare ar fi în pretenţia contelui Bethlen că succesul e de partea domniei-sale, C. R. Ghiulea PS­PlîîiCă și nedumeriri In farul reformei administrative Nu de ieri, de alaltăeri datează îâcâtoarea „Critica e uşoară“. Și dacă e un domeniu în care acest adevăr să troneze, acela nici că poate fi altul decât politica. Sâ observam numai cele ce s'au petrecut într'un interval de timp foarte scurt: căderea liberalilor şi venirea actualului guvern. Opoziţia de ieri,­guvernul de astăzi ameţia lumea cu faptul că guvernele anterioare vin cu vraful de legi la sfârşitul unei sesiuni, sau în preziua vacanţelor şi cu proecte nestudiate. Astăzi, opozi­ţia spune acelaşi lucru despre gu­vernul naponal-ţărănesc. Şi morişca aceasta a propunerii şi votării legilor se făcea şi se face cu o iuţeală uimitoare. A­dam citiva ani, un deputat la vestea prietenilor lui, cum a tre­cut prin cameră un proect de lege. Era vorba de o afacere de mică kUjparisnţi. —­wSe strigă deputaţii să vină im­ecinta, pentru a vota un proect tres lege relativ la un mic credit. Eu eram raportor. Proectul nici măcar scris. Iau o coală de hîrtie aSiba, şi cum ştiam formulele pe din afară, ca şi cifra creditului, mă fac că citesc. Camera votează, iar proectul a fost abea pe urmă scris®. Cana aşa se obişnueşte şi as­tăzi, uneori.* Astăzi opoziţia critică cu în­verşunare legea pentru organiza­rea­ ţârii în directorate regionale. Fără, îndoială, descentralizarea , era deziderat prevăzut în constitu­tion­e. Ca atare, ea trebuia să se nafffiptaniascu, fie de cătră guvernul de azi, fie de cătră un altul viitor. Să fie o crimă dacă guvernul actual a căutat s’o înfăptuiască acumî ? Să fie o greşală capitală că dânsul a crezut momentul sosit pentru punerea în practică a unui deziderat constituţional ? Dacă citeşte cineva ziarele de partid, râm­îne în îndoială. Nu mai ştii ce să crezi. Lăsând de o parte afirmaţia că legea ar fi neconsti­­tuţională, şi deci la cea dintâi 6 prigini 3 lei DUMINICĂ 2 FEBRUARIE 1930 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi.— Strada Lăpuşneanu 37 schimbare de regim trebue des­fiinţată, ne întrebăm: are ea şi părţi bune ? De obiceiu, cu ocazia ori­cărei legi, părţile bune nu se vad, dar straşnic se mai observă cele so­cotite rele. Adevărul acesta se aplecă şi în cazul de faţă. Dacă n’ar fi de­cît crima, ce se comite în numele ei, crimă, de pe urma căreia Moldova, esă aşa de ciuntită, şi încă ar fi de ajuns să trecem peste părţile bune ale legei dacă le are. Cu ocazia delimitării directora­tului, Statul Major, — după cît ni s’a spus — a avut harta înainte şi a dat directivele de imparţială a regiunilor. De aici rezultă că unor directorate regionale li s’au atribut cite 10—11 judeţe şi al­tora cite 3—4, iar Moldova a fost complect ciopîrţită. Se miră o lume, asupra criteriilor, de cari s'au condus cei mari. Şi totuşi aşa e. Fără-de-legea s’a comis ! V. I. Radu se Însoară regele borîs? _ ’’Wftl Se anunţase din nou (pentru­ a zecea oară) că Regele Boris al Bulgariei se căsătoreşte d­e prinţesa italiană Giovanna (am­ , bii în medalion). Cu drept cu-^ vânt ne putem întreba, ca în vechiul joc al floare! de roma-, niţă: „Se însoară, sau nu se însoară ?“ Şi nedumerirea e cu atât mai mare cu cât se anunţă acum că Regele Bulgar ar fi cerut mâna Marei Ducese Kira, fiica mai mică a Marelui Duce rus Ciril. Mr M­UMM 7 mai sunt până la Februarie când apare primul bon din seria de 50 pre­mii gratuite In valoare de lei 50.000 Neachitarea dărilor se pedepseşte în Italia Ministerul italian de finanţe a publicat o ordonanţă în care se fixează pedepse pentru cazul de neachitare a dărilor. De pildă, cînd un negustor nu plăteşte impozitul, organele fiscului pot cere declararea lui imediată în faliment. Alte categorii de contribuabili dacă nu achită impozitul, sunt condamnaţi la amendă de la 200 până la 2000 l­rere (1600 până la 16.000 lei). Concepţia fiscală fascistă se a­­seamănă destul de mult din con­cepţia d-lui Madgearu, democratul nostru. România Pitorească Un nou istoric la Orizont Extragem dintr'un editorial al d-lui Stelian Popescu din „Univer­sul“ următorul pasagi instructiv­­ (era să zicem­­ distractiv): „Ne găsim în starea, în care era Prusia la începutul secolulului al nouăsprezecelea, când ideile de li­bertate și egalitate, — venite din Franţa, dar rău înţelese, — produ­seseră confuzii în toate minţile, în­cât demoralizaseră întreaga naţiune. Iar Frederic II, supranumit regele filosof, privea impasibil...“etc. etc... Frederic al II-lea la începutul secolului al XIX-lea? Iată o nou­tate în domeniul istoriei, de natură să dărâme vechile concepţii, de­sigur eronate, care se perindă în toate manualele de liceu şi fac din regele filosof un contimporan al lui Voltaire şi al lui Ludovic al XV-lea. D. Stelian Popescu ne lasă în­curcaţi, şi sare direct de la flau­tistul încoronat la d-na Sergiu Niţă. Altcum, desigur că l’ar mai fi lă­sat în scenă pe Frederic cel Mar şi ar fi reprodus conversaţia ei cu Napoleon I după bătălia de la Sedan, despre—să zicem—Unirea principatelor române ! Dacă intr'o viitoare formaţie li­berală, d. S. Popescu ar lua por­tofoliul Instrucţiei Publice, desigur că, pe baza de documente noi, ar şti să impună o radicală trans­formare a istoriei pe care o stu­diem în şcoli. .. (Continuarea în pag. II-a) TEATRUL NAŢIONAL E­L­Og­ii Fondarea teatrului „Maria Ventura" a fost salutată cu neo­bişnuită simpatie de către toată lumea, care frequentând teatrul nu şi-a precupeţit nici­odată en­tuziasmul faţă de mult talentata noastră compatrioată Mana Ven­tura. Era deci natural ca admi­raţia pentru marea artistă stabi­lită în ţară, să se restrângă şi asupra înjghebării artistice ce lua fiinţă sub egida directoratului Venturei. Tot atât de lesne de înţeles a fost nerăbdarea cu care specta­torii au aşteptat debutul în Iaşi a actorilor strânşi în jurul ilus­trei directoare. Veniţi pentru prima oară (ca angajaţi ai noului teatru) în Iaşi ei ne-au interesat nu numai prin interpretarea ce aveau să deie rolurilor din piesa lui Bernstein, dar mai ales eram dornici să vedem influenţa nouei discipline —aceia a Mărioarei Ventura. A­­ceasta noi o puteam cu atât mai CRONICA DRAMATICĂ de Wratislavius (dramă în 3 acte) 8 tablouri de H. BERNSTEIN bine aprecia cu cât cei trei in­terpreţi principali ne erau în bună—ba chiar excelentă amin­tire, de mai dinainte. Şi a venit „echipa“ cu ultima noutate a lui Henri Bernstein cu drama „Melo“ care, se spunea că ar fi avut un răsunător suc­ces atât in Franţa cât şi în Bu­cureşti, devenit o nouă sucursală din România a produselor bern­­steiniene. Este ştiut că d-na Ven­tura ţine în mare stimă opera dramaturgului francez. Se poate, ca într’adevăr Melo să fi obţinut aiurea şi la noi (in Capitală) mari succese. Se poate. Aceasta nu ne îm­piedecă de a spune din nou că de vre-o 20 de ani, de când ni se serveşte acest gen de teatru (­câte-odată—înainte cu ani, sub formă de adevărată serie—una după alta) noi încă n’am parve­nit să putem gusta piesele lui Bernstein. Dacă înainte de război, ne iz­bea desagreabil mulţimea de fan­toşe creiate de acest mare meş­ter al technicei teatrale, d’apoi in deceniul de după război, cînd mulţimea prefacerilor şi a noilor probleme ivite, impunea oare­cum dramaturgilor alte preocu­pări, decât interminabilele scene de adulter, cu aventurieri, ex­­croci, faliţi, cavaleri de indus­trie, cocote şi aşa mai departe. Ceia ce înainte primeam în silă şi — cu toată abilitatea cu care ni se servea, noi tot o recunoş­team că e sticlă, şlefuită şi nu piatră de preţ, acum — în ultimii ani, devenise pentru noi o impo­sibilitate. Cel mult, la neputinţa de-a digera — mai puţin încă de a gusta, teatrul lui Bernstein — extrem de violent, dar tot pe atât de artificial, se mai adăugase şi o nouă chestiune — la care nu gă­seam răspunsul: Cum poate Mă­­rioara Ventura — neîntrecuta Ven­tura să vreie à tout prix să ne impuie acest soiu de teatru? Alt­ceva n’a mai găsit oare în vastul ei repertori Notaţi, că vor­bim de vremea când venea în­săşi Marioara Ventura să joace o seară-două la Iaşi. -----------­--------------------------— DIN TOAIA LUMEA Voinici, şoimi, etc.. Cu toată campania vehementă a opoziţiei, cetele de „ voinici“ al guvernului nu au fost desfiinţate. Observând deci că tactica pasivă (proteste, discursuri, interpelări, ar­ticole de ziar etc..) nu a folosit la nimic, partidele de opoziţie au hotărât un contra-atac efectiv. Ast­fel liberalii au pornit să organic­zeze în Ardeal grupuri de „şoimi“, adecă „voinicii" lor. Ofensiva aceasta pare desigu­r o ripostă firească. Şi urmând pe linia aceleaşi acţiuni, averescanţi ar putea crea, de pildă, cete de „ arcaşi“; lupiştii cete de „plăieşi*; d. Gr. Filipescu, cete de „ţepeşi", etc., etc... Unde vom ajunge ?.. Fiecare par­tid îşi va avea mica lui armată şi conflictele de principii s-ar trans­porta intr'o adevărată luptă între regimentele particulare ale grupă­rilor politice. Va învinge cine va fi mai tare, adecă ne vom reîn­toarce la sălbatecul spirit social din evul­ mediu, la domnia pum­nului. Bine, veţi replica, dar există armata ţării. Da există incontes­tabil. Gândiţi-vă însă că toţi a­­ceia care formează bandele de „voinici", sau vor forma pe acei de „şoimi", „arcaşi“, „plărişî“, etc. fac parte şi din adevărata ornată a patriei. La un moment dat, de exemplu, pentru liniştirea spiritelor, „voinicii“ încorporaţi în armată ar trebui să lupte contra „voinicilor“ din slujba politicei. Şi situaţia este destul de posi­bilă, dacă avem în vedere că a­­ceste cete au ajuns să se dezvolte foarte mult, şi ca număr şi ca organizare. Dealtfel însuşi guver­nul este conştient de această pri­mejdie şi împiedică pe liberali sâ înfiinţeze bandele de „şoimi“. Dar atâta nu ajunge. Guvernul singur trebuie să dea exemplul pe care-l cere altora şi sâ suprimi aceste grupări de zâzanie şi ură. Altmintrelea pregătirea luptei oa­recum militar­e Intre partide va continua, se va accentua şi va putea oferi un viitor vreunui partid doar satisfacţia sinistră de a triumfa pe sânge şi ruine. Coton O regină detronată. — Nu vă speriaţi. E vorba numai de o regină... a frumuseţii. „Miss Olanda“ fusese recent aleasă la Haga d-ra Emmy Küs­ter. S-a aflat însă că această „miss“ era în realitate o doamnă, măritată şi cu copii. Neîndepli­nind deci condiţiile concursului, i s-a luat titlul de regină, şi a fost proclamată „Miss“ şi locul ei d-ra Rie Van de Rest care re­uşise a doua. O adevărată lovitură de stat, în lumea frumuseţii ! Doamna Emmy 8$ poşte mîn­dri totuşi că-i cea mai frumoasă femee din Olanda. * Epilogul unei aventuri.—-Vă amintiţi de „Paserea Galbenă“. E aeroplanul francez care, întă tre­cut, a făcut frumosul zbor peste Atlantic, de la New-York in Franţa, Jean Assolant, unul din piloţii acestui avion, a avut o aventură înainte de a porni în zbor peste ocean. S‘a întâlnit cu miss Pau­lina Parker, s‘au plăcut şi s‘au căsătorit, cu toate că ea nu ştia boabă franţuzeşte, iar el nu înţe­legea nici o vorbă englezească. Un impresionant caz de amor fulgerător !... Şi iată că astăzi, numai după câteva luni, soţii divorţează. Probabil că Jean şi Paulina şi-au învăţat reciproc limbile şi au în­ceput să se înţeleagă din vorbe. Dar astfel au constatat că nu se înţeleg caracterele. Şi prin urmare... * Poliţist prea zelofi. — Un car­nostim s‘a petrecut la Madrid. In catedrala Conception se ce­lebra cununia inspectorului de poliţie Santos cu o frumoasă ma­drilenă. Tocmai cînd trebuia să se facă schimbul de inele, mirele a fugit din faţa altarului, s‘a repezit în public, a luat de braţ un cetă­ţean şi a plecat cu dînsul. Nun­taşii au rămas consternaţi, iar mireasa a leşinat. Peste puţin timp însă Sânt s‘a înapoiat. Ce se întîmplase ? timpul ceremoniei, poliţistul obser­vase cum un hoţ sustrăsese bani din buzunarul unui invitat. Şi a­­tunci Santos şi-a lăsat mireasa, s-a repezit la hoţ şi l-a dus la poliţie. După celebrarea căsătoriei, mi­rele s-a dus din nou la poliţie pentru a redacta procesul-verbal asupra flagrantului delict de furt, în timp ce invitaţii benchetuiau la ospățul de nuntă. Prosperitatea Germaniei—O statistică oficială publicată la Ber­lin arată că, în cursul anului tre­cut, Germania a exportat mărfuri în valoare de aproape 14 miliarde mărci, avînd un excedent de 48 milioane mărci aur, al exportului asupra importului Niciodată Ger­mania nu a avut o situație comer­cială mai înfloritoare. ^Continuarea în pag. II-a) ÎNSEMNĂRI «Insoară^te L» C­onu Manolache, are un negel pe nas, doi dinţi de aur, piatră la ficat, ţigaretă de chilimbar, chelie lustruită, inel cu pecetie, şi reu­matism ;­e pensionar, nalt, vege­tarian şi familist; poartă jachetă neagră, ochelari şi baston cu mâr­ner de fildeş, vorbeşte domol, a­­şezat şi cu tîlc. C­onu Manolache, m-a întâlnit ieri la cofetăria unde vine de obi­cei între ceasurile 6 şi 7 seara. S-a aşezat încetişor pe un scaun, la masa mea, a comandat un ceai, apoi, sucindu-şi o ţigară groasă de tutun „Bectimis“, a prins să se uite împrejur. In cofetărie, au intrat, pe rând, doi ofiţeri de cavalerie, zornăind —bravi—din chiţibuşurile adaptate la tocuri; apoi,­­un ţângău gălbejit şi degenerat, cu „brillantina“ de un deget pe păr, cu teluri la u­­merii hainei şi cu privire blazată de căţel răpănos; apoi, in fine, o şleahtă de fete, făcând zarvă, ca vrăbiile dimineaţa. C­onu Manolache le-a privit o­­leacă zâmbind, apoi, nu ştiu ce i-a venit că, nici una nici două s'a întors către mine, spunând: O asociaţie ci­isi­e­dlicilor din Mold­­ova, Basa­rabia şi "Bucovina Duminecă 2 Februar c, ora 5 p. m. are loc la Cercul A. M. I. alegerea comitetului Asociaţiei Me­dicilor filiala Iaşi, pe anul 1930. Faţă de activitatea, în general Sterilă, de până acum a tuturor filialelor şi a filialei Iaşi, din mo­tivele bine cunoscute de toţi me­dicii—lipsa de organizare a filiale­lor—capitol ce lipseşte din statu­tele Asociaţiei. Faţă de graba ce pune Centrul pentru legiferarea organizărei cor­pului medical din România, cu anteproectul său nestudiat şi chiar vexator pentru medici (grabă ce filiala Iaşi a temporizat-o prin ma­nifestul trimis la timp medicilor, distribuit congresiştilor de la Cra­iova şi susţinut de delegaţii noş­tri Dr. Gancevici şi Dr. Th. Cer­chez în congres. Dar mai ales faţă de noua îm­părţire administrativă a ţărei. Trebue să ne întrunim şi să ne consultăm asupra situaţiei corpu­lui medical şi ale intereselor lui, pe care numai o Asociiaţie bine constituită şi autoritară le poate apara şi susţinea cu succes, încă din anul trecut, exact la data alegerei comitetului pe 1929, atrăgînd atenţia medicilor că ţara (Continuare din pag. l­a) DESCOPERII!! PREISTORICE în Cehoslovacia Cu prilejul unor săpături la Vysehrad, (o veche fortăreaț lângă Praga), s'au descoperit veci morminte cari datează cu 3000 de ani înainte de Chr. In mor­minte s'au găsit și diferite obiecte casnice de o vechime de de 5000 de ani. Continuându-se săpăturile, s'au desgropat încăperi cari au servit de locuințe vechilor locuitori ai regiunei și cari au au dease­­menea o vechime de 5000 de ani. ■ " ...................... . -

Next