Opinia, martie 1930 (Anul 26, nr. 6845-6868)
1930-03-04 / nr. 6845
CONTRA DICTATURILOR Toate dictaturile sunt pătate de abuzuri, de violenţe şi de arbitrar. Chiar cele mai luminate şi mai bine menţionate. Ie indiferent de pildă, dacă dictatorul de principe, cu trecut şi tradiţie ca în anumite forme monarhice care se reazimă pe o coastă, al căreia exponent ieste iei, şi cu care împarte puterea de dominaţiune; sau ie un condotier, chiar de geniu, sprijinit de o armată de admiratori sau partizani devotaţi, cu care împarte şi sarcineie dar şi beneficiile puterii, cum a fost Bonaparte ; sau ie un exponent ocazional şi vremelnic, al unei categorii sociale, cum ar fi diferiţii reprezentanţi ai aşa zisei dictaturi a proletariatului. După cum tot atât de indeferent ieste, dacă unul îşi justifică excerciţiul puterii pe consideraţiuni de drept divin , altul pe superioritatea indiscutabilă a geniului creator, şi un altul pe puterea de a domina ? a marilor mase producătoare. De îndată ce, oricare din tipurile de dictatură, de totdeauna şi de pretutindeni, va ocroti numai pe unii şi va oprima pe alţii, ceia ce ie de esenţa oricărei dictaturi , de îndată ce se va ştirbi libertatea tuturora, de a cugeta, de a simţi şi de a a . gita, după cum le dictează con' ‘'ftimţa lor şi anumite principii de onoare; de îndată ce se va viola acest principiu imutabil de viaţă civilizată, potrivit căruia, libertatea fie-căruia şi a tuturora nu încetează de cât în clipa In care s’ar putea aduce jignirea libertăţii şi prejudiciul dreptului, altuia sau al tuturora imediat se va accentua dezechilibrul existent, al inegali' IC.tSÎ di.rU f oam-•••!?,deaă se v. contrazice cea mai nobilă tendinţă a vieţii sociale, care constă tocmai în nivelarea, în limitele posibilului, şi inegalităţilor fireşti ale oamenilor. Viaţa socială sufere neîntrerupt şi în continuu, transformări impuse de complexitatea manifestărilor şi mai ales a nevoilor iei. Legea evoluţiei, care de fapt ie legea legilor, nu ie o creaţiune doctrinară, ci o simplă constatare, că ie o lege ineluctabilă. Din iea isvorăsc toate legile şi toate doctrinele. Acestea sunt efemere, pe când iea, ie eternă şi va dura atât timp, cât va dura însăşi viaţa socială. Iele au apărut deodată şi vor dispare împreună. Marele merit al spiritelor cu adevărat superioare, de acela de a-şi da socoteală, despre mersul aproximativ al evoluţiei sociale, spre a face posibile transformările, fără sguduiri prea profunde şi fără jertfe exagerate. Căci şi sguduirile şi jertfele sânt inevitabile. Suprimarea robiei (?), şi răspândirea culturii, în toate păturile omenirii, pe de o parte, iar pe de alta, instituirea de norme şi criterii de viaţă socială, cărora fiecare şi toţi sunt obligaţi să se supuie, şi pe cari trebuie să le respecteze, împing fatal la democratizare. De esenţa democratizării, de colaborarea armonică, dacă nu a tuturora cel puţin a unor majorităţi covârşitoare, la fixarea normelor şi criteriilor celor mai cuminţi şi mai justificate, impuse de evoluţiunea întregei vieţi sociale. Desigur că şi ideile şi sentimentele, îşi au rostul lor. A impune însă întregei vieţi sociale, voinţa unui singur om, sau a unui clan, sau a unei categorii Sociale, şi a contrazice evoluţia socială, ca şi dorinţa marilor mulţimi conştiente, sau a spiritelor distinse, cari sunt exponenţii lor, iata o tiranie, care nu poate fi nici tainică şi nici utilă, chiar călăuzită de cele mai lăudabile intenţiuni. Tirania rămâne tot tiranie, şi ca atare hărăzită pieirii mai curând ori mai târziu. lată de ce numai o colaborare armonică a unor majorităţi covârşitoare de componenţi ai unei societăţi, bazată pe abnegaţii şi sacrificii personale, cu jertfireanstre ambiţiuni şi interese_.4)j^^^e, poate fi de natură, să asigure viaţa liberă, corectă şi civilizată a fiecăruia şi a tuturora, şi un maximum de siguranţă, de bună stare şi de prosperitate, indispensabile valorificării puterii de muncă şi calităţilor individuale ale fiecăruia. In acest înţeles, celebra caracterizare a lui Joseph de Maistre , „Toute nationa le gouvernement qu’elle merite“, devine pe fiece zi, un adevăr tot mai de actualitate. O dictatură, isvorâtă din consimţământul marilor majorităţi ale unei naţiuni, are puterea unei legi, r ea va trăi atât timp, cât vor persista şi nevoile cari au impus'o, Iea se va răzăma pe colaborarea efectivă a majorităţilor cari au consimţit'o. Dacă Iea va fi călăuzită de cele mai curate sentimente de justiţie şi de echitate , dacă nu va oprima pe nimeni, şi dacă va veghea la producerea maximului de armonizare a tuturor intereselor contrarii, individuale şi colective,ea îşi va împlini misiunea sa socială şi va sfârşi cu onoare dacă nu şi cu glorie, dar nu se va prăbuşi lamentabil, în sânge şi mini, cum s-au prăbuşit mai toate dictaturile. Naţiunea care va fi capabilă să-şi dea o astfel de dictatură, desigur, că va fi atins culmi nebănuite de superioritate morală şi socială. Ar fi idealul. Aşa ceva poate fi o utopie ? Cred că nu, şi voi arăta şi pentru ce, Osvald Teodoreanu ersitâţii ON AMENTE Lei 1000 .... pe un an „ 6 luni . 500 . 300 ft • • • • • • • ATELIERELE TIPOGRAFICE: IAŞI.—STR. LAPUŞNEANU 37 tel EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN MARŢI 4 MARTIE 1930 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 Telefoane• Redacția 391 Administrația 394 Serviciul de noapte 361 TOATA LUMEA Prelungirea vieţii—Medicul american William Johnson din O KiCL anunţa că a descoperit o mediodaeficace pentru prelungirea vieţii.. Procedeul constă în excitarea muşchilor din dreptul inimii cu ajutorul unui medicament special şi în enervarea unei anumite vertebre din regiunea dorsală. Experienţele făcute pînă în prezent au dat rezultate excelente. Numeroşi muribunzi au fost însănătoşiţi şi în urmă unii din ei au trăit încă multe săptămîni. Medicul american a comunicat descoperirea sa Academiei de ştiinţe din Washington şi în prezent aşteaptă verdictul savanţilor specialişti. S-a găsit un mijloc pentru prelungirea vieţii ?... Nu ştim dacă inventatorul merită într'adevăr recunoştinţa oamenilor ! * Femeia din Europa nu place în Asia—Ziarul „Straits Times” din Londra a întreprins în principalele țări din Asia o anchetă interesantă cu privire la femeia din continentul nostru. Rezultatul a fost surprinzător. Europeanca nu place celor din Asia. In special chinezii se revoltă cu furie împotriva femeii din Europa, pe care o găsesc snobil şi trivială. Un critic chinez spune indignat: „Femeia voastră merge public aproape goală şi are atitudini păgine. Părinţi, soţi şi fraţi din Europa, nu vă este ruşine de o asemenea femeie?“ « Dealtfel dispreţul e reciproc. Nici femeilor noastre nu le prea plac chinejii !...* împotriva bandiţilor— In apropiere de New-York s‘a construit o nouă bancă în formă de Zgîrienori. Dar pentru asigurarea în contra bandiţilor, s‘a recurs la metoda vechilor castele. In jurul localului s‘a săpat un şanţ adânc, lat de 15 metri, şi complect plin cu apă. Adecă se revine astăzi la sistemul de apărare din vremea antică şi cum era şi la noi subt Ştefan cel Mare. * Comerţ cu sclavi— In Alger (Africa de Nord) a fost arestată o bandă care făcea comerţ cu sclavi. Ss stabilit că de doi ani de cînd lucrează această bandă, ea a vindut 5.018 persoane, în special negri şi femei. In legătură cu acest caz s-au adresat proteste la Liga Naţiunilor, cerîndu-se anchete la faţa locului. Faptul dovedeşte limpede că în unele locuri de pe pămînt, civilizaţia a rămas încă neputincioasă. *1 '■J&& . , y.-XLx-.' • '. ' m millites IDEI ŞI FAPTE Dar cu ţara ce facem ? Când ţi se urăşte să tot relevi fărădelegile şi abuzurile, şi ai vrea din suflet să mai comentezi şi un fapt demn şi frumos,— în zadar îl vei căuta în balamucul social de la noi. Vei fi nevoit deci, să te referi la viaţa obştească a altor popoare. Nici acolo, ce e drept, nu sunt prea dese şi le enumeri oricînd pe degete. In orice caz, cei care se află la cârma ţării respective poartă mai întotdeauna respectul cuvenit maselor largi ale populaţiei şi ştiu să tragă la timp consecinţele unei eventual© purtări incorecte. Şi ministrul comerţului american demisionează, îndată ce numele său s-a pomenit alăturea de traficanţii de influenţă în urâta afacere a petrolului. Pe când la noi, cele mai scandaloase afaceri şi combinaţii se muşamalizează, tocmai graţie amestecului direct al unor miniştri. Demisionata d. Răducanu, după masacrul de la Lupeni ? d. Mirto după descoperirea spionajului Tibacu ? d. Costăchescu, după excesele antisemite de la Iaşi şi Chişinău ? sau d. Mironescu, în urma descoperirei tardive a antecedentelor scabroase ale contelui de Hochberg ?! Nicidecum... Străinătatea însă, merge mai departe. Acolo un ministru demisionează pentru că un poliţist nu a fost destul de corect cu un cetăţean amorezat de o stenografă, sau din cauza unui păstor care la majoratul său nu şi-a putut aşterne numele pe hârtie... Miniştrii noştri sar ca fripţi numai când în joc sunt puse interesele lor personale. Atunci ei devin deodată arţăgoşi şi intransigenţi, cerând satisfacţii imediate de ordin meschin şi ridicol. Şi astfel se întâmplă că la noi, d. Iunian demionează de zece ori pe zi, din pricină că nu şi-a putut plasa o cunoştiinţă la postul de notar public din Ardeal. Iar doctorul Vaida Voevod, nu înţelege cum i se mai poate pretinde să revie la ministerul internelor, odată ce bietul său prieten Mihai a fost atît de nedreptăţiţ. Asta-i morala după care se conduc excelenţele noastre, care nici în desele lor voiajuri prin meleagurile străine, n-au învăţat măcar atâta, că chiar când vrei să storci toate foloasele posibile din situaţia ta de ministru,nu trebuie, sub nici un motiv să uiţi, că pe lângă satisfacerea vanităţii tale deşerte, mai există şi interese înalte ale ţării, căci şi ţara ar fi în drept să pretindă oleacă de dragoste şi devotament. Macar de ruşinea lumii, care se întreabă mirată: —„Mă rog, cine pentru cine e procreiat? Ţara pentru miniştri, sau... invers ? I. L. Basarabeanu DIVORS PRINCIAR Prinţesa Charlotta moştenitoarea tro- nului Monacolui, şi soţul ei (contele Pierre de Polignac), sunt de mult timp în ceartă conjugală şi acum au pregătit să divorţeze. Totodată, e vorba ca prinţesa Charlotta să se urce pe tronul Monacolui, deoarece tatăl ei, prinţul Louis, și-a manifestat hotărârea să abdice. in veacul vitezei O maşină cu 4.000 cai-putere După cum se anunţă din America, inventatorul Louis Coatalen a construit o maşină într’adevăr extraordinară. Este vorba de un fel de automobil, în formă rotundă ca un glob, şi care posedă o viteză maximă, cea mai mare viteză obţinută până acum. Maşina posedă două motoare cu 4.000 cai-putere în total. In mod teoretic ea ar putea astfel parcurge 480 kilometri pe ceas. Primele experiențe făcute au dat rezultate frumoase. Maşina însă n’a alergat decât cu 210 klm, pe oră, deoarece inventatorul se temea să nu se aprindă aparatul. El speră însă să poată obține toată viteza de 480 km. a motoarelor. In definitiv, tehnica modernă cunoaşte ceva imposibil ?... CROCODILUL LUI ROTHSCHILD Marele bogătaş Louis Rothschild a fost de curând în Africa, unde a luat parte la vânători îndrăzneţe. întors în Europa, celebrul nabab a adus cu sine tot felul de animale exotice. Printre acestea se afla şi un frumos crocodil, pe care Rothschild l-a dăruit muzeului zoologic din Viena. Crocodilul, în tot timpul şederii sale la proprietatea vestitului miliardar, s-a bucurat de o îngrijire excepţională. Avea un servitor special şi i se aduceau mâncărurile favorite. Câteodată un crocodil are mai mult noroc decât un om. TEATRUL NAŢIONAL. Vineri seara i-am văzut pe d-nii Maximilian şi Toni Bulandra jucând împreună cu artiştii de la teatrul ce conduc, piesa lui Pagnol, care poartă titlul eroului — a lui „Marius“. Ambii protagonişti se bucură de credit mare pe lângă publicul spectator. Pentru noi personal, Maximilian (a cărui nume nu î l mai scriu nici cu domnul şi nici cu numele mic) reprezintă cel mai mare comic de caracter al scenei româneşti, nu numai de când face din nou teatru „serios", ci încă de pe vremea când juca operetă la Grigoriu. Resursele sale artistice sunt atât de multiple şi de variate, încât orice rol nou, devine şi un tip de sine stătător, fără a păstra nici unul din trăsăturile celui precedent — nici măcar a vreunia din ticurile acestuia. Toată galeria înaintaşilor se dă la o parte, să facă loc celui nou. In cazul de faţă e vorba de Cezar tatăl eroului, a lui Marius. Şi fiindcă veni vorba de piesă şi autorul ei. Când, acum vreo trei ani (poate că e mai mult) am văzut prima piesă a lui Pagnol— vorbim despre „Negustorii de glorie“, noi am fost profund impresionaţi. Am spus atunci că este una din cele mai puternice—dacă nu cumva, cea mai viguroasă satiră scrisă în epoca postbelică împotriva patriotarzilor şi a speculanţilor de sentimente şi sacrificii aduse în războiul mondial. După această operă, ni s’a prezentat — tot de către Maximilian am alt erou al imaginaţiei lui Pagnol şi anume: Topaze. Faţă de prima lucrare aceasta însemna incontestabil o mare scădere. Ne-am ocupat atunci pe larg, despre inconvenientele lucrării. Iar acum vine la rând Marius. Mai slab decât Topaze şi incomparabil de sirupos şi diluat în raport cu CRONICA DRAMATICĂ DE VRATISLAVIUS «MARIUS» d^M.'pagnol Capitolul „alarmismului“ încă n'a încetat. Şi n'a încetat pentru faptul că guvernul n'a aplicat sancţiunile „severe“ cu care s'a lăudat. Nici nu ne puteam aştepta serios la aceste sancţiuni, dimn simplul motiv că „alarmismul“ era şi este un aspect, o fază, a tacticei de opoziţie pentru înlăturarea guvernului. Toate partidele noastre procedează aşa. E o tradiţie naţională a politicei noastre. Şi în potriva acestei tactice, nici un guvern n'are autoritatea să aplice sancţiunişi încă „severe“...). Dar „alarmismul“ încă n'a încetat fiindcă nu şi-a isprăvit rolul în situaţia politică actuală, adica, să forţeze mîna Regenţei. „ Alarmismul“ va înceta numai în unul din aceste două cazuri: 1) sau cînd guvernul va fi îndepărtat, 2) sau cînd Regenţa va face pe fruntaşii opoziţiei să înţeleagă că platforma de atac (situaţia din Basarabia) nu-i suficientă pentru o schimbare de regim. * Deocamdată „alarmismul“ își dezvoltă rostul politic. Iar d. general Averescu—categoric, ca de obicei— îi dezvălue dedesupturile şi-i forţează nota. D. Averescu semnează un articol în care avertizează Regenţa ei, dacă nu îndepărtează imediat guvernul, va fi trasă ca la răspunde» pentru greşelile ce se impută guvernanţilor. Şi dacă constituţionaliceşte Regenţa nu-i răspunzătoare, în schimb va răspunde In faţa tribunalului neiertător al Istoriei (spune d. general) ! Şi se înţelege, acest „tribunal şi Istoriei“ poate lucra şi imediat printr’o lovitură răsturnătoare, print’o revoluţie... sau aşa ceva. Adică, şah la Regenţă! Totul depinde de rezistenţa nervoasă a factorilor în luptă. Şi mai depinde de situaţia în actualul guvern care se fărâmiţează prin intrigi şi certuri. X. ACTUALITĂŢI POLITICE Rostul politic al „alarmismului“ Şah la Regenţă. — O chestie de rezistenţă nervoasă „OPINIA" LITERARA $1 ARTISTICA Vorbe... Memoriile Reginei Am relatat, după presa americană, titlurile capitolelor din memoriile Reginei Maria. De pildă: „Poate o femeie să se facă frumoasă“ ? — „Experienţa cu bărbaţii“ — „Ce poate un surâs“, etc... Pentru mulţi, aceste subiecte au avut valoarea unei adevărate surprize. Conform obiceiului în materie, lumea se aştepta să descopere în memoriile Reginei, culisele vieţii de stat, relatări de politică generală, ches- tiuni grave şi aride. Suverana însă, prin scrisul său, a oferit tuturora o lecţie necesară. Regina a înţeles să pătrundă, cu observaţiile ei în viaţa simplă şi banală de toate zilele, viaţa aşa cum e. „Puterea surâsului“. ..Frumuseţea femeilor“, „Atitudinea bărbaţilor“, — iată ,coticfete- raţiuni şi subiecte care vor bice din me- moriile Reginei un album al vieţii. Publicul ar fi dorit desigur amănuntul secret de subt uşa palatului. Regina însă, poate tocmai fiindcă e regină, a respins problemele grave şi a simţit nevoia să se coboare în cotidianul comun. Ar fi aceasta garanţia cea mai bună că memoriile suveranei vor fi sincere şi umane. Şi mai ales ar fi dovada că reginele nu pot trăi în afară de viaţa noastră a tuturor. i. b. ...şi fapte Un club... detectivi La Londra a luat fiinţă o grupare originală. Este vorba de clubul, scriitorilor de romane poliţiste, care au creat vreun detectiv celebru. Din acest club fac parte Sir Conan Dogile, creatorul lui Sherlock Holmes , G. K. Chesterton, pentru romanul său senzaţional „Tata Brown“ şi alţii. Gruparea din Londra ţine şedinţe săptămânale şi are intenţia (Continuarea în pag. 11-a ÎNSEMNĂRI Chestiuni militare Tot Românul, când împlineşte 21 de ani, se duce la armată. Comisiunea de recrutare, II măsură, îl caută în gură, îl întoarce pe toate părţile, şi, ca final, îl înştiinţează de-o calitate despre care habar n'avea recrutat : că-i „bun pentru artilerie“ sau pentru altă armă, după cum e înalt, scurt, gras, slăbănog, roşcovan negricios sau cu vreo altă calitate particulară (lăutarii sunt repartizaţi la „muzică“). După această prealabilă selecţiune, recrutul intră la un regiment, unde îşi dă toată osteneala să se poarte bine şi să deprindă uşor „serviciul“ pentru a fi „avansat“ fruntaş, iată însă că Domnul General Cihoski, nemulţumit se vede de felul cum noi, rezerva, ne facem serviciul militar, s’a gândit, pentru cei ce vor veni după noi, să ia măsuri mai drastice, ca după timpul petrecut în cazarmă, să-i scoată dacă nu disciplinaţi ca grenadierii lui Napoleon, apoi macar aşa, barim ca ienicerii lui Hamza-Paşa.. ...îmi aduc aminte că, acum vreo câţiva ani, în Anglia, guvernul vroia să mărească durata serviciului militar. Ca să dovedească absoluta inutilitate a proectului, un ziar englez (..Evening Standard“, mi se pare, a adunat prin anunţuri un grup de o sută de tineri cari nu făcuseră încă armată şi, punându-i subt comanda câtorva ofiţeri pricepuţi, în patru luni de zile l-a (Continuarea în pag. II-a) cea dintâi. Ne gândim la Mascagni şi la atâţi alţi autori, care izbucnesc vulcanic la început, fac irupţie cu o lucrare neobişnuit de puternică, se fixează cu ea şi tot ce vine apoi e mediocru—dacă nu sub—. Singurul lucru care se mai resimte este dialogul vioi şi spiritual, precum şi technica. Dar unde este vigoarea conflictului care să pasioneze pe spectator până la capăt ? Dimpotrivă. Dacă acesta , spectatorul, suportă povestea până la urmă, e pentru ca Marius şi cu tată-sau, sunt interpretaţi de d-nii Bulandra şi Maximilian despre care, cum am spus la început, publicul are o părere excelentă. Şi cu drept cuvânt. Spectatorul ajunge cu credinţa lui în actorii (Continuare în pag. 6-a) 50 PREMII SOCEC & Co. Numerar şi obiecte de valoare 50.000 lei ON No Detaşaţi seria complectă.