Opinia, septembrie 1930 (Anul 26, nr. 6997-7013)

1930-09-03 / nr. 6997

ANUL XXVI No. 6997 abonamente Lei 1000 .... pe un an 6 luni ATELIERELE TIPOGRAFICE: IAȘI.—STR. LĂPUȘNEANU 37 Cîţiva oameni Desigur, ie suficient Cu o con­diţie să fie oameni întregi. Adecă să-şi poată călca pe suflet, să uite inimiciţiile şi rancunele, să nu aibă în vedere nici o ambi­ţiune şi nici un interes personal şi de familie, şi mai puţin încă de de clientelă şi partizani. Să for­meze un fel de consiliu de fami­lie al Statului. Sub prezidenţia u­­nui om hotârît, capabil şi imparţial, cum de Regele, un atare consiliu ar putea constitui un guvern i­­deal. Neavînd de cazat şi de răsplă­tit rude şi partizani, ar putea su­prima tot ce­re sinecură şi chel­tuială de lux, şi cu ajutorul celor mai luminaţi specialişti şi experţi, ar putea păşi pe de o parte, la o formidabilă degrevare a bugetului statului, iar pe de alta la îndru­marea tuturor ramurilor de acti­vitate şi producţiune naţională, în conformitate cu nevoile reale ale consumaţiei interne, şi cu po­sibilităţile de stăbrire a exportului nostru. In momentul de faţă, cînd a­­vem în ţară, experţi streini, ale cărora sugestiuni sînt adesea ho­­tărîtoare, nu ar fi de loc dezono­rant, a se mai recurge şi la lumi­­nele altor specialişti şi experţi streini, pentru găsirea soluţiunilor celor mai nemerite şi mai salu­lui are, în scopul sus expus. Căci să ne înţelegem. Mecanis­mul complicat al Statului, re pus intr'o stare de funcţionare aproape chronometrică. Reorganizările şi noile orga­nisme, cum, sunt bună­oară di­rectoratele, prefecturile şi funcţiu­nile publice dedublate, etc. etc., silit entrave ale sincronismului funcţional, şi operaţiuni, pe cât de inutile, pe atât şi de costisitoare. Iele , ar putea avea un rost, numai în s­tări de belşug general şi de calm durabil, în caii atari expe­rienţe, n-ar sfida şi pălmui, ne­voile ca şi mizeria publică. In starea de acum, 9 miniştri capa-­bili şi cuminţi, cari să menţină unitatea de aplicare şi interpretare a legilor existente, să avizeze pe de o parte la infirmarea tuturor arbitrariilor şi ilegalităţilor, iar pe de altă parte ca Consiliu suprem, la regulamentarea întregei activi­tăţi sociale, cu deosebire în acele ramuri, cari nu mai pot fi lasate la libere dispoziţiune a particula­rilor, iată ceia ce ne trebuie. Un atare consiliu de miniştri, ar putea găsi cu uşurinţă, 9 secre­tari generali şi 72 prefecţi, oameni vrednici şi corecţi, cari la rândul lor să se ocupe exclusiv, şi nu­mai de operă de adminstrare, cin­stită şi legală, de tot ce ne trebuie momentan. Altă dată l’am numit „guvernul necesar“. Dar fiindcă-i vorba de respectul legilor şi de abnegaţiu­­nea oamenilor „politici", s'ar pu­tea întitula şi „Uniunea sacră“. Un lucru e cert: că rezemat pe o justiţie şi o armată bine or­ganizate, pe un consiliu legislativ, a căruia experienţă şi capacitate, pot chezăşui toate regulamentă­­rile, în cadrul legilor existente, un astfel de guvern, veghind neador­mit la înfrânarea risipei, la supri­marea bacşişului şi a hatârului, va promova o admirabilă operă de asanare şi de bună îndrumare morală şi socială. Numai astfel s-ar putea realiza munele intenţii ale d-lor mareşal Averescu şi Gh. Tătărescu şi nu­mai astfel înţeleg iei ca şi mulţi alţii „Uniunea sacră“. Cluburile iacobine ca şi sovie­tele, să dispară. Iar dacă oamenii noştri politici, nu sunt capabili de această jertfă, dacă se simt mai legaţi de orga­nizările lor clubiste, cu gradele, titlur­le, riscurile şi beneficiile res­pective, dovada putreziciunii lor politice, ca şi a degradării lor mo­rale, ie peste făcută. Căci: „Hannibal ad portás“. Osvald A. Teodoreanu Actualităţi politice Viitorul guvern? In ultimul timp s'au lansat tot felul de versiuni cu privire la formarea viitorului guvern. S‘a­mbit—şi se mai vorbeşte încă— •spre guvern de concentrare, gu­vern de personalităţi, de încoro­nare, de dictatură, guvern militar, etc... In prognosticarea viitoarei cârmuiri, au fost epuizate aproape toate formele de cabinete şi toate posibilităţile de a conduce o ţară. Nu a fost evitat nici­­măcar fan­tasticul zvon republican. Din toată această avalanşă de versiuni fabricate în cluburi şi cafenele, desigur, este foarte greu de precizat care e sâmburul de adevăr. Chestiunea este în funcţie de voinţa Coroanei şi a decreta "ce gândeşte Suveranul", înseamnă a râvni la caraghioasa celebritate a reporterului lui Caragiale. Totuş, această întrecere în zvo­nuri senzaţionale merge pe linia unei realităţi lămurite. Este rea­litatea că actualul guvern a ajuns uzat şi se află intr-o situaţie din cele mai critice. Când se va pro­duce schimbarea de regim şi cine va prelua succesiunea,­sânt insă întrebări, la care momentul de faţă încă nu poate oferi un răs­puns precis. Int. ZEPPELINUL vizitează toată Rusia In cursul acestei luni dirijabilul „Contele Zeppelin“ va face o vi­zită oficială în Rusia Sovietică, in acest scop s’a constituit la Mos­cova un comitet pentru primirea dirijabilului. S’au și început pla­sarea biletelor. Comitetul a lansat 250.000 bilete de intrare în aero­drom. O mare parte din bilete au şi fost reţinute. In cinstea d-rului Eckener şi a însoţitorilor săi, se vor organiza mari festivităţi la Moscova. După această vizită, dirijabilul va zbura deasupra întregei Rusii. Guvernul sovietic a înştiinţat pe doctorul Eckener că autoriză zborul cu singura condiţie ca să nu fotografeze sau să filmeze, vreun ţinut din Rusia. „OPINIA" LITERARA SI ARTISTICA Vorbe. Când vrei să fii ministru... D. Jean Th. Florescu a plecat la Karls­bad. Până aici, desigur, faptul e perfect normal. A plecat omul să-şi fortifice s­ă­­nătatea (atât de mult zdruncinată de da­­­tele politice şi de vitregia opoziţiei, în celebra staţiune cehoslovacă. Dar aj uisla­­­4 K­a­rlsbad, d. Jean Tehas n’a vrut să treacă nopt un anonim, drept un călător oare­­,­care, acolo unde se adună oameni celebri din toată lumea. Şi de aceia, în registrul de avizare, la menţiunea „ocupaţia“, d-sa a trecut: ministru! Repetăm: înţelegem gestul d-lui Jean Tehaş, care i-a vrut să fie un vizitator neînsemnat. Şi-l înţelegem cu atât mai mult, cu cât cei mai insignifianţi oameni ajung adesea miniştri români. D. Florescu care nu este, se dă drept ministru, după­­ cum alţii sunt miniştri şi în realitate nu sunt nimic. Dar ceia ce nu putem pricepe, este fap­tul că d. Jean Tehas a trecut calitatea aceasta, la menţiunea „ocupaţia“. Mă rog, de când demnitatea de ministru este soco­tită ca o ocupaţie ! Noi ştiam doar câ­ i o simplă sinecură ? i. b. ...şi fapte In amintirea lui Valentino Se ştie că există o asociaţie fe­minină cu filiale în multe ţări, creată în scopul de a păstra veş­nic vie amintirea atât de regreta­tului actor de cinematograf Rudolf Valentino, mort în plină tinereţe. Până acum, această asociaţie se mulţumea să comemoreze în fie­care an ziua morţii actorului şi să editeze broşuri despre viaţa lui şi fotografii cu chipurile din dife­rite filme ale sale. In prezent însă, asociaţia a păşit pe un teren practic. La Londra a fost construit un salon într’un spi­tal, primind numele de Rudolf Va­lentino. Deasemenea s’au înfiinţat numeroase asociaţiuni culturale şi filantropice, purtând numele acto­rului defunct. Amintirea lui „Rudi“ este departe de ⣠a pune ! Epigrama zilei Unui păzitor al ordinei Poeţii te-ar asemăna Cu cerberul, străbunul. Dar el trei capete avea, Mata...nu ai nici unul!. . Aceiaş (Continuarea în pagina H-a) Orbii din Germania După o ştire apărută zilele a­­ceste, în baza unui ultim recen­­semânt, Germania, afară de regi­unea Saar-ului, numără 33.000 orbi, dintre cari 17.400 bărbaţi. Din numărul total al orbilor, 10 la sută sunt din naştere, iar 12 la sută din timpul războiului. Orbirea la bărbaţi a fost prici­nuită în cea mai mare parte de accidente de muncă, iar la femei în mare parte de scrufuloză. Ui­ însemnat procent se datoreşte ş bolilor de ochi ereditare. .................. Frumuseţile lumii" la concursul din Brazilia La Rio de Janeiro" (Brazilia,) a sosit zilele acestea d-ra Alice Diplorakou (miss .Europa). Regina frumuseţii, dir cauza unei mici indispoziţii, n’a putut pleca la Galveston la 1 August, odată cu celelalte frumuseţi ale Europei. D-ra Diplorakou a părăsit portul Bordeaux abea la 20 August. La Rio de Janeiro, ea a fost întâmpinată de frumuseţile a 28 ţări, care iau parte la concurs. Un public imens a ovaţionat pe Miss Europa şi, a condus-o în urale până la locuinţa ce i-a fost rezervată. Zilnic frumuseţile vizitează sălile de spectacole din capitala Braziliei. Peste tot sunt întâmpinate de zeci de mii de a­dmiratori. Dar vizita miss-terilor este folosită de comer­cianţi şi pentru a ati­nge numeroşi clienţi. Astfel se pot vedea amin­­tuii ca acestea în ziare: „La cinematograful X... preţurile vor fi duble astăzi între orele 3—7, deoarece vor asista şi frumuseţile Europei." ^ „La restaurantul N.... vor lua masa astăzi frumuseţile lumei şi vor acorda autografe“, etc... etc... Concursul a fost fixat pentru 7 Septembrie, iar Miss Univers va căpăta un premiu de o jumătate milion franci, oferit de un mare ziar din Brazilia. * LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN MERCURI 3 SEPTEMBRIE 1930 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37 Redacţia 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 361­ ­ AVION PRĂBUŞIT PESTE O CASA Am relatat că lângă Dijon (Franţa), cu prilejul manevrelor aviaţiei militare, un aeroplan cu şase o­­fiţeri s-a prăbuşit de la o mare înălţime peste o casă, pe care a distrus-o complect. Cei şase ofiţeri au fost ucişi pe loc. Clişeul reprezintă aspectul sinistru al locului unde s’a produs această grozavă nenorocire. 2 d­IN TOATĂ Oamenii cu păr verde.—Un caz nostim s’a întâmplat zilele a­­cestea în comuna Ausonia din Conecticut (Statele Unite). Opt băeţi s’au dus să se scalde în lacul Maugatuck. După ce­ au ieşit din apă însă, tinerii au con­statat cu uimire că părul lor, sprin­­cenile şi musteţile deveniseră com­plect verzi. Toate spălările încer­cate, toate fricţiunile, au fost za­darnice. Părul continua să rămâie verde. Spre a scăpa de acest ne­caz, băieţii au fost nevoiţi să-şi tundă părul şi să-şi radă mustaţa şi sprincenile. " percetându-se cauzele ce­ au pro­vocat acest fapt, s-a stabilit că lacul serveşte de scurgere rezer­voarelor unei mari fabrici de pro­duse chimice. Apa fiind plină de resturile unor materii colorante puternice, acestea au avut proprie­tatea să schimbe culoarea părului. Ecoul acestui caz a avut o con­secinţă practică : numeroase fete din ţinutul respectiv vin săşi co­loreze rochiile în lac, în mod gra­tuit !...# O ţară bogată ♦—Canada pare a fi cea mai fericită ţară de pe pământ, deoarece după cum a­­firmă cifrele oficiale, nu există a­­colo oameni cu adevărat săraci. lată ce spune statistica cea mai recentă : In ultimul an, averea totală a locuitorilor Canadei era de 5 mi­liarde 788 milioane livre. In propor­ţie revine de fiecare bărbat, femeie şi copil în viaţă, câte 600 livre. Aceasta înseamnă cam 450.000 lei de om. Dar probabil că şi acolo ar fi unii oameni cu averi de milioane, iar alţii muritori de foame ! Peripeţiile unui condamnat. La Kowno (Lituania) s-a întors zilele acestea din Rusia inginerul Starivski. Acesta fiind prizonier în Rusia în 1917 a încercat să fugă din lagăr, din cauza mizeriei şi a răului tratament. A fost însă prins, judecat de o curte marţială, con­damnat la muncă silnică pe viaţă şi trimis în Siberia. Dar într’o zi a fost mutat de acolo împreună cu încă un deţi­nut, anume Zodrenko. Acesta mai avea de ispăşit opt luni de tem­niţă. Pe drum însă, nefericitul deţi­nut a fost lovit de un atac de apoplexie şi a murit Starivski a schimbat actele şi în noua locali­tate unde a fost transportat, s'a dat drept Zodrenko. După opt luni a fost eliberat şi retrimis la Kowno, de unde lipsea de 1.3 ani şi unde avea nevastă şi doi co­pii. Când a ajuns acasă, i s’a comunicat că soţia lui s'a dus la oficiul stării civile să se cunune cu un medic, deoarece el era cre­zut mort. Imediat a fugit la primărie, unde a sosit la timp şi a împie­dicat cununia soţiei sale. Dar, de­sigur, cel mai mulţumit din afa­cerea asta trebuie să fie medicul, care a redevenit liber­­.. . Aviator atacat de un şarpe, în văzduh.—Un ziar englez pu­blică o ştire din New-York, care relatează o înfiorătoare luptă în­tre un aviator şi un şarpe, în plin zbor. Pilotul transporta cu a­­vionul spre Scott­ City un şarpe cu clopoţei de vre­o trei metri lungime. In timpul zborului şarpele a iz­butit să scape din colivia lui şi s’a repezit spre aviator. Pilotul, văzând primejdia, a încercat să arunce reptila peste bord. Dar n’a izbutit, deoarece şar­pele s’a încolăcit în jurul corpului său. Cu mare greutate pilotul a izbutit să se elibereze, după ce s’a ales cu o muşcătură dure­roasă la mână. Sosit la destinaţie el a fost dus la spital, unde a declarat că numai printr'o minune avionul nu s’a prăbuşit, în timp ce el se lupta cu animalul fioros, un viitor pe care budgetul statului nu-l va mai putea întreţine, ci să se îndrepte spre alte meserii în care vrednicia individuală duce totdeauna la izbândă. Meseriile, este drept, au fost la oraşe ameninţarea şi refugiul pen­tru şcolarii prea întârziaţi la stu­diile secundare, iar la ţară mai fiecare ţăran a fost meseriaş pen­tru nevoile lui. Dar vremea ce vine va aduce o aşa răsturnare a rânduelilor trecute, încât şi orăşenii buni vor găsi în meserie o carieră la care unii sunt chiar indicaţi prin apti­tudini manuale şi technice, iar sătenii, cu aceleaşi aptitudini, vor găsi putinţa să urce şi în meserii i­erarhii orăşăneşti care vor satis­face pe cei desrădăcinaţi de viaţa sătească. Este loc, deci, ca printr’o rân­­duială conform cu dorinţa vremii, să se facă la sate un învăţământ profesional, care să dea putinţă unora să slujească ca meseriaşi destoinici un sat sau o regiune. PROPUNERI ŞI CONSIDERAŢIUNI Cum trebuie organizat învăţămîntul profesional IN ŞCOLILE DE MESERII de I. CASETTI Sporirea mereu crescândă a numărului acelora pe care liceele îi revarsă în Universităţi şi în ca­rierile profesionale sau libere, a făcut să se întrevadă cu o legi­timă grijă ziua când pletora de licenţiaţi fără întrebuinţare ne va ameninţa cu un şomaj intelectual primejdios. Pletora orăşenilor care se în­dreaptă spre învăţământ este cres­cută şi prin mişcarea centripetă a fiilor de săteni, care cer şcoalelor de la oraşe să le deschidă alte orizonturi decât cele legate de agricultură. Fără îndoială că printre fiii de săteni se disting elemente a căror minte sănătoasă trebuie să fie pusă în slujba ţării , dar şi printre săteni ca şi printre orăşenii care isprăvesc liceul, auzim că 40 la sută nu trec bacalaureatul, iar din cei care îl trec, auzim că ajung la Universitate cu o pregătire in­suficientă. Prin urmare, şomajul intelectual care ne ameninţă, va fi sporit cel puţin în apropiere de 40 la sută cu elemente care nu bat înarmaţi la poarta nevoilor ţării. Este deci, timpul să se arate atât orăşenilor plăpânzi cât şi sătenilor, care se desleagă de pământ fără să poată pune în locul dragostei ogorului o chemare mai de seamă şi se îndreaptă spre carierele orăşăneşti, că viitorul, în câţiva ani chiar, va fi o luptă aprigă în care cei bi­cisnici vor cădea, că nu trebuie să caute numai în meseria didac­tică sau în cea funcționărească. (Continuarea în pag. II-a) IN PAG. 4-a ULTIMA ORA ­ IDEI ŞI FAPTE IN CHESTIA PROSTITUŢIEI CONCLUZIUNI LA O ANCHETA Cu prilejul unei dispoziţiuni­ a­­vând drept bază de plecare noua lege sanitară, prin care se ordona desfiinţarea caselor de toleranţă, ziarul nostru a întreprins o an­chetă, menită să stabilească dacă acea lege se poate pune în apli­care. Precum au observat de bună samă cetitorii, ancheta a căutat să ofere marelui public o reproducee fidelă a mediului în care nişte fi­­inţe omeneşti şi-au îngropat pen­tru totdeauna demnitatea de femei, sănătatea şi fericirea. Dar aceasta nu însemnează, ci s’ar fi deviat dela tema principală, dacă autorităţile îşi fac sau nu datoria. Ci dimpotrivă. Constatând chiar dela început că dacă ar exista oleacă de bunăvoinţă şi un pic de pricepere s'ar fi putut face minuni cu oricare text de lege, fie vechi, fie nou , mai constatând că cei în drept fiind uneori lipsiţi de aceste calităţi, nimic pozitiv­­ real nu s’a făcut şi nu se va face nici cu alte zeci de legi şi că deci lucrurile îşi vor urma drumul lor.« firesc—era necesar să se zugră­vească măcar trista şi intolerabila situaţie a prostituatelor, precum şi toate consecinţele acestui rău so­cial, pentru ca ancheta să aibă un rost. Am adus la timp un omagiu sincer minunatelor femei finlan­deze, care mai întăi prin manifes­­taţiuni puternice de revoltă, şi chiar prin incendierea lupanarelor ,­­ iar apoi după ce au căpătat drep­­turi politice—prin legi severe im­puse în parlament, au reuşit să reducă la minimul posibil numă­rul prostituatelor în ţara lor. Deci atunci­ n’ar fi posibil ca şi la noi o reuniune de femei (neglijând normele putrede impuse de con­venţionalism) să înjghebe primul nucleu al unei viitoare asociaţiuni pentru lupta contra desfrâului ! Suntem chiar convinşi, că se vor găsi şi bărbaţi, care se vor alia unei mişcări nobile de eliberare a sclavelor albe, din robia lor atât de înjositoare. Şi ar fi, oare, într-adevăr aşa de greu şi incompatibil cu pozi­­ţiunea lor socială, ca nişte femei inimoase să-şi consacre o bucată din timp pentru inaugurarea unei acţiuni contra extinderii înspăimân­tătoare, pe care a luat-o desfrâul în ultimul timp ? Noi nu ne facem iluzii cu pri­vire la stârpirea complectă şi a­­propiată a prostituţiei. E însă mai mult decât posi­bilă o atenuare a răului. Părinţii pot oricând fi sfătuiţi să poarte ceva mai multă grijă copiilor lor ; băeţii pot fi oricând convinşi că până la 18 ani mă­car, satisfacerea poftelor sexuale nu e chiar aşa de indispensabilă, iar mamelor devotate le stă întot­deauna în putinţă să-şi instrueas­­că fetele în spiritul de demnitate femeiască, aşa de mult preţuită de oricare bărbat. Patronii localurilor, care nu se conformează prescripţiunilor le­gale pot fi întotdeauna reclamaţi poliţiei de vizitatori, de fetele speculate, de vecini. Şi chiar şi cetăţenii cu ceva bun simţ şi cu­raj civic, pot oricând atrage aten­ţiunea asupra prostituatelor ce mi­şună, pretutindeni ei având chiar şi obligaţia morală de a denunţa pe indivizii murdari, ce se ocupă cu procurarea voluptăţii clandes­tine. In plus, precizăm necesitatea înfiinţării unui oficiu—tot din ini­ţiativă particulară,pentru procu­rarea de lucru, sau pentru mijlo­cirea unei împăcări între părinţi şi fetele decăzute, care ar vrea să se smulgă din ghiarele depra­vării (şi cîte n'ar vrea poate să re­vină !). Astfel, iată un program de ac­tivitate, simplu şi totuşi aşa de impunător, şi pe care l’am sub­scrie printre primii... ...Deci, pe când înfiinţarea unei asociaţiuni pentru o luptă contra prostituţiei, contra cauzelor şi consecinţelor ei? Pe când? I. L Basarabeanu

Next