Opinia, octombrie 1930 (Anul 26, nr. 7023-7047)

1930-10-03 / nr. 7023

* DIJV TOATĂ L­UM­E Ă O căsătorie originală.— Bo­gătaşul englez Thomas Dawes, în vrâstă de 28 ani, fiind în trecere prin Paris, s’a îndrăgostit de o frumoasă domnişoară, vânzătoare intr'un magazin de mode. Tânărul bogătaş a făcut imediat cunoştinţă cu fata şi s’au înţeles să se că­sătorească. Partea interesantă este că el ştie numai limba engleză, in timp ce fata nu vorbeşte decât franţuzeşte. Ei se înţeleg deocamdată mai mult prin semne şi gesturi. Rămâne acum de văzut dacă fata va învăţa engleza, sau tână­rul, limba franceză. Pentru mo­ment însă e o căsnicie fericită: amândoi îşi pot vorbi foarte puţin unul altuia * Concert de fluerături. — Un spectacol amuzant a avut loc la Copenhaga (Danemarca). S'a or­ganizat acolo un concert de flue­­raturi. Pe scenă a luat loc un cor format din 42 persoane, care în loc să cânte, fluerau partiturile respective. In timpul concertului însă, s’a întâmplat un fapt nostim. Un spec­tator, năstruşnic a început să facă tot felul de gesturi caraghioase, pentru a provoca râsul coriştilor. Şi în cele din urmă a reuşit. Nu­meroşi concertişti au izbucnit în hohote de râs şi spectacolul a fost întrerupt pentru câteva minute, întrucât coriştii, din pricina râsului, nu mai puteau fluera. Şi sfârşitul a fost că publicul i-a fluerat pe concertişti­­...* Diversul şî dantura falsă.— Un interesant proces de divers a venit spre judecare în faţa tribu­nalului din Los Angeles (America'1. Locuitorul James Tokales a cerut să fie despărţit de soţia lui, pen­tru că aceasta, înainte de căsnicie, i-a tăinuit faptul că poartă dan­tură falsă. Bărbatul a declarat: „Dinţii ei frumoşi, mi-au părut naturali. Ceva mai mult, eu am fost îndrăgostit de ei. Dacă aş fi ştiut că dantura e artificială, jur că niciodată nu m-aş fi însurat cu actuala mea soţie“. Dar tribunalul a respins cererea soţului. Judecata a arătat că băr­batul, înainte de căsnicie, trebuie să fie atent şi să-şi dea seama de toate defectele nevestei. Căci, după nuntă, mai totdeauna se pot găsi lesne defecte de tot felul, spre a obţine diversul. Aşa că bărbatul în cauză va trebui să se resem­neze cu gândul că dantura soţiei dacă e falsă, are în schimb avan­tajul că e mai inofensivă decât una adevărată * Fereastra cu bucluc.—Un caz nostim s-a petrecut în oraşul E­­dimburg din Scoţia (Anglia). Acolo există obiceiul cunoscut de locui­tori, ca femeile de moravuri u­­şoare să aşeze o păpuşă la gea­mul odăii lor, ca un semn special, ca o indicaţie. S’a întâmplat însă ca o doamnă din Norvegia, de bună condiţie socială, recent descinsă la Edim­­burg, necunoscând acest obicei local, să aşeze şi ea o păpuşă la fereastră, fără nici o intenţie vi­novată. Peste puţin timp, doamna s-a trezit cu vizita câtorva mosa­­firi pe cât de neaşteptaţi pe atât de îndrăzneţi. In cele din urmă însă cazul a fost lămurit şi doamna a recăpătat liniştea în locuinţa ei. Dar, bine­înţeles, după ce a în­depărtat de la geam păpuşa buclu­caşă !... O.. 17023 LEI EXEMPLARUL ATELIStiefeE TIPOGRAFICE: IAŞI.—STR. LĂPUŞNEANU 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN VLNERI3 OCTOMBRIE A N U N C I U Ri se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada LApuşneaim 37 Telefoane Redacţia Administraţia Serviciul de noapte NAMENTE , . . . pe im­ar. 6 luni 600 • a I * ACTUALITĂȚI POLITICE X '­ ­ r La comitetul central al parti­dului liberal, s'a jucat ieri încă un act al farsei prin care d. Duca vrea să ajungă la şefie. După ce,— în acord cu d. Vin­­tilă Bratianu,— d. Duca a întoc­mit superficialul manifest-program, tot dsa a aranjat ca, în ședința de ieri a comitetului, să se ridice critice şi să se pretindă d-lui V. Bratianu noii concesiuni. * Cu o tapaletă mai adecvată împrejurărilor, adusă programului, fruntaşii liberali mai au naivita­tea să nădăjduiască cum că ar putea canaliza speranţele ţării şi încrederea Coroanei. Ei uită că astăzi, după o experienţă bogată în dez­iluzii şi aspră în rezultate, vorbele pompoase nu mai pot în­flori realitatea faptelor. Dar—ca lucrătură de culise— prin chestiunea programului, d. Duca mai încearcă încă răsturna­rea şefului. Zadarnică sforţare ! D. Vintilă Bratianu se cramponează, cu o energie eroică. Devine maleabil, chiar își schimbă firea,—dar nu cedează. D. Duca nici nu visase că va întimpina atâta rezistență. * Si vechiul partid vintilist se zbate intr'o descurajanta dilemă: a) cu d. Vintilă Bratianu, cu oarecare coheziune a partidului, dar fără perspective de venire la putere ; sau b) fără d. Vintilă Bratianu ; dar cu d. Duca, cu aceiaş lipsă de perspectivă, şi coheziunea sfarmată. Partidul se va deplasa spre d. George Bratianu. Atunci, se'nţe­­lege, partidul n’ar pierde,—dar d. Duca şi duciştii ar trebui să se­­ retragă la vetrele lor. Şi probabil­­ că n’ar fi rău.­­ Reticenţe... D. Inculeţ vrea să dea o mină de ajutor d-lui Duca. La consfătuirea organizaţiei din Chişinău, d. Inculeţ a amintit că Ion Bratianu a adus pe Regele Carol; Ionel Bratianu a guvernat alături de Regele Ferdinand, iar acum, cu Regele Carol II,... ne aşteptam cu d. Inculeţ să pronunţe numele d-lui Vintilă Bratianu. Insă d. Inculeţ a hezitat o clipă, şi a pronunţat­.... „partidul liberal''. Ar fi vrut să spue : „d. Duca“, dar şi-a dat seama că sună foarte fals. D. Inculeţ este om foarte inte­ligent. Pacat că se încurcă intr’o înfundătură politică. Ajutorul d-lui Maniu D. Mania îşi desfăşoară tot ta­lentul iezuitic pentru a-şi prelungi guvernarea. Iar dacă lucrul va fi imposibil, să aducă cel puţin par­tidul întreg (ne-divizat) în opo­ziţie. De aceia, lucrează cu asi­duitate contra vre­unei combinaţii lunian, sau Mironescu, sau de personalităţi... D. Duca pretinde că are pro­misiuni de la d. Maniu ca, la re­tragerea d-sale, să recomande un guvern liberal. Presupunând că ar fi aşa, tre­­bue totdeauna primite cu rezervă promisiunile d-lui Maniu. Şi apoi, Coroana nu-i obligată de reco­mandările celui care pleacă. Mai­­ ales in cazul special al vintiliştilor noştri. NOUL ACT AL FARSEI D-LUI DUCA LA COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI LIBERAL X. RUGĂCIUNE Este un obiceiu străvechi, la evrei, ca de două ori—cel puţin —pe an : de anul nou şi de ma­rea zi a pocăinţii, femeile mări­tate, văduvele şi divorsatele lui Israel să se ducă să se roage, odată cu bărbaţii, în lăcaşurile Domnului. Fiicele Sionului respectă cu sfin­ţenie acest obiceiu şi an cu an, cu prilejul sărbătorilor de toamnă le vezi grupuri grupuri îndreptân­­du-se spre cele o sută şi zece sinagogi ale Iaşului, ca să stee de vorbă puţin cu Dumnezeu. Dar, în loc să stee de vorbă cu Dumnezeu... stau de vorbă între ele şi poate nu există o­­glindă mai fidelă a ceea ce ar fi parlamentul subt un regim ma­triarchal, decât tocmai galeria re­zervată femeilor din sinagogă. Nu mai vorbesc de faptul că au năs­cocit ideea cum că tatăl ceresc nu le-ar asculta doleanţele for­mulate în limba sfântă, dacă nu s-ar prezenta înaintea Lui în ro­chiile cele mai elegante, cu alte cuvinte, în ţinuta de rigoare pen- In sărbătorile mosaice FEMININA... de NEUMAN JOSEPH tru audienţe şi, prin urmare, este pentru multe dintr'insele o dato­rie prescrisă de canon de a veni la sinagogă în toalete de mătase, de catifea sau de tafta cel puţin; nu mai vorbesc de faptul, zic, că au ştiut pe tema aceasta să în­cânte pe soţii lor, obligându-i ca, înainte de sfintele sărbători,­ să le dea bani pentru pantofi, rochii şi pălărie nouă pentru ca, astfel, să fie elegante pentru „sil", şi că multe din ele preferă să rămâe acasă cu fetele nemăritate şi cu copiii de ţâţă, decât să se ducă „să se roage“ într’un costum de anul trecut ; nu vorbesc nici de alte trucuri întrebuinţate pentru a justifica portul podoabelor scumpe şi al machiajului, ci mă refer nu­mai la practica lor sinagogală, la felul lor de a se pocăi şi a se ruga pentru un viitor presărat cu roze, când pomenesc de o imagi­ne fidelă a unui parlament com­pus exclusiv din femei. Ori, practica lor sinagogală este pe cât de curioasă pe atât de sugestivă. Deși oficierea începe de obiceiu la 8, doamnele sosesc, după un protocol particular, la 9.30 şi, deşi în întârziere, ele înaintează calme şi cu paşii rari prin curtea sinagogii, ca şi acele personagii car® defilează, suspec­tate de un aparat fotografic sau de un obiectiv de cinema. Ajunse în incinta templului, în­cep salutările, binoclările, strân­gerile de mână, schimbul de cu­vinte amabile şi de urări. După aceea, deabia aşezate în fotoliile rezervate fiecăreia de rubinoasă, se fac aprecierile : — „Madam Asta şi-a schimbat rochia“... — „Eh, e parvenită !“.... —„Madam Cealaltă e slăbită"... —„Ii merge prost, săraca!...—„Madam cutare e în negru“...—„Nu ştii?­ I-a mu­rit soţul !“...—„O să-şi poată face de cap“, etc... Şi aşa încep bu­nele copile ale lui Israel, să pue ţara la cale : se discută, cu alte cuvinte, treburile publice , neca­zurile uneia, capriciile celeilalte, păcatele alteia, ş. a. m. d După ce au aranjat toată lumea şi-s bine edificate asupra averei, numărului amanţilor, zilelor de ceartă ale fiecăreia, femeile pleacă acasă să vadă dacă s'a făcut cu­rat prin odăi, dacă copiii au băut şi au mâncat şi dacă nu cumva a’au primit felicitări de anul nou dela rudele din America. In tim­pul acesta, în sinagogă, se citeşte Sfânta­ Scriptură , Păcatul lui A­­dam, Sodom­a şi Gomora, Ispita lui Madam Putifar, etc.­­Deabia terminată lectura aces­tor versete, femeile revin pentru şedinţa de Musat (în Cameră, a­­ceasta ar echivala cu şedinţa de după proz­a deputaţilor) în alt® rochii şi intr’altă pălărie. Vor dis­cuta de data aceasta un alt punct din ordinea de zi . Cum au pe­trecut vacanţele, când s’au reîn­tors dela Karlsbad, Piştian şi Ma­­rienbad , cum se simt acuma cu sănătatea, în general, şi cu dure­rile stomacale, în special. Discuţia durează până când din sinagogă, se aude glasul ceauşului care anunţă lumea să se scoale în picioare şi să-şi enumere pă­catele înaintea celui Atoate iertă­­tor. Femeile, atuncia, încep să plângă şi să-şi bată în piept , ca să dee o mişcare de pendulă, pan­dantivului cu briliante) . Mea culpa ! înşirând vreo şaptezeci şi ceva de păcate pentru care re­clamă ,amnistia sau graţierea. Se aşează, după aceea, uşu­rate, din nou în fotoliu pentru ca să înceapă dezbaterea unei alte (Continuarea la pagina ii-a) TULBURĂRILE DIN PRAGA Piaţa Venceslav din Praga, unde s-au produs violentele manifestaţii anti-germane ale fasciştilor ce­hoslovaci. Aceste manifestaţii au determinat un demers diplomatic al Germaniei. O MILIONARĂ CERŞETOARE La poliţia din Brooklyn (Ame­rica) a fost adusă o cerşetoare, care colinda toate străzile cerând pomană, în timp ce în realitate ea posedă o avere remarcabilă. Femeia, în vrâstă de aproape 90 ani, are un venit anual de 200.000 dolari, adică 32 milioane­ lei. Totuş, ea se ocupa cu cerşi­tul, spre a strânge zilnic câţiva dolari. Dar bătrâna milionară este atât de zgârcită, încât nu se în­dura să cheltuească nici măcar ceia ce aduna din mila oamenilor. Autorităţile au oprit-o să mai cer­şească, şi pentru a o vindeca de­ aceasta manie, au innternat-o în­­tr’un azil de bătrâne. Iar milioa­nele ei zac ascunse înt'o casetă și nu-i procură nicio plăcere !... Două Zeppeline într-un zbor comun Ziarul englez „Daily Telegraph" anunţă că între compania de a­­viaţie din Londra şi uzinele din Friedrichshafen au loc trata­tive pentru organizarea unui nou şi mare raid. Este vorba ca di­rijabilul „R. 100“ să Întreprindă un zbor comun, împreună cu Zep­pelinul german. Dacă tratativele vor reuși, a­­tunci aeronava engleză va veni în Germania. Deocamdată, nu se precizează nimic cu privire la iti­nerarul zborului. In orce caz însă, raidul în cauză nu va­­avea loc decât cel mai de­vreme în pri­măvara anului viitor. IN PAG. 4-a ULTIMA ORĂ IDEI ŞI FAPTE Când e pălmuită o fată... Mai dăunăzi s’a prezintat la re­dacţie o fată, povestindu-ne cu la­crimi în ochi o întâmplare, ce o va face să sufere desigur încă mult timp. Domnişoara, plimbându-se sin­guratecă pe str. Lăpuşneanu, a fost acostată de un tânăr jovial. Fata l-a rugat s’o lese în pace, şi îşi continuă plimbarea întreruptă. Tânărul însă, în loc să tragă consecinţele, şi-a permis să-i adre­seze fetei nişte cuvinte jignitoare, însoţite de gesturi puţin cavalereşti, precum şi de o ofertă insultătoare. Enervată peste măsură, ea i-a tras o palmă, la care individul răspunse şi el cu două palme răsunătoare, lipite pe obrajii, îmbujoraţi ai fetei. Sergentul de stradă şi publicul asistent,­se ştie doar ce atitudine iau (adică nu iau) în asemenea ocaziuni...! Deşi nu pentru prima dată ni se aduc la cunoştinţă astfel de mojicii calificate (fete svârlite de pe scări, bruscate şi lovite pe stradă, s’a mai auzit de toate a­­cestea pe blagoslovitele noastre meleaguri); —• indignarea noastră firească şi compătimirea sinceră pentru victimă au fost şi de data aceasta tot aşa de puternice ca şi în prima zi când am constatat că la noi nici calitatea de femeie nu mai cruţă de corecţii violente. Oroarea noastră pentru bătaia în genere e aşa de mare, încât aici nu admitem vre­un fel de clasi­ficare. Nu există o bătaie mai puţin sau mai mult îndreptăţită, ci una singură, nedreaptă, stupidă şi neomenească. Căci, din punct de vedere ome­nesc, e absolut indiferent dacă e exercitată de poliţişti sau de pa­troni, de părinţi sau de bărbaţi, sau pur şi simplu de beţivi or­dinari. Şi totuşi sufletul nostru cunoa­şte accente deosebit de puternice, atunci când persoana brutalizată e o femeie. Ne vedem adesea siliţi să tre­cem cu vederea peste lucruri care nu ne plac, aceasta din motive de toleranţă şi îngăduinţă pentru ge­neraţia purtătoare de principii (nu şi idealuri) noui, care la urma ur­mei nu e obligată ca asemenea nouă, celor cu concepţii „ruginite“ să nutrească un sentiment veşnic de adorare, divinizare „pentru fe­meia visurilor mele“, — un sen­timent atât de măreţ, încât se re­varsă mereu asupra femeilor de pretutindeni. Dar, mă rog, — şi aici înfierăm cu toată energia actul brutal în chestie şi cele asemănătoare — să ajungi în aşa hal de sălbătăcie, încât să baţi, să baţi o femeie, chiar atunci când ţi-a tras o pal­mă pentru că ai fost necuviincios !? Dar se cuvine să adresăm şi câteva cuvinte de dojană priete­nească fetelor de astăzi, care pro­voacă de multe ori prin purtarea lor prea uşuratecă, tineretul ma­sculin, uitând adesea, că mai pre­sus de emancipare, de libertate în acţiuni, de plăceri—tot e şi va ră­mâne mândria şi tandreţa femeiască. Iar ofensatei de astăzi, obiecti­vitatea noastră ne impune (scuză­­ne duduie) să-i spunem între pa­tru ochi: — De ce i-ai răspuns? De ce ai mai discutat cu un obraznic? De ce n’ai trecut mai departe, mândră şi rece, aşa cum se cuvine unei fe­mei pe care nici o insultă nu o poate atinge ? De ce ? I. L. Basarabeanu­ „OPINIA" LITERARA 91 ARTISTICA Dorite... O, Dona Clara!.. O, dona Clara !.. şansonetă vnati ţi duioasă în acelaș timp. Am auzit ari* aceasta, astăzi încă în plină modă, izbi nită în ritm puternic din vârful unui as de gramofon. Aveam atunci imaginea unei dona Clara, care dansează In piruete da dorinți fremătătoare. Intr’o seară însă, am ascultat acelaș cântec împrăștiat ca un fl* de melodie dulce, de clapele unui clavir. Era dona Clara unui vis domol, în dec«* romantic. Era parcă dona Clara unei iu­­biri rămase din vremuri demodate, c* umbra dragostei suave printre rob­ile tim­purilor care nu mai sânt. Acelaș cântec. La gura gramofonului părea un dans banal, un fragment de proză mecanică. Iar pe luciul clapelor de piano luneca leneş, ca un fior cinstit de poezie caldă. Iluzii pierdute. La clavir, la gramofon — vers sau patimă — dona Clara este acelaş. Un cântec care place o clipă tuturor, un cântec pe care toţi II iubesc şi pe care-1 uită tot. Şi dacă un moment el ne răscoleşte sufletul, ne a­­prinde imaginea unei iubite şi senzaţia unui amor, la urmnă, nu face altceva de­cât să repete sfârşitul trist al unui adevăr etern. Dona Clara, femeia, dragostea, la fel sânt de trecătoare ca și cântecul ei. i. b. ...şi fapte Cât câştigă scriitorii ?.. Continuând ancheta cu privire la câştigurile materiale ale scriito­rilor noştri, un ziar din Capitală a mai primit următoarele răspun­suri : C. Rădulescu-Motru : Articolele­­ mele întotdeauna le-am scris gra­tis. Un venit oarecum simţitor am avut de pe urma cursului meu de „Psihologie", pentru care s-a plătit suma de 150.000 lei. (Continuarea în pagina Il-a) Boxerul Dempsey victima unui accident Din New-York se anunţă că vestitul boxer Jack Dempsey, ex­­campionul mondial al ringului, a fost victima unui accident In tim­pul ce trecea pe o stradă din New­ Orleans, a fost trântit Knok­­ont la pământ... nu de pumnul vreunui boxer, ci de­­uşa deschisă a unui automobil care alerga cu mare viteză. Demipsey, căpătând răni grave, a fost mediat trans­portat la spital, iar şoferul condus la poliţie. Cînd boxerul se va în­sănătoşi, nu ştim dacă îi va fi prea moale şoferului vinovat­.. (Continuarea în pagina II-a) Din activitatea profesorală a d-lui George Bratianu O complectare la articolele d-lui M. T. Berza Primim : Mă prevalez — d-le Beza — de cele 2 articole ale D-tale din co­loanele „Opiniei", referitoare la activitatea ştiinţifică şi profesorală a d-lui George Bratianu, pentru a aduce şi eu un grăunte de adevăr in această chestiune în care pro­fesorul nostru e ponegrit cu atâta cinism. Gestul d-tale d-le Berza, e demn de elogiu şi el a găsit ecou în lumea noastră de învăţăcei pe băncile Universităţii, ce mai avem nevoie de încrederea şi dragostea în părinţii noştri sufleteşti cărora le datorim o pioasă recunoştinţă pentru strădaniile lor de lumină­tori şi de preoţi pe altarul Ştinţei. Desigur că ai socotit ca o da­torie flască—punerea lucrurilor în adevărata lor lumină, ne­lăsând opinia publică să cadă în pre­judecăţi, — evidenţiind reaua cre­dinţă a acelui domn Academicus, pretins omniştiitor al vieţii univer­sitare, ce voeşte ca din bârfeli şi injurii să-şi facă o ocupaţie pre­dilectă. E mult îndreptăţită teama D-tale D-le Berza—că înaltul aşazământ de cultură­ ce e Uniersitatea—se zdruncină şi corpul profesoral se compromite, fiind pus la aprecie­rile unor oameni de talia d-lui Academicus ce e învederat că ju­­decă capacitatea profesorilor noştri prin prizma intereselor lui poliţia» şi de partid, cari n’au nici o legă­tură cu omul şcoalei. Dacă afirmaţiunile neverosimil® ale d-lui Academicus au fost spul­berate cu desăvârşire de D-ta cu

Next