Opinia, mai 1931 (Anul 27, nr. 7196-7220)

1931-05-01 / nr. 7196

ANUL XXVII No.v 7196 ABONAMENTE Lei 1000 .... pe un an „ 500 ... . „6 1” 300 j. ■ , %y-v & f . ' \ tov­'v\eN ro' ATELIERELE ^­v , C •'x-tsP A\“ .oral între guvern­iberali ? S’a anunţat ieri încheerea unui acord electoral între guvern şi partidul liberal, atribuindu-se a­­cestuia din urmă 120 locuri la Cameră şi 38 la Senat. Ştirea a provocat senzaţie în lumea politică, şi cu drept cuvint. Se vorbea cu atîta insistenţă des­pre tratativele georgiştilor cu gu­vernul; se afirma de multă vreme că există o înţelegere între geor­­gişti şi d. Argetoianu; se spuneau şi alte dedesubturi prea delicate ca să le mai comentăm cu glas tare,... incit e firesc ca un acord Duca-Iorga-Argetoianu să pro­voace senzaţie. Şi e prudent să aşteptăm o con­tinuare oficială, cu comunicate au­torizate şi cu semnaturi în regulă, pentru a fi siguri că nu suntem iarăşi victima extraordinarului danţ de insinuări şi intrigi care s’a dezlănţuit în jurul nouei gu­vernări. Dacă insă acordul s‘a făcut definitiv, el merită a fi privit în latura lui de covârşitoare impor­tanţă politică. * Un acord al guvernului cu par­tidul liberal înseamnă siguranţa, pentru această listă, de a obţine prima majoritară. Se va putea deci statornici o guvernare lungă pe baza noului parlament,... însă nu o guvernare a d-lui Iorga, ci a partidului liberal cu grupul Ar­getoianu. Cu caracterul şi felul de gu­vernare a d-lui Iorga nu se vor putea împăca liberalii şi nici d. Argetoianu. Debarcarea actualului prim-ministru este deci de prevă­zut, — şi s’ar face lesne pe cale parlamentară. Din cei aproximativ 250-280 deputaţi guvernamentali, 120 voi­ţi liberali,—partidul cel mai pu­ternic reprezintat şi care ar fi in­dicat ca succesor la guvern. S‘ar alcătui lesne un guvern parla­mentar al d-lui Duca, cu parti­zanii d-lui Argetoianu, şi cu acei „independenţi* improvizaţi de d. Iorga care s‘ar alipi în grabă de noul guvern. Ar exista şi alte grupări de manevră, care ar fi captate în combinaţie.­­X Intre 120-150 deputaţi s'ar re­partiza între ardelenii d-lui Ma­­niu, steliştii din Basarabia­­cu socialiştii), georgişti, averescani, lupişti (care i- ar fi exclus să facă cartel şi ei cu guvernul), minori­tari, şi foarte puţini partizani ai d-lui Mihalache in vechiul regat. Şi poate cîţiva cuzişti. Situaţia ar stă pini-o d-nii Duca- Argetoianu. S-ar lămuri că d. Argetoianu a luc­rat pentru partidul liberal, făcînd punte la Palat și incadrind com­plect pe d. Duca în noul regim al restaurației. Iar pentru d. George­ Bratianu, partida ar fi pierdută !­­* In timpul tratativelor d lui Ti­­tulescu, cînd la un moment dat d. Maniu convenise a face gu­vern cu liberalii, am relevat că era vorba de o lovitură de maes­tru a d-lui Duca. Acum, dacă se face acord între liberali și guvern, este iarăși o lovitură de maestru a d-lui Duca Ar putea fi insă vorba numai de un acord în principiu, subor­donat unui acord generalizat des­pre care s-a spus că l-ar inten­ţiona d. Iorga. Ne vom lămuri în scurt timp. X aSgJB oufe*lovitură de maestru a d-lui Duca ACTUALITĂȚI POLITICE „OPINIA" literară şi artistică Isortoe... D. lorga şi fardul D. prim­-ministru N. lorga a dat o dis­­poziţie, prin care funcţionarele sânt oprite să poarte rochii de mătasă şi să întrebu­­inţ­eze fardul. Ne amintim de o instituţie bancară din Londra, care constatând că serviciile merg defectuos, a anunţat că nu angajează func­ţionare frumoase. Probabil, în ordinul d-lui Iorga se ascunde o intenţie similară. Primul ministru a observat poate că prin­cipala slujbă a femeilor este de a cocheta şi de a îndeplini servicii de cu totul altă natură decât cele cuprinse în misiunea lor. In consecinţă, la o parte luxul, jos fardul, şi treburile vor merge mai bine. Aşa probabil socoteşte premierul nostru. Noi insă ne îndoim de succesul iniţiativei. Buzele văpsite, rochia de mătase, unghiile maneculate nu reprezintă primejdia cea mare. D. Iorga le socoteşte o manifestare neserioasă. In realitate însă adevăratul neajuns este conduita sufle­tască, sânt moravurile de astăzi. Acestea ar trebui schimbate, şi asta, desigur, e mult mai greu. In orce caz, prin ordinul în chestiune, d. Iorga a trecut direct... în istorie ! Cu siguranţă femeile îl consideră un om în­vechit şi-i retrag orce credit amabil. Ve­i spune însă că d. Iorga a ajuns la punctul, când îi este absolut indiferentă antipatia sau simpatia femeilor. Dar chiar aşa fiind, iniţiativa poate fi imprudentă. Căci înlă­turând fardul, oare vor rămâne numai feţe curate ?..­­. b. Actor cu ghinion Harold Lloyd, cunoscutul comic de cinema, este în realitate un actor cu ghinion. Cel puţin aşa rezultă din următoarele fapte în­şirate de ziarele americane: Primul film a lui Harold, o co­medie într’un act, a obţinut un eşec. Şi cu multă greutate, „El" a căpătat un nou angajament. Al doilea film a cunoscut un remar­cabil succes, dar în timpul mon­tării, Harold a fost victima unui furt și a rămas fără bani și fără haine. După câtva timp, Lloyd a su­ferit un accident grav. Și-a rupt mâna dreaptă, care a fost înlo­cuită printr-o mână de cauciuc. Mai târziu actorul a fost dat în judecată de o actriţă care susţi­nea că Harold i-a furat subiectul unui film. Şi „El" a plătit des­păgubiri importante, fără a fi pro­priu zis vina lui, ci a regisorului. Zilele trecute Harold a fost o­­perat de apendicită. In plus, în timpul carierei sale, a pierdut zeci de pălării, bastoane şi ochelari. Şi cu toate acestea Harold Lloyd e veşnic vesel, în viaţă ca şi in filme... Copiii de astăzi Profesorul explică copiilor care sânt odăile obişnuite dintr’o locu­inţă : sufrageria, biroul, dormito­rul, baea, bucătăria, etc. Apoi re­petă cu elevii numele odăilor. Și micul Ionel înșiră : — Sufrageria, biroul, baea, bu­cătăria... — Și ?.. Ionel tace. A uitat dormitorul. — Ei, mai departe ?.. Ionel tace. Atunci profesorul caută să-l ajute : — Seara, după masă, în care odaie se duce tatăl tău? Și copilul, prompt: — In odaia guvernantei... Manuscrisele lui Flaubert La Antibes, a avut loc o lici­taţie de manuscrise literare. D-na Franklin-Groupt, nepoata lui Gus­tave Flaubert, a scos în vânzare manuscrisele acestuia, care au obţinut preţuri mari oferite de americani şi engleji. Faptul a provocat un protest din partea muzeului Flaubert din Rouen unde sunt adunate toate a­­mintirile despre marele scriitor fran­cez. Muzeul a cerut guvernului să răscumpere manuscrisele vândute, deoarece ele vor lua drumul străi­nătăţii şi Franţa va suferi astfel o importantă pierdere literară. Contrast — George şi Ana mai sunt în dragoste ? — A, nu ; de două luni ei s’au căsătorit... Bibliografie „Revista de Sociologie (Nr. 4) care apare la Cluj subt direcţia d-lui prof. Virgil I. Barbat, aduce material bogat şi interesant. Sem­nează studii de specialitate d-nii Raoul Guyader de la şcoala de înalte studii sociale din Paris, George Em. Marica şi prof. Virgil I. Barbat. In rest: fapte şi comentarii, note, publicaţii şi cercetări, recen­zii, articole, comunicări. Revista se prezintă in condiţiuni excelente. Preţul unui exemplar 30 lei. REVOLTA DIN MADEIRA Trupe militare portugheze in portul Lisabona, piecind spre Madeira, pentru a potoli răscoala de acolo. Precum se ştie, revolta din Madeira a eşuat, trupele guvernului reuşind să învingă pe răsculaţi şi să aresteze pe conducătorii lor. Regele contra dictaturii M. S. Regele, primind ieri pe reprezintanţii Micii Antante a pre­sei, a ţinut să declare încă odată că este adversar al dictaturii şi că înţelege să respecte principiile constituţionale şi parlamentare. LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN VINERI I MAI 1931 A N U N C I U R I se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37­7 Redacţia 391 Telefoane : ! Administraţia 394­­ Serviciul de noapte 367 UN MORMÂNT PLUTITOR Cazul, de o stranie originalitate, este—după cum era firesc—o is­pravă americană. La Cincin­a­ti (Statele Unite) a murit zilele tre­cute un anume Charles Flaybing. El a lăsat o scrisoare, prin care roagă să fie înmormântat în hat­a cosciug de metal, în formă de co­rabie. Și acest sicriu original să fie aşezat liber pe valurile râului de la marginea oraşului. Dorinţa mortului a fost satisfă­cută, întrucât în acest scop el a lăsat în mod special suma de 5000 dolari, adecă 800.000 lei. Mormân­tul pluteşte pe valuri şi oamenii care-l văd, îşi amintesc de defunct. Faptul de a rămâne oarecum prin­tre cei vii, a fost probabil şi in­tenţia mortului. Zaro Agha nu se teme de moarte Faimosul turc Zaro Agha, so­cotit ca cel mai bătrân om din lume, a acordat o convorbire zia­rului american „Chicago-New»". Acest adevărat Mathusalem al epo­cii noastre declară printre altele că nu se teme de moarte. Zaro Agha spune: — „Am intrat în al 157-lea an de existenţă. Toată viaţa am pe­trecut în voie şi nu m-am sinchi­sit de fel de medici. Doctorii mi-au recomandat diferite medicamente şi regim alimentar. Eu însă nu i-am ascultat şi cred că am făcut mai bine. Oamenii să trăească cit mai intens, să se bucure de viaţă şi să nu se gândească la moarte. Cel puţin eu aşa fac chiar şi as­tăzi“. Halal moşneag !... Unul dintre cei mai buni citi­tori de acte vechi din studenţii mei vechi, este dl. Gh. Ungurea­­nu, paleograf la Arhivele statului din Iaşi. Ii citeşti bucuria în ochi când găseşte ceva nou prin vreun dosar. Totdeauna când se apropie de mine am presimţirea că-mi va mai spune ceva nou. Aceste da­ruri , râvna către ce este vechi şi bucuria de a comunica şi altora, nu le lasă să lâncezească. Acum studiază doctoratul in drept. Deşi încă tânăr, ne-a dat în domeniul Istoriei vechiului drept românesc două lucrări, cari îi fac mare cin­ste. Acestea sunt: „Jurisconsultul Damaschin T. Bojinca (1802— 1869. Contribuţii la viaţa şi ac­tivitatea sa“ şi „Jurisconsultul Christian Flechtenmacher“. Alţii au ajuns deja profesori u­­niversitari şi nu au arătat nimă­nui până acum dacă ştiu să ţină condeiul în mână sau nu­­ faima mi se umple de bucurie când văd că şi elevii mei ard de dragostea de a scormoni trecutul vieţei noas­tre istorico-juridice, cum face d-l Gh. Ungureanu. Deşi este un muncitor care se luptă cu greu­tăţile mate­riale ale vieţei, totuşi a găsit sprijinul de a-şi tipări a­­ceste lucrări. Frumos lucru au să­vârşit şi acele persoane sau insti­tuţii cari au ajutat eşirea la lu­mină a acestor două lucrări Des­pre prima sa a vorbit mai înainte, tot în acest organ de publicitate. Mie îmi rămâne a o semnala în Buletinul seminarului materiei mele, întitulat „întregiri“, indicând va­loarea lucrărei, informaţia nouă şi anumite sfaturi, dacă va fi nevoie de­­ele. * In acest articol ne vom ocupa numai de a doua lucrare, privi­toare la personalitatea lui Flech­tenmacher. Acest jurisconsult al Moldovei chemat în această ţară pentru a ajuta la alcătuirea nou­lui cod civil, editat sub numele domnitorului Scarlat Alexandru Calimah, a mai avut încă un bio­graf în persoana d-lui prof. An­drei Rădulescu, membru la înalta Curte de Casaţie. Pe lângă câteva articole, d-sa a mai scris două comunicaţii la Academia Română cu următorul titlu: I-a „Pravilistul Flechtenma­­cher“ şi a II-a „Isvoarele codului Calimach“. Tot cu activitatea în legătură numai cu Codul lui Calimach, s-a mai ocupat şi prof. grec de drept civil de la Universitatea din Atena . D. Triandaphyllopoulos încă din anul 1917, când a ţinut o cu­vântare cu ocazia înplinirei a o sută de ani de alcătuirea acestui cod. Cuvântarea a rostit-o la „So­cietatea de ştiinţe sociale şi poli­tice“ din Atena, al cărei rezumat a fost publicat în gazeta „Proo­­dos“ (Progresul) din 22 Aprilie 1917. Acum in urmă ne dă un întins articol in „Revista istorică (Continuarea în pagina 11-a) Studii istorico-juridice JURISCONSULTUL CHRISTIAN FLECHTENMACHER O LUCRARE UTILĂ A D-LUI GH. UNGUREANU de ȘTEFAN BERECHET profesor universitar 1­N­­04IJ Monument unui şoarece.— Lingă Hollywood (America), în faţa studiourilor casei de filme „Pax“, s-a ridicat un monument unui şoarece, care a murit zilele trecute. E vorba de şoarecele ce­lebru „Dady“, care a jucat în mai multe filme. El era foarte bine dresat şi apărea în special in comedii. Dady a jucat alături de Max Linder și de Zigoto, provocînd hazul spectatorilor. Dresorul șoa­recelui—actor a devenit milionar datorită micului animal, pentru care se certau casele de filme, o­­ferind onorarii mari. In urmă cu citeva săptămîni, Dady s'a îmbolnăvit și a murit. La inmormîntarea lui au asistat mulţi regizori şi actori de cinema Iar acum, în semn de amintire, i s’a ridicat un monument, pe care se află, făcut din bronz, chipul şoarecelui. Şi probabil multe pi­sici dau tîrcoale în jurul acestui monument amăgitor !„ * O ţigară de 12 metri.— La expoziţia de ţigări din Londra, se poate vedea cea mai lungă ţigară din lume. Ea are 12 metri lun­gime şi a fost confecţionată în Turcia. Ţigara a sosit cu vaporul la Londra, fiind transportată într’o cutie specială. Ea este aşezată pe un susţinător de lemn şi are un capăt lung de carton, spre a pu­tea fi fumată mai uşor. Cine însă s'ar încumeta să fumeze o ase­menea ţigară?* Regele dopurilor.— America are şi un „rege al dopurilor“. Po­vestea vieţii lui este relatată de un ziar din Filadelfia, unde lo­­cueşte acest „rege“, care posedă astăzi o avere considerabilă. Numele lui este Oliver Smith. La vrâsta de 20 ani, el era un simplu vagabond. Şi neavând ce mânca, Oliver născocea tot felul de procedee pentru a câştiga câ­ţiva cenţi. Intr’o zi i-a venit ideia să adune dopuri. El colinda toate restaurantele, magazinele de ali­mente, localurile de consum, şi colecţiona dopuri de toate formele. Le aducea acasă, le curăţa, le lustruia şi punându-le în cutioare de carton, le vindea pe preţuri mai mici decât se aflau în comerţ. In modul acesta, urmând procedeul câteva luni, zi la zi, Oliver Smith a reuşit să strângă o sumă de do­lari. Şi-a făcut un mic atelier pen­tru confecţionarea dopurilor. Afa­cerile au mers din ce în ce mai bine şi apoi şi-a deschis o fabrică de dopuri. Astăzi vagabondul de altădată e milionar, posedă titlul de „rege“ şi are cele mai mari fabrici de dopuri din America. Când soarta îţi surâde, faci a­vere chiar din dopuri... * Se caută un primar!—Căzu' este furnizat de localitate Huberts­dorf din Germania. Primarul de acolo şi-a înaintat demisia şi urma să se aleagă un nou conducător al administraţie târgului. S’a pro­dus însă o situaţiune într’adevăr ciudată. Niciun fruntaş al orăşelu­lui respectiv nu vrea să primească demnitatea de primar. Localitatea se află în mare jenă financiară. Târgul are de plătit datorii multe, iar încasările sânt derizorii. De aceia nimeni n­u vrea să-şi ia răspunderea situaţiei şi funcţiunea de primar nu găseşte niciun amator. La noi, credem, asemenea ca­zuri nu s’ar putea întâmpla fiind că politicianii noştrii primesc dem­nităţi în orice condiţiuni, indiferent de interesul obştesc­­. O insulă dispărută Ziarul englez „Dily Herald" a­­nunţă că insula St. Hubertus din oceanul Indian a dispărut în va­luri. Insula nu a dispărut rent, ci a fost înghiţită brusc de ocean. Se crede că acest fapt ar fi în legă­tură cu nouile cutremure produse în regiunea respectivă. Partea mai dureroasă este că această insulă era locuită de câte­va sute de persoane. S’au făcut cercetări în toată regiunea, dar nu s’a putut descoperi nicio urmă a oamenilor. E sigur că ei și-au găsit moartea în valuri. IDEI ŞI FAPTE CU PRILEJUL ZILEI DE 1 MAI Pe vremurile de sinistră memo­rie (vremi ce se pot reîntoarce astăzi numai sporadic şi parţial]), când revendicarea unui drept ele­mentar determina o teroare şi vărsări de sânge, — ziua de 1 Mai se aniversa pretutindeni în­tr’un extaz comun, în­tr’unt avânt puternic, cu o neţărmuită satis­facţie, cu o bucurie sinceră a tu­turor celor care muncesc. Paradoxul îşi avea totuşi sem­nificaţi­a-i logică. Orcât de lipsite de drepturi ce­tăţeneşti ar fi fost masele mari; oricât de teribile ar fi fost perse­­cuţiile de ordin moral — nimănui nu-i lipsea pâinea cea de toate zilele. Minţile luminate, sufletele cu­rate conduceau deci lupta, mai întăi de toate de dragul libertăţii de acţiune, în numele întronării unui tratament egal pentru toţi în faţa legilor; apoi abia veneau doleanţele de ordin practic, ca perfecţionarea condiţiunilor da muncă şi îmbunătăţirea traiului. Şi e evident că printre năzuin­ţele idealiste, aderarea muncitori­­torilor de pretutindeni la manifes­­taţiunea pentru recunoaşterea ofi­cială a sărbătorii muncii, conta drept o victorie de prim grad, ce se cuvenea a fi preaslăvită. * Un al doilea paradox ia în cu­­rând locul celui comentat m­ăi sus: astăzi noţiunea însăşi de „sărbătoare* a muncii apare ca un non­sens. In clipa de faţă nu se discută cauzele unei situaţîuni dureroase: politica nenorocită a şoviniştilor; războiul mondial; supraproducţia şi subconsumaţie. Imensitatea in­­fiorătoare a prăpădului ce a ur­mat, — iată ce subjugă în pre zent gândurile tuturor. Să fim loiali: păturile condu­cătoare de pretutindeni n’au de­­venit mai neomenoase, mai sălba­tece. Ci dimpotrivă , cedează în­­tr’una, însuşindu-şi chiar nişte vederi şi simţiminte pentru care altă­dată promovatorii mişcărilor de descătuşare erau trimişi la spânzurătoare. Şi se întrec chiar in căutarea soluţiunilor salvatoare. Munca insă, mai cu seamă cea istovitoare, munca brută a braţe­lor , acea muncă care nici când, nici unde n’a fost plătită cu pre­ţul ei real, d­e astăzi batjocorită mai mult ca oricând. Şi tragedia cea cumplită pe care o oferă spectacolul a zeci de milioane de oameni care vor să muncească şi n’au unde, a altor zeci de milioane care trăesc mereu cu frica'n sân, ca să nu-şi piardă sursa de existenţă, — iată o umbră colosală ce întunecă bucuria celei mai omeneşti săr­bători. Dar precum generaţiile de cmi­­alaltăeri nu s’au oprit în faţa perspectivelor de intimidare : te­roarea şi persecuţia, tot aşa nu se cuvine ca generaţia noastră să se lese chinuită de spectrul şoma­jului. Perseverenţa şi munca vor în­frunta şi acest pericol. Noi să persistăm în a crede,­ căci ar fi păcat să ne lipsim de acest drept, tocmai în ziua de 1 Maiu. I. L. BASARABEANU !

Next