Opinia, mai 1932 (Anul 28, nr. 7501-7524)
1932-05-01 / nr. 7501
ANUL. I'AAB y' i ,«J ' .V u o. pagini 3 lei an «r vv l^A1 ZIAR POLITIC COTIDIAN DUMINICA I MAI 1932 ANUNCIURI se primesc la toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE şi la ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneatu 37 Redacţia 391 Administraţia 394 Serviciul de noapte 357 ( &.J 0 -, (;r* M\^4J:'' .jiff' JKt-Omtd Wr«B 11 . rfts t‘ .ut î'iiiViSu. u it ; i .:ă'0- ;ig£tul clop . tf' ii limba lor du» - viață mai frum:; »a, mai ms* ordinească... Ce trist, ce mâhnitor e destinul unei omeniri pe care nici glasul divin al blândului Christ nu o mai poate scoate din toropeală, nu-i mai poate oferi câteva clipe măcar de uitare a unor sbuciumări năprasnice, clipe numărate de reculegere pioasă, de fericire lăuntrică ! Calvarul nu s’a sfârşit încă in ultima zi a săptămâii patimilor şi celor mai mulţi dintre noi nu le-a fost dat să guste în tihnă din plăcerile unor sărbători îmbelşugate. Ochii încuraţi ai Mântuitorului privesc şi azi cum milioanele de oameni mor de foame, iar alte milioane îşi stăpânesc cu resemnare poftele cele mai fireşti, —toate acestea în imediata vecinătate a unor depozite uriaşe, care gem de bunătăţi. Celor mulţi soarta nemiloasă li-a hărăzit un Paşte posomorât: în loc de bucurii, consternare; in loc de imnuri duioase, suspine; în loc de cupe cu vin, cupe cu lacrimi. Şi omenirea nu mai este stăpânită parcă, ca odinioară, de un extas înălţător, obiceiurile şi tradiţiile, care dau tot farmecul sărbătorilor, nu mai sunt respectate cu rigoarea, cu sfinţenia de altădată. Să nu-i imputăm totuşi mulţimei nici o vină. Să nu ridicăm capete de acuzaţii, plecând de la IDEI ŞI FAPTE OMORÂT! remize eronate şi trăgând concuzii pripite. Şi să ne ferim mai cu seamă în momentele solemne de faţă — de a comite un sacrilegiu, făcând deducţii tendenţioase, fie chiar izvorâte dintr’o adâncă cunoaştere a unor realităţi crude. Niciodată poat ca in zilele noastre, martirul de pe Gorgha nu s’a bucurat de un număr atât de covârşitor de martiri adepţi. Cu câteva deosebiri doar. Pe când El a pătimit de bună voie, dintr’un înalt îndemn, şi unul pentru toţi, noi pătimim de nevoie, împinşi de forţa lucrurilor pe un drum acoperit cu spini, fără multă tragere de inimă, şi toţi pentru toţi. Şi niciodată Isus, omul acela minunat care a îndurat chinuri groaznice în credinţa că astfel va determina venirea fericirii eterne, n’a fost mai pe înţelesul unei generaţii. Căci o generaţie mai dornică de mântuire, mai conştientă de necesitatea unei transformări radicale, n'a existat de bună seamă în toată era creştină. Mai creştină chiar decât apostolii lui Christos e omenirea aceasta mult hulită, mult răbdătoare. Şi calvarul ei e cel puţin ot atât de îngrozitor decât cel îndurat de descipolii Săi din catacombele Romei. Mântuirea nu va putea întârzia deci mult. Şi va veni triumfătoare aşa cum şi-a închipuit-o nazarineanul: pace şi frăţie, muncă şi prosperitate, cinste şi dragoste. I. L. BASARABEANU O îl f R® ■ **" 1 f ’ li 8 O & ".!', 3,' jjJSH PA b rn m 1 2 Kg f INVIEREA Invierea Iul Hristos —Pictură celebră, de Giovanni Antonio Razzi, zis Sodoma fl477—1549). NA 20A 2A /LUMEA „Nu vă sinucideţi, Sir Detterding ?“ — Acesta este titlul unui articol, care a apărut în oficioasele sovietice „Isvestia“ şi „Pravda“. Articolul termină cu următoarele cuvinte : „ Încă nu v-aţi sinucis, Sir Henry Detterding ? Ne miră foarte mult. După Kreuger, după Eastman şi după atâţia alţii, a venit şi rândul dvs. Curmaţi-vă viaţa singur, pentru a nu o face altul. Vă asigurăm că a sosit timpul şi că in curând toţi cei din categoria dvs vor trebui să procedeze la fel“. Se ştie că Sir Detterding este mare e magnat englez, supranumit „regele petrolului". Şi precum se vede, Sovietele cred că în împrejurările grele de astăzi, toţi marii conducători de trusturi vor trebui să sfârşească în mod fatal. i * î O familie de Uriaşi.—La Modena (Italia) trăeşte o familie de uriaşi. Numele ei este Doglesi şi se compune din părinţi şi trei copii , o fată şi doi băeţi. Tatăl are înălţimea de 1,98 m. cântăreşte 123 kograme. Mama: 1, 96 m. şi 114 kgr. Fata: 1,89 m. şi 97 kgr. Unul din băeţi e înalt de 2 metri şi 5 centimetri, având o greutate de 148 kgr. iar altul, mai modest, are numai 1,99 m. mălţme şi cântăreşte 109 kgr. Această familie atrage numeroşi curioşi, care vin să-i vadă pe cei mai voinici oameni din Italia. Şi când aceştia stau la masă, înfulecând mâncarea cu o poftă homerică, e un spectacol într’adevăr interesant .* Moda.. Baby — Cazul copilului lui Lindbergh, care a produs şi produce încă atâta senzaţie în America, a dat naştere şi la o modă specială. E moda numită „Baby*, după numele copilului dispărut. Astfel, în Statele Unite, sau lansat pantofi „baby“, pălării „baby“, genţi „ baby“ (chipul unui copilaş), pudriera „baby“ şi chiar bomboane „baby*. Americanii au ținut poate în modul acesta să omagieze pe marele aviator. Desigur însă, In locul tuturor acestor dovezi de simpatie, Lindbergh ar prefera să i se restituie copilul... ft Morminte cu gramofon.—O altă curiozitate americană . In mai multe cimitire din Stateie-Unite s’au instalat pe morminte nişte gramofoane automate. De câteva ori pe zi aceste aparate cântă diferite rugăciuni şi arii funebre. Partea mai interesantă însă este că unele familii au instalat şi gramofoane cu cântecele favorite ale defuncţilor. Astfel, în câteva cimitire din America, poţi avea surpriza ciudată de a auzi şansonele vesele, cântece din filme sonore, etc. Cei mai mulţi vizitatori rămân cu o surpriză stranie. Desigur însă că morţilor le este indiferent. MM&UESU IA NOAPTEA ÎNVIERII S’a pornit un svon de clopot Peste patru zăti deodată, In tăcerea fără margini, — Ca un râs sglobiu de fată, S’au aprins lumini, in noapte, Pela fiecare casă Profilându-se in geamuri, Fire roşii de mătasă. Şi apoi au prins să cânte Credincioşii, învierea Binelui, ucis pe cruce De Măria sa Puterea. Şi plecându-mi lui genunchii Spre misterul tară nume, M’am gândit ce grea învie Adevăru ’n larga lume ! Aurel Cerna O nouă planetă astronom descoperită de un belgian ? Profesorul Del Portes de la observatorul astronomic din Uecle (Belgia) anunță că a descoperit o nouă planetă. E vorba de o planetă mică—cea mai mică din câte sânt cunoscute. Ea a primit în mod provizor numele de „E. A. I. 1932“. Astronomul belgian precizează că acest corp ceresc se află la o depărtare de cinci şi jumătate milioane kilometri de Pământ. Ar fi deci planeta cea mai apropiată de globul nostru. Descoperirea aceasta va fi controlată de alţi astronomi, care urmează a confirma faptul şi a face nouă observaţiuni. Apoi planeta va căpăta un nume definitiv. (Continuare în pagina ii-a) IN PAG. 8-a ULTIMA ORA O CONVORBIRE PASCALĂ cu d. PROFESOR AUGUST SCRIBAN Ceva despre „pască“, „cozonac“ şi multe altele. O simplă convorbire filologică cu d. profesor August Scriban, e un minunat prilej de recreaţie intelectuală , o convorbire pascală însă cu acest simpatic profesor are un dublu avantaj : pe de o parte ai ocaziunea să faci o plimbare prin domeniul inabordabil al filologiei, care în tovărăşia lui Conu August devine o excursie foarte plăcută, iar pe de altă parte ai ocazia să te convingi de inepuizabilele calităţi de „causeur* original ale interlocutorului, îmi amintesc, de pe băncile liceului, cu câtă măestrie d. Scriban învia paragrafele moarte din Cicero, silind pe elevii cei mai reacţionari să se apropie de tainele limbei latine. In ceasurile acele minunate de clasă, d-sa găsia prilejul potrivit unei digresiuni filologice, desțelenind din cuvintele latine, toate formele derivate în limbile: ronână, franceză, germană, rusească, ungurească, italienească, spaniolă, etc. Natural că printre noi elevii se ivise un puternic curent de simpatie pentru... filolologie. Unii dintre noi scormoniam chiar dicţionarele pentru a arăta lui conu August că am descoperit şi noi cale o origine arunui cuvânt necunoscut.e întâmpla însă totdeauna că descoperirile erau adevărate monstruozităţi. Atunci conu August ne adresă nouă elevilor şi indirect tuturor filologilor de ocazie, următoarele rânduri : E un dor irezistibil in orice scăfîrlie de a discuta cu tine, o etimologie.. Pe elevul care-i aducea filologii abracadabrante, profesorul 11 poreclia „Mutul de la Manutanţă“ şi atunci un alt elev ii adresă colegului următoarele patru rime care avură darul să placă şi lui conu August Lui „mutus manutentionis*. Filogia pură Cere să ai cultură Cu sacra-ţi ignoranţă Rămâi la... Manutanţă ! * Dar vremurile de atunci au trecut... Apropiindu-se gâştele, m-am gândit să trag o raită pe la d. prof. August Scriban, cu scopul de a mai comunica cititorilor „Opiniei“, multe chestiuni veşnic actuale. La poartă in str. Manolescu Mo- 4 O primă deziluzie. Nu m’a mai întâmpinat roşcatul câine... antisemit „Trap “ ci unui mai mic, negru, Jack, care m’a lăsat să intru fără să mârâie. Ba din contra, avea poftă să se joace cu mine. Dând pergi de conu August, mi-am exprimat mirarea că noul câine nu-i „antisemit“. Dar d-sa îmi spuse: — „ Adevărat că nu-i antisemit, căci deocamdată e... tachist, adică, foarte șiret și pentr’un ciolan șade sluj cât vrei. Dar sper să-l trec prin purgatoriu şi să-l fac şi pe el antisemit, cum se întâmplă în politică cu transfugii“. — „Dar, de Paşti, se cuvine d-le profesor să se lase deoparte politica şi ca toţi oamenii să uite duşmăniile. — Bine spui, măi zgârie hârtie. — Dar cum se zice: De Paşte sau de Paşti ? Dl. profesor August Scriban — Ca să-ţi dai seama, cura e mai bine, trebuie s’o luăm dela azbuche. Acest cuvânt vine dela arameicul pas’cha şi ebraicul pesach, care înseamnă cruţare, adică scăparea de către D-zeu, a Evreilor dela moarte, în preajma fuge! din Egipt. In realitate eu cred că n’au fugit, ci au fost.. alungați. Dar asta e inderert pentru filologie. „OPINIA" LITERARA $1 ARTtSTIGÂ VnrliG.,. Bomboane acre... Constatare Dragostea e ca un Butur Pndurat cu stropi de soare. Când il vezi zburând, l-ai prinde .* Cind l-ai prins, ai vrea să zboare.. Sens unic Amăgire !.. pentru mine, In rimală plăsmuire, Are-o singură 'nsemnire: E o rimă la iubire ! In dragoste Dragostea ades te face Să spui vorbele aceste: Când îţi place, nu mai este Şi când este, nu-ţi mai place !.. Unei iubite Când adesea-mi vin suspine, Poate mă gândesc la tine; Dar când mă gândesc la tine, Sigur îmi provoc suspine !... i. berg ...şi fapte Romanul unei regine carele olandeze anunţă că regina Wilhelmina a Olandei scrie in prezent un roman cu caracter social. Romanul va zugrăvi scene din diferite straturi sociale lovite de efectele greu ale crizei. Scopul acestei lucrări, precum afirmă aceleaşi ziare, este de a determina o înfrăţire a tuturor popoarelor, spre a trece impasul vremii. Rămâne de văzut însă dacă romanul va obţine rezultatul dorit. E destul de îndoelnic. Diferite ştiri — Marlene Dietrich, precum am anunţat, în urma unui conflict de ordin artistic, a părăsit casa (Continuarea în pagina) ZIUA ÎNVIERII... „Hristos a înviat“ ! Acestea au fost cuvintele îngerului către mironosiţe în ziua când Mântuitorul a înviat i eşind din mormânt, ca dintr-o cămară! Ziua Învierii Domnului este prea slăvită şi prea luminată zi. Este cea mai sfântă din toate zilele anului... Este zi aleasă şi de negrăită bucurie pentru tot sufletul creştinesc, pentru că este: „al praznicelor praznic şi sărbătoarea sărbătorilor“. In clipa învierii, moartea a fost biruită de izvorul vieţii, de puterea sufletului nemuritor, care îşi are originea la Dumnezeire... Puterea răutăţii omeneşti s’a dovedit a fi de scurtă durată şi neputincioasă. Dreptatea a biruit nedreptatea; adevărul, care e veşnic, a biruit minciuna, care era izvorâtă din ură sălbatecă şi din diavolească răzbunare. Intunerecul Satanei a fost biruit de strălucirea lumini dumnezeeşti, care a cuprins sfântul mormânt, sigilat de mâni criminale şi străjuit o clipă de ostaşi, de puterea păgânătăţii antice. „Hristos a înviat!“ Slăvită veste a învierii ! „Iar îngerul răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi voi, căci ştiu, că pe Iisus cel răstignit căutaţi. Nu este aici, că s’a sculat, precum a zis: Veniţi de vedeţi locul unde a zăcut Domnul". (Mat. 27, 5-6). In ziua Învierii lui Iisus au căzut lanţurile nedreptăţii şi robiei şi o lume nouă s’a întemeiat— Biserica creştină—având la temelie două pietre unghiulare : iubirea şi iertarea... In mii de biserici răsună azi armonioasa cântare: „Ziua învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea ! Să zicem „fraţilor“ şi celor ce ne urăsc pe noi / Să ertăm toate pentru Inviere“. „ Iată, iubiţi cititori, culmea până la care trebuia să ne urcăm cu toţi în această sfântă şi mare zi. In ostrovul deşertăciunilor ademenitoare şi al patimilor de tot felul, suiţi creştini cu toţii, în această zi de primăvară, pe culmea înaltă, înverzită şi înflorită, pe culmea iubirii şi a iertării. Acolo, sus, ne cheamă şi ne aşteaptă pe toţi învăţătorul şi biruitorul morţii ... Creştini cucernici şi paşnici cetăţeni! Acei cari sunteţi încătuşaţi de neadevăr, de ură şi de nedreptate, porniţi măcar astăzi de ziua Învierii, pe calea deschisă de blândul Nazarinean, de Hristos Omul. Căci, dacă s’ar cimenta între popoare această dragoste evanghelică, nu s’ar mai isca războie, iar cu miliardele cheltuite pentru submarine, tancuri, avioane, tunuri, gaze otrăvitoare, etc., s’ar ridica mii de spitale şi nenumărate instituţii culturale şi pe binefacere, de pe urma cărora omenirea ar trage reale foloase... Macar azi să nădăjduim la pace !.. Dar, Paştile anului acestuia, spre deosebire de cele din anii trecuţi, pentru foarte mulţi creştini ele nu vor putea fi serbate cu bucurie şi bielşugul cuvenit... Mii de sinistraţi ruinaţi de furia apelor revărsate... Mii de pensionari şi funcţionari fără salar du luni de zile, lăsaţi de izbelişte de marele Vistiernic, tocmai de Sf. Paşti ! Mii de copii fără o hăinuţă nouă! In mii de case va lipsi nu pasca şi ouăle roşii, dar chiar pânsa cea de toate zilele... Grozavă sărăcie şi usturătoare nedreptate, care deszic cu cruzime nădejdile noastre de mai bine. Avem datoria, ca să îndulcim suferinţele celor lipsiţi şi să-i bucurăm în aceste sfinte zile,ale Paştelor Suflare creştinească! Sus inimile, căci: „Hristos a înviat !“ Pr. N. Hodoroabă Un fost soldat în razboi înebunește când revede frontul O dramă impresionantă s’a în- J tâmplat lângă Ponte de Legno, în Italia, unde au avut loc mari lupte în timpul războiului. Un anume Luigi Panzini, fost soldat, luptase pe acel front în anul 1915. Acolo a fost rănit și timp de trei zile a stat într’o groapă plină cu apă şi noroi. Zilele trecute fostul ostaş a trecut din întâmplare pe câmpul de luptă, care în bună parte şi-a păstrat aspectul din vremea războiului. Panzini a r agăsit şi groapa, unde a întiis dureri groaznice. La revederea acestui tabou impresionant, soldatul de altădată a fost cuprins de un puternic acces de nervi. A început să plingă, să ţipe şi s’a prăbuşit la pământ. Bietul om dând semne de nebunie, a fost internat într'o casă de sănătate.