Opinia, iunie 1933 (Anul 29, nr. 7829-7853)

1933-06-01 / nr. 7829

ABONAMENT Lei 600 . ,cfr .GRAFICE STR LAPUSNEANU 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN faţa conferinţelor internaţionale In­ contradicţie. Inevitabil rezultat negativ , Statul nostru urmăreşte cu o atenţie foarte mare peripeţiile conferinţei de dezarmare de la Geneva, şi se pregăteşte pentru Conferinţa economică de la Londra, faţă de realitatea situaţiei la aceste Foruri internaţionale, România ar face bine , în or­dine politică, să-şi cultive mai departe sistemul de a­­lianţe, iar în ordine econo­mică, să-şi organizeze Intere­sele particulare după struc­tura specifică ţării noastre. De la Conferinţele Interna­ţionale, nu avem de aşteptat mare lucru. Intre Franţa şi Anglo­­saxoni La Conferinţa de la Geneva Instrumentează de fapt un bloc anglo-saxon împotriva Franţei. Anglia simpatizează cu In­teresele italo-germane şi ar vrea să obţie o scădere a forţei franceze. In această direcţie dă aju­tor şi America. D. Roosevelt doreşte să determine Franţa l­a micşorarea înarmărilor, pentru a presa astfel şi la o slăbire a înarmărilor japoneze (Japonia este grija cea mare a Americeii). In acest scop, d. Roosevelt a făcut recent declaraţia că se va dezinteresa complect de Europa, dacă nu reuşeşte con­ferinţa dezarmării. Franţa rezistă Franţa vrea să-şi păstreze forţa superioară de ast­a. Sub pretextul „securităţii“ ea refuză categoric orce micşo­rare a înarmărilor proprii şi se împotriveşte la înarmarea Germaniei. Franţa rezistă şi la „pactul celor 4“ în care ar rămânea singură contra trei. Primeşte un pact cu condiţii care i-ar anula puterile. Franţa se sprijină pe Mica Antantă, Polonia, ţările bal­tice, şi priveşte cu simpatie spre Japonia. Ar vrea să facă legături şi cu Rusia , dar în direcţia aceasta e concurată de America. Şi deocamdată Rusia stă în rezervă. Statu quo In fond, conferinţa dela Geneva nu va schimba ni­mic. Se vor adopta decla­­raţiuni de principii,­­ dar fixare partidă şi ţară va rămâne la forţa proprie, într’un angrenaj de între­cere şi duşmănie. Conferinţa economică Prea puţin concludentă va putea fi şi conferinţa econo­mică de la Londra. Acolo statele mari indus­triale vor căuta să-şi lăr­gească debuşeurile. Nu se vor înţelege între dânsele şi se va accentua rivalitatea Ame­rica—Europa (adica Anglia). Se va dezbate deasemeni ri­valitatea ireductibilă America- Japonia, şi nu se va putea ajunge la o concluzie. Pe de altă parte, se va căuta să se olifie situaţii coloniale pentru ţările mici, în favoa­rea cel­or mari. Statele mici vor cere compensaţii avanta­joase, însă nu vor obţine de­cât fraze. Iar după conferinţă... va rămâne cum a f­st. Fiecare va face sforţări economice în detrimentul celuilalt, şi ome­nirea îşi va duce mai departe necazurile, încercând amelio­rări prin acorduri particulare până când. .. până când, se va prezintă o situaţie ca­tastrofală ! Contradicţie Conferinţele Internaţionale nu p­ot da rezultate satisfăcătoare, fiindcă lumea stă Intr’o gravă contradicţie. Ţările încearcă o colaborare armonică, In vreme ce structura lor social-economică duce la ri­valităţi, dezarmonie şi luptă. Numai după profunde şi gene­rale prefaceri interne, se poate obţine o armonie internaţională. Fără aceste prefaceri interne, conferinţele internaţionale nu pot decât să eşueze, sau—cel mult— să realizeze... alianţe pentru răz­­boae viitoare! Lr. ii 1 N TO­A TA LUMEA n tramvaee americane. — in America timpul e bani. Se vede că din această cau­ză, americanii s’au gândit că timpul curselor cu tramvaiul trebue folosit în mod practic. Astfel în tramvaiele și multe omnibusuri dela New-York, Chicago, Filadelfia, San-Fran­­cisco, etc., s’au introdus ser­vicii special de frizeri, văxui­­tori de ghete, dactilografe, manecuriste, etc. Şi cum curse­le sânt uneori destul de lungi, călătorii au tot timpul să se vadă, să-şi facă coafura, să-şi lustruească ghetele, să copie­ze acte la maşina de scris, sau să-şi lăcuească unghiile. Ia felul acesta cursa cu tramvaiul sau cu omnibusul rezolvă câteva chestiuni în acelaş timp. Şi in plus mulţi şomeri din branşele menţio­nate au găsit ocupaţiune. * O familie de mincinoşi 1 —Un proces nostim s’a jude­cat acum câteva zile la Bu­dapesta. De mai mult timp proprie­tarul Bartanyi gâsia pe uşa casei un afiş, pe care era scris : «Aici locueşte o familie de mincinoşi“. In repetate rîn­­duri omul a rupt hârtiile, dar a doua zi găsia alte afişe în acelaş loc. Bartanyi s’a pus la pândă şi l-a surprins noap­tea pe un vecin, care lipia a­­fişele cu pricina. Proprietarul s’a adresat jus­tiţiei, cerând despăgubiri pen­tru defăimare. Vecinul a ex­plicat că familia Bartanyi, i-a promis o sumă de bani, dar nu s’a ţinut de cuvânt. Şi spre a se răzbuna, a pus a­­fişul. „ Aici locueşte o familie de mincinoşi“. Pentru această faptă, veci­nul a fost pedepsit la despă­gubiri în sumă de câteva mii lei. Răzbunarea fiind cam scumpă, va renunța probabi în viitor la noui afişe !... O scrisoare după 38 ani. —Un anume Csinek din Pra­­ga a primit zilele trecute scrisoare trimisă de un unchiu din Argintina către tatăl său. Epistola a fost expediată in anul 1895, dar a sosit abea acum, când nici unchiul nici tatăl nu mai sânt în viaţă. Scrisoarea a ajuns tocmai în mâiiie nepotului. Plicul a călătorit astfel 38 ani, fiind probabil uitat în vreun oficiu poştal. Scrisoa­rea, descoperită de curând, a fost trimisă la destinaţie, fără a se mai cerceta data. Şi interesant că epistola a sosit, deşi pe plic era scris ,Praga, Austro-Ungaria*. * Un mormânt într’un co­pac.— La Springs (Statele­ Unite) a încetat din viaţă un anume Adolphe Price, cunos­­cut prin gusturile sale ex­centrice. Din acest punct de vedere el nu s-a desminţit până la urmă. Căci prin tes­tament a rugat să fie depus într’un copac gros din curtea casei. Defunctul îşi pregătise sin­gur mormântul original. In trunchiul copacului era fă­cută o scobitură mare, unde încăpea un sicriu. Astfel dorinţa răposatului a fost satisfăcută, cosciugul fiind așezat în mijlocul arbo­relui. Scobitura a fost închisă cu un fel de ușă făcută chiar din coaja copacului, pe care s-a așezat o placă ce indică mormântul. TULBURĂRILE DIN AUSTRIA Am relaratat ciocnirile produse în Austria între naţional-socialişti şi social-de­­mocraţi. Pentru menţinerea ordinei, s’a sporit paza în oraşele principale. In clişeu, parla­mentul din Viena păzit de «indieni Hydro-nalium Un nou metal In fabrica germană I. G. Farben s’a preparat un nou metal denumit „hydro-nalium“ pentru a se înlocui aluminiul. Aceasta, din cauză că alu-­­­miniul prezintă diferite cusu­ruri, se uzează în apă, nu rezistă in ploi puternice, etc. Hydro-nalium-ul, care e un amestec de aluminium, mag­nezium și mangan, înlătură aceste dezavantagii. Noul me­tal va folosi în special la construirea de avioane și di­rijabile. Max­ Schmeling- Anny Ondra Căsătoria va avea loc la Berlin După cum anunţă ziarul ,Temps* din Berlin, căsătoria boxerului Max Schmeling cu actriţa de cinema Anny On­dra va avea Ioc in capitala Germaniei, între 10 şi 15 iunie. In acest scop se fac de câteva săptămâni pregă­tiri intense. Nunta va fi cinematogra­fiată, ataşându-se şi diferite scene caracteristice din viaţa celor două vedete. După cu­nunie, Max Schmeling şi Anny Ondra vor întreprinde un voiaj în America. Acolo Schmeling va disputa un match de box, iar A­nny On­dra va turna un film. IN PAG. 4-a: Hotărâri importante la Mica-Antantă (doi) lei^Exemplarul ANUL XXIX No. 7829 JOI - IUNIE 1933 ik 13& V° RON No. 26 PREMII GRATUITE .OPINIA­DETAȘATI ZILNIC BONUL pentru Miercuri, 17 Mai c., Semi­narul de Slavistică al Facul­tăţii de Litere de la Universi­tatea din Iaşi, şi-a ţinut o­­bişnuita-i şedinţă săptămînală. A luat parte ca de obicei — pe lângă d. profesor Ilie Băr­­bulescu, directorul Seminaru­lui—mare număr de studente şi studenţi. A ţinut conferinţă domnişoara studentă Tamara Stadniţchi, tratând despre ma­rele critic literar rus Bielin­­ski din întâia jumătate a se­colului al 19-lea. Conferen­­ţiara a spus următoarele, ce dăm aci în rezumat: Literatura rusească din ul­timul sfert al secolului al 16-lea şi întâia jumătate a secolului al 19-lea a fost re­­prezentată de câţiva scriitori nari, ca poeţii Der­ja­vin, Gri­­goedov, Krâlov, Puşkin, şi ca Bielinski in domeniul criticii literare. Bielinski e conside­rat printre cat mai de seamă, fiindcă n’a fost nume de scrii­tor care să merite o cât de mică atenţie şi care să nu fie trecut pe sub condeiul lui de critic. S’a născut la Svea­­borg in 1811 la 1 Iunie. Şcoala primară o face în o­­răşelul Cerobar din provincia Penza, studiile superioare la liceul de Penza şi la univer­sitatea din Moscova. La vrâs­­ta de 19 ani, ca student, Be­­linski scrie o tragedie în 5 acte „Dimitria Kalinin“, care nu poate să apară, fiindcă în cuprinsul acestei tragedii, ma­rele critic de mai târziu dă­duse o adevărată amploare chestiunii« «Eliberarea robi­lor», în care Biel­ apare re­voluţionar, şi această proble­mă socială o îmbină în mod artistic cu acea întrebare eti­că, religioasă şi filosofică: «cine e vinovat de faptele omului? omul singur, sau şi D-zeu ori soarta ?“ El con­chide că: şi omul, dar şi soarta sau D-zeu, căci zice Biel.: «lumea e in arenda dia­volului*. Lipsindu-i mijloacele de trai devine colaborator al ziare­lor «Svon* şi «Telescop*, re­dactate de profesorul uni­versitar Nedejdiu. In ziarul ,Svon“, publică Bielinschi în 1834 minunata sa recenzie «Reverii literare* în care se arată concepţia sa despre artă şi literatură. In formarea concepţiei sale asupra vieţii şi artei, ca şi’n producerea operilor sale, Bie­linski a fost influenţat de ar­ticolele de critică literară ale profesorului Nadejdin,un mare literat rus, ca şi de cercul literar al lui Stankevici, for­mat din studenţi atraşi de (Continuarea în pag. 11-a) Seminarul de Slavistică CRITICUL LITERAR RUS BIELINSKI ­n urbea noastră cu nume bun, se petrece pe linia ma­nifestărilor culturale şi artis­tice, un fenomen curios. Toţi scriitorii se plâng că Iaşul nu ceteşte iar d. Ata­­nasie Gheorghiu şi-a întors în faţa lumii din stradă, toată librăria pe dos, pentru a în­tări şi sublinia mai mult drep­tatea scriitorilor. Aceiaş plângere o fac şi artele plastice. Nu se ceteşte şi nu se cumpăr opere de artă şi to­­tuşi, din rezerv­e inepuizabile de spiritualitate, Iaşul pro-Pictorul Brnest duce în amândouă direcţiile­ Dacă au câte două sau trei expoziţi, o expoziţie de pictură găseşti oricând în Iaşi. In ultimul timp, pictorul Briese, unul din cei mai har­nici dintre pictorii de după vârsta genialului Octav Băn­­cilă, şi-a expus în una din şalele «Cărţii româneşti", fruc­tul trudei lui de artist Am văzut expoziţia acestui pictor ieşan. Colţuri şi pri­velişti de la Mănăstirea Aga­­pia. Privind tablourile lui En­ese, nu se poate să nu ai bucuria de a te simţi în colţul acela de pitoresc şi linişte. Sunt opere de pictură—de dincolo de modern — în faţa cărora, ca în faţa unor jocuri de cifre sau linii — trebuie să pui la contribuţie o mare sforţare mintală pentru a sta­bili subiectul şi apoi gândul autorului în opera lui. In pictura lui Briese, na­tura se desprinde parcă din perete şi ţi se aşează în faţă aşa cum e ea. No. 16. Copaci pe prund; No. 27. In crâng; No. 28. Pârâul Agapia; No. 18. In poiană; No. 10. Lângă Pârău etc. In toate perspectiva îţi dă drumul imaginaţiei să te duci până în zări sprijinite pe creştete de munţi, dealuri sau vârfuri de păduri. Toate colţurile îţi ies îna­inte prin relieful lor plin de măsură şi realism. No. 8 — Doi prieteni — doi copaci singurateci, stau pare că de sfat şi’n bună frăţie sunt hotărâţi să nu se mai despartă. Pictorul Briese este un pei­­sagist. Coloritul lui este, precum observa­t. prof. ML Carp, un colorit ceva întunecat, trist. Este în acest colorit însă pictorul Briese­ este una din trăsăturile lui caracteristice. După părerea mea, pictorul Briese face o greşală când evadează din cadrul peisagiu­­lui în cel al portretului. El trebuie să rămână pei­­sagist. Să-şi ducă către de­săvârşirea care-i nu-i decât­­?, un pas depărtare, vocaţia pentru peisagiu. Gh. Chîriţescu PLASTICA IEŞANĂ PICTORUL BRIESE Piedici ln administraţiile locale din cauza controlului inspectoratului regional Conducătorii Administra­ţiilor Comunelor şi judeţene sunt cu totul nemulţumiţi de hotărârile Centrului în ceia ce priveşte organizarea adminis­traţiei locale. Unde până în prezent vo­tul Consiliului şi al delega­ţiei permanente era decisiv, prin noua lege a administra­ţiei locale, ori­ce hotărâre sau act juridic trebue să fie examinat de Comitetul local de revizuire şi aprobat de inspectoratul regional Admi­nistrativ. Inspectoratul regional este în drept să verifice activita­tea organelor administrative, oricând găseşte necesar ; să aplice sancţiuni; să destitue funcţionarii cari n’ar inter­preta conştiincios legea pen­tru organizarea administra­ţiei locale. Până în prezent, multe de­cizii cu caracter de înfăp­tuire urgentă, au fost atacate de Comitetul local, urmând a fi din nou discutate şi mo­dificate.­­­Gospodăria locală fiind în­trucâtva zădărnicită prin a­­ceastă lege, e sigur că con­ducătorii vor cere o modifi­care a ei, pentru a obţine mai multă libertate de acţiune. REP. Oraşele Italiei Ultima statistică precizea­ză că Italia numără 21 oraşe mari. In prima categorie intră Roma cu 1.059.942 locuitori şi Milano cu 1.020.061 oameni, in a doua categorie se pla­sează Napoli cu 858.474 lo­cuitori; Genova cu 621.927 ; Torino cu 609.030 ; Palermo cu 396.973; Florenţa c­u 429.697 ; Veneţia cu 265.611 ; Bologna cu 235.266; Triest cu 246.345; Catania cu 235.751 ; Messina cu 187.014; Bari cu 183.245; Verona cu 144.197. Peste 100.000 locuitori po­sedă oraşele din categoria treia: Padua, Livorno, Bres­cia, Ferrara, Spezia, Reggio, Calabria, Tarent il Cagliari. Serbarea pisicilor la Paris O serbare interesantă se pregăteşte la Paris, cu prile­jul împlinirii a 500 ani de la introducerea pisicilor de An­gora. In anul 1433 a fost a­­dusă în capitala Franţei pri­ma pisică de Angora, cu pri­lejul unui expoziţii interna­ţionale. In prezent se va organiza o expoziţie exact în aspectul celeei de acum cinci veacuri. Vor fi expuse aproape 10.000 pisici de toate speciile, iar o pisică de Angora va fi cos­tumată cu o pelerină de her­mină şi cu o coroană de me­tal, reprezintând pe «regina mâţelor*. Parisienii se distrează . Printre scriitorii şi artiştii evrei plecaţi din Germania Un ziar pentru ajutorarea refugiaţilor — O nouă casă de filme Se ştie că cei dintăi evrei plecaţi din Germania au fost scriitorii şi artiştii, care n’au putut suporta pr­goana mo­rală, chiar dacă din punct de vedere material ar fi avut mijloace de rezistenţă. Şi a­­poi aceste elemente de talent, imediat după producerea per­­secuţiilor hitleriste, au primit invitaţii stăruitoare din alte capitale europene. O acţiune a scriitorilor Astfel au p­răsit rind pe rînd Germania scriitorii evrei Iakob Wassermann, Franz Werfel, Emil Ludwig, ele., premiu şi scriitorii creştini, acuzaţi de... pacifism, ca fraţii Heinrich şi Thomas Mann,E­­rich Maria Remarque şi alţii. Aceşti literaţi, deşi se află de­­părţiţi în diferite centre (Tho­mas Mann şi Remarque în El­veţia, Heinrich Mann la Paris, Werfel la Praga, Wassermann în Belgia, etc.) sunt totuş pe punctul de a porni pe o linie comună de acţiune. Iniţiativa se datoreşte cri­ticului evreu Mark Hoffer, care deasemenea a trebuit să fugă din Germania, fiind persecu­tat din cauză că a criticat a­­cum câţiva ani un roman scris de Franz Grommer, astăzi demnitar hitlerist. Hoffer s’a pus in corespondenţă cu toţi marii scriitori refugiaţi, pentru a edita la Berna un ziar «Die Freiheit“ (Libertatea) în lim­bile germană, franceză şi en­gleză. Acest ziar ar avea pe lângă concursul literaţilor men­ţionaţi mai sus, şi colabora­rea lui Albert Einstein, Ro­main Rolland, Stefan Zweig, H. G. Wells, Bernard Shaw, Georges Duhamel, Henri Berg­son, Theodor Dreiser, Una­muno, etc. Ziarul se va ocupa numai cu combaterea hitlerismului şi propagarea ideii de pace şi de înfrăţire a popoarelor, veniturile urmînd să servească pentru ajutorarea refugiaţilor săraci. Hoffer a făcut un cal­cul sumar, din care rezultă că această publicaţiune va avea cel puţin 500.000 abo­naţi, în afară de cetitorii o­­bişnuiţi. Deocamdată iniţiatorul a­­cestei idei continuă pregăti­rile pentru lansarea ziarului proectat, care va apărea în mod simbolic în Elveţia, ţara pioii. Printre artişti Artiştii evrei plecaţi din Germania au înţeles dease­menea că trebuie să-şi în­tindă mâinie, pentru a putea riposta hitleriştilor. Astfel se prepară în prezent înfiinţarea unei noui case de filme in stil mare. Dar înainte de a expune acest proect, vom reda câteva amănunte inte­resante în legătură cu ple­carea vedetelor.* Primul care a părăsit Ger­­mania, a fost reputatul regi­zor Max Reinhardt. Situaţia pentru dânsul era mai uşoară, întrucât are teatrul din Viena, unde de fapt dintotdeauna a activat mai mult Pe peronul staţiei, înainte de plecarea trenului, Rein­hardt s-a adresat colegilor care l-au condus la gară: frumos a fost La revedere,... la — «De Berlinul ! Viena !“ După Reinhardt, au plecat împreună Fritz Grünbaum­, Siegfrid Arno, Felix Bressart şi marele regisor de la «Ufa“, Erich Pommer. După lichida­rea contractelor, cunoscutul comic Fritz Grünbaum a tri­mis noului conducător hitle­rist de la »Ufa* o carte de vizită cu următoarele rânduri: «Am trebuit să plec, fiind­că ştiţi prea bine că mie nu-mi convin decât roluri vesele !“• Au plecat apoi rând pe rând: Kiepura, Gitta Alpar, Szőke Ssackal, Ida Wüst, Ernest Verebes, Tala Byrel, Hans Albers, Max Hansen, etc., unii spre Paris şi Lon­dra, iar alţii spre Viena şi Budapesta. Gitta Alpar sosise la Buda­pesta fără soţul ei, Gustav Fröhlich, care precum se știe (Continuarea în pag. II-a) Tablourile vremii

Next