Opinia, februarie 1934 (Anul 30, nr. 8034-8057)

1934-02-01 / nr. 8034

­V BiN YOMTM LUMEM Un restaurant pentru mi­lionari. — Cu toată urgia crizei, patria dolarilor n’a pă­răsit cultul milionarilor. O dovadă destul de interesantă este noul restaurant înființat de curând la New-York. Lo­calul se intituleaz \ »Restau­rantul pentru milionari" Și Intr'adevâr, e un io­al, unde oamenii care n'au punga bine garnisită trebue să-l privească numai de afară. Cea mai ieftină mâncare de pe lista de bucate, e taxată cu suma de 10 de ari, adecă 1200 lei. Se servesc acolo cele mai­­fine mâncăruri id­eate din legume și păsări rare. Bucatele sânt prizintate intr’o formă artistică şi in tacâmuri de aur şi argint. In fiecare lună se aduc nişte peşti si c aii din Japonia. Din acest peşte se face cea mai scumpă mâncare, taxată cu 50 dolari (peste 5300 lei) O singură masă pentru o per­soană la "restaurantul milio­narilor" se urcă la zece şi chiar 20.000 Iei. Asta în timp ce atâjia oameni tânjesc după o bu­cată de pâine . .. Liga contra lacrimilor.— La Lodra s*a înființat o ligă curioasă, denumită „liga con­tra lacrimilor". Deocamdată gruparea numără numai 18 persoana, dar se speră că cifra membrilor va spori In urma propagandei. Deviza ligii este: „Nimeni nu trebuie să plângă". In a­­cest sens s’a lansat şi un manifest, prin care se cere oamenilor să suporte cu stoicism şi resemnare orice durere, orice lovitură. Nu tre­buie să plângem, fiindcă la­crimile nu ajută la nimic. Să ne gândim întotdeauna că sunt alţii, care suferă şi mai mult decât noi. Rămâne de văzut insă, da­că liga contra lacrimilor va putea să-şi menţie deviza. Mai ales în vremurile grele de astăzi Divorţul şi planul.—Un caz original de divors urmează a se judeca la Chicago (Sta­tele Unite). Iată despre ce este vorba. Un funcţionar de bancă, anume Charles Thomson, că­sătorit abea de opt luni, a cerut să fie despărţit de ne­vastă. Şi ştiţi pentru ce ? Pentru că bietul om nu poate suporta exerciţiile la piai ale soţiei. Femeia cântă toată ziua la clavir şi bărbatul n'a­­vea o clipă de linişte în casă. Cum nevasta n'a vrut să renunţe la pian, s'au produs certuri conjugale, care au culminat in acţiunea de di­­vorţ. Şi e de văzut, ce va hotărâ justiţia in acest caz intr’ad­evăr.. c­i cântec ! * 28 ore la telefon. — Un record pu{in obişnuit s’a în­registrat la New-York. Un tânăr publicist Edgar Swin şi-a chemat iubita la telefon o anume Miss Dorothy Kee­per, care locuia un alt capăt al metropolei. După o convorbire senti­mentală de câteva ore, tână­rul a cetit fetei întregul ro­man pe care l-a scus. Ro­manul avea peste 300 pagini şi cetirea lui a durat 18 cea­suri. Apoi tinerii au comentat lucrarea alte câteva ore. Ast­fel convorbirea telefonică a durat 20 ceasuri neîntrerupt, adecă mai bine de o zi şi o noapte. E desigur un record chiar şi pentru doi îndră­gostiţi !... ANUL XXX No. 8034 2 (doi) lei exemplarul ABONAMENTE Lei 600 .... pe un an „ 300 . . . .* „ 6 luni „ 150 ... . * 3 _ ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUSNEANU 37 ZIAR POLITIC COTIDIAN TOI 1 FEBRUARIE 1934 RON4DE PREMII la I Spin­o. WH­ IRSSALITATEA PUBLICI i FRANŢA $3 LA NOI Scandalurile financiare din Franţa au dus la schimbarea guvernului. S’a făcut o vie discuţie în Camera din Paris (in special în afacerea Sta­­vischi) şi guvernul a reuşit de vre-o trei ori să obţie vot de încredire. Insă într’o chestiune mare, de moralitate publică, nu se poate reduce totul la o nu­mărătoare de voturi, le­g­ată adeseori de interese personale şi de obligaţia solidarităţii de partid. E­coul protestelor de la Cameră, prelung­­ în agitaţia de stradă a poporului indi­gnat şi gata a se sui pe ba­ricada—ecoul acelii a deve­nit irezistibil. Şi guvernul a trebuit să demisioneze. Aceasta înseamnă parlamen­tarism şi conştiinţă cetăţe­neasca. Dar la noi ? Când s’a des­­văluit fantastica afacere Sk­o­­da, s’a dat în Cameră o lup­tă mult mai aprigă decât la Paris. Şi era pentru ce,— fiind vorba de un scandal mult mai revoltător. Şi totuşi, nu s’a retras a­tunci guvernul; n'a demisio­nat măcar vre-un ministru. Iar publicul a rămas mai de­parte adormit, plesnit pe o­braji şi secătuit la pungă de un politicianism venal! Parodie de parlamentarism şi lipsă de conştiinţă cetăţe­nească .** Şi totuşi, i se pare d-lui I. Mihalache (vezi discursul— program de la Plotsir) că ar fi locul să se mai facă re­strângeri parlamentarismului şi a se da mai multă liber­tate de acţiune puterei exe­cutive... Adică, guvernele noastră n’au destulă ocazie să facă afaceri cu şperţuri, în dauna moralităţii publice ? Ba da. Şi am fi dorit de la un „democrat“ să propovădu­iască controlul adevărat ce­tăţenesc (prin parlamenta­rism), asupra abuzului şi ve­nalităţii guvernanţilor. Dacă d. Mihalache vrea să se inspire de la Franţa, de ce nu copiază lucrurile bune ?­­ O salvare miraculoasa ifi mingi tte zap­că O salvare miraculoasă, ca în filme, s‘a înregistrat în a­­propiere de Smztaie (Austria). Doi turiști Paul Schöpf şi Louis Leiter porniseră în as­censiune pe un munte înalt, complect acoperit de zăpad­ă La un moment dat, s’a desprins din vârful muntelui o avalanşă enormă de omăt. Turiştii aşteptau îngroziţi un desnodământ tragic. Soarta insă le-a fost favoraatia. Zăpada î-a îmbrăcat pe pe cei doi oameni într’un fel de pavăză. Transformaţi In două mingi enorme de omăt, ambii turişti au ajuns jos in cele mai buni condiţuni. Ză­­pada i-a protejat adeirabil. Oamenii, după acest voiaj pe panta muntelui, s’ai­ scuturat de omăt și s’au ridicat per­fect sănătoși. DISCI!!! Vă aduceţi aminte că e­­roul lui Caragiale nu rămîne dator cu nici un răspuns consoartei sale. El are ex­plicaţia lui la orice­­întrebare a ei şi e totd­eauna triumfă­tor pentru Coana Efimîţa—şi mai ales pentru sine însuşi. Ce are a face, de pildă, că susţinuse la început inexis­tenţa sgomotului şi-i expli­case prin „tand­iraia“ femeei. La sfârşitul piesei, f­ind­că s-a dovedit inexistenţa revo­luţiei, el exclamă triumfător: — „Tot vorba mea, dom­nule !.." Nu ştiu de ce crede d. D. Demetrescu ca poate sa ia pe cetitorii „Opiniei“ drept. . Coana Efimiţa a explicaţiilor Aături chsstia stanzum deM. Carp profesor domniei sale... Ştiu însă că mia mi-a creat o situaţie imposibilă. La teatru, spectatorul sa­vurează explicaţiile lui Conu Leonida,—dar ce-aţi zice de cineva care s-ar cpupa să discute serios opiniunile lui ? Şi totuşi sunt dator să a­­răt cititorilor Opiniei cum... îi trăieşti d. Demetrescu. O fac, reducând la mini­mum. 1) D. Demetrescu afirmase că doctoratul în drept este „cerut ca o condiţie esenţia­lă a admisibilităţii în magis­tratură". I-am obiectat că până acum lumea ştia că „este suficientă licenţa*. D. Demetrescu îmi răspunde că legea cere „să fie doctor sau licenţiat în drept",—­ceea ce înseamnă, spune d-ta, că sunt preferaţi doctorii. Va să zică nu mai este „condiţie esenţială*... Conu Leonida ca să-şi cor;* vingi consoarta că n'au fost împuşcături, îi spune că „n'are nimeni voe să descarce fo­curi în oraş... E ordin dela p­oliţie*... O fi ordin, dle Demetres­cu, dar impuşcăturile au fost... Da, Coane Leonida, legea prevede şi doctoratul, d­ar fiindcă nu sunt doctori, prac­tica umple magistratuira cu licenţiaţi. AcesîsM adevărul. Ce va fi în viitor, după le­gile nouă ? Astăzi altă ches­­tiune. Noi vo­rina de magis­traţii şi de salariile de as­tăzi, nu de viitor. Şi astăzi imensa majoritate a magis­traţilor nil au doctoratul în drept. Salariile le iau ca li­cenţiaţi. 2) Coau Leonid­­ vrea să arate soţiei sale că devota­mentul soldat lor lui ,Gali­bardi" e at­ât de mare, în­cât ar fi în stare să rabde de foame şi de sete pentru şe­ful lor. Dar, ce vrea el să spue şi c® spune ? „De hatârul lui sunt în sta­re, trei zile dearândul, să nu mănânce, să nu bea, dacă n'or avea ce"... De­­sigur că văzând râsul spectatorilor şi dându-şi sear­ma de ce-a spus, Conu Leo­nids s-ar p­utea apăra şi el că nici prin cap mi­­-a tre­cut să spue că soldiţ­i ar rabda fiindcă n’ar avea me­rinde şi apă... Dl. Demetrescu, ca să se­rate de ce trebue salarizat bine magistratul, scrisese că „in mânile lui sunt date... nu numai averea, ci şi onoarea şi viaţa cetăţenilor"... (»Via­ţa*? Atunci avem... pedeap- 3a cu moarte?.) Şi când i-am­­ arătat câ as­ta nu-i concepţie de magis­trat şi că d-ta face din jude*­cător un autocrat, d. Dema­­îrescu. mim răspuns că „nici prin cap“ nu i-a trecut să-l consid­re pi magistrat ca un autocrat.­­ Nu i-a trecut prin cap,— dar l-a făcut, când a spus că „in mânile lui sunt date* etc. Să se gândească bine d. Demetrescu ce î­nseamnâ „ în mânile lui“ și va vedea ce-a spus. (iată, îi vin în ajutor cu câteva exemple.» „In mâ­nile luia ești când te ru­pește un band­­, ca să fii răscum­părat , dacă familia nu răs­pund­e suma cerută, banditul te omoară; „în mînile lui“ eşti când te-a prins cineva cu un fals­­ dacă vrea, te distruge—ori te iartă. Ii mai trebue d-lui Demetrescu alte exemple,­ ca să vadă ci „în mînile lui“ înseamnă la dis­creţia cuiva, că poate face ce vrea ? Dar d. Demetrescu, cautind să atenueze, in răspunsul său, se încurcă și mai tare. Iată cum explică d-sa a­­cum pe în mîn’fa lui: „ Ma­gistratul oscilează (!), bună­oară în materie penală, b­un un minimum și maximum pre­văzut de lege... avînd suve­rană apreciere“... „Suverană apreciere" ?. Dumnezeule mare ! Este oa­re d. Demetrescu un ghirat? Și creda d-sa cu a... ... a­­ceastă calitate, „suverană a­­preciere* asupra maximului și minimului de pedeapsă ?! A­­dică, practic vorbind, socoate c­ a că i-ar fi permis să dea arbivar maximum d - peder p*­să unui duş­man și minimum de pedepsa unui prieten, cu ... „suverană apreciere" ? Cred că nu sunt singurul care să mă înspăimânt de-o astfel de concepție !.. Dar ce cred ? d. Demetres* (Continuarea în pag. ii­a) Concurs autom­ ­al ge­ul Bucureşti-Monte Carlo s-a terminat. In clişeu vedem convoiul lung de automobile, care au luat parte la acest concurs anual, odihnindu-se la Monte-Carlo, după un asemenea voiaj obositor. Precum se ştie un număr dintre aceste maşini a trec­ut şi prin Iaşi. Luptele religioase în Germania Hifiin regimului hitlerin de a înlătura creştinismul intimpină o reziste­ţă vie a clerului şi a credincioşilor Regimul hitlerist n’a anulat in Germania orce manifesta­­ţiune de opoziţie. Există o puternică opoziţie care duce lupta, f­ăţiş, pe teren religios. In Warteraberg, în Baden, în Renania, In regiunea Aachen (Aix-la-Chapelle), ti­neretul catolic poartă unifor­ma organizaţiei speciale, con­voacă întruniri publice, calcă ordinele poliţieneşti şi critică pe faţă naţional-socialismul. La universitatea din Tübin­­gen (W­artemberg) profesorul Adam a rostit, de curând, o cuvântare în care a respins energic teoriile naţional-so­­cialiste. Punând problema re­ligioasă, prof. Adam a com­bătut acţiunea de neo-păgâ­­cism a „creştinilor germani“, declarând: — „Comunitatea noastră naţ­­ională e născută din creşti­nism­ şi istoria noastră nu-i decât fructul existenţei ger­manilor ca popor creştin“. Acest punct de vedere a fost în întregime aprobat de episcopul din Wurtemberg care asista la conferinţă. Ziarele oficioase au atacat violent pe prof. Adult, acu­­zându-l că prin atitudinea lui creştină face... apologia ev­reilor ! Adică, creştinismul de a­pă acum e un produs evre­­esc pe care naţkmal-socia­­lismul II respinge. In această polemică a intrat şi d. Alfred Rosenberg (per­sonaj foarte influent în guver­narea hitleristă) care se răz­­boeşte cu cardinalul Faulha­­ber din Munchen. Înaltul prelat a pus în faţă preceptele evangheise, îm­potriva preistoriei germanice la care vor să se înapoeze hitleriştii. Iar dr. Rosenberg răspunde că epoca germană dinainte de creştinism avea o valoare civilizată care poate fi continuă astăzi. Cu alte cuvinte, naţional socialiştii ar avea tendinţa să înlătura creştinismul. Şi de­­aceia s’a dezlănţuit lupta în­cordată a noului regim, con­tra catolicilor ca şi In contra protestant­lor. Care va fi rezultatul ? CONFERINŢE Prof. Gh. Gh­bănescu­­ PHUMENAUE ARHEOLOGICE Un moş din poveste, plin de ani şi gânduri, a vorbit pentru tineri, pentru acei ti­neri care îşi cunosc misiunea lor, zugrăvindu-şi viaţa inte­lectuală, viaţa de muncă şi perseverenţă în domeniul cul­turii româneşti. El a înşiruit uşor, dar şi frumos, cum a pornit la lu­cru, la cercetare în labirin­tul necunoscut al trecutului istoric şi cum, încetul cu în­cetul, datorită şi sprijinului moral al unor cărturari ca Hajdeu şi T. Codrescu, a a­­juns să facă puţină lumină in acel labirint, dând publici­­cităţii zeci şi sute de docu­mente. O viaţă frumoasă, închi­nată „pasiunii intelectuale“ cum a spus conferenţiarul, şi din care tânărul student de azi­­ sportsman, Don­ Juan fil­fizon şi altele, are de tras multe învăţ­ăminte. Aşa, de pildă, conferenţiarul a spus că elevul nu trebue să iasă din şcoală îndopat de cunoş­tinţe care nu-i vor servi la nimic în viaţă, ci, elevul tre­bue să primească din şcoală acel dor de muncă, de stu­diu, de cercetare, care-l va face să-şi împingă studiile tot mai departe, fiind astfel de folos atât societăţii cât şi sie­şi. Dar o idee măreaţă pe care conferenţiarul a scos-o în evidenţă este aceea pen­tru binele neamului nostru şi în folosul ştiinţei ar trebui să se întocmească o publica­ţie în care să se publice toate documentele, toate în­semnările ce se găsesc pe pietrele de biserică, pe cărţi, pe morminte, aducându-le astfel la viaţă şi slujind în acelaş timp şi ştiinţa şi nea­mul. D-lul prof. I. Bărbulescu îi revine sarcina aceasta. Octavian Gădej Acum 2 milioane ani!... Scheletele unor animale preistorice, intr’o peşteră din America Intr’o peşteră de lângă Cum­berland (Statele­ Unite) s’a fă­cut o descoperire senzaţio­nală. In urma unor săpături, s’au găsit acolo numeroase schelete de animale preisto­rice. Peştera pare că a fost un cimitir, unde acele animale veniau să moară, atunci cănd simţiau că li se apropie sfâr­şitul. Cercetările făcute până acum au stabilit că e vorba de scheletele unor vietăţi din epoca terţiară. Savanţii au socotit că acele animale au trăit acum cel puţin... două milioane ani ! Peştera de la Cumberland va fi aranjată modern, deve­nind astfel un muzeu natural de mare valoare. DOAMNELOR­­ ECONOMimi FRIZERUL INTR O N D U M®EÎfTL Ondulează SINGUR PA­­ci RUL LUNG Şl SCURT NUMAI PRIN SIMPLA PIEP­TĂN­ARE. PARUL VA FI ASTFEL TOTDEAUNA BINE ONDU­LAT. INDISPENSABIL PEN­TRU DOAMNE Sl DOMNI. COMANDATI INCA ASTAZI PIER-, TSîiUL D-V LA „COSîHA” stcviei O.P­BUCURESTI - STR. GBftMC^T, 10 Monstrul din lacul Loch Ness (Secţia) continuă a fi punctul unei senzaţii gene­rale in Anglia. Z­lnic, ziarele britanice aduc noui amănun­te despre acest caz şi se în­trec în relatări interesante. Scepticii s'au împuţinat. Din ce in ce mai mult s’a răspândit convingerea că monstrul nu e o simplă le­gendă, iar unele ziare susţin chiar că astăzi nu mai e nici un om in Anglia, care să nu creadă in­existenţa balauru­lui. Asta se datoreşte faptu­lui că monstrul a putut f­­otografiat. Fotografia a fost luată din spate, aşa încât nu se vade decât spinarea uriaşă a jivinei. Această fotografie a adus câştiguri importante. Socie­tatea zoologică a oferit pen­tru ea suma de 100 lire (65 de mii lei), iar o gazetă a­­mericană o mie de dolari (peste 100.003 lei). Un ziar din Chicago, mai pasionat de această chestiu­ne, a anunţat că va acorda un premiu de 10.000 dolari, adecă un milion lei, pentru o fotografie care va înfăţişa monstral în întregime. Până acum insă o asemenea poză n’a reuşit nici celor mai di­baci fotografi. In jurul lacului Loch Ness Totuş englejii nu se dau învinşi. Pe malurile lacului Loch Ness au apărut mai multe lagăre de cercetători. S’au construit numeroase bă­­răci primitive, care ţin loc de adăpost, întrucât puţinele hoteluri existente acolo n’au putut satisface nici pe de­parte numărul mare de turişti veniţi să vadă balaurul. Unii vizitatori stau pe ţărm zile şi nopţi întregi, in aşteptarea monstrului. Preţurile la res­taurante se scumpesc zilnic. Tot acolo s’au instalat zi­lele trecute două menajerii, cu renumiţi vânători de ani­male marine. Direcţiile aces­tor menajerii au pus câte un premiu de 100.000 lire (63 milioane lei) pentru prinderea balaurului. Şi s’ar oferi cu siguranţă şi sumi mult med mari, fiindcă e lesne de înţe­les ce senzaţie colosală ar fi monstrul viu plimbat prin toată lumea. Un fel de King-Kong veri­tabil L. Prietinii monstrului I. Dar partea cea mai curi­oasă este că la Londra s°e înfiinţat un club, care se in­­titulează „Prietinii monstrului din lacul Loch Ness*. Mem­brii acestui club doresc să prindă monstrul şi să-l îngri­jească cu devotament, ţinân­­du-l ca pe o mare curiozi­tate a vremii. In acest scop s’a lansat şi an proect fantastic. Clubul propune să se colecteze fon­durile necesare pentru seca­rea lacului Loch Ness, ceiace ar permite în mod sigur cap­turarea niavei. Dar planul pare utopic, dat fiind că ar trebui ani de zile şi o avere colo­sali, pentru scoaterea apei dintr’un lac lung ,de 30 kilo­metri şi iar de 10 kilometri. In consecinţă „prietinii mon­strului“ vor trebui să aban­­doneze probabil acest proect oricât i-ar fi de prietini­t... Totuş cercetările şi efortu­­rile pentru prinderea balaurul­­ui continuă. Mii de oameni sânt angajaţi în această ex­pediţie de la lacul Loch Ness. Deocamdată, cu toate că fiara a fost zărită, nimeni n’ar pu­tea preciza ce este monstrul in realitate­­ un epigon al an­nimalelor din vechime, un capriciu fantastic al naturii, un animal marin de dimen­siuni extraordinare ?!. Se speră că în curând e­­nigma va fi deplin lămurită. Povești adevărate Monsipu­l din a fost fotoavattat S*a format o societate pentru secarea lacului unde trăește balaurul Malul Breşei Balul presei ieșene va avea loc la palatul admi­nistrativ în seara zilei de Sâmbătă 3 February .Ulti­mele bilete se pot ridica de la redacţiile ziarelor „Lu­mea", „Zia"şi „Opinia“.

Next