Opinia, februarie 1935 (Anul 31, nr. 8339-8362)

1935-02-01 / nr. 8339

ANUL XXXI No. 8339 yp——' ii .. L J j-Il'J— .JJiHg ABONAM K N 'i' E Lei 350 ... . pe un an , 180 ... . , 6 luni 1 90.............................3 . „ 1000 . . Instituții publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUȘNEANU 37 Telefoane î Redacția 391­­ Administrația 394 1 Serviciul de noapte 367 Pâinea .. laşului Pâinea iafurii a ajuns nea­gră, neag­ă de tot, neagră de două calităţi: cea de ultimă calitate e superioară ca gust şi fabricaţie celei dintâi. E încă una din curiozităţile la­şului nostru. Cine a urmărit lupta brutarilor ca să-şi re­câştige preţul pâinei, a putut să-şi dea seama de un fapt; cu toate că brutarii aveau dreptul să vândă pâinea cu un leu mai mult, ei nu au îndrăznit să-l adauge fără gi­rul primăriei. Adică primăria trebuia să facă oficiul de li­niștire a oricăror sentimente de indignare publică. Mai pre­­cis, primăria prin placardele sale trebuia să facă reclamă şi propagandă pentru brutari. Noi nu vedem altă construcţie logică a acestei situaţii. Totuşi am observat mano­pera , am fost încredinţaţi şi suntem că guvernul a făcut toate sforţările ca astăzi vago­nul de făină să ajungă la 75 mii lei. Mai exact, ca toţi acei ce au fost destul de in­­teligenţi să-şi plaseze capita­lurile in grâu, când se vindea cu 28—30.000 lei vagonul, să-şi vadă astăzi capitalurile dublate. Insă unde nu mai putem to­lera specula brutarilor oblă­duită de organele de control, este acolo unde pâinea de 7 lei 850 de grame, ni se dă într’o formă de aiuristică com­binaţie chimică, in care piatra acră îşi are rolul covârşitor. De astă dată simţim cu vân şi îndesat existenţa cartelului brutarilor alături de o politică demagogică. Pentru că între primărie şi cartel există per­manentul conti­ct de interese. Brutarii au interes­­să scum­pească când vor şi cum vor, pâinea. Primăria, spre a păstra intactă popularitatea eventua­lilor solicitanţi ai sufragiulu cetăţenesc, are interesul unui preţ cât mai redus. Pentru a se împăca şi varza şi capra, se recurge la veşnica politică de duplicitate aşa de obiş­­nuită în materie. Pentru ca să se ştie însă, noi facem constatarea: mân­căm o pâine insectă, pentru care dăm parale şi pentru care totuşi avem, slavă Domnului, destule organe de control. Lazăr Marcu Programul naţional-ţărănesc şi contribuţia organizaţiei de Iaşi Câteva declaraţii ale d-lui prof. P. Andrei, fost ministru Am anunţat că Cercul de studii al organizaţiei naţional­­ţărăniste din localitate, a ti­părit un volum, care conţine o serie de referate cu diverse propuneri, în vederea alcătui­­rei programului central al partidului naţional-ţărănesc. Această lucrare a dat naş­tere la o serie de comentarii, naiul „Curentul“ susţinând chiar că ar fi vorba de un program al organizaţiei ieşe­­ne—program ce­ ar da naştere şi la unele disensiuni. După cum se ştie însă, in cursul verii s’a întrunit biroul partidului la Constanţa, unde în comisiuni cu raportori e'a elaborat programul partidului naţ- ţărănesc. Unul dintre raportorii car® au lucrat în comisiun­e de elaborare a programum', a fost şi d. prof. Petre Andrei, întrucât volumul cu refera­tele cercului de studii al or­ganizaţiei naţ.-ţărăniste ieşene a dat loc la discuţiile arătate mai sus, ne-am adresat d-lui prob Petre Andrei, căruia, datorită rolului ce-l are in alcătuirea programului parti­dului, i-am solicitat câteva lă­­muriri . Iată declaraţiile fostului sub­secretar de stat la ministerul instrucţiunei:­­ „Contribuţia organizaţiei naţ-ţărăniste ieşene, prin vot bunul cu referatele cercului de studii este foarte lăudabilă pentru dovada de muncă în interesul problemelor care a­­gită partidul. Dealminteri, e curios că s’a considerat ca ceva senzaţio­nal de către unele ziare, re­feratele şi discuţiile cuprinse în acel volum fiind cerute chiar de conducerea centrală. Toate judeţele au întocmit lucrări similare. Numai că cele mai multe organizaţiuni jude­­ţene neavând resursele bă­neşti ale organiza iei ieşene, nu şi-au permis luxul de a le publica. Dealtfel, dacă cum poate vedea oricine, referatele din volum nu cuprind nimic în contradictoriu cu referatele care s-au alcătu­t şi publicat cu mult în­ainte de către cei 16 referenţi care le-au discu­tat la Constanţa şi Bucureşti. Era şi natural să fie aşa, pen­­tru că e aceiaşi mentalitate a membrilor par­idului. De aceia cele cuprinse în volumul de observaţii al organizaţiei de Iaşi, sunt nişte parafrazări ale rapoartelor discutate, introdu­­cându-se ici şi colo mici pro­­puneri de delet, care erau subînţelese şi în rapoartele centrale. Acestea­­ au fost însă tipă­rite acolo, pentru că sunt ches­tiuni de detaliu, care trebuesc să fie înscrise in legi speciale şi nu în program. Aşa încât acei care au spe­culat această chestiune vor­bind despre un nou program şi scontând neînţelegeri, s-au înşelat amarnic. După cum se vede, avem a face cu o muncă care nu poate fi dispreţuită şi cu ob­servaţiuni care sunt bine ve­nite de la orice partizan care are dreptul necontestat de a reflecta asupra propunerilor de program pe care le fac conducătorii de la Centru cu experienţa şi cu su­fierea documentate a tuturor ches­­t­unilor". După cum se vede, decla­raţiile d-lui prof. Petre An­drei sunt destul de clarifica­toare. Precizează că nu există nici o divirgenţă de vederi intre conducerea centrală şi organizaţia de Iaşi în ce pri­veşte programul partidului şi că nu poate fi vorba de un alt program decât cel elabo­­rat de conducerea dia Bu­cureşti. Intre conducerea partidului şi organizaţia de la Iaşi este perfectă armonie pe chestia programului. C. VLAD Citiţi zilnic Opinia ­ L­E . VAPOR CU AVIOANE Germania a construit cel mai mare vapor port-avioane. „Schwaber­land“ poa­te duce numeroase aeroplane, care își iau zborul de pe o platformă special construită. In clişeu , un avion enorm în momentul când porneşte de pe platforma vaporului. ________ _______________ i se ulucă leşul Un distins intelectual din Bucureşti, în trecere prin Iaşi, ne spune că mişcarea ieşenistă a avut ecou în Capitală. Şi încâ un ecou destul de puternic. Centrul acaparator pro­­ectase şi alte lovituri în pofida Iaşului. Dar acţiu­­nea intelectualilor ieşeni a oprit lăcomia centralistă. Astfel sântem informaţi că s-a renunţat la proce­­sul de ciuntire a facultăţii de medicină şi la desfiin­­ţarea institutelor tehnice, însăşi bucureştenii recu­nosc că s-au cerut Iaşului prea multe sacrificii. Se vede deci că mişcarea ieşenistă nu-i zadarnică. Ea deschide ochii centru­lui acaparator şi arată că ţara românească nu se re­zumă la Bucureşti. E drept, a venit cam tir­­ziu această mişcare. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. in mars'9­4-in Ultima oră ceti ■ ■ Ce imprudenţă...! O mirea­să a vorbit prea mult în noap* tea nunţii. Aşa a păţit d-na Dafou , o nostimă şi gingaşă duduie. In toiul expansiunei sentimen­tale, în clipa când se consa­cra în fapt contopirea sufle* tească, mireasa a povestit tre* cutui­ său romantic, că, a avut un amant. Faţă cu o­ moţiile ce dominau pe Da­four,, ori­ce întâmplare, cât de gravă şi cât de importan­­tă, trecea pe planul al doi­lea, .............• Transportată de deliciile unei nopţi cu care probabil nu ,­se va mai întâlni, a po­vestit cu pasiune tot ce a sim­ţit când a fost în relaţiune cu amantul său. Era oare necesară această explozie nervoasă a alimenta senzaţia miresei...?? sau a*l stimula pe soţ...?? Iată pro­blema de ordin psichologic... Bietul Dafour nu*şi dădea seama de gravitatea momen­tului : tot efortul şi căldura sa se concentra spre citadela ce trebuia cucerită—tandreţea adresei. Robit de jugul unui sen­sualism irezistibil, şi orbit de conturul fin ce se profili în culcuşul nupţial, a primit a­­ceste amănunte cu impasibi­­litatea de prodig. N­­uc nml putea opri să beneficieze de dreptul său şi să ducă până la capăt patima omenească. Dar a doua zi, epuizat şi extenuat, Dafour începea să-şi culeagă impresiile unei nopţi trecute. S-a recules, dându-şi seama că a fost mis­tificat de o elocvenţă inutilă şi de o spovedanie fără nici un rost. In cele din urmă a luat o supremă hotărâre ; şi-a a­­bandonat soția şi a inten­tat acţiune de divorţ. Motiv­ul—injurii grave—Şi astfel Curtea, de Apel din Ryom avea să judece aface­rea senzaţională a soţilor Da­four. ( ' 5 . Reclamaţia soţului se fon*­da pe unicul motiv—­banal— in toate divorţurile: injurii grave. Dar, sfera injuriilor in drept este infinită. Insă în a­­ceastă speţa se acentua răs­picat: soţia a mărturisit că a avut un amant. Ce curaj eten­ de risc...!! Adevărul implacabil a creat o situaţiune foarte delicată magistraţilor Curţii de Ryom­. Evident că din punct de ve­­dere al moralităţii, spovedania d-nei Dafour merită o sancţi­une exemplară. Cum de a putut săvârşi o asemenea fap­tă condamnabilă, şi chiar dacă a savârşit*o, să mai ai imprudenţa s'o mărturiseşti in noaptea nunţii ! Asta*i prea mult ! De altă parte vina e şi a lui Dafour. Dacă îşi stăpânea cu eroism patima, în clipa când a sesizat păcatul mire­­sei, abandonul era justificat. Altfel trebuie să sufere rigo­rile vechiului adagiu: men mariage trompe, qui peut..." ( o căsătorie insală c ne poate). Totuş morala nu prea are ce căuta in drept; şi ori­cât de imorală ar fi o situaţiune, vine în contradicţie cu tex­tul rigid al legii. De multe ori soţul inocent, alarmat de un gest nesocotit al soţiei, sau vice-versa, porneşte o acţiune de d­vers, pe motiv de­ nepotrivire de carac­ter, dar reclamaţia se res­pinge. Legea nu prevede a­­cest­ caz între motivele de despărţire, căci cu timpul ca­racterele se pot netezi... Dar nu e cazul soţilor Dau­four, căci, femeia profund jignită de abandonul soţului său, intenta şi dânsa la rân­­dul ei o acţiune de divers. Motivul: abandonarea. Cea mai grea lovitură ce se poate aduce armoniei conjugale, de aceia jurisprudenţa a clasat o printre injuriile cele mai grave. Prin urmare, instanţa fran­ceză a fost sezizată de aceste două cereri de divers: prima, a soţului pe­­motivul că soţia i-a declarat in noaptea nunţii, că a avut un amant, şi alta, acţiunea soţiei, pentru că a doua zi după nuntă, făcânduri această mărturisire, soţul a abandonat-o. Una mai gravă decât cea­laltă. Curtea nu mai ştia cum să iasă din această încurcă­­tură. In definitiv şi unul şi altul aveau motive plauzibile, care duc la o despărţenie si­gura. A le respinge pe a­­mândouă, prin sistemul de culpă compensată, ar fi fost să se inaugureze o epocă de anarhie; căci, dacă ia insultă să ripostezi cu insultă, la loc­viri, tot cu brutalităţi şi la crimă cu asasinat, pe aceiaşi logică s'ar admite compensaţ­iiOAtinuara în pagina I-a Urt caz interesant Divorţul D-nei Dafour Viaţă»— Un caz interesant s’a întâmplat la un spital din Budapesta. Acolo fusese a­­dus un anume J. Szahr, pa care mai mulţi medici îl con­siderau mort. Alţii insă sus­ţineau că este vorba numai de un somn letargic şi într’a­­devăr, după câteva zile de îngrijiri medicale, „mortul“ a fost readus în viaţă. Cei prezenţi aşteptau mul­ţumiri de recunoştinţă. Insă pacientul, la ieşirea din spi­tal, a făcut medicilor o de­claraţie surprinzătoare: „Nu vă sânt deloc recunoscători. M-am simţit destul de bine ca „mort“. Pe când acum, în viaţă, trebuie să reiau lupta cu grijile şi mizeria** E desigur un caz întristător pentru epoca noastră. Intre vedete»— Am ie­rtat că renumitul actor de cinema Gustav Fröhlich a di­­versat de cântăreaţa Gitta Al­­patu Intre vedete însă, nu numai diversurile, ci şi căsătoriile se realizează destul de repede» Astfel, numai după câteva zile dein pronunţarea diver­sului, Gustav Frenlich a­ anun­ţat că se însoară cu Brigitte Helm. Iar Gitta Alpar, poate ca să nu rămâie mai prejos, a înştiinţat că se mărită cu ac­torul Werner Fuetterer. Cât vor dura aceste căsni­­cii, nu putem garanta­­ Familia oraşelor.­Familia Janselm d­e Copen­haga este supranumită „fami­lia oraşelor“­. Şi pe bună drep­tate merită această denumire. Familia respectivă compusă din părinţi şi şase copii, are nume destul de originale. Ast­fel mama a adoptat numele Copenhaga, iar tatăl numele Stockholm. Cele patru fete au primit numele: Londra, Roma Lisabona şi Viena, iar cei doi băeţi numele de Paris şi Berlin. Păcat că familia nu e mai mare, căci ar fi putut repre­zintă în nume toate capitalele din Europa’ ! Ziua fatală»—Un ziar din Londra a pus cetitorilor următoarea întrebare : „Mare zi a săptămânii vă aduce mai multe neplăceri ?“ ■ Sau prime numeroase răs­punsuri şi marea majoritate a indicat ziua de Marţi. A­­ceastă zi este socotită în An­glia ca o zi fatală. Multă lume nu întreprinde nimic Marţea. Unii­ nu încheie afaceri , alţii nu pleacă în voi­taj. S'a răspândit credinţă, că ziua de Marţi aduce nenoro­­ciri. Desigur, o explicaţie seri­oasă nu există. E o superstiție ca atâtea altele­­.. VINERI 1 FEBRUARIE 1935 Masca împotriva gripei lin mijloc sigur de apărare contra bolii Epidemia de gripă este generală, aproape în toată Europa. In formă mai gravă boala se manifestă in special în Germania, unde s’au în­­registrat până acum turmei­oase ca­zuri mortale. Pentru a se stăvili moli sirea, s’au luat diferite măsuri sanitare. Dar cel mai bun mijloc de apărăre contra bolii, este „masca împotriva gripa”, fabricată de medicul Hoff­mann din Berlin. Masca are forma unui bandaj, care acoperă gura şi nasul şi se leagă cu două panglici la ceafă. In faţa gurei şi nasului e o sită de tifon îmbibată cu un medicament special, care opreşte contagiunea. Persoana poate respira fără gre­utate, fiind sigură că microbul gri­pei va fi refinit de tifonul medi­cinal. Toate persoanele care poartă „masca contra gripei* nu s’au îm­bolnăvit. Şi mii de locuitori din Germania pot fi văzuţi pe străzi cu asemenea măşti, care se vând la farmacii cu preţuri mici, penru a fi la îndemâna tuturor. Singurul dezavantaj fil acestui mijloc de apărare contra bolii, este că trăţeşte persoana, dăndu-i o în­făţişare curioasă şi uneori chiar comică. E de presupus astfel că femeile, înfruntând orce risc, nu prea se fo­losesc de masca împo­riva gripei... Uriaşul K­IRIil 3,­­0 m. înălţime şi 200 kgr. greutate La Viena a fost adus din Persia un anume Harenas, în etate de 20 ani. El e denumit „uriaşul pămîntului" şi într’a­­devăr pare cel mai gigant om din lume. Tînărul are 3,20 metri înăl­­ţime şi cântăreşte 200 kilo­grame. Capul lui e de două ori mai mare decât al unui om normal. Piciorul lui are lumginea de un metru 60, adecă înăl­ţimea unui om. Până la eta­tea de 9 ani, Harenas s-a desvoltat obişnuit. Apoi a în­ceput să crească anormal, a­­jungând azi, la vârsta de 20 ani, „uriaşul lumii". El a fost adus la Viena, unde este cercetat de medic. Gigantul a primit oferte bune, pentru un turneu de specta­­cole in Europa._________ Galeria marilor compozitori o suia ne mi mia moartea mi Vicenzo Beiul de BASILE LUPU Acum când întreaga Italie comemorează centenarul mor­­tei compozitorului Vicenzo Bellini, considerăm ca o pi­oasă datorie de a dedica a­cestui eveniment din lumea muzi­cală, o scurtă schiță bi­ografică asupra marelui com­positor, ca un semn de recu­­pştinţă pentru ceasurile de superioară mulţumire care ni le-au procurat melodiile ope­­rilor sale, care se păstrează neşterse în mintea tuturor. In epoca noastră a ,,medi­­ocrităţlor" (expresia lui Franz Liszt)—a scris cineva cu oca­zia recenziei asupra unei lu­crări,— căpătăm o scurtă od­ihnă spiriuală, când ne gân­­dim la „cei mari" duşi de mult şi tr­asformaţi In simbo­luri şi umbre, care mai trăesc printre noi şi ne mai influen­ţează. Bellini, a plecat cu comou­rile de nesfârşite inspiraţii; a plecat atunci când ajunse la maturitatea marelui său talent; a plecat când adi­­ratorii săi aşteptau de la el lucrări din acele care, în prea scurtul tmp cât a trăit, le-a compus şi lăsat posterităţi , neperi­­toare opere de artă superi­oară. . . • Sunt o sută de ani de când s'a stins din viaţă Vicenzo Bellini în plină vigoare şi ti­nere­ţă, când nu avea de­cât 33 de ani... şi atunci muzica de pretutindeni şi mai cu seamă muzica italiană şi-a îmbrăcat haine de doliu pen­tru moartea lui prea de tim­purie, mai înainte ca acest profund înţelegător al muzei sa-şi fi putut desăvârşi gân­durile sale, prin lucrările pa care le proecta. Ultimele luni ale scurtei sale vieţi ie-a pe­trecut la Paris pe lângă Ro­­sini şi Donizetti, când a fost a­rbătont, ca maestrul operei ita­iene. Despre Beliini se povesteşte că a avut o aversiune păti­maşă co tra morţii , nu voia să audă de ea şi se temea de dânsa ca un copil căruia i-e frică să doarmă în întuneric­ acesta, probabil, pentru că el Continuare în pagina ll-a

Next