Opinia, februarie 1935 (Anul 31, nr. 8339-8362)
1935-02-01 / nr. 8339
ANUL XXXI No. 8339 yp——' ii .. L J j-Il'J— .JJiHg ABONAM K N 'i' E Lei 350 ... . pe un an , 180 ... . , 6 luni 1 90.............................3 . „ 1000 . . Instituții publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUȘNEANU 37 Telefoane î Redacția 391 Administrația 394 1 Serviciul de noapte 367 Pâinea .. laşului Pâinea iafurii a ajuns neagră, neagă de tot, neagră de două calităţi: cea de ultimă calitate e superioară ca gust şi fabricaţie celei dintâi. E încă una din curiozităţile laşului nostru. Cine a urmărit lupta brutarilor ca să-şi recâştige preţul pâinei, a putut să-şi dea seama de un fapt; cu toate că brutarii aveau dreptul să vândă pâinea cu un leu mai mult, ei nu au îndrăznit să-l adauge fără girul primăriei. Adică primăria trebuia să facă oficiul de liniștire a oricăror sentimente de indignare publică. Mai precis, primăria prin placardele sale trebuia să facă reclamă şi propagandă pentru brutari. Noi nu vedem altă construcţie logică a acestei situaţii. Totuşi am observat manopera , am fost încredinţaţi şi suntem că guvernul a făcut toate sforţările ca astăzi vagonul de făină să ajungă la 75 mii lei. Mai exact, ca toţi acei ce au fost destul de inteligenţi să-şi plaseze capitalurile in grâu, când se vindea cu 28—30.000 lei vagonul, să-şi vadă astăzi capitalurile dublate. Insă unde nu mai putem tolera specula brutarilor oblăduită de organele de control, este acolo unde pâinea de 7 lei 850 de grame, ni se dă într’o formă de aiuristică combinaţie chimică, in care piatra acră îşi are rolul covârşitor. De astă dată simţim cu vân şi îndesat existenţa cartelului brutarilor alături de o politică demagogică. Pentru că între primărie şi cartel există permanentul contict de interese. Brutarii au interessă scumpească când vor şi cum vor, pâinea. Primăria, spre a păstra intactă popularitatea eventualilor solicitanţi ai sufragiulu cetăţenesc, are interesul unui preţ cât mai redus. Pentru a se împăca şi varza şi capra, se recurge la veşnica politică de duplicitate aşa de obişnuită în materie. Pentru ca să se ştie însă, noi facem constatarea: mâncăm o pâine insectă, pentru care dăm parale şi pentru care totuşi avem, slavă Domnului, destule organe de control. Lazăr Marcu Programul naţional-ţărănesc şi contribuţia organizaţiei de Iaşi Câteva declaraţii ale d-lui prof. P. Andrei, fost ministru Am anunţat că Cercul de studii al organizaţiei naţionalţărăniste din localitate, a tipărit un volum, care conţine o serie de referate cu diverse propuneri, în vederea alcătuirei programului central al partidului naţional-ţărănesc. Această lucrare a dat naştere la o serie de comentarii, naiul „Curentul“ susţinând chiar că ar fi vorba de un program al organizaţiei ieşene—program ce ar da naştere şi la unele disensiuni. După cum se ştie însă, in cursul verii s’a întrunit biroul partidului la Constanţa, unde în comisiuni cu raportori e'a elaborat programul partidului naţ- ţărănesc. Unul dintre raportorii car® au lucrat în comisiune de elaborare a programum', a fost şi d. prof. Petre Andrei, întrucât volumul cu referatele cercului de studii al organizaţiei naţ.-ţărăniste ieşene a dat loc la discuţiile arătate mai sus, ne-am adresat d-lui prob Petre Andrei, căruia, datorită rolului ce-l are in alcătuirea programului partidului, i-am solicitat câteva lămuriri . Iată declaraţiile fostului subsecretar de stat la ministerul instrucţiunei: „Contribuţia organizaţiei naţ-ţărăniste ieşene, prin vot bunul cu referatele cercului de studii este foarte lăudabilă pentru dovada de muncă în interesul problemelor care agită partidul. Dealminteri, e curios că s’a considerat ca ceva senzaţional de către unele ziare, referatele şi discuţiile cuprinse în acel volum fiind cerute chiar de conducerea centrală. Toate judeţele au întocmit lucrări similare. Numai că cele mai multe organizaţiuni judeţene neavând resursele băneşti ale organiza iei ieşene, nu şi-au permis luxul de a le publica. Dealtfel, dacă cum poate vedea oricine, referatele din volum nu cuprind nimic în contradictoriu cu referatele care s-au alcătut şi publicat cu mult înainte de către cei 16 referenţi care le-au discutat la Constanţa şi Bucureşti. Era şi natural să fie aşa, pentru că e aceiaşi mentalitate a membrilor paridului. De aceia cele cuprinse în volumul de observaţii al organizaţiei de Iaşi, sunt nişte parafrazări ale rapoartelor discutate, introducându-se ici şi colo mici propuneri de delet, care erau subînţelese şi în rapoartele centrale. Acestea au fost însă tipărite acolo, pentru că sunt chestiuni de detaliu, care trebuesc să fie înscrise in legi speciale şi nu în program. Aşa încât acei care au speculat această chestiune vorbind despre un nou program şi scontând neînţelegeri, s-au înşelat amarnic. După cum se vede, avem a face cu o muncă care nu poate fi dispreţuită şi cu observaţiuni care sunt bine venite de la orice partizan care are dreptul necontestat de a reflecta asupra propunerilor de program pe care le fac conducătorii de la Centru cu experienţa şi cu sufierea documentate a tuturor chestunilor". După cum se vede, declaraţiile d-lui prof. Petre Andrei sunt destul de clarificatoare. Precizează că nu există nici o divirgenţă de vederi intre conducerea centrală şi organizaţia de Iaşi în ce priveşte programul partidului şi că nu poate fi vorba de un alt program decât cel elaborat de conducerea dia Bucureşti. Intre conducerea partidului şi organizaţia de la Iaşi este perfectă armonie pe chestia programului. C. VLAD Citiţi zilnic Opinia LE . VAPOR CU AVIOANE Germania a construit cel mai mare vapor port-avioane. „Schwaberland“ poate duce numeroase aeroplane, care își iau zborul de pe o platformă special construită. In clişeu , un avion enorm în momentul când porneşte de pe platforma vaporului. ________ _______________ i se ulucă leşul Un distins intelectual din Bucureşti, în trecere prin Iaşi, ne spune că mişcarea ieşenistă a avut ecou în Capitală. Şi încâ un ecou destul de puternic. Centrul acaparator proectase şi alte lovituri în pofida Iaşului. Dar acţiunea intelectualilor ieşeni a oprit lăcomia centralistă. Astfel sântem informaţi că s-a renunţat la procesul de ciuntire a facultăţii de medicină şi la desfiinţarea institutelor tehnice, însăşi bucureştenii recunosc că s-au cerut Iaşului prea multe sacrificii. Se vede deci că mişcarea ieşenistă nu-i zadarnică. Ea deschide ochii centrului acaparator şi arată că ţara românească nu se rezumă la Bucureşti. E drept, a venit cam tirziu această mişcare. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. in mars'94-in Ultima oră ceti ■ ■ Ce imprudenţă...! O mireasă a vorbit prea mult în noap* tea nunţii. Aşa a păţit d-na Dafou , o nostimă şi gingaşă duduie. In toiul expansiunei sentimentale, în clipa când se consacra în fapt contopirea sufle* tească, mireasa a povestit tre* cutui său romantic, că, a avut un amant. Faţă cu o moţiile ce dominau pe Dafour,, orice întâmplare, cât de gravă şi cât de importantă, trecea pe planul al doilea, .............• Transportată de deliciile unei nopţi cu care probabil nu ,se va mai întâlni, a povestit cu pasiune tot ce a simţit când a fost în relaţiune cu amantul său. Era oare necesară această explozie nervoasă a alimenta senzaţia miresei...?? sau a*l stimula pe soţ...?? Iată problema de ordin psichologic... Bietul Dafour nu*şi dădea seama de gravitatea momentului : tot efortul şi căldura sa se concentra spre citadela ce trebuia cucerită—tandreţea adresei. Robit de jugul unui sensualism irezistibil, şi orbit de conturul fin ce se profili în culcuşul nupţial, a primit aceste amănunte cu impasibilitatea de prodig. Nuc nml putea opri să beneficieze de dreptul său şi să ducă până la capăt patima omenească. Dar a doua zi, epuizat şi extenuat, Dafour începea să-şi culeagă impresiile unei nopţi trecute. S-a recules, dându-şi seama că a fost mistificat de o elocvenţă inutilă şi de o spovedanie fără nici un rost. In cele din urmă a luat o supremă hotărâre ; şi-a abandonat soția şi a intentat acţiune de divorţ. Motivul—injurii grave—Şi astfel Curtea, de Apel din Ryom avea să judece afacerea senzaţională a soţilor Dafour. ( ' 5 . Reclamaţia soţului se fon*da pe unicul motiv—banal— in toate divorţurile: injurii grave. Dar, sfera injuriilor in drept este infinită. Insă în această speţa se acentua răspicat: soţia a mărturisit că a avut un amant. Ce curaj eten de risc...!! Adevărul implacabil a creat o situaţiune foarte delicată magistraţilor Curţii de Ryom. Evident că din punct de vedere al moralităţii, spovedania d-nei Dafour merită o sancţiune exemplară. Cum de a putut săvârşi o asemenea faptă condamnabilă, şi chiar dacă a savârşit*o, să mai ai imprudenţa s'o mărturiseşti in noaptea nunţii ! Asta*i prea mult ! De altă parte vina e şi a lui Dafour. Dacă îşi stăpânea cu eroism patima, în clipa când a sesizat păcatul miresei, abandonul era justificat. Altfel trebuie să sufere rigorile vechiului adagiu: men mariage trompe, qui peut..." ( o căsătorie insală c ne poate). Totuş morala nu prea are ce căuta in drept; şi oricât de imorală ar fi o situaţiune, vine în contradicţie cu textul rigid al legii. De multe ori soţul inocent, alarmat de un gest nesocotit al soţiei, sau vice-versa, porneşte o acţiune de dvers, pe motiv de nepotrivire de caracter, dar reclamaţia se respinge. Legea nu prevede acest caz între motivele de despărţire, căci cu timpul caracterele se pot netezi... Dar nu e cazul soţilor Daufour, căci, femeia profund jignită de abandonul soţului său, intenta şi dânsa la rândul ei o acţiune de divers. Motivul: abandonarea. Cea mai grea lovitură ce se poate aduce armoniei conjugale, de aceia jurisprudenţa a clasat o printre injuriile cele mai grave. Prin urmare, instanţa franceză a fost sezizată de aceste două cereri de divers: prima, a soţului pemotivul că soţia i-a declarat in noaptea nunţii, că a avut un amant, şi alta, acţiunea soţiei, pentru că a doua zi după nuntă, făcânduri această mărturisire, soţul a abandonat-o. Una mai gravă decât cealaltă. Curtea nu mai ştia cum să iasă din această încurcătură. In definitiv şi unul şi altul aveau motive plauzibile, care duc la o despărţenie sigura. A le respinge pe amândouă, prin sistemul de culpă compensată, ar fi fost să se inaugureze o epocă de anarhie; căci, dacă ia insultă să ripostezi cu insultă, la locviri, tot cu brutalităţi şi la crimă cu asasinat, pe aceiaşi logică s'ar admite compensaţiiOAtinuara în pagina I-a Urt caz interesant Divorţul D-nei Dafour Viaţă»— Un caz interesant s’a întâmplat la un spital din Budapesta. Acolo fusese adus un anume J. Szahr, pa care mai mulţi medici îl considerau mort. Alţii insă susţineau că este vorba numai de un somn letargic şi într’adevăr, după câteva zile de îngrijiri medicale, „mortul“ a fost readus în viaţă. Cei prezenţi aşteptau mulţumiri de recunoştinţă. Insă pacientul, la ieşirea din spital, a făcut medicilor o declaraţie surprinzătoare: „Nu vă sânt deloc recunoscători. M-am simţit destul de bine ca „mort“. Pe când acum, în viaţă, trebuie să reiau lupta cu grijile şi mizeria** E desigur un caz întristător pentru epoca noastră. Intre vedete»— Am iertat că renumitul actor de cinema Gustav Fröhlich a diversat de cântăreaţa Gitta Alpatu Intre vedete însă, nu numai diversurile, ci şi căsătoriile se realizează destul de repede» Astfel, numai după câteva zile dein pronunţarea diversului, Gustav Frenlich a anunţat că se însoară cu Brigitte Helm. Iar Gitta Alpar, poate ca să nu rămâie mai prejos, a înştiinţat că se mărită cu actorul Werner Fuetterer. Cât vor dura aceste căsnicii, nu putem garanta Familia oraşelor.Familia Janselm de Copenhaga este supranumită „familia oraşelor“. Şi pe bună dreptate merită această denumire. Familia respectivă compusă din părinţi şi şase copii, are nume destul de originale. Astfel mama a adoptat numele Copenhaga, iar tatăl numele Stockholm. Cele patru fete au primit numele: Londra, Roma Lisabona şi Viena, iar cei doi băeţi numele de Paris şi Berlin. Păcat că familia nu e mai mare, căci ar fi putut reprezintă în nume toate capitalele din Europa’ ! Ziua fatală»—Un ziar din Londra a pus cetitorilor următoarea întrebare : „Mare zi a săptămânii vă aduce mai multe neplăceri ?“ ■ Sau prime numeroase răspunsuri şi marea majoritate a indicat ziua de Marţi. Această zi este socotită în Anglia ca o zi fatală. Multă lume nu întreprinde nimic Marţea. Unii nu încheie afaceri , alţii nu pleacă în voitaj. S'a răspândit credinţă, că ziua de Marţi aduce nenorociri. Desigur, o explicaţie serioasă nu există. E o superstiție ca atâtea altele.. VINERI 1 FEBRUARIE 1935 Masca împotriva gripei lin mijloc sigur de apărare contra bolii Epidemia de gripă este generală, aproape în toată Europa. In formă mai gravă boala se manifestă in special în Germania, unde s’au înregistrat până acum turmeioase cazuri mortale. Pentru a se stăvili moli sirea, s’au luat diferite măsuri sanitare. Dar cel mai bun mijloc de apărăre contra bolii, este „masca împotriva gripa”, fabricată de medicul Hoffmann din Berlin. Masca are forma unui bandaj, care acoperă gura şi nasul şi se leagă cu două panglici la ceafă. In faţa gurei şi nasului e o sită de tifon îmbibată cu un medicament special, care opreşte contagiunea. Persoana poate respira fără greutate, fiind sigură că microbul gripei va fi refinit de tifonul medicinal. Toate persoanele care poartă „masca contra gripei* nu s’au îmbolnăvit. Şi mii de locuitori din Germania pot fi văzuţi pe străzi cu asemenea măşti, care se vând la farmacii cu preţuri mici, penru a fi la îndemâna tuturor. Singurul dezavantaj fil acestui mijloc de apărare contra bolii, este că trăţeşte persoana, dăndu-i o înfăţişare curioasă şi uneori chiar comică. E de presupus astfel că femeile, înfruntând orce risc, nu prea se folosesc de masca împoriva gripei... Uriaşul KIRIil 3,0 m. înălţime şi 200 kgr. greutate La Viena a fost adus din Persia un anume Harenas, în etate de 20 ani. El e denumit „uriaşul pămîntului" şi într’adevăr pare cel mai gigant om din lume. Tînărul are 3,20 metri înălţime şi cântăreşte 200 kilograme. Capul lui e de două ori mai mare decât al unui om normal. Piciorul lui are lumginea de un metru 60, adecă înălţimea unui om. Până la etatea de 9 ani, Harenas s-a desvoltat obişnuit. Apoi a început să crească anormal, ajungând azi, la vârsta de 20 ani, „uriaşul lumii". El a fost adus la Viena, unde este cercetat de medic. Gigantul a primit oferte bune, pentru un turneu de spectacole in Europa._________ Galeria marilor compozitori o suia ne mi mia moartea mi Vicenzo Beiul de BASILE LUPU Acum când întreaga Italie comemorează centenarul mortei compozitorului Vicenzo Bellini, considerăm ca o pioasă datorie de a dedica acestui eveniment din lumea muzicală, o scurtă schiță biografică asupra marelui compositor, ca un semn de recupştinţă pentru ceasurile de superioară mulţumire care ni le-au procurat melodiile operilor sale, care se păstrează neşterse în mintea tuturor. In epoca noastră a ,,mediocrităţlor" (expresia lui Franz Liszt)—a scris cineva cu ocazia recenziei asupra unei lucrări,— căpătăm o scurtă odihnă spiriuală, când ne gândim la „cei mari" duşi de mult şi trasformaţi In simboluri şi umbre, care mai trăesc printre noi şi ne mai influenţează. Bellini, a plecat cu comourile de nesfârşite inspiraţii; a plecat atunci când ajunse la maturitatea marelui său talent; a plecat când adiratorii săi aşteptau de la el lucrări din acele care, în prea scurtul tmp cât a trăit, le-a compus şi lăsat posterităţi , neperitoare opere de artă superioară. . . • Sunt o sută de ani de când s'a stins din viaţă Vicenzo Bellini în plină vigoare şi tinereţă, când nu avea decât 33 de ani... şi atunci muzica de pretutindeni şi mai cu seamă muzica italiană şi-a îmbrăcat haine de doliu pentru moartea lui prea de timpurie, mai înainte ca acest profund înţelegător al muzei sa-şi fi putut desăvârşi gândurile sale, prin lucrările pa care le proecta. Ultimele luni ale scurtei sale vieţi ie-a petrecut la Paris pe lângă Rosini şi Donizetti, când a fost arbătont, ca maestrul operei itaiene. Despre Beliini se povesteşte că a avut o aversiune pătimaşă co tra morţii , nu voia să audă de ea şi se temea de dânsa ca un copil căruia i-e frică să doarmă în întuneric acesta, probabil, pentru că el Continuare în pagina ll-a