Opinia, martie 1935 (Anul 31, nr. 8363-8389)

1935-03-01 / nr. 8363

ANUL XXXI No. 8383 AB­O­N­AMENTE Lei 350 . 180 • 90 - 1000 • • • • pe un an „ 6 luni­­ - . 3 . Instituții publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUSNEANU 37 Telefoane Redacta 391 Administrația 394 Serviciul de noapte 367 Ziar popular cotidian PREMII GRATUITE 50.000 LEI Cei trei martiri : Maria, Cloşca şi Crişan~ Se împlinesc astăzi 150 de ani de le moartea unuia din cei mai reprezentativi martir pe care i-a dat ţărănimea de d­ncolo de munţi la fapta ei de emancipare socială ifi na­ţională. Neculai Ursu poreclit fi Horia, pentru că ştia să cânte inimos din fluer—horea—d­an te spune dincolo, a fost a­­fiind­ la 1784, sortit să arunce la revoluţie pe cei ce sufe­reau ca şi el de pe urma nobl­­ţilor şi magnaţilor maghiari. Neculai Horea era un ţăran in mintea şi inima căruia sa refugiase la 1784 toată indig­narea unui popor robit pe propriile lui pământuri. La 1780 după moartea Ma­­riei Tereza« ajunge împărat Josef al II-lea, care cunoşta riscul de bine stările diferite, iar clase sociale şi naţionali­tăţi din impărăţire. Cunoştea stările şi era animat de cele mai democratice idei, deaceia pi ptenneşte: toleranţă confe­­sonală şi egalizarea claselor sociale. Spre dânsul îşi întorc cu încredere privirile Românii de peste munţi. Pentru ei şi nădejdile lor Josef II-lea era „drăguţul de împărat Ungarii continuau să exer­cite asupra Românilor o săl­­batecă tiranie. Iobagul român era obligat să lucreze pentru magnaţii unguri câte 4 zile pe săptămână. Femeile şi co­­pîii iobagilor îşi iroseau toate putinle lor de muscă­­în o­­grada mobilului maghiar. In Munţii Abrudului era pe atunci p este după cât ştim şi astăzi, satul Albac. Din a­­cest sat, ca dintr'o cetate de eroi, au plecat deputăţii dea­­rândul la Viena să se plângă împăratului. In una din aceste deputăţii a fost şi Neculai Ursu poreclit şi Horea. A fost primit şi ascultat de „împăratul“. S-a întors îndărăt după pa­tru săptămâni de mers pe jos. La întoarcere şi-a dat seama ca nimic nu se schimbase in viaţa bieţilor, ţărani ardeleni. A pornit atunci răscoala, Hob­rea împreună cu alţi doi mar­tiri, Crişan şi Cloşca, au fost prinşi şi duşi la închisoarea de la Bălgrad.­Aba Jufia de astăzi. Aici, în închisoare, Crişan se spânzură cu aţele de la opinci , iar ceilalţi doi, rămân să sufere cel mai în­­îngrozîtor calvar de pe atunci: tragerea pe reală. Se împlinesc astăzi 150 ani, de când Horea şi Cloşca în chinuri de mucenici, au murit cu gândul la suferinţele celor de-un neam şi de o lege cu ei. S’a hotărât comemorarea acestei date cu toată piosi­­tatea ce se cuvine. In faţa conştiinţei naţionale apare as­­tăzi chipul moţilor viteji şi înţelepţi din munţii Apuseni. Va însemna oare momen­tul în care se prăznueşte a­­ducerea aminte a acestor eroi, mustrarea plină de gravitate a celor de dincolo ,de mor­minte ? Vor înţelege oare cei ce trebuie să înţeleagă, că mar­tirii dela 1785, pot însemna simbolul mulţimilor ce nu pot duce până peste puţurile lor, ori pe umiliaţi şi nedreptăţi . Ştim noi?­­,,, GH. CHIRIŢESCU avocat din toată lumea Călătoria prinţu­lui de Wales•— Am re­latat cum a decurs vizita prin­ţului de Wales la Budapesta. Seara, la ora fixată pentru plecare, moştenitorul Angliei a întârziat. Se credea că şi-a prelungit vizita, însă de la ho­tel s-a anunţat că prinţul a pornit spre gară. Trenul a fost reţinut şi a suferit o întârziere de 12 urnite. S-a aflat că prinţul de Wales a fost la o mică petrecere cu dansuri şi cântece, de unde s’a despărţit destul de greu. Prinţul a venit în gară, în­soţit de Jancsik, cel mai rep­omenit lăutar ţigan din Unga­ria. Acesta a condus pe prinţ până la graniţa austriacă şi i®t timpul a executat cântece duioase şi vesele în vagonul princiar. La Budapesta moştenitorul Angliei a cheltuit în două zile suma de cinci mii pengoe, adică 150 mii lei. In plus a­vvut cumpărături, care ur­­m­ează a fi achitate de legaţia engleză din capitala Ungariei. Ce­­a mai bogată fată din lume Miss Doris Duke din New-York s-a căsă­­torit zilele trecute cu­ un tânăr comerciant James Cromwell. Averea bogătaşei este evaluată la două miliarde lei. Ea a moştenit de la părinţi şi unchi proprietăţi întinse, clădiri, fer­me şi fabrici. Miss Duke a primit sute de propuneri matrimoniale din partea unor tineri din aristo­craţie. Ea a refuzat insă toate propunerile, dorind să se mă­rite din dragoste. Şi de cu­rând s’a amorezat de com­erc­riantul Cromwell, care a luat-o de nevastă şi a devenit astfel unul dintre cei mai bogaţi oameni din America. Tînăra pereche a întreprins un voiaj în jurul lumii, afec­­tind pentru această călătorie suma de 500 mii dolari, adică 50 milioane lei. Beata criză !.. * Omul cu căni — Un şomer din Paris şi-a găsit o ocupaţie originală. El con­­duce la plimbare dai­ oame­nilor bogaţi şi pentru fiecare plimbare obţine cite doi franci. Aproape zilnic omul este vă­­zut pe stradă cu cîţiva cini, pe care-i plimbă pe marile bulevarde. La oarecare dis­tanţă vin stăpînii animalelor. Omul poartă pe spate o ta­belă, pe care e scris: „Pro­­meneur de chiens, 2 francs“. (Omul care plimbă d­in. 2 franc?). Şi în felul acesta şo­merul a ajuns să-şi ciştige existenţa. Testamentul in pic­turi. La Madrid a încetat din viaţă pictorul Aldo Fias­co. El a lăsat un testament original compus din 24 ta­blouri. Prnzele prezintă în i­­maginr toate dorinţele defunc­tului. Fiecare tablou are o inscripţie explicativă, cu sem­nătura pictorului. Familia a înarmat toate ta­blourile şi le-a aşezat în or­dine în atelierul dispărutului. In amintirea pictorului, odaia cu testamentul pictat va fi păstrată intactă. O femeie Tfi prezice moartea Un caz curios s’a intimplat în localitatea Cegled din Un*­garia. O doamnă anume Daranyi s’a prezintat la serviciul pom­pelor funebre, declarînd că prevede că va muri peste cinci zile. Ea a comandat un sicriu, un dric și un cor care să cînte la înmormîntare. Apoi femeia s’a dus la cimitir, unde şi-a cumpărat un cavou cu monument. D-na Darányi a­­plătit totul imediat. Clod s’a întors acasă, fe­meia 8,a simţit rău şi s-a pus în pat. Şi exact după cinei zile a încetat din viaţă, aşa cum singură îşi profetizase. Primim. După şase zile şi şase nopţi de frământare şi de sbucium, după atâta timp de la apariţia articolului meu „Leseaism ie­­işenizant", unul dintre cei cu musca pe căciulă a sărit în fine să apere l. Bucureşti­ul năpăstuit şi invadat de mol­doveni, împotriva Iaşilor con­tropitlri. Supt propria- i semnătură— ajunsă Celebră—cel care s’a socotit vizat, face să apară in coloanele ,Opiniei“ un răs­puns care, e adevărat, ne du­mereşte pe deplin asupra ie­­şenismului şi dovedeşte tot­odată perfect dreptatea celor afirmate de mine. Supărat peste măsură „ie­­şenistul" se demască singur cu o incredibilă desinvol­­tură. Că punctul nevralgic al­ problemii „ieşeni­smului“ a fost atins, nu mai rămâne În­doială, de­oarece d-sa anunță alte două articole de lămu­rire. Numai să nu se biciui­­ască singur cn propriile sale argumente, cum a făcut-o in articolul de azi. Nu ne este* de elf­ei de idem pentru care zice că luptă ţi pe care, riscă să o compromită­ complect şi definitiv. Exponentul ieşeniţiîlor gă­­seşte în articolul meu — In care nu fac de loc personali­­tăţi—numai insulte, lipsă de bun simţ, atacuri pe roade bir­­firi, etc. Iată acum ce putem găsi in articolul său de o distincţie inegalabilă atât ca fond cât şi ca formă. Găsesc mai inu­i oţi, e cel puţi­n deplasat—in plină cam­­panie ieşenistă—când faci ce faci, să aperi Bucureştii îm­potriva Iaşilor. Şi de ce a sărit dintre rân­duri suflecându-şi mânicele pentru luptă, tocmai ieşenis­­tul care spumega mai mult împotriva Bucureştiului cen­tralist şi hrăpăreţ? Nu vi se pare cel puţin ciudat acest lucru? Pentru d-sa eu aş fi un „profesor indignat care trage adevărul de păr, chiar de i-am admite tema ieşenismului In ocuparea catedrelor . Apologistul ieşenismului ,este deci găta să îmbrăţişeze chiar, această temă ingrată. Un sin­gur lucru îl doare, faptul că aş trage adevărul de păr. Desigur că eu am tras a­­devămi de păr, eu am făcut sofistică, eu am exagerat, când am afirmat că, facultatea noastră de medicină îşi sapă singură groapa procedând aşa cum procedează. Adică res­pingând aproape sistematic de la ocuparea catedrelor pe proprii săi elevi — legaţi cu trup şi suflet de Iaşi — in fa­­voarea altora de aiurea, care n'au nimic comun cu oraşul nostru. Am exagerat deasemeni, când am spus că, facultatea de medicină din Iaşi a fost subjugată de Bucureşti, şi,mai ales de o anumită Şcoală (cu S. majuscul). _____ ______ Am exagerat, am tras ade­vărul de păr. Dar totul, pen­tru Iaşii amintirilor mele, pen­tru oraşul în care am trăit, am muncit, am suferit şi în­tre zidurile căruia sper să în­chid şi ochii. Ce face oare onorabilul ex­ponent al ieşenismului inte­grat, în articolu­l său de azi, când încearcă să dovedească —nici mai mult, nici mai pu­ţin că „la facultatea de Medicină din Bucureşti sânt mai mulţi moldoveni decât sânt bucureşteni la facultatea de Medicină din laşi*? Citind asemenea afirmaţii, nu-i aşa că orice nedumerire in privinţa ieşeni­smului afişat, s'a risipit. Când aflăm că, atâţia mol­doveni şi ieşeni au cotropit Bucureştiul, unde funcţionea­ză doar ca asistenţi, şefi de lucrări, şi asta mai ales la.., facultatea de ştiinţi, nu e aşa că logica ieşenistu­­lui nostru este irefragabilă ? Când aflăm că şi el însuşi a ajuns maximum şef de lu­crări în capitală „în locul u­­nuia care făcea anatomie de treizeci de ani" fără să ştie ce face, atunci ni se moale chiar inima de duioşie pentru Bucureştii atât de împilaţi ! „Apoi Prof. Zolta, care a ajuns şi profesor la Fac, de Medicină". In adevăr din lis­ta celor menţionaţi, acesta e Continuare în pagina il-a DISCUŢII leşenism de paradă şi de falanastâc Un grup de intelectuali ie­şeni, au luat iniţiativa înfiin­ţării unui teatru particular în oraşul nostru, teatru, ca sta­­giune permanentă, cu spec­tacole serioase, cu actori , maeştri, bătrâni şi cunoscuţi, cu repertoriu ales, de dramă şi comedie, în sfârşit cu pre­ţuri de intrare minime. Teatrul se va chema „Tea­trul Liber* şi stagnare a se va deschide în cursul lunii Mar­tie cu vestita comedie: „Punc­tul negru", lucrare subtilă şi de mare succes. „Teatrul Liber" şi iniţia­torii săi, se sprijină, în nă­dejdea lor de reuşită, pe o legendă ,* aceia a vechiului „leagăn de cultură româneas­că“ de întodeauna, care a fost târgul laşului. Din legenda aceia, nnii oa­­meni răi, spun însă, că n-a rămas decât un mare poves­titor, care, prudent, era retras la Copou să poată visa de­parte de atmosfera laşului de acum, un mare poet, miop, care deşi trăeşte în centrul târgului, e fericit, pentru că nu-l vede, şi, îl iubeşte pen­­tru că şi-l închipue că-i tot aşa, cum îşi aduce aminte că ..era­ un mare umorist, care îşi bate joc de Iaşi de şapte ori pe săptămână ; un mare critic care, nu cunoaşte Iaşul, că n'a ieşit niciodată din bi­rou şi, un mare romancier, tânăr, care n'a apucat adevă­ratul Iaşi, acel a legendei, la­şul eminamente culturale. Aceştia sunt cei adevăraţi, singurii ieşeni din vechea at­mosferă. Restul, câteva lava­liere, câteva pălării mari, şi atât... Talent ? Poate. Cultură? Cu siguranţă. Ceia ce lipseşte insă e toc­­mai acel nerv care nu adunase la „Junimea" pe atâţia, ca să clădească legenda, pe care, cei de azi, o visează numai... Teatrul Liber, cu cenaclul pe care il face, cu festivalul de început pe care îl va da, are marea misiune de a re­învia acest trecut. E o insti­tuţie de cultură moldoveneas­­că, născută din ultima sfor­ţare, disperată, a unui trecut de culturi, care se chinueşte să nu adoarmă... Fie ca publicul ieşan să-i înţeleagă marele rost. Fie ca nădjdea pe care şi-au pus-o iniţiatorii, să nu fie castel clădit pe nisip. Ar fi pacat... Şi ar fi ruşine.«­­Alexandru Pogonat ÎNSEMNĂRI Teatrul Liber“ Win mm Sear Mâine 1 Mart se va face predarea oficială a te­­ritorului Saar către Germania. In acest scop s’a sem­nat la Roma actul de predare. Actul a fost iscălit pentru Franţa de ambasadorul Chambrun dela Roma (cu condeiul în mână), iar pentru Germania de mi­­nistrul german Von Hassell dela Roma (alături la masă). _______ 40 de ani dela descoperirea razelor X S-au împlinit luna aceasta, 40 de ani de când profesorul Conrad Wilhelm Roentgen, a descoperit razele X. După cum se ştie, aceste raze au o mare putere de penetraţie, lăsând să se vadă ce se pe­trece în interiorul materiei. La început descoperirea s'a limitat la experienţe de la­borator. In decursul anilor însă, razele X au căpătat o aplicare importantă in dome­niul fizicei şi al medieiei. Dacă vrem să aflăm ce se petrece in corpul unui bol­nav, dacă vrem să constatăm­ autenticitatea un­u­i tablou vechiu, dacă vrem să anali­­zăm o piatră preţioasă spre a vedea dacă nu-i falsă,—în­­tr'un cuvânt dacă vrem să pătrundem viaţa moleculară a materiei, întrebuinţăm razele X.In amintirea profesorului Roentgen, a avut loc la Viena o şedinţă comemorativă la A­­cademia de Ştiinţe, cu prile­­jul împlinirii a 40 de ani de la descoperirea razelor X. Preţurile alimentelor principale, la Iaşi, au ajuns cu totul exagerate. Cerem măsuri imedi­ate şi energice, contra speculei. Numeroşi cetitori au ţi­nut sa ne exprime mulţu­miri pentru campania pe care o ducem împotriva speculanţilor neruşinaţi. Şi ştiţi in ce constă unica şi suprema satisfacţie a tuturor acelora care au venit să ne exprime grati­tudinea lor ? In aceia de a şti că „barem li se face sânge rău feluriţilor pro­fitori". — „Când cetim in „Opi­nia“ — ni se destăinuiesc mai toţi—articolele în care li se dă la cap speculan­ţilor, parcă ne vine mai uşor să suportăm necazu­rile cu sermipetea, cu ja­­ful, cu jecmăneala din pie­lile şi halele laşului". Dar nu acesta este scopul protestărilor noa­­stre , nu pentru a consola pe consumatorul jupuit, combatem pe intermediarii abuzivi. Calmul ş­i nepăsarea consumatoriului ieşan sunt proverbiale. Dacă o să-i ceară cineva douăzeci şi doi de lei pentru un kilo­­gram de ceapă, respectivul o să numere frumos băni­­şorii, fără să crâcnească măcar. Că aşa-i felul lui de a fi: galant, timid şi absurd. Ei bine, Noi ne propu­nem tocmai să-i atragem atenţia asupra suferinţe­lor sale, să-i deschidem och­ii că nu-i firesc ca dân­sul să plătească 12 lei pi un kilogram de ceapă, eân ştiut este că producătorie nu a realizat nici măcar 1 M pe un kilogram. Dar fiindcă ştim preţ bine că bieţii noştri con­cetăţeni nu se pot schimba aşa, cu una, cu două,­­ pe de altă parte nu ne fa­cem­ iluzii că înşişi eroi specidei ilicite vor reven de bunăvoie la sentiment* mai omeneşti,—continuăn să cerem protecţia celor în drept, rugăm şi ins­i­tăm să se puie capăt unu scandal nemaipomenit. Ne lasă rece supărării cavalerilor dela ceapă; da nici recunoştinţa cetăţea­nului timid im ne impre­sionază prea mult. Ai pentru a indispune pe uni şi a măguli pe alţii, nn fie ram specula sălbatecă. C numai pentru a determina o ieftenire a alimentele de primă necesitate. I. L. BASARABEANU IDEI SI FAPTE Rânduri pentru cei nepăsători... în chestia speculei cu alimentele Tentativele de subminare a Institutelor Technice ieşene, ale „unui grup de persoane interesate, cum singure se numesc, nu s-au oprit la cele câteva eşecuri suferite în cursul anului trecut. De astădată, orgaizate mai strategic, au întocmit un plan de acţiune formidabil, pentru a mătura şi restul de instituţii de cultură ce-a mai rămas ieşenilor, căci ştim bine cu toţii că Farmacia şi instit­ de agronomie, cu toate meritoa­­sele sforţări depuse de cei ce Îşi dau seama ce înseamnă să distrugi flacăra sfântă a culturei, nu sunt departe de şahsmat. Oricine îşi poate face o i­­dee de felu­l cum procedează şi ce urmăreşte A.G.LR.-ul, aitându-se în buletinul No. 12 din Dec. 1934, al organi­zaţiei inginereşti. Vom cita câteva rânduri din cuvântarea d-lui Ing. Vasi­­lescu-Karpen, rostită cu oca­zia deschiderii congresului A. G. L­R-ului (la l4/Oct/934— Galaţi), pentru a se vede cât de mult li preocupă soar­ta acestor Institute. Vorbin referitor la politechnici şi la­sti­tute, d. Karpen spune „Existenţa acestui dublu în­văţămint cu caractere deose­bite, constitue o cauză d continue tulburări, şi pent­ a le pune capăt, un proie de lege din iniţiativă parla­mentară, concentrează intre învăţământul technic în şco­lile Politechnice*. Aici e vorba de proiect­ care a fost depus în pari­ment, cu puţin înainte de în­chiderea seziunei, şi care da­torită protestelor înaintate timp de către elevii instit­­telor technice, şi mai ales in­tervenţiei binevenite a „L.g pentru apărarea instituţii!­ culturale ale laşului* şi pea încă a unei minuni, — pros­tul a fost retras. Tonul frazei ca­re vorbeş de „continue tulburări“ ar acei al unei plângeri. Dar au oare curajul i amintească de tulburări cât singuri le-au provocat ? Căci proiectul de lege­­ înaintat de către parlamenta a fost depus sub presumes­­ G. L .-lui. Şi apoi cum pot fi cons­aerate­ „tulburări“ acele jus proteste prin care se arăta Universităţii nu i se pot răpi nimic din cei­ace poseda Totuşi, iată-ne acuzaţi şi o dezordine. Că noi trage păcatele altora, se vede di cele ce mai declară D-­ In. V. R. (preşed. A. G. I. R.)lui „Dacă institutele technice de­ lângă Univ. din Iaşi îşi găse o justificare în faptul că a fost creiate înainte de tran­formarea Şcoalei Normale „ Poduri şi Şosele în Politecl­nică, şi că ele ar corespun­de unor interese regional Institutele din Bucureş care dublezi Politechnic din acelaş oraş, nu-şi gi­sesc nici o justificare". lată dar, unui difi 2200g$ A. I. L­­-Ul In chestia Institutele technics Ieşene Continuare în pagina Ki-

Next