Opinia, aprilie 1935 (Anul 31, nr. 8390-8412)
1935-04-02 / nr. 8390
■ ANUL XXXI No. 8390 abonamente . . pe un an . . . 6 luni . . . 3 „ Instituții publice atelierele tipografice IAȘI. — STR. LAPUȘNEANU 37 Lei 350 . 180 . 190 . 1000 . Telefoane 1 LEU Redacția 391 Administrația 394 Serviciul de noapte 367 Ziar popular cotidian !. Sporirea taxelor de consumaţie nu foloseşte nimănui iar publicul este grav păgubit Cum ai pune o cartă poştală la cutie, aşa a votat Camera sporirea taxelor de consumaţie. Parcă n’ar fi fost vorba de o tulburare serioasă în viaţa socială, de o împovărare a publicului şi o sensibilă scumpire a vieţii. Sporirea taxelor de consumaţie nu foloseşte nimănui. Pentru edificare, să luăm de pildă zahărul. Statistice serioase arată că, proporţional cu sporirea taxelor, a scăzut consumul. Astfel, statul nu-şi ajunge scopul, adica nu-şi măreşte veniturile. In cazul cel mai bun, încasările bugetare rămân aceleaşi. Ba chiar scad uneori. Atunci, cine foloseşte ? Fabricanţii şi comercianţii urcă preţurile. Insă nu-şi sporesc cîştigurile, deoarece scade volumul vînzării. Consumatorii ? Aceştia sunt singurii şi marii păgubiţi. Sau trebue să plătească mai scump (ceia ce foarte puţini îşi permit luxul), sau îşi reduc consumul. Şi tocmai asta-i situaţia: se consumă zahăr tot mai puţin, în dauna sănătăţii fizice a unui popor care, an cu an, îşi scade vitalitatea. Prin urmare, cum spuneam mai sus, sporirea taxelor de consumaţie ■ nu foloseşte nimănui; în schimb dăunează grav poporului român ! Pentru ce, aşadar, o astfel de politică — bugetară negativă ? De ce — mai bine — nu se controlează serios cantităţile de zahăr care ies din fabrici, spre a se asigura partea fiscului ? Şi de ce nu se stârpeşte contrabanda de zaharină? La aceste întrebări, se poate răspunde cu altă întrebare : ...de ce sânt atâţia politicieni in consiliile de administraţie ale fabricilor ? Aţi înţeles ? Dar câtă vreme va mai putea dăinui asemenea mizerie ! ?. . Din toată lumea Rege ie acelor, —La Chicago a încetat din viaţă marele bogătaş Harry Adam* tea, supranumit „regele acelor". Defunctul a lăsat o avere evaluată la câteva milioane dolari. Adamson a fost pe vremuri sa vagabond sărac. Pentru »*şi 'câştiga existenţa, strân* gea tot felul de ace şibolduri găsite pe maidane şi în lizite cu gunoaie, într'o zi a câştigat o sumă frumuşică la isterie şi şi-a înjghebat un mic atelier pentru confecţionarea acelor, întreprinderea s'a desvoltat şi după câţiva ani, Adamson a ajuns să poseda in America, cele mai mari fabrici de ace, bolduri, capse şi cuie. Interesant este că directorii fabricelor erau tot foşti vagabonzi, tovarăşii de suferinţă de altădată, pe care «regele acelor" nu i-a uitat atunci când a ajuns bogat. * Cât se poate cheltui intr'o zi.— Publicaţia „American Review" relatează cazul interesant al marelui bogătaş John Artiss din New-York. Acesta şi-a propus să constate cât se poate cheltui într'o zi, fără a face nici o economie. Bineînţeles, originalul bogătaş a exclus din program cumpărările de imobile, automobile, bijuterii, etc., ceiace s'ar fi putut ridica la suma de milioane. Artiss s-a mărginit numai la cheltuelile pentru petreceri şi distracţii. El a trăit o zi şi o noapte ca în poveşti, procurându-şi toate satisfacţiile posibile. La urmă, nota de cheltueli indica suma de 2209 dolari, adică aproape un sfert de milion lei. Milenarul american crede că mai mult nu se poate cheltui într'o zi. Dar în definitiv e destul de mult!.. * tiga monstrului a ■dispar ft» — Am anunţat că după apariţia faimosului monstru dela Loch»Ness, s'a înfiinţat în Anglia o societate denumită „Prieteni monstrului". Această ligă a organizat excursii la Loch-Ness şi a angajat tehnicienii cu aparate speciale pentru prinderea monstrului. Deasemenea a scos o broşură cu fotografii şi amănunte despre balaurul din Scoţia. In total liga a cheltuit 1009 de lire, adică 700 mii lei. Voga faptului insă, s'a risipit și după câtva timp nu s'a mai vorbit nimic despre animalul curios dela Loch-Ness. Rând pe rând membrii s'au retras și zilele trecute liga a dispărut. După ce a cheltuit zadarnic atâția bani !... Cele mai oraşe din lume 80 milioane oameni în 36 oraşe Ultima statistică internaţională prezintă în toate ţările tendinţa exodului de la sate la oraşe. Din această cauză metropolele lumii au ajuns suprapopulate. Astfel statistica precizează că în 36 oraşe din lume locuesc astăzi 80 milioane de oameni. * Cele mai mari 6 orașe de pe pământ sunt: NeW Yorck cu 11 milioane locuitori, Tokio cu 5 milioane jumătate, Londra cu 4 milioane 400 mii (împreună cu suburbiile Londra are 7 milioane locuitori), Berlin cu 4 mii. 200 mii, Moscova cu 3 mil. 700 mii, Chicago cu 3 mii. 609 mii și Parisul cu 2 milioane 900 mii (împreună cu suburbiile Parisul numără patru milioane oameni). Celelalte orașe mari din Europa sunt în ordine : Lenigrad (2.776.000), Viena (1.870.400), Varşovia (1.189.000 Himburg (1.124 000), Glasgow (1.144.000) , Roma (1.105.000), Barcelona (1.061.000), Milano (1.040.000) , Budapesta (1.040.000) , Madrid (1.015.000) și Birmingham (1.009.000). Celelalte capitale europene au subt un milion locuitori. D In America-de-Nord, în afară de New York și Chicago, oraşele cu peste un milion oameni sânt: Fuadeiba (1,966.000) , Detroit (1,750.000) Los Angeles (un milion 446.000), In America centra di Mexico (1,087.009). In America de Sud: Buenos Aires (2,203.000), Rio de Janeiro (1,730.000) si Sao Paulo (1.071.000) . In Asia cel mai mare oras este Tokio. In ordine vin: Osaka (2,654.090), Shanghai (1.844.000) , Peking (1.566 000) Tientsin (1.359.000), Bombay (1.299.000) , Calcutta (1.161.000) Nagoja (1.042.000) și Kyoto (1.027.090). In Australia sânt două orașe mari • Sidney (1.254.000) își recrutează cucoanele dintre cucoanele neroase... Paralel cu asta, menajul militar se chiamă că-i tot menaj. Deci în el domneşte legea contrastului. Daci nu-i coniţa nervoasă (coniţa e ofiţerul de gen femenin), e domnul nervos. Şi viceversa. Aşa că oricum palmele tot devin comestibile... Provenienţa n'are importanţă, decât asupra dimensiunilor cari pot fi suplinite de număr şi viteză. Coniţa dă mai multe şi mai iute... Insă d. Iorga a ridicat oarecum o chestiune dublă, de demnitate şi pregătire militară. D-sa nu ştie că ordonanţele nu se iau cu forţa. Ele se oferă dintre chiulangii şi şmecherii, cari pot să urmeze 7 mai cursurile cazone şi tot un prost efectiv de răsboi furnizează. Ori pentru şi Melbourne (1.081 000) , iar în Africa există un singur oraş cu peste un mii d locuitori : Cairo (1.171.000). • Statele-Unite şi Japonia au cele mai mari oraşe. In Statele-Unite sânt cinci oraşe, iar în Japonia patru oraşe cu peste un milion locuitori. Un sfert din metropolele pământului stau de o parte şi de alta a Pacificului. Două oraşe mari aparţin Indiei, şapte mongolilor şi 13 au preponderanţa limbei engleze. 9 metropole europene, au ajuns să numere peste un milion oameni. Sânt capitalele Angliei, Germaniei, Italiei, Franţei, Rusiei', Spaniei, Poloniei, Austriei şi Ungariei. Austria este statul cel mai mic cu capitala metropolă. Anglia are trei metropole (Londra, Glasgow şi Birmingham), stând astfel în fruntea listei europene. Franţa nu are decât un singur oraş cu peste un milion locuitor Parisul. Cea mai mare desvoltar după război a înregurat Moscova, Capitala Rusiei şi a întreit populaţia. Nunta lui Goering Mari pregătiri la Berlin Aţa anunţat că generalul Cu piletul căsătoriei, se anunţă că Hitler îl va ridica pe generalul Goering, la rangul de mareşal. Această avansare este privită ca o intenţie a Fuehrerului de a preda lui Goering, ca viitor mareşal, întreaga comandă a armatei geritane, că Goering se va căsători in curând cu o fosă artistă de la operă. In vederea nunţii, se fac mari pregătiri la Berlin. Nunta va avea loc probabil în sala Operei. Cancelarul Hitler va fi primul cavaler de onoare. Pe când Germania traduce iar.* tratat de pace a petic de hârtie, la noi chestiunea arzătoare la ordinea zilei este desfiinţarea ordonanţelor (militare) . Şi încă la Senat. Pe când Europa arde lichidând cu iluziile pacifiste, maturul corp—centrul de greutate al cugetării reprezentative! —îşi piaptănă barba. Câteva voci au propus suprimarea ordonanţelor, fiindcă — se putea altfel! — aşa e în„ Franţa. D-l gen. P. Acgelescu s'a opus. D-nii senatori judecă în necunoştinţă de cauză. Pricina este vârsta. Au uitat de când au făcut armata. Ca ’ntotdeauna, dl. Iorga s'a erijat în exponentul chestiunii şi a caracterizat situaţia precum urmează: Oamenii n’au fost recrutaţi să fie slugi şi să mănânce palme dela cucoanele nervoase. Ce pripită generalizare din partea unui om de ştiinţă istorici. Sigur că scopul iniţial al recrutării nu este de a deveni ordonanţă, însă nu toţi cei recrutaţi devin ordonanţe. Şi apoi nu toţi ofiţerii sunt înjuraţi. Şi apoi nu toţi ofiţerii DISCUŢII GALONUL ROS Chestiunea ordonanţelor ofiţereşti chiulangii şi oportuniştii cari ameţesc armata, problema demnităţii nu te pune. In schimbul palmelor contra cărora se revoltă d. Iorga, deţinătorii galoşului roşu se bucură de o sumă de mici satisfacţii cari compun fericirea ţucălarului Poartă galon roşu, poartă freză, are succes la servante, priveşte pe gaura cheii şi mai ales mănâncă suplimente. La regimentul unde mi-am» făcut stagiul, ordonanţele erau recrutate dintre aşa zişi minoritari. Ăştia, sau erau sau făceau pe proşti*, dar după ce-ţi scoteau sufletul din tine , luai la instrucţie, salutau tot Servuss&nSăru’m^na ! Prin urmare, mare pagubă nu era dacă-i lua ordonanţe. Adversarii jucătorilor se impatt la două : economiştii şi moraliştii. — Primii sic, ofiţerul e D. NENIZELOS SE INSTABILI IA PARS şi îşi va scrie memoriile Din Paris se anunţă ca d. Venizelos va sosi in curând la capitala Franţei, unde intenţionează să se stabilească împreună cu familia. D. Venizelos a ales Parisul, deoarece acolo şi-a făcut în tereţe o parte din studii şi tot acolo a locuit mai mult timp, atunci când împrejurările din Grecia ii erau defavorabile. Dealtfel d. Venizelos are numeroase legături şi cunoştinţe în cercurile cele mai înalte din capitala Franţei. Fruntaşul grec va profita de timpul exilului, spre a-şi scrie memoriile. Aceste memorii vor zugrăvi istoria politică a Grecii contemporane şi totodată vor prezenta mari personalităţi politice şi culturale din diferite ţări. Având în vedere acest conţinut, memoriile d-lui Venizelos, sunt aştentate cu interes. Dl. Venizelos, în ex.l, discută cu ziariştii. In stânga, d-na Venizelos. MARȚI 2 APRILIE 1935 SERIA 60-a Premii Gratuite OPINIA DEVIZA: La seria aceasta câștigat cel mare va fi al meu. Ofensiva agricolă, care ne trebuie încă acum o lună d. Sassu, minstrul agriculturii, şi-a anunţat lăudabila intenţie de a porni o ofensivă agricolă. O comisiune specială pentru îndrumarea agriculturii ţine regulat şedinţe la ministerul avuţiei naţionale, într-o şedinţă recentă a acestei comisiuni s’a constatat bunăoară că semănăturile de toamnă au ieşit bine. S'a decis apoi înfiinţarea unor centre agricole particulare (!), iar domnii agronomi au fost invitaţi să se ocupe în mod special de anumite gospodării săteşti. Să recunoaştem că numai la atâta activitate nu trebuie să se rezume mult trâmbiţata ofensivă agricolă. Pentru ca ofensiva agricolă să reuşească pe deplin, trebuie să îndeplinim cu sfinţenie următoarele condiţiuni esenţiale : fiscul şi cămătarii să'l lase in pace pe agricul*tor până la toamnă; statul să-i acorde prin cooperative, împrumuturi de care are strict nevoie, seminţe ieftine şi bune, unelte de lucru; agronomii să petreacă măcar o lună în mijlocul plugarilor, dândule gratuit sfaturi şi indrumărî. Se impune o acţiune imp tensă, energică şi susţinută, la care să iea parte oricine încasează lefuri la ministerul de agricultură. Întregul guvern, băncile şi cooperativele, întregul popor. Agronomii să dee în permanenţă îndrumări tehnice; dascălii să dea sfaturi inimoase; preoţii să ţie predici; cooperativele să procure sămânţa ; uzinele să furnizeze pluguri şi maşini; bancheri să puie la dispoziţia producătorilor banii trebuitori, iar dregătorii să iasă la o parte toate celelalte preocupări şi să se devoteze intereselor plu găritului, să conducă cu cap şi cu inimă, o mare şi biruitoare acţiune, menită să redea acestei ţări faima de odinioară, titlul onorabil de grânarul Europei. Dacă ar fi aşa, n'ar mai fi in România şomaj şi mizerie, n'am mai şti de criză şi am cunoaşte o eră de belşug şi prosperitate. Dar dece nu e aşa ? I. L. BASARABEANU JDFI ST FAPTE Continuare in pagina ii-a Chestiuni medicale Insuficienţa nazată de dr. A. SOCOLOVSCH! Una din cele mai importante dintre condiţii pentru sănătatea generală, este respiraţia normală prin nas. Dar din pacate, puţini din noi beneficiem de dânsa. Ce este aşa zisa insuficienţa ianuarie în fine, întreprinderea particulară a transporturilor cu autobuzele, a început să treacă in seama Căilor Ferate. C. F. R.-ul anunţă că a adus autobuze luxoase şi începe să le pue la circulaţie. Iar prima linie de autobuze c. f. r. a fost aleasă •te» Bucureşti-Ploeşti! Asta înseamnă gospodărie superficială. Se ştie, într'adevăr, că toate trenurile duc la Bucureşti. Pe linia Bucureşti-Ploeşti e o circulaţie ferată extraordinară. Publicul nu are decât încurcata alegerii trenului cu care să călătorească. A introduce, în plus, curse de autobuze c. f. r. e perfect inutil. Rostul acestor autobuze ar fi pe linii secundare unde trenurile sânt rare; pe linii ocolitoare care lungesc prea mult călătoria cu trenul; sau mai cu seamă între localităţi care n’au legătură ferată. La noi, ca intodeauna, se înepe cu inutilul. Fiindcă nu se rmăreşte gospodărie,—ci lux. Să vedeţi că autobuzele acestea au să dea deficit! Lt. funcţionar şi are leafă. Să-ş pună servitor. Aşa e, dar nu chiar aşa. Ofiţerul e funcţionar, dar nu ca oricare altul. Noi suntem obişnuiţi să-i vedem numai la difilare, credem că viaţa lor e o permanentă parapă cu dame şi şappanie, ca la cinema. Ofiţerul e un om care se scoală cu noaptea în cap, înoată prin noroi şi viscol, îşi scuipă plămânii cu analfabeţii şi încăpăţînaţii şi are o garderobă obligatorie de vreo 32 de combinări de uniforme. Se îmbracă cu catalogul şi regulamenul dinainte, să nu greşească mănuşa sau epoletul. Numai cişmele costă un lan de grâu, ofiţerii şi femeile slujesc esteticului şi optimismului. Prin pitoresiile lor uniforme, nasală ? Complectând definiţie clasică a lui Yacher, putem spune, este o stare intermitentă sau perpetuă, a unui individ, care, respirând numai prin nas, nu primeşte în plămâni cantitatea necesară pentru respiraţia uşoară şi adîncă, şi din casa aceasta, singele nu are destul oxigen (hematoza imperfectă şi sărăcirea sângelui). Ce rol imens joacă actul respiraţiei s- o ştie aproape fiecare. Dar Sermoyes a avut meritul de a arăta legătură strânsă intre acest act al respiraţiei cu starea foselor nasale. Publicul mare crede, că nasul nu este decât o simplă poartă de intrare pentru aer, şi care ar putea fi uşor înlocuită prin gură. Tocmai aceasta este o greşeală perieculoasă, care trebue lămurită. Fiziologia ne învaţă ca respiraţia normală trebuie să satisfacă trei condiţiuni: 1) trebuie să fie nazală, 2) trebuie să furnizeze plămânilor cantitatea necesară de aer pentru a da sângelui oxigenul cerut şi 3) ambele norine, corespunzătoare ambilor plămâni, trebuie în mod egal să lase liberă trecerea aerului. Aspiraţia trebuie numaidecât să se facă, prin nas, unde aerul se încălzeşte se purifică şi pierde toţi baciiii, păzind prin aceasta alveolele foarte senzibile ale plămânilor.Expiraţia la fel trebuie să se facă numai prin nas. Guta nu e destinată pentru respiraţie, ci este organul care serveşte nutriţiei şi vorbirii. Mi-aduc aminte de maxima clasică a lui Rosenthal:—a respira prin gură este tot atît de absurd, ca şi a mânca cu nasul ! Este de mult stabilit cu preeziune, că respiraţia anormală are totdeauna urmări grave pentru întregul organism. Insuficienţa nazală este un pericol pentru plămâni şi pentru circulaţia sângelui. Astuparea nasului cu siguranţă înlesneşte dezvoltarea tuberculozei şi altor don Umara in pagina ii-a