Opinia, aprilie 1935 (Anul 31, nr. 8390-8412)

1935-04-02 / nr. 8390

■ ANUL XXXI No. 8390 a­bonamente . . pe un an . . . 6 luni . . . 3 „ Instituții publice atelierele tipografice IAȘI. — STR. LAPUȘNEANU 37 Lei 350­­ . 180 . 1­90­­ . 1000 . Telefoane 1 LEU Redacția 391 Administrația 394 Serviciul de noapte 367 Ziar popular cotidian !. Sporirea taxelor de consumaţie nu foloseşte nimănui iar publicul este grav păgubit Cum ai pune o cartă poştală la cutie, aşa a vo­tat Camera sporirea taxe­lor de consumaţie. Parcă n’ar fi fost vorba de o tul­burare serioasă în viaţa socială, de o împovărare a publicului şi o sensibilă scumpire a vieţii. Sporirea taxelor de con­sumaţie nu foloseşte ni­mănui. Pentru edificare, să luăm de pildă zahărul. Statistice serioase arată că, propor­ţional cu sporirea taxelor, a scăzut consumul. Astfel, statul nu-şi ajunge scopul, adica nu-şi măreşte veni­turile. In cazul cel mai bun, încasările bugetare rămân aceleaşi. Ba chiar scad uneori. Atunci, cine foloseşte ? Fabricanţii şi comer­cianţii urcă preţurile. Insă nu-şi sporesc cîştigurile, deoarece scade volumul vîn­­zării. Consumatorii ? Aceştia sunt singurii şi marii păgu­biţi. Sau trebue să plă­tească mai scump (ceia ce foarte puţini îşi permit luxul), sau îşi reduc con­sumul. Şi tocmai asta-i situaţia: se consumă za­hăr tot mai puţin, în dau­na sănătăţii fizice a unui popor care, an cu an, îşi scade vitalitatea. Prin urmare, cum spu­neam mai sus, sporirea taxelor de consumaţie ■ nu foloseşte nimănui; în schimb dăunează grav poporului român ! Pentru ce, aşa­dar, o ast­fel de politică — bugetară negativă ? De ce — mai bine — nu se controlează serios cantităţile de zahăr care ies din fabrici, spre a se asigura partea fiscului ? Şi de ce nu se stârpeşte con­trabanda de zaharină? La aceste întrebări, se poate răspunde cu altă întrebare : ...de ce sânt atâţia poli­ticieni in consiliile de ad­ministraţie ale fabricilor ? Aţi înţeles ? Dar câtă vreme va mai putea dăinui asemenea mi­zerie ! ?­­. . Din toată lumea Re­ge ie acelor, —La Chicago a încetat din viaţă marele bogătaş Harry Adam* tea, supranumit „regele ace­lor". Defunctul a lăsat o avere evaluată la câteva milioane dolari. Adamson a fost pe vremuri sa vagabond sărac. Pentru »*şi 'câştiga existenţa, strân* gea tot felul de ace şi­­bol­duri găsite pe maidane şi în lizite cu gunoaie, într'o zi a câştigat o sumă frumuşică la isterie şi şi-a înjghebat un mic atelier pentru confecţio­narea acelor, întreprinderea s'a desvoltat şi după câţiva ani, Adamson a ajuns să po­­seda in America, cele mai mari fabrici de ace, bolduri, capse şi cuie. Interesant este că directorii fabricelor erau tot foşti vaga­bonzi, tovarăşii de suferinţă de altădată, pe care «regele acelor" nu i-a uitat atunci când a ajuns bogat. * Cât se poate chel­­tui intr'o zi.— Publica­ţia „American Review" rela­tează cazul interesant al ma­­relui bogătaş John Artiss din New-York. Acesta şi-a pro­­pus să constate cât se poate cheltui într'o zi, fără a face nici o economie. Bineînţeles, originalul bogă­taş a exclus din program cum­părările de imobile, automo­bile, bijuterii, etc., ceiace s'ar fi putut ridica la suma de mi­­li­oane. Artiss s-a mărginit nu­mai la cheltuelile pentru pe­­treceri şi distracţii. El a trăit o zi şi o noapte ca în poveşti, procurându-şi toate satisfac­ţiile posibile. La urmă, nota de cheltueli indica suma de 2209 dolari, adică aproape un sfert de mi­lion lei. Milenarul american crede că mai mult nu se poate cheltui într'o zi. Dar în de­finitiv e destul de mult!.. * tiga monstrului a ■dispar ft» — Am anunţat că după apariţia faimosului monstru dela Loch»Ness, s'a înfiinţat în Anglia o societate denumită „Prieteni monstru­lui". Această ligă a organi­­zat excursii la Loch-Ness şi a angajat tehnicienii cu apa­rate speciale pentru prinde­rea monstrului. Deasemenea a scos o broşură cu fotografii şi amănunte despre balaurul din Scoţia. In total liga a cheltuit 1009 de lire, adică 700 mii lei. Voga faptului insă, s'a risi­pit și după câtva timp nu s'a mai vorbit nimic despre ani­malul curios dela Loch-Ness. Rând pe rând membrii s'au retras și zilele trecute liga a dispărut. După ce a cheltuit zadarnic atâția bani !... Cele mai oraşe din lume 80 milioane oameni în 36 oraşe Ultima statistică internaţio­nală prezintă în toate ţările tendinţa exodului de la sate la oraşe. Din această cauză metro­polele lumii au ajuns supra­populate. Astfel statistica pre­cizează că în 36 oraşe din lume locuesc astăzi 80 mili­oane de oameni. * Cele mai mari 6 orașe de pe pământ sunt: NeW Yorck cu 11 milioane locuitori, To­kio cu 5 milioane jumătate, Londra cu 4 milioane 400 mii (împreună cu suburbiile Londra are 7 milioane locui­tori), Berlin cu 4 mii. 200 mii, Moscova cu 3 mil. 700 mii, Chicago cu 3 mii. 609 mii și Parisul cu 2 milioane 900 mii (împreună cu suburbiile Parisul numără patru milioane oameni). Celelalte orașe mari din E­­uropa sunt în ordine : Len­i­­grad (2.776.000), V­i­e­n­a (1.870.400), Varşovia (1.189.000 Himburg (1.124 000), Glasgow (1.144.000) , Roma (1.105.000), Barcelona (1.061.000), Milano (1.040.000) , Budapesta (1.040.000) , Madrid (1.015.000) și Birmingham (1.009.000). Ce­­lelalte capitale europene au subt un milion locuitori. D In America-de-Nord, în afară de New York și Chi­cago, oraşele cu peste un mi­lion oameni sânt: Fu­adeiba (1,966.000) , Detroit (1,750.000) Los Angeles (un milion 446.000), In America cen­tra di Mexico (1,087.009). In America de Sud: Buenos Aires (2,203.000), Rio de Ja­neiro (1,730.000) si Sao Paulo (1.071.000) . In Asia cel mai mare oras este Tokio. In ordine vin: Osaka (2,654.090), Shanghai (1.844.000) , Peking (1.566 000) Tientsin (1.359.000), Bombay (1.299.000) , Calcutta (1.161.000) Nagoja (1.042.000) și Kyoto (1.027.090). In Australia sânt două o­­rașe mari • Sidney (1.254.000) își recrutează cucoanele din­tre cucoanele neroase... Paralel cu asta, menajul militar se chiamă că-i tot me­naj. Deci în el domneşte le­gea contrastului. Daci nu-i coniţa nervoasă (coni­ţa e ofi­ţerul de gen femenin), e dom­nul nervos. Şi viceversa. Aşa că oricum palmele tot devin comestibile... Provenienţa n'a­­re importanţă, decât asupra dimensiunilor cari pot fi su­plinite de număr şi viteză. Coniţa dă mai multe şi mai iute... Insă d. Iorga a ridicat oare­cum o chestiune dublă, de demnitate şi pregătire mili­tară. D-sa nu ştie că ordo­nanţele nu se iau cu forţa. Ele se oferă dintre chiulangii şi şmecherii, cari pot să ur­meze 7 mai cursurile cazone şi tot un prost efectiv de răs­­boi furnizează. Ori pentru şi Melbourne (1.081 000) , iar în Africa există un singur o­­raş cu peste un mii d­ locui­tori : Cairo (1.171.000). • Statele-Unite şi Japonia au cele mai mari oraşe. In Sta­tele-Unite sânt cinci oraşe, iar în Japonia patru oraşe cu peste un milion locuitori. Un sfert din metropolele pămân­tului stau de o parte şi de alta a Pacificului. Două oraşe mari aparţin Indiei, şapte mongolilor şi 13 au preponderanţa limbei en­gleze. 9 metropole europene, au ajuns să numere peste un mi­lion oameni. Sânt capitalele Angliei, Germaniei, Italiei, Franţei, Rusiei', Spaniei, Po­loniei, Austriei şi Ungariei. Austria este statul cel mai mic cu capitala metropolă. Anglia are trei metropole (Londra, Glasgow şi Birming­ham), stând astfel în fruntea listei europene. Franţa nu are decât un singur oraş cu pes­te un milion locuitor­­ Pa­­risul. Cea mai mare desvoltar după război a înreg­urat­ Moscova, Capitala Rusiei şi a­ întreit populaţia. Nunta lui Goering Mari pregătiri la Berlin Aţa anunţat că generalul Cu piletul căsătoriei, se a­nunţă că Hitler îl va ridica pe generalul Goering, la ran­gul de mareşal. Această a­­vansare este privită ca o in­tenţie a­ Fuehrerului de a preda lui Goering, ca viitor mareşal, întreaga comandă a armatei geritane, că Goering se va căsători in cu­rând cu o fos­ă artistă de la operă. In vederea nunţii, se fac mari pregătiri la Berlin. Nunta va avea loc probabil în sala Operei. Cancelarul Hitler va fi primul cavaler de onoare. Pe când Germania traduce iar.* tratat de pace a petic de hârtie, la noi chestiunea ar­­zătoare la ordinea zilei este desfiinţarea ordonanţelor (mi­litare) . Şi încă la Senat. Pe când Europa arde lichi­dând cu iluziile pacifiste, maturul corp—centrul de gre­utate al cugetării reprezenta­tive! —îşi piaptănă barba. Câ­teva voci au propus suprima­­rea ordonanţelor, fiindcă — se putea altfel! — aşa e în„ Franţa. D-l gen. P. Acgelescu s'a opus. D-nii senatori judecă în necunoştinţă de cauză. Prici­­na este vârsta. Au uitat de când au făcut armata. Ca ’ntotdeauna, dl. Iorga s'a erijat în exponentul ches­tiunii şi­ a caracterizat situaţia precum urmează: Oamenii n’au fost recrutaţi să fie slugi şi să mănânce pal­me dela cucoanele ner­voase. Ce pripită generaliza­re din partea unui om de şti­inţă istorici. Sigur că scopul iniţial al recrutării nu este de a deve­ni ordonanţă, însă nu toţi cei recrutaţi devin ordonanţe. Şi apoi nu toţi ofiţerii sunt în­juraţi. Şi­ apoi nu toţi ofiţerii DISCUŢII GALONUL ROS Chestiunea ordonanţelor ofiţereşti chiulangii şi oportuniştii cari ameţesc armata, problema dem­nităţii nu te pune. In schim­bul palmelor contra cărora se revoltă d. Iorga, deţinătorii galoşului roşu se bucură de o sumă de mici satisfacţii cari compun fericirea ţucălarului Poartă galon roşu, poartă freză, are succes la servante, priveşte pe gaura cheii şi mai ales mănâncă suplimente. La regimentul unde mi-am­» făcut stagiul, ordonanţele erau recrutate dintre aşa ziş­i mi­noritari. Ăştia, sau erau sau făceau pe proşti*, dar după ce-ţi scoteau sufletul din tine , luai la instrucţie, salutau tot Servus­­s&nSăru’m^na ! Prin urmare, mare pagubă nu era dacă-i lua ordonanţe. Adversarii jucătorilor se impat­t la două : economiştii şi moraliştii. — Primii sic, ofiţerul e D. N­ENIZELOS SE IN­STABILI IA PARS şi îşi va scrie memoriile Din Paris se anunţă ca d. Venizelos va sosi in curând la capitala Franţei­, unde intenţionează să se stabilească împreună cu familia. D. Venizelos a ales Parisul, deoarece acolo şi-a făcut în t­­ereţe o par­te din studii şi tot acolo a locuit mai mult timp, atunci când împrejurările din Grecia ii erau defavorabile. Dealtfel d. Venizelos are numeroase le­gături şi cunoştinţe în cercurile cele mai înalte din capitala Franţei. Fruntaşul grec va profita de timpul exilului, spre a-şi scrie memoriile. Aceste memorii vor zugrăvi is­toria politică a Grec­ii contemporane şi totodată vor prezenta mari personalităţi politice şi culturale din diferite ţări. Având în vedere acest conţinut, memo­riile d-lui Venizelos, sunt aştentate cu interes. Dl. Venizelos, în ex.l, discută cu ziariştii. In stânga, d-na Venizelos. MARȚI 2 APRILIE 1935 SER­IA 60-a Premii Gratuite OPINIA DEVIZA: La seria aceas­ta câștigat cel mare va fi al meu. Ofensiva agricolă, care ne trebuie încă acum o lună d. Sassu, minstrul agriculturii, şi-a a­­nunţat lăudabila intenţie de a porni o ofensivă agricolă. O comisiune specială pentru în­­drum­area agriculturii ţine re­gulat şedinţe la ministerul a­­vuţiei naţionale, într-o şedinţă recentă a acestei comisiuni s’a constatat bunăoară că se­mănăturile de toamnă au ie­şit bine. S'a decis apoi în­fiinţarea unor centre agricole particulare (!), iar­ domnii a­­gronomi au fost invitaţi să se ocupe în mod special de a­­numite gospodării săteşti. Să recunoaştem că numai la atâta activitate nu trebuie să se rezume mult trâmbiţata ofensivă agricolă. Pentru ca ofensiva agricolă să reuşească pe deplin, tre­buie să îndeplinim cu sfinţe­nie următoarele condiţiuni e­­senţiale : fiscul şi cămătarii să'l lase in pace pe agricul*­tor până la toamnă; statul să-i acorde prin cooperative, împrumuturi de care are strict nevoie, seminţe ieftine şi bu­ne, unelte de lucru; agrono­mii să petreacă măcar o lună în mijlocul plugarilor, dându­le gratuit sfaturi şi indrumărî.­ Se impune o acţiune imp tensă, energică şi susţinută,­ la care să ie­a parte oricine încasează lefuri la ministeru­l de agricultură. Întregul gu­vern, băncile şi cooperativele, întregul popor. Agronomii să dee în per­manenţă îndrumări tehnice; dascălii să dea sfaturi ini­moase; preoţii să ţie predici; cooperativele să procure să­mânţa ; uzinele să furnizeze pluguri şi maşini; bancheri să puie la dispoziţia produ­cătorilor banii trebuitori, iar dregătorii să iasă la o parte toate celelalte preocupări şi să se devoteze intereselor plu­­ găritului, să conducă cu cap şi cu inimă, o mare şi birui­toare acţiune, menită să redea acestei ţări faima de odinioa­ră, titlul onorabil de grânarul Europei. Dacă ar fi aşa, n'ar mai fi in România şomaj şi mize­rie, n'am mai şti de criză şi am cunoaşte o eră de belşug şi prosperitate. Dar dece nu e aşa ? I. L. BASARABEANU­ JDFI ST FAPTE Continuare in pagina ii-a Chestiuni medicale Insuficienţa nazată de dr. A. SOCOLOVSCH! Una din cele mai impor­tante dintre condiţii pentru sănătatea generală, este res­piraţia normală prin nas. Dar din pacate, puţini din noi beneficiem de dânsa. Ce este aşa zisa insuficienţa ianuarie în fine, întreprinderea parti­culară a transporturilor cu au­tobuzele, a început să treacă in seama Căilor Ferate. C. F. R.-ul anunţă că a adus autobuze luxoase şi începe să le pue la circulaţie. Iar prima linie de autobuze c. f. r. a fost alea­să •te» Bucureşti-Ploeşti! Asta înseamnă gospodărie su­perficială. Se ştie, într'adevăr, că toate trenurile duc la Bucureşti. Pe linia Bucureşti-Ploeşti e o circulaţie ferată extraordinară. Publicul nu are decât încurcata a­­legerii trenului cu care să călă­torească. A introduce, în plus, curse de autobuze c. f. r. e perfect inutil. Rostul acestor autobuze ar fi pe linii secundare unde trenu­rile sânt rare; pe linii ocoli­toare care lungesc prea mult că­lătoria cu trenul; sau mai cu seamă între localităţi care n’au legătură ferată. La noi, ca intodeauna, se în­­epe cu inutilul. Fiindcă nu se rmăreşte gospodărie,—ci lux. Să vedeţi că autobuzele aces­tea au să dea deficit! Lt. funcţionar şi are leafă. Să-ş pună servitor. Aşa e, dar nu chiar aşa. Ofiţerul e funcţio­nar, dar nu ca oricare altul. Noi suntem obişnuiţi să-i ve­­dem numai la difilare, cre­dem că viaţa lor e o perma­nentă parapă cu dame şi şap­panie, ca la cinema. Ofiţe­rul e un om care se scoală cu noaptea în cap, înoată prin noroi şi viscol, îşi scuipă plă­mânii cu analfabeţii şi încă­păţînaţii şi are o garderobă obligatorie de vreo 32 de combinări de uniforme. Se îmbracă cu catalogul şi regu­lamen­ul dinainte, să nu gre­­şească mănuşa sau epoletul. Numai cişmele costă un lan de grâu, ofiţerii şi femeile slujesc esteticului şi optimismului. Prin pitoresiile lor uniforme, nasală ? Complectând definiţie clasică a lui Yacher, putem spune, este o stare inter­­mitentă sau perpetuă, a unui individ, care, respi­­rând numai prin nas, nu primeşte în plămâni can­titatea necesară pentru respiraţia uşoară şi adîncă, şi din casa aceasta, sin­gele nu are destul oxigen (hematoza imperfectă şi sără­cirea sângelui). Ce rol imens joacă actul respiraţiei s- o ştie aproape f­iecare. Dar Sermoyes a avut meritul de a arăta legătură strânsă intre acest act al res­piraţiei cu starea foselor na­­sale. Publicul mare crede, că nasul nu este decât o simplă poartă de intrare pentru aer, şi care ar putea fi uşor în­locuită prin gură. Tocmai a­­ceasta este o greşeală perie­culoasă, care trebue lămurită. Fiziologia ne învaţă ca res­piraţia normală trebuie să sa­­tisfacă trei condiţiuni: 1) tre­buie să fie nazală, 2) trebuie să furnizeze plămânilor can­titatea necesară de aer pentru a da sângelui oxige­­­nul cerut şi 3) ambele nori­­ne, corespunzătoare ambilor plămâni, trebuie în mod egal să lase liberă trecerea aeru­lui. Aspiraţia trebuie numai­de­cât să se facă, prin nas, unde aerul se încălzeşte se purifică şi pierde toţi baciiii, păzind prin aceasta alveolele foarte senzibile ale plămânilor.­­Expiraţia la fel trebuie să se facă numai prin nas. Guta nu e destinată pentru respi­raţie, ci este organul care serveşte nutriţiei şi vorbirii. Mi-aduc aminte de maxima clasică a lui Rosenthal:—a respira prin gură este tot atît de absurd, ca şi a mânca cu nasul ! Este de mult stabilit cu pree­ziune, că respiraţia a­­normală are totdeauna ur­­mări grave pentru între­­gul organism. Insuficienţa nazală este un pericol pentru plămâni şi pentru circulaţia sângelui. Astuparea nasului cu siguranţă înlesneşte dez­­voltarea tuberculozei şi altor don Um­ara in pagina ii-a

Next