Opinia, iulie 1935 (Anul 31, nr. 8463-8488)

1935-07-02 / nr. 8463

Mărul discordiei in viaţa noastră pubncă, mări discordiei ti constitue chestia modificării Constitu­tei. Pe această temă, sporeşte agitata partidelor, şi tot pe această temă creşte încor­darea inlăuntrul partidului li­beral. Se vorbesc multe in jurul problemei constituţionale , insă nu se precizează un lucru: cine avea să modifice Constituţia ? Pentru ce, o modificare ? Care texte pot fi supuse modificării şi in ce sens ? Toate aceste lucruri ar tre­bui spuse precis, pentru in­formarea exactă a poporului român,­ acest popor care munceşte, creiază bogăţia ţării, plăteşte biruri şi alcă­tuieşte armata. Politiciani se ceartă între dânşii şi discută cu o dis­creţie exagerată,— însă se feresc a vorbi pe şleau, pen­tru a fi inteieşi de mase e mari ale naţiei. Singura precizare care s’a dat e că, s’ar întenţiona mo­dificarea Constituţiei, pentru „mntărirea puterei executive". Această „precizare“ sără­­căciasă, dovedeşte totuşi pre­­ocupaţiuni inutile. Deoarece, prin situaţie de fapt, pute­rea executivă la noi n'are limite. Calcă legi, comite abuzuri, falsifică parlamentarismul,­­ cu concursul tuturor partide­lor care se perindă la cârmă. Puterea executivă este, în realitate, suverana. Ea nu are nevoe de forme legale. Deci, rămâne deschisă în­trebarea : pentru ce, cum şi cine pregăteşte cu atâta in­sistenţă, o modificare cons­tituţională, care tulbură pe exponenţii politici ai regimu­lui in fiinţă ? Lr. Cuvântul­ de orig­nă tur­cească) nare denumirea la româneşte (poate Conu Au­­gust Scriban să poată da vr­o U­­murire). Obiceiul­ adoptat de noi de pe timpuri uitate, (cred că o­­dată cu năvala turcilor) este păstrat cu simţeală şi respec­tat prin tradiţie, mai mult chiar de­cât legile votate de parlament. Şi cu drept cuvânt pot afirma că bacşişul a de­venit lege cu atât mai bine aplicată­ cu cât îl dăm de voe şi de nevoe, acolo unde „tre­­bue", dar de multe ori şi a­co­lo unde eu trebue. Cu voia d-voastră voi cita câteva exemple: In afară de bacşişurile «oficiale" şi „ne­oficiale", dar absolut indis­pensabile, avem obicinuinţa de a ne arăta dărnicia mai tres prin localurile publice; e la bunăoară te duci la be­­rarie şi după un ceas, două, sau mai multe, când chemi la plată, chelnerul îţi prezintă prompt „nota“ unde de multe ori adaugă şi bacşişul «legal" de zece la sută, pentru ca tot de multe ori, să-i plăteşti peste suma globală, încă 10 la sută. Dar „piccolo" pe care până atunci nici nu l'ai văzut, vine să şteargă masa şi să-ţi ofere pardesiul sau bastonul, pentru care îi dai şi lui acolo 2—3 lei — altfel ce o să zică lu­mea? Dumineca dimineaţă, după ce din economie, te-ai băr­bierit acasă cu „Gilletul", te duci la o frizerie (mai spre centru, de !) să-ţi „îndrepte" puţin părul, unde lucrătorul „stilat“, îţi oferă politicos, jâlţul rotativ din faţa oglinzi­lor şi după 10—15 minute (în care timp foarfecă ţăcăneşte odată în păr şi de 10 ori un aer) auzi: „Să vă fie de bune“ , după care treci la „Casă* unde te uşurează de 15 lei, dacă ai bani potriviţi, altfel dacă dai polul, nu se găseşte rest (da eu socot că e un fel de amendă, pentru că te-ai ras acasă), — dar abia te-ai întors şi te loveşti de lucră­torul care te-a „servit“ şi că» ruia trebue (? ?) să-i dai cel pu­ţin 3 iei (că-i om în toată firea) în fine treci la tuar să-ţi iei pălăria, dar în acelaş timp simţi pe spate „măturiţa“ pri­mului ucenic (este şi al 11-lea) căruia mai mult de ochii celor­lalţi muşterii ce te privesc prin oglindă, îi dai şi lui 2 lei; când ajungi la uşă, al UI»lea ucenic, ţi-o deschide, insă în aşa fei ca să nu poţi trece pani ce nu-i dai şi lui macar un leu. Ajuns în stradă „uşurat" intri în vro lustragerie să-ţi „facă" pantofii, unde după ce achiţi „tariful" 2 lei, dai cel puţin 2 lei ca bacşiş lu­crătorului, adică 40 la sută— căci dacă îi dai numai un leu, te măsoară cu privirea în aşa fel, încât îţi vine şi-i pocneşti odată, să se ducă de a ber­­beleacu cu scăunel cu tot. E vremea mesei, dar începe a picura de ploae şi opreşti o trăsură; birjarul, după ce te-a măsurat de sus in jos şi vn­cenversa, bine voeşte să te întrebe, unde mergi ş ii răs­punzi că... In Iaşi şi dacă ştii să te impui, acceptă în sfârşit să te ducă acasă, dar Ia­n încearcă şi plăteşte şi numai cursa după tarif, fără bacşiş, că e in stare să adun­ toată strada cu scandalul ce ţi-l face. Mă opresc cu citarea exem­plelor, sunt infinit de multe şi voi trage numai concluzii, arătând că dacă „materialul“ (IV întrebuinţat pentru o tun­­soare, ar costa să zicem, cel mult doi lei (am socotit toate angaralele) şi o plătim 15 lei mai mult, dacă pentru a lu­strui o pereche de panto­f, crema costa cel mult cinci­zeci de bani şi plătim 5 lei, pentru ce s’ar mai pretinde bacşişul şi pentru ce l'am o­­feri noi singuri . Găsesc necesar să mai ac­centuez că negustorul, restau­ratorul sau meseriaşul, ori cit de scump ar plăti chiria localului,­­ori cât de mari ar fi sperţurile ce le plăteşte, ştie să le repartizeze pe fiecare articol de consumaţie şi pe fiecare serviciu prestat, în aşa mod că toate, dar absolut toate, revin indirect tot în sarcina noastră, a consuma­torilor; şi dacă pe unii din­tre ei, materialul prim sau u­­zura a­ensilelor, ii costă prea puţin în raport cu preţurile exagerate ce pretind drept tarif, cel puţin să nu le mai majorăm şi noi, aruncând bacşişurile cu atâta uşurinţă, căci nu facem altceva decât să stimulăm şi mai mult spe­cula şi scumperea. __________ GH. AMANC1 Moravuri B­acşişul Cetiţi mu vag, 4-a MIM IM "Epilogul unei revoluţii , cum se ştie, d. Companys, ex-preşedintele Cataloniei, împreună cu foştii săi miniştri, au suferit o aspră condamnare pentru mişcarea lor revoluţionară împotriva re­gimului din Spania. In clişeu, ii vedem în temniţă, pe fostul preşedinte al Cataloniei (în mijloc), ală­­turi de ceilalţi rebeli condamnaţ­i. Milionarul din Moscova Capitala Uniunii Sovietelor posedă un mare bogătaş. E un anume Vasile Vasilevici ,kw .rkin, autor dramatic. El este singurul milionar din Moscova. A scris numeroase piese, care au fost reprezintate la peste 1000 de teatre, cluburi, cercuri culturale, etc. Cota de 6 la sută din încasări, i-a adus lui Vasilevici Skwarkin în decursul ultimilor ani, o avere de câteva milioane ru­ble. Milionarul insă nu se poate bucura de bogăţie. El nu-şi poate trece banii peste gra­niţă, iar in ţara lui trebuie să se mulţumesc­ cu un trai modest. Prinţesa infirmieră de spital Intr'um spital din Vieca ser­veşte ca infirmieră o tânără doamnă cu numele Maria Brag­ganza. Ea nu este decât Maria Adelaida de Braganza, infanta şi pretendenta la tronul Por­tugaliei. Infanta locueşte împreună cu fratele ei, prinţul Don Du­arte de Portugalia, care n‘a renunţat la drepturile regale. Ambii trăesc modest intr’o locuinţă simplă dintr‘un car­­tier retras al Vienei. Prinţesa Maria de Braganza, o fire blândă şi iubitoare, s'a făcut infirmieră de spital, pen­­tru a alina suferinţele bolna­vilor. Prinţul Don Duarte sei ocupă cu literatura şi creşte­rea florilor. Moştenitorii Portugaliei işi duc astfel traiul în mod dis­­cret, nutrim­ speranţa că vii­torul Ie va reda tronul visat. 1 LEU B&m *m pfo. ^3 abonamente Lei 350 . ; S • pe un an ; iso : : : s . §iu»i 90 : : : : * 3 „ „ 1000 . . Instituţii publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI.—­ STR. LAPUŞNEANU 37­0 Redacţia 391 Telefoane­­ Administraţia 394 1 Serviciul de noapte 367 Ztop populat» cotidian MARȚI 2 iULl£ iy35 SERIA 61-a B ON/\ - /\27 / O PI­N­I­E\, PREMII GRATUITE risi toată lumea Fiscul şi cele cinci gemene.— Am relatat că cele cinci fetiţe gemene ale familiei Dionne din piaţu Kallander (Canada) au im­pli­­at vârsta de un an. Cu a­­cest prilej „fetiţele naţiunii”, cum au fost denumite, au primit numeroase cadouri în b­ani şi obiecte. Valoarea to­tală a cadourilor se ridică la suma de 150 mii dolari, a­­dică 15 milioane lei. Fiscul a intervenit imediat şi a cerut o taxă de 10 mii dolari. Părinţii celor cinci fe­­t­e­­ gemene au refuzat să plătească taxa, cerând ca „copilele naţiunii" să fie scu­tite de orce impozit. Intere­sant este că această cerere a fost subscrisă de mii de lo­cuitori, care păstrează o­­de­osebită dragoste, celor cinci gemene. Este de prevăzut că in cele din urmă, fetiţele Dionne vor fi scutite de plata taxelor.* Şoarecii şi muzica de gramofon, — Cere­­aliştii şi comercanţii de co­loniale din Amsterdam au instituit un premiu pentru cel ce va reuşi să născocească o metodă practică de alungare a şoarecilor din depozitele de grâne şi mărfuri. Procedeul a fost găsit şi cât se poate de simplu. Şoarecii dispar imediat ce aud muzică de gramofon. Toate experienţele făcute au dat rezultate sigure. In depo­zitele de mărfuri unde s'au instalat gramofoane, nu s'a mai ivit nici un șoarece. Metoda a fost complectată în mod practic de o casă de I plăci de gramofon. S'au făcut plăci, care imită tot timpul minunatul pisicilor. Cu aceste discuri da gramo­­fon se poate scăpa singur de pacostea șoarecilor. înmulţirea infractorilor la sate Incetineala şi defectele Justiţiei intr'un număr anterior al ziarului „Opinia" dădusem cî­­te­va din cauzele cari fac să se înmulţească infractorii la sate. In articol de astăzi voi continua cu enumerarea cau­zelor şi apoi voi trece la re­mediile lor. O altă cauză care face ca la sate numărul infractorilor să­­ crească, este încetineala judecatei, mersul greoi, acea prelungire nesfârşită, acea a­­mânare din termen în termen până se judecă un proces şi cheltuiala prea mare care trebue să o facă acela ce vrea să-şi valorifice un drept în justiţie. Omul de la sat, care vrea să ştie cât mai re­pede care este situaţia lui intr'un proces, când vede că se amână mereu, mereu, nu mai­ apelează la judecată ca să-i facă dreptate, ci îi aplică el singur adversarului pedea­psa şi apoi spune „decât oi cheltui eu cu procesul şi cu martorii şi să mă tot amâie, cu dreptul meu, mai bine i-o fac eu ipi şi să mă dea elin judecată". Şi în acest „mai bine i-o fac eu luiu trece iarăşi din limitele permise , aplică adversarului său o pe­deapsă mai mare decât ar fi trebuit­ şi gata infracţiunea. Legiuitorul şi-a dat seamă de acest lucru şi­ a făcut le­gea de accelerare a judecă­­ţilor din anul 1925 cu înbu­­nătăţiri in anul 1929, dar nu este deajuns. Cu toate legile, răul se menţine şi se agra­vează. Tot dintr'o defecţiune a le­gii, care dă rezultate din ce in ce mai îngrijorătoare şi care defecţiune omul de la sat nu o ştie, dar ii vede re­zultatul, e chestia mult dis­cutată a rezultatelor de la „Curtea cu juri*. Omul de la sat nu pricepe cum se ju­decă reale, dar vede că cal ce a omorât, a dat foc, sau a făcut altă ceva, scapă de a­­o o „batistă curată". Ştiţi ce zic oamenii când văd a­­cest lucru? —„Nu mai este părinte as­tăzi judecata dreaptă, știi mata că acela care omorît pe tată nu este astăzi acasă, i-a dat drumu“. Oftează bietul om ducându-se cu mintea nu șdu unde. In convorbirile mele cu oamenii îmi spunea cineva: —„păi cum sunt făcute legile astăzi și cum se judecă, dacă ar fi să mă bată cineva pe mine şi să mă schiagiuiască e una din cauze cari face pe omul de la sat să comită in­fracţiuni de grav­tate ce va­­riază după împrejurări şi spe­­ţă. Să trecem acum la partea a doua. Remediile Cunoscând în parte cauzele, îmi va fi mai uşor să propun remediile. Adică, ce e de făcut ca a­­ceastă înmulţire a infractorilor să se oprească şi să scadă ?. Apoi dacă e uşor de propus, nu tot aşa de uşor e şi de realizat. Greutatea aici vine. Nu mai depinde de mine re­­alizarea ei totală, ci de la mai mulţi factori, de la mai multe instituţii, oameni din diferite clase sociale, cu multiple şi variate funcţiuni. De la toţi la­olaltă şi de la fiecare îm­parte va depinde stăvilirea in­fractorilor la sate. Ea pe toţi îi chem in ajutor pe fiecare îl rog aparte la loc Continuarea In pagina IHa Bocal de dans în fundul mării.—Ameri­canii au realizat şi acest re­­cord. In luxoasa staţiune Mi­ami sa construit o sală de dans pe fundul mării. Sala este făcută din sticlă foarte groasă, incasabilă. Oa­­menii sânt conduşi spre fun­dul mării cu ajutorul unui ascensor. Printr'un difuzor se transmite muzica de la o or­chestră de pe ţărmul mării. In sala de dis de pe fun­­dul apelor, încap 53 de per­soane. Se dansează şi se po* trece cu antren, iar în pauză publicul priveşte spectacolul pitoresc din apă. Deşi biletele sânt fost foarte scumpe, a­­ceasta excentrică sală de dans est intotdeauna plină. Monumentul cea­sornicelor. — In orașul Lake-City din Statele-Unite s'a ridicat un monument in­teresant. Este un monument al ceasornicelor. Pe socla se află un glob al pământului de mărime consi­derabilă. Țările mai impor­tante sânt reprezentate în mod vizibil, iar în dreptul lor se află câte un ceasornic așezat după orarul stat­ului respectiv. In felul acesta, la monu­mentul de la Lake­ City, se poate afla ora exactă din orce parte a lumii. Aprecierea­ aptitu­dinelor O metodă americană pentru alegerea carierei La universitatea din Ohio (Statele­ Unite) s-a introdus o metodă interesantă pentru a­­precierea nouilor studenţilor, care trebuie să-şi aleagă o casieră. Invidiat după terminarea bacalaureatului, studentul este obligat să facă un aşa numit „an al probelor". In acel an el trece pe la toate secţiile u­­niversitare, unde este exami­­nat şi supravegheat de profe­sori specialişti. Aceştia îşi dau seama de vocaţia şi preferin­­ţele studentului, indicându-i cariera de viitor. După „anul probelor", stu­denţii fără aptitudini sânt o­­priţi să urmeze vreo facilitate universitară. Americanii recomandă a­­ceasta metodă, susţinând că in felul acesta şi selecţionează numai elemente cu vocaţie şi se pregătesc profesionişti în­­tr adevăr capabili. Avioane cu roboţi într’un viitor război Ziarul „Times“ din Londra scrie că intr’un viitor război se vor întrebuinţa în special avioane­­cu roboţi. Adică a­­vioane cu aparate denumite „omul-maşina", în loc de pi­loţi. In mod automat aceste ae­roplane se pot ridica până la 3000 metri înălţime şi se pot conduce singure până la 0 depărtare de 16 ki'ometri. In plus au un mecanism special, de o rară preciziune, pentru lansarea bombelor cu explo* zibile şi cu gaze. Experienţele făcute au do* vedit că avioanele cu roboţi pot intreprinde cu succes orice atac aerian. In felul acesta se va putea face economie de viețile aviatorilor. Valori ieşene Un muzicant­­ artist de mare valoare La 26 iunie 1935, la Şcoala Normală „V. Lupu“, s-au îm­­părţit premii şcolarilor meri­­toşi. La frumoasa producţie desfăşurată cu acel prilej, nu numai că a ieşit cu totul din comun, dar s'a distins cu de­săvârşire Corul de elevi, cor pregăti şi condus cu atâta măiestrie de dl. profesor Const. Baciu. C­e area religioasă „Doam­ne, buzele mele vestesc lauda Ta“, a urcat pe ascultători cu simţ rea şi gândul în sfere dumnezeieşti cum nu se poate mai înalte, mişcând pe unii până la lacrimi. A urmat apoi corul patrio­tic „Trompetele răsună (Marş Regal)“ şi alte două coruri populare: „Cordorule“ şi „Stăncuţa" care au făcut să vibreze pe rând, până la en­­tusiasm nebun şi coarda pa­­triotică şi cea erotică, pre­­cum şi struna humorului şi satirei populare. C­u prilejul expoziţiei jubi­lare din 1906, la Bucureşti am auzit corul lui Vidu şi al­te coruri ardeleneşti; la Chi­­şinău în vremea războiului mondial, am auzit corul lui Oancea şi cel minunat al lui Traian Popovici, lăudat de d-nii Iorga şi de Martoné; am auzit şi corurile ruseşti, şi eu să mor, iar el să fie li­ber pe urmă, mai degrabă îl omor eu pe el, să fie el mort şi eu liber". Este o mărturi­sire care te îngrozeşte, dar este des auzită şi furnizată din observaţiile zilnice. Iată, acest lucru face pe mulţi să comită lucruri grave, gându­rile lor fiind, acolo, că vor fi iarăşi liberi. Apoi când încă se mai e­­liberează pe cauţiune crimi­nalul înainte de judecată, oa­menii de la sate sunt chiar desnădăjduiţi. „Uite părinte, că cutare cami a împuşcat şi a lăsat şapte copiii orfani, a venit ori acasă. Ce lege e asta, vezi ce fac banii astazi părinte ?“. Ce reflecţii cred că nasc în capul lor aceste lucruri ? Ce gânduri credeţi că nutresc rudele victimei ? Răsbunare. Râsburarea stri­gă din adâncul mădularelor lor şi e deajuns o beţie ca a­­ceste gânduri să şi fie înfăp­tuite. Iată dar cum şi acesta în vremea războiului, şi pe cele ucrainene, dar n'am auzit un cor să te înalţe cu sufletul la înălţimi mai sublime ca cel organizat şi dirijat de dl. pro­fesor C. Baciu. Cu d-sa se dovedeşte odată mai mult că adevărata artă mişcă sufletele şi entuziasmează. Dintre elevii urmaşi ai ma­relui Gav. Muzicescu, nu cred că se găseşte un alt interpret mai fidel şi mai artistic, un senzul propriu al cuvântului, ca dl. pro­esor C. Baciu. Şi sunt încredinţat că se unesc cu mine în aprecieri toţi câţi au ascultat corul d-lui Baciu acum, ca şi cei ce au ascul­­tat în trecut corurile „Irenu* co, fa", „Auleu, frate peline" etc, nu numai organizate şi conduse, dar chiar alcătuite de d»sa pe motive populare, căci dl. C. Baciu este şi com­pozitor muzical de valoare, având lucrări tipărite. Dl. Baciu are aleasă pre­gătire muzical­ă-artisticâ şi de la noi şi din streinătate şi, pe deasupra, un mare talent în arta d»sale. Mai are o ini­mă extrem de bună şi de mi­loasă şi o modestie exagerată, cum nu se găseşte la nimeni alţii, în vremea arivismului de astăzi. _________I. T. BROŞTENI

Next