Opinia, iulie 1935 (Anul 31, nr. 8463-8488)
1935-07-02 / nr. 8463
Mărul discordiei in viaţa noastră pubncă, mări discordiei ti constitue chestia modificării Constitutei. Pe această temă, sporeşte agitata partidelor, şi tot pe această temă creşte încordarea inlăuntrul partidului liberal. Se vorbesc multe in jurul problemei constituţionale , insă nu se precizează un lucru: cine avea să modifice Constituţia ? Pentru ce, o modificare ? Care texte pot fi supuse modificării şi in ce sens ? Toate aceste lucruri ar trebui spuse precis, pentru informarea exactă a poporului român, acest popor care munceşte, creiază bogăţia ţării, plăteşte biruri şi alcătuieşte armata. Politiciani se ceartă între dânşii şi discută cu o discreţie exagerată,— însă se feresc a vorbi pe şleau, pentru a fi inteieşi de mase e mari ale naţiei. Singura precizare care s’a dat e că, s’ar întenţiona modificarea Constituţiei, pentru „mntărirea puterei executive". Această „precizare“ sărăcăciasă, dovedeşte totuşi preocupaţiuni inutile. Deoarece, prin situaţie de fapt, puterea executivă la noi n'are limite. Calcă legi, comite abuzuri, falsifică parlamentarismul, cu concursul tuturor partidelor care se perindă la cârmă. Puterea executivă este, în realitate, suverana. Ea nu are nevoe de forme legale. Deci, rămâne deschisă întrebarea : pentru ce, cum şi cine pregăteşte cu atâta insistenţă, o modificare constituţională, care tulbură pe exponenţii politici ai regimului in fiinţă ? Lr. Cuvântul de orignă turcească) nare denumirea la româneşte (poate Conu August Scriban să poată da vro Umurire). Obiceiul adoptat de noi de pe timpuri uitate, (cred că odată cu năvala turcilor) este păstrat cu simţeală şi respectat prin tradiţie, mai mult chiar decât legile votate de parlament. Şi cu drept cuvânt pot afirma că bacşişul a devenit lege cu atât mai bine aplicată cu cât îl dăm de voe şi de nevoe, acolo unde „trebue", dar de multe ori şi acolo unde eu trebue. Cu voia d-voastră voi cita câteva exemple: In afară de bacşişurile «oficiale" şi „neoficiale", dar absolut indispensabile, avem obicinuinţa de a ne arăta dărnicia mai tres prin localurile publice; e la bunăoară te duci la berarie şi după un ceas, două, sau mai multe, când chemi la plată, chelnerul îţi prezintă prompt „nota“ unde de multe ori adaugă şi bacşişul «legal" de zece la sută, pentru ca tot de multe ori, să-i plăteşti peste suma globală, încă 10 la sută. Dar „piccolo" pe care până atunci nici nu l'ai văzut, vine să şteargă masa şi să-ţi ofere pardesiul sau bastonul, pentru care îi dai şi lui acolo 2—3 lei — altfel ce o să zică lumea? Dumineca dimineaţă, după ce din economie, te-ai bărbierit acasă cu „Gilletul", te duci la o frizerie (mai spre centru, de !) să-ţi „îndrepte" puţin părul, unde lucrătorul „stilat“, îţi oferă politicos, jâlţul rotativ din faţa oglinzilor şi după 10—15 minute (în care timp foarfecă ţăcăneşte odată în păr şi de 10 ori un aer) auzi: „Să vă fie de bune“ , după care treci la „Casă* unde te uşurează de 15 lei, dacă ai bani potriviţi, altfel dacă dai polul, nu se găseşte rest (da eu socot că e un fel de amendă, pentru că te-ai ras acasă), — dar abia te-ai întors şi te loveşti de lucrătorul care te-a „servit“ şi că» ruia trebue (? ?) să-i dai cel puţin 3 iei (că-i om în toată firea) în fine treci la tuar să-ţi iei pălăria, dar în acelaş timp simţi pe spate „măturiţa“ primului ucenic (este şi al 11-lea) căruia mai mult de ochii celorlalţi muşterii ce te privesc prin oglindă, îi dai şi lui 2 lei; când ajungi la uşă, al UI»lea ucenic, ţi-o deschide, insă în aşa fei ca să nu poţi trece pani ce nu-i dai şi lui macar un leu. Ajuns în stradă „uşurat" intri în vro lustragerie să-ţi „facă" pantofii, unde după ce achiţi „tariful" 2 lei, dai cel puţin 2 lei ca bacşiş lucrătorului, adică 40 la sută— căci dacă îi dai numai un leu, te măsoară cu privirea în aşa fel, încât îţi vine şi-i pocneşti odată, să se ducă de a berbeleacu cu scăunel cu tot. E vremea mesei, dar începe a picura de ploae şi opreşti o trăsură; birjarul, după ce te-a măsurat de sus in jos şi vncenversa, bine voeşte să te întrebe, unde mergi ş ii răspunzi că... In Iaşi şi dacă ştii să te impui, acceptă în sfârşit să te ducă acasă, dar Ian încearcă şi plăteşte şi numai cursa după tarif, fără bacşiş, că e in stare să adun toată strada cu scandalul ce ţi-l face. Mă opresc cu citarea exemplelor, sunt infinit de multe şi voi trage numai concluzii, arătând că dacă „materialul“ (IV întrebuinţat pentru o tunsoare, ar costa să zicem, cel mult doi lei (am socotit toate angaralele) şi o plătim 15 lei mai mult, dacă pentru a lustrui o pereche de pantof, crema costa cel mult cincizeci de bani şi plătim 5 lei, pentru ce s’ar mai pretinde bacşişul şi pentru ce l'am oferi noi singuri . Găsesc necesar să mai accentuez că negustorul, restauratorul sau meseriaşul, ori cit de scump ar plăti chiria localului,ori cât de mari ar fi sperţurile ce le plăteşte, ştie să le repartizeze pe fiecare articol de consumaţie şi pe fiecare serviciu prestat, în aşa mod că toate, dar absolut toate, revin indirect tot în sarcina noastră, a consumatorilor; şi dacă pe unii dintre ei, materialul prim sau uzura aensilelor, ii costă prea puţin în raport cu preţurile exagerate ce pretind drept tarif, cel puţin să nu le mai majorăm şi noi, aruncând bacşişurile cu atâta uşurinţă, căci nu facem altceva decât să stimulăm şi mai mult specula şi scumperea. __________ GH. AMANC1 Moravuri Bacşişul Cetiţi mu vag, 4-a MIM IM "Epilogul unei revoluţii , cum se ştie, d. Companys, ex-preşedintele Cataloniei, împreună cu foştii săi miniştri, au suferit o aspră condamnare pentru mişcarea lor revoluţionară împotriva regimului din Spania. In clişeu, ii vedem în temniţă, pe fostul preşedinte al Cataloniei (în mijloc), alături de ceilalţi rebeli condamnaţi. Milionarul din Moscova Capitala Uniunii Sovietelor posedă un mare bogătaş. E un anume Vasile Vasilevici ,kw .rkin, autor dramatic. El este singurul milionar din Moscova. A scris numeroase piese, care au fost reprezintate la peste 1000 de teatre, cluburi, cercuri culturale, etc. Cota de 6 la sută din încasări, i-a adus lui Vasilevici Skwarkin în decursul ultimilor ani, o avere de câteva milioane ruble. Milionarul insă nu se poate bucura de bogăţie. El nu-şi poate trece banii peste graniţă, iar in ţara lui trebuie să se mulţumesc cu un trai modest. Prinţesa infirmieră de spital Intr'um spital din Vieca serveşte ca infirmieră o tânără doamnă cu numele Maria Bragganza. Ea nu este decât Maria Adelaida de Braganza, infanta şi pretendenta la tronul Portugaliei. Infanta locueşte împreună cu fratele ei, prinţul Don Duarte de Portugalia, care n‘a renunţat la drepturile regale. Ambii trăesc modest intr’o locuinţă simplă dintr‘un cartier retras al Vienei. Prinţesa Maria de Braganza, o fire blândă şi iubitoare, s'a făcut infirmieră de spital, pentru a alina suferinţele bolnavilor. Prinţul Don Duarte sei ocupă cu literatura şi creşterea florilor. Moştenitorii Portugaliei işi duc astfel traiul în mod discret, nutrim speranţa că viitorul Ie va reda tronul visat. 1 LEU B&m *m pfo. ^3 abonamente Lei 350 . ; S • pe un an ; iso : : : s . §iu»i 90 : : : : * 3 „ „ 1000 . . Instituţii publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI.— STR. LAPUŞNEANU 370 Redacţia 391 Telefoane Administraţia 394 1 Serviciul de noapte 367 Ztop populat» cotidian MARȚI 2 iULl£ iy35 SERIA 61-a B ON/\ - /\27 / O PINIE\, PREMII GRATUITE risi toată lumea Fiscul şi cele cinci gemene.— Am relatat că cele cinci fetiţe gemene ale familiei Dionne din piaţu Kallander (Canada) au impliat vârsta de un an. Cu acest prilej „fetiţele naţiunii”, cum au fost denumite, au primit numeroase cadouri în bani şi obiecte. Valoarea totală a cadourilor se ridică la suma de 150 mii dolari, adică 15 milioane lei. Fiscul a intervenit imediat şi a cerut o taxă de 10 mii dolari. Părinţii celor cinci fete gemene au refuzat să plătească taxa, cerând ca „copilele naţiunii" să fie scutite de orce impozit. Interesant este că această cerere a fost subscrisă de mii de locuitori, care păstrează odeosebită dragoste, celor cinci gemene. Este de prevăzut că in cele din urmă, fetiţele Dionne vor fi scutite de plata taxelor.* Şoarecii şi muzica de gramofon, — Cerealiştii şi comercanţii de coloniale din Amsterdam au instituit un premiu pentru cel ce va reuşi să născocească o metodă practică de alungare a şoarecilor din depozitele de grâne şi mărfuri. Procedeul a fost găsit şi cât se poate de simplu. Şoarecii dispar imediat ce aud muzică de gramofon. Toate experienţele făcute au dat rezultate sigure. In depozitele de mărfuri unde s'au instalat gramofoane, nu s'a mai ivit nici un șoarece. Metoda a fost complectată în mod practic de o casă de I plăci de gramofon. S'au făcut plăci, care imită tot timpul minunatul pisicilor. Cu aceste discuri da gramofon se poate scăpa singur de pacostea șoarecilor. înmulţirea infractorilor la sate Incetineala şi defectele Justiţiei intr'un număr anterior al ziarului „Opinia" dădusem cîteva din cauzele cari fac să se înmulţească infractorii la sate. In articol de astăzi voi continua cu enumerarea cauzelor şi apoi voi trece la remediile lor. O altă cauză care face ca la sate numărul infractorilor să crească, este încetineala judecatei, mersul greoi, acea prelungire nesfârşită, acea amânare din termen în termen până se judecă un proces şi cheltuiala prea mare care trebue să o facă acela ce vrea să-şi valorifice un drept în justiţie. Omul de la sat, care vrea să ştie cât mai repede care este situaţia lui intr'un proces, când vede că se amână mereu, mereu, nu mai apelează la judecată ca să-i facă dreptate, ci îi aplică el singur adversarului pedeapsa şi apoi spune „decât oi cheltui eu cu procesul şi cu martorii şi să mă tot amâie, cu dreptul meu, mai bine i-o fac eu ipi şi să mă dea elin judecată". Şi în acest „mai bine i-o fac eu luiu trece iarăşi din limitele permise , aplică adversarului său o pedeapsă mai mare decât ar fi trebuit şi gata infracţiunea. Legiuitorul şi-a dat seamă de acest lucru şi a făcut legea de accelerare a judecăţilor din anul 1925 cu înbunătăţiri in anul 1929, dar nu este deajuns. Cu toate legile, răul se menţine şi se agravează. Tot dintr'o defecţiune a legii, care dă rezultate din ce in ce mai îngrijorătoare şi care defecţiune omul de la sat nu o ştie, dar ii vede rezultatul, e chestia mult discutată a rezultatelor de la „Curtea cu juri*. Omul de la sat nu pricepe cum se judecă reale, dar vede că cal ce a omorât, a dat foc, sau a făcut altă ceva, scapă de ao o „batistă curată". Ştiţi ce zic oamenii când văd acest lucru? —„Nu mai este părinte astăzi judecata dreaptă, știi mata că acela care omorît pe tată nu este astăzi acasă, i-a dat drumu“. Oftează bietul om ducându-se cu mintea nu șdu unde. In convorbirile mele cu oamenii îmi spunea cineva: —„păi cum sunt făcute legile astăzi și cum se judecă, dacă ar fi să mă bată cineva pe mine şi să mă schiagiuiască e una din cauze cari face pe omul de la sat să comită infracţiuni de gravtate ce variază după împrejurări şi speţă. Să trecem acum la partea a doua. Remediile Cunoscând în parte cauzele, îmi va fi mai uşor să propun remediile. Adică, ce e de făcut ca această înmulţire a infractorilor să se oprească şi să scadă ?. Apoi dacă e uşor de propus, nu tot aşa de uşor e şi de realizat. Greutatea aici vine. Nu mai depinde de mine realizarea ei totală, ci de la mai mulţi factori, de la mai multe instituţii, oameni din diferite clase sociale, cu multiple şi variate funcţiuni. De la toţi laolaltă şi de la fiecare împarte va depinde stăvilirea infractorilor la sate. Ea pe toţi îi chem in ajutor pe fiecare îl rog aparte la loc Continuarea In pagina IHa Bocal de dans în fundul mării.—Americanii au realizat şi acest record. In luxoasa staţiune Miami sa construit o sală de dans pe fundul mării. Sala este făcută din sticlă foarte groasă, incasabilă. Oamenii sânt conduşi spre fundul mării cu ajutorul unui ascensor. Printr'un difuzor se transmite muzica de la o orchestră de pe ţărmul mării. In sala de dis de pe fundul apelor, încap 53 de persoane. Se dansează şi se po* trece cu antren, iar în pauză publicul priveşte spectacolul pitoresc din apă. Deşi biletele sânt fost foarte scumpe, aceasta excentrică sală de dans est intotdeauna plină. Monumentul ceasornicelor. — In orașul Lake-City din Statele-Unite s'a ridicat un monument interesant. Este un monument al ceasornicelor. Pe socla se află un glob al pământului de mărime considerabilă. Țările mai importante sânt reprezentate în mod vizibil, iar în dreptul lor se află câte un ceasornic așezat după orarul statului respectiv. In felul acesta, la monumentul de la Lake City, se poate afla ora exactă din orce parte a lumii. Aprecierea aptitudinelor O metodă americană pentru alegerea carierei La universitatea din Ohio (Statele Unite) s-a introdus o metodă interesantă pentru aprecierea nouilor studenţilor, care trebuie să-şi aleagă o casieră. Invidiat după terminarea bacalaureatului, studentul este obligat să facă un aşa numit „an al probelor". In acel an el trece pe la toate secţiile universitare, unde este examinat şi supravegheat de profesori specialişti. Aceştia îşi dau seama de vocaţia şi preferinţele studentului, indicându-i cariera de viitor. După „anul probelor", studenţii fără aptitudini sânt opriţi să urmeze vreo facilitate universitară. Americanii recomandă aceasta metodă, susţinând că in felul acesta şi selecţionează numai elemente cu vocaţie şi se pregătesc profesionişti într adevăr capabili. Avioane cu roboţi într’un viitor război Ziarul „Times“ din Londra scrie că intr’un viitor război se vor întrebuinţa în special avioanecu roboţi. Adică avioane cu aparate denumite „omul-maşina", în loc de piloţi. In mod automat aceste aeroplane se pot ridica până la 3000 metri înălţime şi se pot conduce singure până la 0 depărtare de 16 ki'ometri. In plus au un mecanism special, de o rară preciziune, pentru lansarea bombelor cu explo* zibile şi cu gaze. Experienţele făcute au do* vedit că avioanele cu roboţi pot intreprinde cu succes orice atac aerian. In felul acesta se va putea face economie de viețile aviatorilor. Valori ieşene Un muzicant artist de mare valoare La 26 iunie 1935, la Şcoala Normală „V. Lupu“, s-au împărţit premii şcolarilor meritoşi. La frumoasa producţie desfăşurată cu acel prilej, nu numai că a ieşit cu totul din comun, dar s'a distins cu desăvârşire Corul de elevi, cor pregăti şi condus cu atâta măiestrie de dl. profesor Const. Baciu. Ce area religioasă „Doamne, buzele mele vestesc lauda Ta“, a urcat pe ascultători cu simţ rea şi gândul în sfere dumnezeieşti cum nu se poate mai înalte, mişcând pe unii până la lacrimi. A urmat apoi corul patriotic „Trompetele răsună (Marş Regal)“ şi alte două coruri populare: „Cordorule“ şi „Stăncuţa" care au făcut să vibreze pe rând, până la entusiasm nebun şi coarda patriotică şi cea erotică, precum şi struna humorului şi satirei populare. Cu prilejul expoziţiei jubilare din 1906, la Bucureşti am auzit corul lui Vidu şi alte coruri ardeleneşti; la Chişinău în vremea războiului mondial, am auzit corul lui Oancea şi cel minunat al lui Traian Popovici, lăudat de d-nii Iorga şi de Martoné; am auzit şi corurile ruseşti, şi eu să mor, iar el să fie liber pe urmă, mai degrabă îl omor eu pe el, să fie el mort şi eu liber". Este o mărturisire care te îngrozeşte, dar este des auzită şi furnizată din observaţiile zilnice. Iată, acest lucru face pe mulţi să comită lucruri grave, gândurile lor fiind, acolo, că vor fi iarăşi liberi. Apoi când încă se mai eliberează pe cauţiune criminalul înainte de judecată, oamenii de la sate sunt chiar desnădăjduiţi. „Uite părinte, că cutare cami a împuşcat şi a lăsat şapte copiii orfani, a venit ori acasă. Ce lege e asta, vezi ce fac banii astazi părinte ?“. Ce reflecţii cred că nasc în capul lor aceste lucruri ? Ce gânduri credeţi că nutresc rudele victimei ? Răsbunare. Râsburarea strigă din adâncul mădularelor lor şi e deajuns o beţie ca aceste gânduri să şi fie înfăptuite. Iată dar cum şi acesta în vremea războiului, şi pe cele ucrainene, dar n'am auzit un cor să te înalţe cu sufletul la înălţimi mai sublime ca cel organizat şi dirijat de dl. profesor C. Baciu. Cu d-sa se dovedeşte odată mai mult că adevărata artă mişcă sufletele şi entuziasmează. Dintre elevii urmaşi ai marelui Gav. Muzicescu, nu cred că se găseşte un alt interpret mai fidel şi mai artistic, un senzul propriu al cuvântului, ca dl. proesor C. Baciu. Şi sunt încredinţat că se unesc cu mine în aprecieri toţi câţi au ascultat corul d-lui Baciu acum, ca şi cei ce au ascultat în trecut corurile „Irenu* co, fa", „Auleu, frate peline" etc, nu numai organizate şi conduse, dar chiar alcătuite de d»sa pe motive populare, căci dl. C. Baciu este şi compozitor muzical de valoare, având lucrări tipărite. Dl. Baciu are aleasă pregătire muzicală-artisticâ şi de la noi şi din streinătate şi, pe deasupra, un mare talent în arta d»sale. Mai are o inimă extrem de bună şi de miloasă şi o modestie exagerată, cum nu se găseşte la nimeni alţii, în vremea arivismului de astăzi. _________I. T. BROŞTENI