Opinia, iulie 1937 (Anul 33, nr. 9070-9094)

1937-07-01 / nr. 9070

­kNUL XXXm iMo. 9070 W&SSSSzZffl ,pp*9PWfe~l3!33S23 ABONA vi ii N TE : Lei 350........................pe un an . . . „ 6 luni ................3 luni „ 180. n 90. „ 35. „1500. . . . „ 1 lună .Instituții publice Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPUSNEANU37 JOI 1 IULIE 1937 TELEFOANE Redacţia 1 . Administraţia . . . Serv. de noapte red. . „ admin. . . No. 1298 „ 1299 „ 1436 „ 1567 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LĂPUŞNEANU 37 Di­edor : C. R. GHIULEA aa»awawBuwMMwnBarfflMiaa«i inuMti1. nr" . ia Denumirea străzilor laşului O comisiune a primăriei lu­crează iarăşi!­ la denumirea străzilor laşului. E nevoe să se schimbe, pe ici-colo, unele numiri. Insă lucrul trebue făcut cu socoteală, spre a nu se atinge tradi­ţia (căci este o tradiţie a nomenclaturii străzilor­, şi a nu se risipi evocările din viaţa de odinioară a bătrâ­nului nostru oraş. Am publicat ieri o listă de schimbări propuse de comisia specială a primă­riei. Multe sunt concepute greşit. De pildă, sunt denumiri care evocă îndeletnicirile de odinioară ale ieşenilor, pe cartiere: Târgul Fainei, Str. Zugravilor, Str. Cizmă­riei, Str. Universităţii vechi (sau cum mai sunt: Cure­­lari, Talpalari, Sărărie etc.). Acestea trebuesc să ra­mâie. Asemenea trebue să râ­mâe Str. Descălicătoarei, căci numele acesta evocă locul unde alaiurile voevo­­­idle şi boereşti făceau po­pas, pentru pregătirea in­trării în Capitală. Nu se poate schimba nici sumele străzii Moara de Vânt, legat de un întreg carlier, cu trecutul lui isto­ric. Greşit se propune schim­barea numelui străzii Dancu. Acest nume aminteşte de biserica Dancu, clădită în vremea lui Petru Rareş şi dărâmată de impietatea vre­mii noastre. Dacă se schimbă numele străzii, dispare orce urmă despre acest monu­ment istoric. S-a propus schimbarea numelui străzii Lăţescu, — nume ce nu fusese pus la întâmplare, ci proslăvea memoria lui Theodor Boldur —Lăţescu, ieşanul care, îm­preună cu Eugenia Aslan şi cu fraţii Aslan, a luptat pe baricadele oraşului nos­tru, pentru afirmarea drep­turilor Moldovei. De ce, im­pietatea de a se şterge a­­cest nume ? Am putea cita şi alte ca­zuri. Socotim su­cc­ente e­­xemplele de mai sus, pen­tru a atrage atenţia domni­lor care lucrează în comi­sia specială a primăriei. Pe de altă parte, ca temă generală, nu înţelegem sis­temul de a suprima nume poetice şi tradiţionale, spre a le înlocui cu... Popescu şi Ionescu. Berlinejii nu schimbă pe „Unter den Lin­den“ cu Iohan Müler, nici paris­ienii pe „Champs Ely­­sées“ cu Gaston Durand. Să mai renunţăm şi noi la atâţia Vasileşti! Sau dacă vrem numaide­cât nume proprii, să le a­­legem din strălucitul trecut istoric-cultural al Moldovei. De pildă, de ce să uităm pe un Dimitrie Cantemir, de dragul unui Vasilescu? Maim toată lumea O caracteri­zare a M. S. Regelui Carol 11 Cu prilejul vizitei M. S. Regelui Carol al ll-lea al României în ca­pitala republicei polone, s'au orga­nizat manifestafii grandioase in cinstea Suveranului nostru. Deas.­­mmi si Marele Voevod Mihai s'a ba­urat de o atenfie deosebită. Presa poloneză a consacra­t co­loane elogioase vizitei Suveranului român. Extragem câteva rânduri publi­cate în „Echo de Varşovie“, rânduri ce zugrăvesc admirabil personali­tatea M. S. Regeul Carol Ii. „ Ceiace este minunat şi surp­rin­­iator totodată, este faptul că acest Rege atât de a a â n c inte­lect­ual şi atât de legat de lucrurile spiritului, este in acelaş timp un om de acţiune foarte modern, iubind fapt­­e şi rea izânie pozitive“. Leon Conflict Tra pier­saaaraia Mailre ma­rii traduslriaţă şi guvernul Meîclau-Luî Ziarul londonez ,,Dan­y He­rald" scrie că în Germania a izbucnit un grav conflict între marii industriaşi şi guvern. Patronii marilor industrii ger­mane au adresat un memoriu Cancelarului Hitler în care se subliniază situaţia şi perspec­tiva îngrijorătoare a viitorului şi se cere o schimbare în po­litica guvernului. In primul rând, semnatarii memoriului în chestiune se ridică împotriva volumului taxe­lor şi impozitelor care pericli­tează in mod serios însăşi producţia. Apoi industriaşii ac­cent­ui­ază faptul grav că jumă­tate din populaţia ţării trăeşte din banii cheltuiţi direct sau indirect de guvern şi că ex­portul Germaniei nu reprezintă nici o treime din ce a fost în 1929. Documentul adresat Reichu­­lui de către marea industrie germană, se pronunţă în fa­voarea unui mare împrumut extern, eventual la Statele­ Unite. Dar pentru a obţine un îm­prumut, prima condiţiune este limitarea înarmările­. Iată o condiţie greu de sa­tisfăcut în vremea de astăzi ! Petrolul ca me­dicament Ultima „minune d in ţara noastră e aceia de la Buştenari (Prahova) unde numeroşi su­ferinzi sunt vindecaţi cu păcu­ra ce iese din pământ. Ca să fim serioşi, trebuie să accentuăm că nu-i vorba de ceva supra-natural, ci de efec­tul pe care îl are petrolul a­­supra organizmului omenesc. Recent, cercetătorul italian Strumillo a studiat acţiunea pe care o are ţiţeiul asupra diferitelor bacterii patogene şi a observat că petrolul ucide o serie de microbi, fiind de­­asemeni un duşman serios al barilului Koch ce provoacă tuberculoza. Strumillo a ajuns la con­cluzia că petrolul are o acţiu­ne antiseptică foarte însemnată. In timpul căldurilor, aceste proprietăţi antiseptice îşi mă­resc efectul. In lumina acestor observaţii ştiinţifice, trebuie privită „mi­nunea de la Buştenari". % Varia.... — Hotelierii, restauratorii şi cafegiii din Paris, anunţă gre­va generală pe ziua de 2 iu­lie, ca o demonstraţie ostilă măsurilor luate de guvern pri­vind reducerea timpului de lucru. Căci această măsură a­­trage neaparat angajarea de nou personal. Dacă nu se va putea ajunge la aplanarea conflictului, vor avea desigur de suferit vizita­torii Expoziţiei internaţionale din capitala Franţei. — Trăeşte la Chicago (Sta­­tele­ Unite) omul despre care într'adevăr se poate spune că e „cel mai bolnav din lume". El se numeşte Frederick Snite. Respiră prin plămâni artifici­ali acţionaţi prin­ generatoare, electrice şi e permanent supra­­neglijat de 25 medici specia­lişti.­ ­ X­mar pmpmimw* c&iMh­m Teroarea din­ Rusie* Omul care se teme de umbra lui Stalin, dictatorul roşu, se teme de atentate şi de comploturi. Deaceia a dezlănţuit teroarea sângeroasă şi suprimă sute de fruntaşi sovietici şi chiar prietini personali, bănuiţi că i-ar fi devenit duşmani. S'a răspândit vorba că Stalin se teme şi de umbra lui. In acest sens, a apărut în presa din Paris a refugiaţilor ruşi, caricatura de mai sus, care-1 prezintă­ pe Stalin fugind de­­ umbra lui şi strigând : — „Ah, mă urmăreşte cineva !". — M1 Erre na aa wsi rmurrca ! Pe panta „excepţiei“ în chestiunea Panteonului ieşan O nouă întimpinare a d-lui dr. P. Zosin Primim : Am ce Ghiulea, a Părându-mi-se, într-o oare­care­, măsură, elucidată ches­tiunea Panteonului ieşan, în sensul că cel puţin pentru a­­numiţi morţi nu mai poate fi vorba de-a fi strămutaţi de la odihna lor cea veşnică, îmi pare rău că trebuie să revin şi să răscolesc o discordanţă ce mi se părea potolită. In­­tr'un reportaj al „Opiniei" d. dr. Gr. Popa precizează cam­ anume morţi ar urma să fie strânşi în Panteon; şi de cumva indicaţiunea ar da spre pornire de realizare—căci a­­tâtea lucruri se fac şi se des­fac aşa ca printr'o surprindere, la noi mă întreb: Cu care-i oare, spre a men­ţiona numai pe cei mai bine aşezaţi vredniceşte la locul lor, după isvorul ce-i dă „Opi­na", să se desgroape Vasile Conta, M. Kogălniceanu, Duca- Vodă, Gh. Asachi (despre care se şi zice că ar avea oasele de­puse subt soclul statuii sale din faţa şcolii Trei-Erarhi), Di­mitrie Cantemir, Grigore Ghica Vodă, Ioniţă Sandu (îngropat în ctitoria sa dela biserica Bărboi), Alexandru cel Bun chear şi de-ar fi fost pradat mormântul său dela Bistriţa), Cuza-Vodă, V. Alexandri (de la Mirceşti unde-şi are Mau­soleul ad-hoc), Costachi Negri (de la Tg. Ocna unde negreşit a ţinut să rămâie pe veci­, chiar Mihai Eminescu — aşe­zat bine acolo unde nenoroci­rea şi nesocotirea omenească l-au doborât — şi încă alţii, şi să fie aşezaţi în Mausoleul ieşan ? Văd că pentru Ştefan cel Mare „se poate face o excep­ţie, de­oarece amintirea aces­tui domnitor e strâns legată de mănăstirea Putna". Alunecând pe panta „ex­cepţiei“, credem că „excepţia" poate îmbrăţişa toate numele ce le-am arătat, ele fiind strâns legate de locul unde se odih­nesc, fiind, la ocaziuni, ce ră­mâne ca pietatea să le şi pro­voace, îndemnuri de mers pe­­acolo şi de cinstit memoria lor chiar la sălaşurile ce le-au plăcut sau destinul le-a hără­zit a se oploşi de veci. Aceasta constituie şi o ex­tensiune a spiritualizării co­memorative, nelimitându-se nu­.„­mai decât la un loc anumit şi numai decât la Iaşi. Adică de ce respectivele localităţi şi să­laşe să nu aibă şi ele satisfac­­ţiunea adăpostită unor nume şi figuri scumpe? Se înţelege că în definitiv nu sunt împotriva Mausoleului colectiv , dar el să servească mai mu­t de-acum înainte de­cât pentru ceia ce-a fost până acum. Mai vast mousoleu şi mai splendid totodată ca cimitirul Eternitatea din Iaşi, poate unu' din cele mai frumoase şi mai impresionante din ţară nu văd. Sie crede să se facă un mou­soleu mai concentrat, nimic de zis. Dar până una alta, să nu ne atingem de splendorile cari există şi—fă­ră voie, negreşit — să lipsim de interes şi de vrajă eternă ceia ce deja s'a impregnat in timp şi în spaţiu cu o strălu­cire neegalabilă, ori subt ce altă formă. Iaşi, 28 Iunie 1937. Al d-tale cu simpatie, Dr. ZOSIN Parada militară de la Varşovia 1,3 Varşovia a avut loc o splendidă paradă militară, în cinstea M. S. Regelui Carol şi a Marelui Voevod Mihai. Cu acest prilej, au evoluat, în formaţie de luptă, 250 aeroplane care prezintau un spectacol grandios (cum se vede în clişeu). Odată cu primii muguri ai primăverii, încep examenele de tot felul. Şi apoi, propor­ţional cu creşterea căldurilor se înmulţesc şi ele, ajungând ca în lunile Mai şi Iunie să trăim într’o adevărată zodie a examenelor. In aceste luni, cetăţeanul român nu poate exista decât sub următoarele calităţi: 1) Membru în una sau mai multe comisiuni examinatoare (Aceasta e cea mai prefera­bilă !). 2) Candidat la examinare (Cea mai nefastă ipostază) 3) Cointeresat la vreun exa­men prin legături cu vreun, candidat au examinator. Când legăturile sunt cu candidatul, cetăţeanul aleargă după inter­venţii , iar când e cunoscut cu vreun profesor din co­misii, i se cer intervenţii. Aşa fiind, acum, la început de vară, întreaga ţară româ­nească trăeşte sub teroarea examenului. Acum se asudă cel mai mult, se dau acatiste la bise­rici şi mai ales se dau cele mai multe bileţele de reco­­mandaţie. Candidatul care se încumetă să plece la examene fără bi­­bileţele, e ca un soldat ce merge la război fără armă sau ca un politician ce pleacă în propagandă electorală fără rachiu. De aceia nu cred să se poată întâmpla aşa ceva. Chiar dacă nu foloseşte la nimic, tot curajul celui exa­minat se sprijină pe cele câ­teva rânduri date de conul X, către deputatul Z, care să in­tervină la profesorul Y. Dintre toate examenele însă, cel mai cu răsunet e bacala­ureatul. Una că e greu, dar are şi un nume încurcat şi apoi se schimbă mereu, aşa că de cazi odată, a doua oară dai cu totul altă materie. Pentru­­că prima grijă a unui guvern să-și căpătuiască partiza­nii și apoi...să modifice baca­laureatul. Continuarea in pagina 2-a Ura actualitate I început Mirai... fra­godia examenelor — Fixarea corasisiunilor și iraterveraţiile — După lez© — Câteva aspecte—­Fond­ui forțaaă încordare anglo - germană Presa germană atacă violent Anglia „Dumnezeu să pedepsească Anglia", — era expresia obiş­nuită a germanilor în timpu­l războiuluim­ondial. De atunci au trecut 20 de ani. Patimele s’au liniştit. Ba chiar a existat o perioadă de timp când se pă­rea că sântem în faţa unei prietenii anglo-germane. In ultimul timp, însă, rapor­turile anglo-germane au deve­nit iarăşi încordate, din pri­cina conflictului spaniol. Ger­manii acuză pe engleji că au lucrat împotriva Reichului, pro­vocând eşecul diplomaţiei ger­mane. In ziarele germane, Anglia este învinuită de perfidie, tră­dare, hipocrizie şi duplicitate ; e acuzată că face jocul Rusiei cu care ar fi legată un ascuns; şi că susţine prin toate mij­loacele guvernul bolşevic-spa­­niol din Valencia. Presa britanică e socotită ca „necinstită şi mincinoasă", iar întorsătura tragică pe care o iau evenimentele europene, cade în răspunderea Franţei şi Angliei. In fine, întreaga presa ger­mană strigă:—„Anglia, iată duşmanul!". Parc’a ar fi la 1914... Această Înveninare de ra­porturi între două puteri for­midabile, nu prevesteşte nimic bun. Să sperăm, însă, că lucru­rile se vor liniști. Actualităţi teatrale ieşene Echipa Teatrului Naţional din Iaşi invitată de d. N. Iorga să joace la Vălenii de Munte, Bucureşti şi Cernăuţi — sub­ auspiciile Ligii Culturale — De pe urma vizitei d-lui prof. N. Iorga la Iaşi, prileju­ită de congresul „Ligei Cultu­rale", — este posibil ca Tea­trul nostru Naţional să se a­­leagă cu un rod îmbelşugat. Asistând la spectacolul can­ţonetă comică a lui V. Ale­xandri, „Cucoana Chiriţa“, d. prof. N. Iorga a savurat sub­tilităţile textului, frumuseţea muzicei lui Flechtenmacher, jocul pitoresc al actorilor noş­tri, inscenarea şi ineditul din decorurile lui Th. Kiriacoff. Dl. prof. N. Şerban, direc­torul teatrului, care a avut iniţiativă trecerii „Cucoanei Chiriţa" în repertoriul perma­nent, a fost călduros felicitat de d. prof. N. Iorga,­­ mai ales pentru faptul că specta­­colul va fi plimbat în inima Ardealului, vara aceasta. * După felicitări,­d. prof. N. Iorga a trecut la propuneri directe făcute d-lui prof. N. Şerban. Preşedintele „Ligii Cultu­rale" a propus şi s-a hotărât : a) „Cucoana Chiriţa”, aşa cum se va juca la Braşov, va veni vara aceasta la Vă­lenii de Munte" şi se va pre­zintă oaspeţilor iluştri, invitaţi la solemnitatea inaugurării cur­surilor Universităţii populare „N. Iorga". La acest spectacol, d. prof. N. Iorga a asigurat că va in­vita şi pe M. S. Regele Carol II, care în fiecare an, cu pri­lejul festivităţilor amintite este oaspetele apostolului de la Văleni. b) „Cucoana Chiriţa" va deschide la toamnă stagiunea teatrului „Ligii Culturale" din Bucureşti. La acelaş teatru, spectaco­lul se va juca două săptă­mâni în şir. c) Toată stagiunea viitoare sub auspiciile „Ligei Cultural­­e" secţia Cernăuţi, Teatru­ Naţional va juca câte 2 zile săptămânal în capitala Buco­vinei.­ După cum se vede, propu­neri practice care realizate fiind, vor duce faima teatrului moldovenesc şi dincolo de graniţele oraşului străjuit de cele şapte dealuri, Iaşul... PETRE GRANCEA Tainei® vieţii şi morţii . Doi medici londonezi se ocupă de câţiva ani cu inte­resante experienţe de­ labora­­tor spre a descoperi tainile vieţii şi morţii. Concluzia acestor savanţi e că viaţa omului e o continuă energie electrică, iar după moartea unei fiinţe, această energie părăseşte corpul, dar ea mai poate fi constatată încă câtva timp în atmosferă. Incit e posibil, afirmă cei doi sa­vanţi, să se ajungă la desco­perirea unui mijloc de viaţă... fără moarte.

Next