Opinia, iulie 1938 (Anul 34, nr. 9373-9399)

1938-07-01 / nr. 9373

ANUL XXXIV No. 93n ABONAMENTE: Lei 350. . . . . pe un ar „ 180. . . . . . 6 luni . 00. . ...» 3 Iun - 35. . . . . * 1 lunî , 1500. . .Instituții cu fiica Atelierele tipografice „Opinia" IASI STR. LAPUSNEANU 37 1 LEU \ V3t^»v cotidian U I VINERI I IULIE 1938 TELEFOANE Redacția: « 2 No. 1298 Administrația J­ . 1299 Serv. de noapte red.1 . 1136 Refacția şi Ad­ministrația IAȘI STR.­­APJSTEANU 37 Director ( C. R. CHIULS) Ne-am ocupat ieri de or­dinul dat de primăria Iaşi, ca toţi proprietarii de imo­bile să-şi facă instalaţie de apă şi canal, în termen de o lună (termenul expiră la 14 iulie a. c.). Acelaş ordin prevede in­­stalarea obligatorie de apo­­ntetri, spre a se evita ast­fel risipa de apă. Bineînţe­les, e vorba de risipa ce-ar face-o sărăcimea , căci pro­­prietarii cu dare de mină nu se vor împiedeca de câţiva lei spre a-şi satisface plăcerea să consume can­tităţi mari de apă pentru băi, stropitul gradinelor etc. Dacă are omul aponastru, nu­­ poate împiedeca ni­meni să risipească apă cât 11 placa. Numai sărăcimea îşi va impune economie la apă. Cel puţin insă Societatea Apelor face înlesniri de p­ată la instalarea apometrilor. Mai dificilă e chestia ins­talării de apă şi canal. Cea mai simplă instalare, costă câteva mii de lei,­bani pe care proprietarul trebue să-i scoată dintr’o dată, până la 14 iulie curent. Insă pentru mulţi propri­etari se pune întrebarea: de unde? In cartierele ieşene pro­prietatea e aranjată ca la sate. De obicei, fiecare ţa­­ran e proprietar al borde­lului ce-l locuieşte­­Asemen t­re­u­nea, in cartierele ieşene, mulţi pensionari, sau mici funcţionari, sau mici negus­tori, meseriaşi sau chiar lucrători, sânt proprietari pe căsuţele lor cu 2­3 odăi. Aceşti „proprietari" abea reuşesc să achite dările şi să facă micile cheltuieli de întreţinere a imobilului. Prin ce minune oare ar izbuti ca, în câteva zile, să încropească cele câteva mii de lei pentru instalaţia de apă şi canal (plus apome­trul) ? E o întreagă istorie, care poate lua aspscte tragice pentru sute de gospodării nevoiaşe. Cum spuneam şi ieri, ter­menul fixit de primărie trebue prelungit cu câteva luni. Dar­ nici îngăduinţa aceasta nu ar fi suficientă. E necesar să se găseas­că o modalitate pentru în­lesnirea proprietarilor, prin plata în rate a instalaţiuni­­or. Fiecă primăria ar face un aranjament cu câţiva in­stalatori autorizaţi, fiecă ar cointeresa şi Societatea A­pelor la această afacere , sau fie că primăria şi-ar lua instalaţiile în sare­na ei, eşalonând plata pentru proprietari,­trebueşte gă­sită, orcum, o modalitate. Altmintrelea, sute de pro­­prietar­i s-ar pomeni în mare încurcătură şi ar cădea în contravenţie. Nevoi ieşene Tot în chestia­­instalațiilor de apă și canal 1IJ— £oată Iu rame­a â«CC«8SBwraera Sf­e­­fara Me­grraZxi Administraţia financiară de Constatare a încheiat adele de evaluare a averii succesorale a regretatului Ştefan Negruzzi, întreaga avere a fost evalu­ată la suma de tei 36 000.000. La această sumă, taxele suc­cesorale vor fi circa lei 2 jum. milioane. Actele au fost dresate persoa­ei de către d. Administr­ator financiar N. D. Popa, un un Dora ale Ibacalarau­reanu!ul La o comisie de bacalaureat din localitate, profesoaia de română a voit să dea la teză subiectul: „Evo­luţia literară“. Din greşală însă, a scris pe ta­blă „Revoluţia literară“. Elevele ne­­dumerite au scris unele des­re „evo- L luţie“, utilizând insă în tot locul­­,cuvântul „revoluţie“, — iar altele m'au scris de fel. După predarea tezelor, observân­­du-se eroarea, examenul acesta scris a fost casat şi s-a dispus să se dea --din­­ nou teza, cu alt subiect. un un aşa numite cazuri de arterio­­scleroză experimentală, putând astfel să urmărească mai dea­­proape felul cum ia naştere şi cum evoluiază boala. un un Tepi raosh­raae Diversele state americane, care au o legislaţie separată, se întrec promulgând legi care de care mai nostime. In statul Maryland, de pilda, de acum înainte oricare pă­rinte a cărui fiică primeşte ti­neri in vizită, va avea drep­tul s‘o declare logodită cu acela dintre ei care va fi ve­nit s‘o vadă şase zile conse­cutiv. In statul Ohio, orice ani­mal, care va eşi pe stradă după înserare va trebui să poarte un mic felinar roşu.. In sfârşit în statul Nebras­ka, bărbierii şi coaforii în ge­neral, fie ei pentru domni sau doamne, vor trebui să nu mă­nânce nici­odată usturoi in zilele de lucru, din motive lesne de înţeles. Legea a­­ceasta a fost primită cu sa­t­ifacţie de public. un an I®Ărerâ noi des­pre arterioscle­­roză Zilele acestea s'a ţinut la Moscova o conferinţă ştiinţ­­i­că asupra problemei arterio­sclerozei. Prin ultimele cercetări ale .■ s­pecialiştilor sovietici, a fost răsturnată părerea că arterio­­scleroza ar fi una din mani­festările bătrâneţii prin uzarea organismului şi că ar lovi eu mai pe oamenii în vârstă. Acuma se poate considera dovedită ipoteza că arterio­­scleroza se manifestă ca simp­tom de boală, mult mai îna­­inte , dar că la bătrâneţe se accentuiază puternic. Deasemenea sa constatat că arterioscleroza se manifestă la fumători de patru ori mai mult decât la cei ce nu fu­mează. O influenţă puternică, asupra naşterii şi manifestări­­lor boalei acesteia, o au tul­burările sufleteşti. Specialiştii sovietici şi în special prof. Anicikov, a reu­şit să provoace la animale Dresajul unor pisici Un caz nostim s’a întâmplat la Aquarium-ul din New* York. Nişte şobolani, pripăşiţi în­ tr’un canal din vecinătate, in­trau în aquarium şi mâncau peşti. Doctorul Coates, adminis­tratorul instituţiei, a adus trei pisici mari, ca să stârpească şobolanii, insă mâţele au pre­ferat şi ele peşti, găsindu-i mai gustoşi. Dr. Coates a recurs atunci la o strategemă. A montat în aquarium un peşte electric , iar când pisicele au atins peş­tele, au fost puternic zgu­duite de curentul electric. Bietele ietine acuma cred că toţi peştii au însuşirea mis­terioasă de a zgudui pe cel ce-l atinge. Şi astfel, mâţele nu se mai ating de peşti, ci se mulţumesc cu vânarea şo­bolanilor. ­ Manevrele flotei engleze - ixzMi * In Atlantic și în Marea Nordului, flota engleză de război a făcut mari manevrei1 în prezența Regelui George VI. Au luat parte 80 vase de luptă, în frunte cu formidabilul cui­­rasat „Ramalies“ (în clișeu). Facierea de Teologie din Clini­ ca Chişinău va lua fiinţă o Academie teologică .­U teologic ____ "nă e însemnat modificare prin înfiinţarea Academii­lor Teologice, care vor lua locul seminariilor, iar se­­minariile vor fi transfor­mate în licee confesionale. In legătură cu această modificare, se svonise că s’ar desfiinţa una din cele trei facultăţi de teologie. Svonul acesta n’are nici un temei serios. Cercurile clericale competinte preci­zează că nu se va des­fiinţa nici o Facultate. In ultima şedinţă a Sf. Sinod s’a discutat pe larg chestiunea Academiilor Teologice. Din pricina strâmtorării financiare, în toamnă nu se vor înfiinţa deocamdată decât două Academii teo- va fi transferată la Iaşi Dr. prof. ing. Serghie şeful serviciului elec­­tricităţii-Pri­măria Iaşi, (văzut de Godell) DISCUŢII Fanta Emiei Sf. Wi «loifB&â «Socmbsi©»!© isaedlâfe fi ura äMoraaSor anonim al Casei Luni dimineaţă ni s’a pre­zentat un venerabil Domn, care şi-a manifestat imediat dorinţa de a testa averea sa Epitropiei Sf. Spiridon. După ce i-am comunicat din primul moment că, de şase luni, nu mai sunt Directorul acelei instituţiuni, felicitându-l pentru mărinimoasa intenţiune l-am rugat să se adreseze fo­rurile competinte. Cu reciprocă surprindere îmi arată că ştia acest lucru, totuşi, doreşte să-l documen­tez asupra fondării Epitropiei precum şi asupra averilor do­nate, fiindcă,—a adăugat,—se afirmă­ de drept o catastrofă iremediabilă necunoaşterea da­tei de întemeiere a instituţiu­­nîi, datorită căreia aşezămân­tul decade pe zi ce trece, fi­ind sortit pieirii. Văzând că bietul om, pro­fund indus în eroare, este atât de prost documentat, pentru de Dr. GH. BÂILEANU fost Director General al Aşezămintelor serviciul Instituţiunii în care am funcţionat, l-am lămurit cu cele de mai jos. — Domnule, de acum 10 ani în urmă am stabilit în trei lucrări tipărite (1929—1933) care însumează peste 170 de pagini, modul în care s'a în­temeiat şi a evaluat Epitropia Sf. Spiridon. Le puteţi găsi la orice librărie. Ele mi-au fost recenzate in admirabile cu­vinte de 16 specialişti in materie. Dl. Prof. N. Iorga în „Rev. 1st", an XV, 4—6 1­929 , pag. 188 zice : „Studiul D-lui G. Băilecinu asupra fondării Epi­­tropiei Sf. Spiridon aduce do­cumente inedite din Arenvele Casei, stabilind pe Bosie ca fondator la 1752, iar spitalul din Focşani la 1744“, etc. Ceilalţi recenzenţi ca: D. Prof. I. Minea, Dl. N. A. Bog­dan, Dl. Consilier C. Gr. Zotta, D. Prof. V. Bulgaru, D. Pre­şedinte Tr. Scriban, Prof. Gh. Ghibănescu, Jean Bart, etc. etc, confirmă cele spuse de mine, că fondarea Epitropiei se ur­zeşte intre 1736 şi 1752. Am stabilit această epocă bazat pe 87 de documente inedite în corp organic, interpretate prin doctrina juridică a fondaţiu­­nilor ad pias causas, în care voinţa ctitorului este declarată, manifestată sau realizată faţă de terţii. Obligaţiunea fondatorului de a transmite în viitor univer­salitatea bunurilor sale, este o dispoziţiune patrimonială, care realizează ctitoria şi scopul ei, fiindcă fondatorul îşi ma­nifestează voinţa, obligându-se faţă de el însuşi. Intre 1736 şi 1752 jitnice­­rul Şt. Ros­e întemeiază Epi­tropia lui personală „pusă sub ruga Sf. Spiridon“. Intre ace­ste date el achiziţionează di­ferite terenuri (de la Apostol Pereţ, Gh. Carp căpitanul etc.) pe uliţa Hagioaiei, (I. C. Bră­­teanu 144 de azi) unde între 1743 şi 1752 începe clădirea bolniţelor Sf. Spiridon. Acest lucru este confirmat şi prin memoriul Colonelului G. Stur­­dza, găsit în arhivele biblio­tecii naţionale din Paris: „Un marchand de Jassy, Etienne Bosie, achela du Cap. G. Carp un terrain sis dans la vihe.... alin d’y ionder une âg/ise sans 1‘invocation de Sf. Spiridon" etc. In această chestiune nu pot reproduci aci multiplele do­cumente pe care le-am pu­blicat. La 1755 Malet Ghica V. V. organizează această Epitropie privată a lui Bosie, care dela 1736 şi până la 1755 a pri­mit multiple donaţiuni parti­culare de la : N. Cogălniceanu, Vas. Roset, vas. Caraiman, Anastasie Lipcanul etc. Domnitorul C. G. Racovitzhi după ce la 1756 ridică bise­­rica lui Bosie la rangul de mănăstire, la 1757 dă hriso­vul de deschidere a spitalului e­xistent. Această doctrină privată, pentru Epitropia Sf. Spiridon pe bază de documente, a cărei cinste de creaţie a­r vendi­, a făcut din studiile mele * marea jurisprudenţ a Cur­ţii de Apel­­ Iaşi, Dec. 20 din 15 Iunie 1933, confirmată de înalta Curte de Casaţie, fiind publi­cată ca fundamentul întregii construcţiuni a Spiridoniei în Codul Legislaţiei Sanitare, 1935, Tit IV , pag. 162, la Însăşi (Continuare în pagina 2-a) Specula cu fructele Primele fructe de primă­vară,—cireşele, vişinele, căp­­şunele, sine­ura, chiar şi zar­zărele—s'au făcut din belşug. Dumnezeu a dat timp bun şi ploae la vreme, lăsând omu­lui doar sarcina să culeagă şi să transporte fructele. Ei bine, preţurile se menţin, de parcă ar fi marfă adusă de peste mări şi ţări. Unele fructe coloniale, care se pot găsi în vremea aceasta, sunt relativ mai ieftene decât fruc­tele cu care Dumnezeu a bla­goslovit copacii noştri. Ar trebui pusă ordine pe piaţa fructelor. Recunoaştem însă că lucrul nu-i uşor. Facem însă apel la bunul­­simţ al negustorilor. Ei fac zilnic experienţa că, într’un târg sărac ca al nostru, ma­rele public nu poate plăti preţ mare la cirezi, vişine şi cele­lalte fructe. Rămân deci can­tităţi imense nevândute. Şi când peste două-trei zile, ci­reşele se fanează şi capătă pete de putreziciune, iar vi­şinele se oţetesc,—negustorii încep să scadă preţurile , mai multe de jumătate. Insă marfa stricată iarăşi n'are cătare, oricât ar fi de ieftenită. Şi astfel, negustorul se vede silit să arunce can­tităţi mari. Aşa se întâmplă şi cu zarzavaturile. Decât asemenea situaţie, ar fi mai firesc ca negustorii să vândă marfa proaspătă cu preţ modest, şi n'ar fi deloc în pierdere; ar face comerţ omenesc, iar publicul ar­e mulţumit. Iată ce ar trebui să înţe­leagă negustorii. REP. Trei ani dela moartea lui C. I. Penel elesiBa*® Const. ■ţi Astăzi 39 Iunie se împli­nesc trei ani dela moartea marelui artist Const. Penel. Cum oare am comemora mai strălucit amintirea lui, de­cât lăsând pe alt mare dispărut, incomparabilul Topîrceanu, să-i rostească încă odată discursul ce i -a citit in faţa veşniciei I Doi mari artişti, două infi­nite regrete, două calde la­crimi. Iată, cuvântarea trostilu­­iŞtim trei tun­­ue a o­pri ce auu: Întristată adunare ! Sunt puţine zile de când l-am întâlnit pe Constantin Penel, cu zâmbetul lui naiv şi deschis, cu figura lui jovia­lă... Ne-am strâns mâna ca de obiceiu,—şi nici prin gând nu mi-ar fi trecut atunci că e pentru ultima dată, că zâmbe­tul lui se va stânge atât de curând. Nu bănuiam că Moar­tea il pândeşte din umbră şi că numai peste câteva zile ne vom strânge in jurul rămăşi­ţelor lui pământeşti ca să-i rostim aceste ultime cuvinte părţite. Intrat foarte de tânăr şi poate prea de timpuriu in vârtejul vieţii teatrale,—după ce a urcat repede toate trep­tele carierei actoriceşti, ilus­trând prima voastră scenă cu creaţiile talentului său bogat şi mlădios, — Penel a fost obligat să părăsească această­ carieră la o vârstă când alţi apia icep sa-şi afirme perso­­nalitatea artistică în toată ple­nitudinea ei. De sigur că la boala de nervi, care i-a întrerupt atât de brusc şi in mod atât de crud linia luminoasă a ascen­siunii lui artistice, trebuie să fi contribuit intr'o largă mă­sură activitatea intensă, sbu­­cium­ul şi emoţiile vieţii da scenă, care dă aleşilor ei au­reolă şi triumfuri, dar in ace­$ tiffin 1* arAo a--*1 7-*-fe»—I a­­cină trupul, Căci in ţara noastră, mai mult decât in ţările de veche tradiţie tea­trală, — şi'n anii succeselor lui C. B. Penel mai mult decât în zilele noastre, — orice e­­xistenţă de artist, fie el scri­itor, fie pictor, fie actor, era legată de sacrificii şi renunţări. Şi fără îndoială că dacă ar­tistul Penel a avut de multe ori satisfacţia triumfului, bucu­ria marilor succese, care nu ţin totuşi decât o clipă,—omul care a fost Constantin Penel trebuie să fi adus pe altarul Artei contribuţia lui de sufe­rinţă. Latura aceasta a vieţii unui artist, această a doua faţă a medaliei, rămâne pen­tru public necunoscută, ră­mâne totdeauna in umbră, — după cum luna de pe cer ne arată nouă, celor de jos, nu­mai faţa ei cea luminoasă, iar pe cealaltă o ascunde puru­rea vederii noastre... Cu atât mai mare insă i-a fost partea de suferinţă, îm­părţită cu toţi cei aleşi, când Cerul i-a hărăzit lui Pepel a­­mărăciunea de a fi silit să părăsească scena cu mult îna­intea camarazilor lui de pro­­moţie şi a tovarăşilor lui de drum, cu mult prea devreme pentru puterea de creaţie pe care o simţea clocotind în su­fletul său — şi cu mult prea devreme pentru dragostea nu­meroşilor săi admiratori. Pentru bietul artist chinuit de boală şi de regrete, această rupere aproape fizică dela în­deletnicirile lui scumpe, de la arta pe care a iubit-o cu pa­siune.—trebuie să fi echivalat cu o adevărată dezrădăcinare sufletească, agravându-i boala şi complectând dezastrul, fără putinţă de revenire. Dacă i s’a făcut poate vre-o nedreptate, vin astăzi lângă mormântul lui proaspăt şi, in numele înaltei autorităţi teatrale pe care am cinstea s'o repre­zint, a Direcţiunii Generale a Teatrelor, ii aduc un ultim omagiu în pragul nopţii veş­nice care l-a învăluit,—şi a­­­duc familiei îndurerate expre­sia con­doleanţelor noastre, ale tuturor celor ce avem legături­­cu teatrul, asigurând-o ca do­liul care o îndurerează astăzi este un doliu pentru toate scenele ţării noastre. Iaşi, lume 1935

Next