Opinia, iulie 1938 (Anul 34, nr. 9373-9399)
1938-07-01 / nr. 9373
ANUL XXXIV No. 93n ABONAMENTE: Lei 350. . . . . pe un ar „ 180. . . . . . 6 luni . 00. . ...» 3 Iun - 35. . . . . * 1 lunî , 1500. . .Instituții cu fiica Atelierele tipografice „Opinia" IASI STR. LAPUSNEANU 37 1 LEU \ V3t^»v cotidian U I VINERI I IULIE 1938 TELEFOANE Redacția: « 2 No. 1298 Administrația J . 1299 Serv. de noapte red.1 . 1136 Refacția şi Administrația IAȘI STR.APJSTEANU 37 Director ( C. R. CHIULS) Ne-am ocupat ieri de ordinul dat de primăria Iaşi, ca toţi proprietarii de imobile să-şi facă instalaţie de apă şi canal, în termen de o lună (termenul expiră la 14 iulie a. c.). Acelaş ordin prevede instalarea obligatorie de apontetri, spre a se evita astfel risipa de apă. Bineînţeles, e vorba de risipa ce-ar face-o sărăcimea , căci proprietarii cu dare de mină nu se vor împiedeca de câţiva lei spre a-şi satisface plăcerea să consume cantităţi mari de apă pentru băi, stropitul gradinelor etc. Dacă are omul aponastru, nu poate împiedeca nimeni să risipească apă cât 11 placa. Numai sărăcimea îşi va impune economie la apă. Cel puţin insă Societatea Apelor face înlesniri de pată la instalarea apometrilor. Mai dificilă e chestia instalării de apă şi canal. Cea mai simplă instalare, costă câteva mii de lei,bani pe care proprietarul trebue să-i scoată dintr’o dată, până la 14 iulie curent. Insă pentru mulţi proprietari se pune întrebarea: de unde? In cartierele ieşene proprietatea e aranjată ca la sate. De obicei, fiecare ţaran e proprietar al bordelului ce-l locuieşteAsemen treunea, in cartierele ieşene, mulţi pensionari, sau mici funcţionari, sau mici negustori, meseriaşi sau chiar lucrători, sânt proprietari pe căsuţele lor cu 23 odăi. Aceşti „proprietari" abea reuşesc să achite dările şi să facă micile cheltuieli de întreţinere a imobilului. Prin ce minune oare ar izbuti ca, în câteva zile, să încropească cele câteva mii de lei pentru instalaţia de apă şi canal (plus apometrul) ? E o întreagă istorie, care poate lua aspscte tragice pentru sute de gospodării nevoiaşe. Cum spuneam şi ieri, termenul fixit de primărie trebue prelungit cu câteva luni. Dar nici îngăduinţa aceasta nu ar fi suficientă. E necesar să se găsească o modalitate pentru înlesnirea proprietarilor, prin plata în rate a instalaţiunior. Fiecă primăria ar face un aranjament cu câţiva instalatori autorizaţi, fiecă ar cointeresa şi Societatea Apelor la această afacere , sau fie că primăria şi-ar lua instalaţiile în sarena ei, eşalonând plata pentru proprietari,trebueşte găsită, orcum, o modalitate. Altmintrelea, sute de proprietari s-ar pomeni în mare încurcătură şi ar cădea în contravenţie. Nevoi ieşene Tot în chestiainstalațiilor de apă și canal 1IJ— £oată Iu ramea â«CC«8SBwraera Sfefara MegrraZxi Administraţia financiară de Constatare a încheiat adele de evaluare a averii succesorale a regretatului Ştefan Negruzzi, întreaga avere a fost evaluată la suma de tei 36 000.000. La această sumă, taxele succesorale vor fi circa lei 2 jum. milioane. Actele au fost dresate persoaei de către d. Administrator financiar N. D. Popa, un un Dora ale Ibacalaraureanu!ul La o comisie de bacalaureat din localitate, profesoaia de română a voit să dea la teză subiectul: „Evoluţia literară“. Din greşală însă, a scris pe tablă „Revoluţia literară“. Elevele nedumerite au scris unele desre „evo- L luţie“, utilizând insă în tot locul,cuvântul „revoluţie“, — iar altele m'au scris de fel. După predarea tezelor, observându-se eroarea, examenul acesta scris a fost casat şi s-a dispus să se dea --din nou teza, cu alt subiect. un un aşa numite cazuri de arterioscleroză experimentală, putând astfel să urmărească mai deaproape felul cum ia naştere şi cum evoluiază boala. un un Tepi raoshraae Diversele state americane, care au o legislaţie separată, se întrec promulgând legi care de care mai nostime. In statul Maryland, de pilda, de acum înainte oricare părinte a cărui fiică primeşte tineri in vizită, va avea dreptul s‘o declare logodită cu acela dintre ei care va fi venit s‘o vadă şase zile consecutiv. In statul Ohio, orice animal, care va eşi pe stradă după înserare va trebui să poarte un mic felinar roşu.. In sfârşit în statul Nebraska, bărbierii şi coaforii în general, fie ei pentru domni sau doamne, vor trebui să nu mănânce niciodată usturoi in zilele de lucru, din motive lesne de înţeles. Legea aceasta a fost primită cu satifacţie de public. un an I®Ărerâ noi despre arterioscleroză Zilele acestea s'a ţinut la Moscova o conferinţă ştiinţică asupra problemei arteriosclerozei. Prin ultimele cercetări ale .■ specialiştilor sovietici, a fost răsturnată părerea că arterioscleroza ar fi una din manifestările bătrâneţii prin uzarea organismului şi că ar lovi eu mai pe oamenii în vârstă. Acuma se poate considera dovedită ipoteza că arterioscleroza se manifestă ca simptom de boală, mult mai înainte , dar că la bătrâneţe se accentuiază puternic. Deasemenea sa constatat că arterioscleroza se manifestă la fumători de patru ori mai mult decât la cei ce nu fumează. O influenţă puternică, asupra naşterii şi manifestărilor boalei acesteia, o au tulburările sufleteşti. Specialiştii sovietici şi în special prof. Anicikov, a reuşit să provoace la animale Dresajul unor pisici Un caz nostim s’a întâmplat la Aquarium-ul din New* York. Nişte şobolani, pripăşiţi în tr’un canal din vecinătate, intrau în aquarium şi mâncau peşti. Doctorul Coates, administratorul instituţiei, a adus trei pisici mari, ca să stârpească şobolanii, insă mâţele au preferat şi ele peşti, găsindu-i mai gustoşi. Dr. Coates a recurs atunci la o strategemă. A montat în aquarium un peşte electric , iar când pisicele au atins peştele, au fost puternic zguduite de curentul electric. Bietele ietine acuma cred că toţi peştii au însuşirea misterioasă de a zgudui pe cel ce-l atinge. Şi astfel, mâţele nu se mai ating de peşti, ci se mulţumesc cu vânarea şobolanilor. Manevrele flotei engleze - ixzMi * In Atlantic și în Marea Nordului, flota engleză de război a făcut mari manevrei1 în prezența Regelui George VI. Au luat parte 80 vase de luptă, în frunte cu formidabilul cuirasat „Ramalies“ (în clișeu). Facierea de Teologie din Clini ca Chişinău va lua fiinţă o Academie teologică .U teologic ____ "nă e însemnat modificare prin înfiinţarea Academiilor Teologice, care vor lua locul seminariilor, iar seminariile vor fi transformate în licee confesionale. In legătură cu această modificare, se svonise că s’ar desfiinţa una din cele trei facultăţi de teologie. Svonul acesta n’are nici un temei serios. Cercurile clericale competinte precizează că nu se va desfiinţa nici o Facultate. In ultima şedinţă a Sf. Sinod s’a discutat pe larg chestiunea Academiilor Teologice. Din pricina strâmtorării financiare, în toamnă nu se vor înfiinţa deocamdată decât două Academii teo- va fi transferată la Iaşi Dr. prof. ing. Serghie şeful serviciului electricităţii-Primăria Iaşi, (văzut de Godell) DISCUŢII Fanta Emiei Sf. Wi «loifB&â «Socmbsi©»!© isaedlâfe fi ura äMoraaSor anonim al Casei Luni dimineaţă ni s’a prezentat un venerabil Domn, care şi-a manifestat imediat dorinţa de a testa averea sa Epitropiei Sf. Spiridon. După ce i-am comunicat din primul moment că, de şase luni, nu mai sunt Directorul acelei instituţiuni, felicitându-l pentru mărinimoasa intenţiune l-am rugat să se adreseze forurile competinte. Cu reciprocă surprindere îmi arată că ştia acest lucru, totuşi, doreşte să-l documentez asupra fondării Epitropiei precum şi asupra averilor donate, fiindcă,—a adăugat,—se afirmă de drept o catastrofă iremediabilă necunoaşterea datei de întemeiere a instituţiunîi, datorită căreia aşezământul decade pe zi ce trece, fiind sortit pieirii. Văzând că bietul om, profund indus în eroare, este atât de prost documentat, pentru de Dr. GH. BÂILEANU fost Director General al Aşezămintelor serviciul Instituţiunii în care am funcţionat, l-am lămurit cu cele de mai jos. — Domnule, de acum 10 ani în urmă am stabilit în trei lucrări tipărite (1929—1933) care însumează peste 170 de pagini, modul în care s'a întemeiat şi a evaluat Epitropia Sf. Spiridon. Le puteţi găsi la orice librărie. Ele mi-au fost recenzate in admirabile cuvinte de 16 specialişti in materie. Dl. Prof. N. Iorga în „Rev. 1st", an XV, 4—6 1929 , pag. 188 zice : „Studiul D-lui G. Băilecinu asupra fondării Epitropiei Sf. Spiridon aduce documente inedite din Arenvele Casei, stabilind pe Bosie ca fondator la 1752, iar spitalul din Focşani la 1744“, etc. Ceilalţi recenzenţi ca: D. Prof. I. Minea, Dl. N. A. Bogdan, Dl. Consilier C. Gr. Zotta, D. Prof. V. Bulgaru, D. Preşedinte Tr. Scriban, Prof. Gh. Ghibănescu, Jean Bart, etc. etc, confirmă cele spuse de mine, că fondarea Epitropiei se urzeşte intre 1736 şi 1752. Am stabilit această epocă bazat pe 87 de documente inedite în corp organic, interpretate prin doctrina juridică a fondaţiunilor ad pias causas, în care voinţa ctitorului este declarată, manifestată sau realizată faţă de terţii. Obligaţiunea fondatorului de a transmite în viitor universalitatea bunurilor sale, este o dispoziţiune patrimonială, care realizează ctitoria şi scopul ei, fiindcă fondatorul îşi manifestează voinţa, obligându-se faţă de el însuşi. Intre 1736 şi 1752 jitnicerul Şt. Rose întemeiază Epitropia lui personală „pusă sub ruga Sf. Spiridon“. Intre aceste date el achiziţionează diferite terenuri (de la Apostol Pereţ, Gh. Carp căpitanul etc.) pe uliţa Hagioaiei, (I. C. Brăteanu 144 de azi) unde între 1743 şi 1752 începe clădirea bolniţelor Sf. Spiridon. Acest lucru este confirmat şi prin memoriul Colonelului G. Sturdza, găsit în arhivele bibliotecii naţionale din Paris: „Un marchand de Jassy, Etienne Bosie, achela du Cap. G. Carp un terrain sis dans la vihe.... alin d’y ionder une âg/ise sans 1‘invocation de Sf. Spiridon" etc. In această chestiune nu pot reproduci aci multiplele documente pe care le-am publicat. La 1755 Malet Ghica V. V. organizează această Epitropie privată a lui Bosie, care dela 1736 şi până la 1755 a primit multiple donaţiuni particulare de la : N. Cogălniceanu, Vas. Roset, vas. Caraiman, Anastasie Lipcanul etc. Domnitorul C. G. Racovitzhi după ce la 1756 ridică biserica lui Bosie la rangul de mănăstire, la 1757 dă hrisovul de deschidere a spitalului existent. Această doctrină privată, pentru Epitropia Sf. Spiridon pe bază de documente, a cărei cinste de creaţie ar vendi, a făcut din studiile mele * marea jurisprudenţ a Curţii de Apel Iaşi, Dec. 20 din 15 Iunie 1933, confirmată de înalta Curte de Casaţie, fiind publicată ca fundamentul întregii construcţiuni a Spiridoniei în Codul Legislaţiei Sanitare, 1935, Tit IV , pag. 162, la Însăşi (Continuare în pagina 2-a) Specula cu fructele Primele fructe de primăvară,—cireşele, vişinele, căpşunele, sineura, chiar şi zarzărele—s'au făcut din belşug. Dumnezeu a dat timp bun şi ploae la vreme, lăsând omului doar sarcina să culeagă şi să transporte fructele. Ei bine, preţurile se menţin, de parcă ar fi marfă adusă de peste mări şi ţări. Unele fructe coloniale, care se pot găsi în vremea aceasta, sunt relativ mai ieftene decât fructele cu care Dumnezeu a blagoslovit copacii noştri. Ar trebui pusă ordine pe piaţa fructelor. Recunoaştem însă că lucrul nu-i uşor. Facem însă apel la bunulsimţ al negustorilor. Ei fac zilnic experienţa că, într’un târg sărac ca al nostru, marele public nu poate plăti preţ mare la cirezi, vişine şi celelalte fructe. Rămân deci cantităţi imense nevândute. Şi când peste două-trei zile, cireşele se fanează şi capătă pete de putreziciune, iar vişinele se oţetesc,—negustorii încep să scadă preţurile , mai multe de jumătate. Insă marfa stricată iarăşi n'are cătare, oricât ar fi de ieftenită. Şi astfel, negustorul se vede silit să arunce cantităţi mari. Aşa se întâmplă şi cu zarzavaturile. Decât asemenea situaţie, ar fi mai firesc ca negustorii să vândă marfa proaspătă cu preţ modest, şi n'ar fi deloc în pierdere; ar face comerţ omenesc, iar publicul are mulţumit. Iată ce ar trebui să înţeleagă negustorii. REP. Trei ani dela moartea lui C. I. Penel elesiBa*® Const. ■ţi Astăzi 39 Iunie se împlinesc trei ani dela moartea marelui artist Const. Penel. Cum oare am comemora mai strălucit amintirea lui, decât lăsând pe alt mare dispărut, incomparabilul Topîrceanu, să-i rostească încă odată discursul ce i -a citit in faţa veşniciei I Doi mari artişti, două infinite regrete, două calde lacrimi. Iată, cuvântarea trostiluiŞtim trei tunue a opri ce auu: Întristată adunare ! Sunt puţine zile de când l-am întâlnit pe Constantin Penel, cu zâmbetul lui naiv şi deschis, cu figura lui jovială... Ne-am strâns mâna ca de obiceiu,—şi nici prin gând nu mi-ar fi trecut atunci că e pentru ultima dată, că zâmbetul lui se va stânge atât de curând. Nu bănuiam că Moartea il pândeşte din umbră şi că numai peste câteva zile ne vom strânge in jurul rămăşiţelor lui pământeşti ca să-i rostim aceste ultime cuvinte părţite. Intrat foarte de tânăr şi poate prea de timpuriu in vârtejul vieţii teatrale,—după ce a urcat repede toate treptele carierei actoriceşti, ilustrând prima voastră scenă cu creaţiile talentului său bogat şi mlădios, — Penel a fost obligat să părăsească această carieră la o vârstă când alţi apia icep sa-şi afirme personalitatea artistică în toată plenitudinea ei. De sigur că la boala de nervi, care i-a întrerupt atât de brusc şi in mod atât de crud linia luminoasă a ascensiunii lui artistice, trebuie să fi contribuit intr'o largă măsură activitatea intensă, sbuciumul şi emoţiile vieţii da scenă, care dă aleşilor ei aureolă şi triumfuri, dar in ace$ tiffin 1* arAo a--*1 7-*-fe»—I acină trupul, Căci in ţara noastră, mai mult decât in ţările de veche tradiţie teatrală, — şi'n anii succeselor lui C. B. Penel mai mult decât în zilele noastre, — orice existenţă de artist, fie el scriitor, fie pictor, fie actor, era legată de sacrificii şi renunţări. Şi fără îndoială că dacă artistul Penel a avut de multe ori satisfacţia triumfului, bucuria marilor succese, care nu ţin totuşi decât o clipă,—omul care a fost Constantin Penel trebuie să fi adus pe altarul Artei contribuţia lui de suferinţă. Latura aceasta a vieţii unui artist, această a doua faţă a medaliei, rămâne pentru public necunoscută, rămâne totdeauna in umbră, — după cum luna de pe cer ne arată nouă, celor de jos, numai faţa ei cea luminoasă, iar pe cealaltă o ascunde pururea vederii noastre... Cu atât mai mare insă i-a fost partea de suferinţă, împărţită cu toţi cei aleşi, când Cerul i-a hărăzit lui Pepel amărăciunea de a fi silit să părăsească scena cu mult înaintea camarazilor lui de promoţie şi a tovarăşilor lui de drum, cu mult prea devreme pentru puterea de creaţie pe care o simţea clocotind în sufletul său — şi cu mult prea devreme pentru dragostea numeroşilor săi admiratori. Pentru bietul artist chinuit de boală şi de regrete, această rupere aproape fizică dela îndeletnicirile lui scumpe, de la arta pe care a iubit-o cu pasiune.—trebuie să fi echivalat cu o adevărată dezrădăcinare sufletească, agravându-i boala şi complectând dezastrul, fără putinţă de revenire. Dacă i s’a făcut poate vre-o nedreptate, vin astăzi lângă mormântul lui proaspăt şi, in numele înaltei autorităţi teatrale pe care am cinstea s'o reprezint, a Direcţiunii Generale a Teatrelor, ii aduc un ultim omagiu în pragul nopţii veşnice care l-a învăluit,—şi aduc familiei îndurerate expresia condoleanţelor noastre, ale tuturor celor ce avem legăturicu teatrul, asigurând-o ca doliul care o îndurerează astăzi este un doliu pentru toate scenele ţării noastre. Iaşi, lume 1935