Opinia, martie 1939 (Anul 36, nr. 9578-9604)
1939-03-01 / nr. 9578
N ANUL XXXVI No. 9578 ABONAMENTE: Lei 350. . . . iso. . . „ 90. . ... „ 3 lati , 35........................„1 luni , 1500. . .Instituții publice Atelierele tipografice „Opinia" Iași str. lapusneanu 37 , pe un an , 6 luni •n IDEEI)K HUE !!) MEU EurPEi Ziarete străine au facut importante comentarii asupra desbateriior Conferinţei Balcanice, care s’a f nut la Bucureşti. Ziare de seamă din Occident al căror cuvânt contează in politica mondială, cum este de pildă „Le Temps“, subliniază importanţa Confriniei de la Bucureşti, în care cele patru puteri semnatare au exemnat probleme noui suvenite in urma zdruncinărilor din Europa Centrală. Presa franceză, cât şi ziarele din alte ţări ale Ocnealului, în comentariile lor pun un accident vădit asupra situaţiei grave şi primidiilor ivite în politica externă generală şi arată că în asemenea condiţiuni, o ordine internă devine imperativă. „L'Ordre“ publică un articol a trimului său special la Bucureşti, prin care se arată că, cu toate dificultăţile trecutului şi cu toată situaţa generală foarte serioasă, popoarele balcanice „au inţeres să se unească tot mai mult,pentru a putea menţine orimea şi dreptatea“. Ordinea actuală din Balcani nu trebue deci tulburată ; e un interes comun al tuturor popoarelor balcanice, faă de prime/ aiile situaţiei gererale. Ora ne internă, ordine la graniţe şi in afară , lată o politică de pace sănătoasă, la care au tot interesul şi adere toate popoarele de Balcani. Comunicatul Conferinţei de la Bucureşti vorbeşte deasemeni de acordul de la Salonic Acest punct, după cum se ştie, se referă la Bulgaria şi ziarele străine îşi exprimă credinţa că această fără înţelege importanta politicei ae unei fineţe a ordinei In Balcani. Privitor la politica externă a Românieziarele franceze arată că ea rămâne invariabilă pe linia păcii şi a ordine!, contribuind la o reală destindere. ,,Pretențile Românie sunt neclintite , credina sa rezidă nn încrederea pe care o păstrează in viitorul său, toate actei sale fiind buzele pe principiul de drept“. Blocul format de aceste pretenii, întemeiate pe principii de ordine, pace şi dreptate, este gata să întâmpine orice eventualităţi, toate statele Înţelegerii Balcanice Ins nutresc speranţa—după cum a spu d. Mei areas. —că celelalte popoare din Balcani se vor alătura acestor princii salutare pentru întregul loud est european. D in i»«fă itineimea J%loună la «I©-aI© scriitorilor ieşerai Dl. Ath. Gheorghiu, îşi continuă activitatea editorială, cu o masivă lucrare a scriitorului Adrian Pascu. E vorba de viaţa romanţată a lui Petru Ronş-Vocă, cuprinsă Intr’un volum de 400 pagini. Volumul e împodobit cu o sugestivă copertă lucrată de pictorul Ih. Kiriacoff. „Vodă Rare*“ e pe cale să apară în virinele librăriilor. * Editura „Naţionala Ciornei“ a lansat in vitrine un nou roman,scrii de d. George Mituit ZmfireiCJ cor. se înfiulează „Cântecul destinelor“, constituind a treia parte din culul „Bariera". • Poetul George Lesnea pleacă zilele acesta la Buchr.şi, pentru a preda editatei „Fundaţiilor Regale" manuscrisul traducerei poemului „Demonul" a lui Lermontov. Cele două volume literare ale d-lui prof. Paul Bujor, recent apărute : „Amintiri de Vlăhuţă şi Caragiale“, epuizate in mari stocuri au sosit din nou la Iaşi, la librările ,Liga Culturalii“, „Aflu Gherghiu" şi ,,H.iria Noastră". top 600 Lucrare kebbseleală uriaşa Un compozitor din Harrisburg, (Pensylvania) anume G. Gardena, a creiat o operă, care se numeşe „America“. Execuţia ei „durează 26 ore neintrerupt, ^Până in prezent nici o operă din lume nu s'a putut hotărî s’o angajeze, cu toate că, se zice, că lucrarea ar fi plină de calităţi. an an Enauitrarile «in Polonia In anul 1938 au em'gat din Polonia 129.103 pmosne, din care 107.789 îa ţările europene şi 21.314 in ţările de peste ocean. Faţă de anul 1937 emigraţiunea a crescut cu aproape 27.000 persoane, adică cu 26 la sută. In ţările europene, cea mai mare emigraţiune a fost înregistrată spre Germania, ea fiind formată în majoritate din muncitori egiecli ce pleacă în Germania pentru munca la câmp. Locul al dolea îl ocupă Franţa, unde au emigrat 20 de mii 472 persoane. Locul al treilea Letonia cu 17.844 persoane. Dintre ţările de peste ocean, a primul foc sunt StateleUnite ale Americei de Nord apoi Canada , într’un număr mai restrâns au emigrat o parte şi în America de Sud. an am AnSnsau r»r«Istoric La muzeul de paleontologie din Berlin a început reconstituirea faimosului gigantosaur descoperit de curând pe platoul Tendara din Africa Orientală. E vorba de cel mai uriaș animal preistoric, care e de trei ori mai mare decât Crontasaurul de la New York Monstrul va avea 65 metri lungime şi 30 metri înălţime. Corpul lui va cuprinde tot parterul muzeului, iar capul va ajunge până la al treilea etaj. Reconstruirea va fi tenată în anul 1941, an un Colect se fie foraluri De curând a murit în Santiago cel mai mare colecţionar de fluturi de pe glob. William Mac Queen, avusese încă din tinereţe o adevărată pasiune pentru fluturi, care l-a robit cu desăvârş re in decursul anilor. In fiecare an, Mac Queen făcea expediţii în diferite ţâri, întâmpinând uneori primejdii mari, pentru a pune mâna pe încă o nouă rassă, iar înainte de a muri, proectase o călătorie care trebuia să-l coste 400 mii dolari. Din această călătorie, Queen nădăjduia să se întoarcă încărcat cu noui specii. Moartea însă nu i-a mai îngâduit să-şi complecteze colecţie. Roba îs» SE Îs v©f â es încă din anul 1844 a fost desfiinţat portul robei în baroul grnevez (Elveţia), avocaţii elveţieni pledînd de ai mei ,încoace, în haina lor de toate zilele. Astăzi, după aproape o suta de ani, numeroşi avocaţi din Geneva au cerut reintroducerea robei, atît pentru avocaţi, cit şi pentru judecători. Chestiunea urmează a fi discutată şi hotârită de Parlament, cel pţin în ce priveşte pe magistraţi. -m- 1 LEU Ziaw popmim* tcoííéiam M oul cuirasaS ©tagiéig Noul cuirasat englez „Regele George V" a fost lansat în șantierul de la Newtresd (cum se vede in clișeu). Vasul e de 35.000 tone, are 10 tunuri de câte 38 centimetri, numeroase tunuri împotriva avioanelor. Construcția a costat formidabila sumă de 8 milioane lire sterling (circa 13 miliarde lei) Sărbătorirea scriitorului Mihail D. Raica Sărbătoarea intelectualităţii româneşti Săptămâna care a trecut, a oferit tuturor cărturarilor români un prilej de mari satisfacţii. Reuniţi in jurul unei mese colegiale, scriitorii, oamenii de ştiinţă, profesorii Unversitâţilor, membri ai Academiei Române, au adus o afectuoasă şi camaraderească închinare uneia dintre cele mai strălucite personalităţi intelectuale, deopotrivă scriitor, filosof şi proesor, d. Mihai .Valea, actualul ministru al ■Muncii. La o vârstă când alţii privesc încă îngrijoraţi busola vieţii, neştiind încotro să-şi îndrepte paşii,—d-sa este un scriitor cu un prestigiu de cea mai bună calitate, un foior subtil, un profesor de al cărui mod de predare s'au îndrăgostit mai multe generaţii, un ministru de mare pricepere şi — un om. Fiecare dintre cuvântările rostite, cu prilejul sărbătoririi, a înăţişat câte una sau mai multe din faţetele multiplei personalităţi a d-lui prof. Mihail D. Raica. Despre omenie, această calitate fără de care oricare eşafodaj al inteligenţei, oricât de interesant, rămâne rigid şi nu rodeşte, a vorbit ca eleganţă şi discreţi, — din partea „Fundaţiilor Regale“, d. prof. Al. Rosetti. Fiecare orator a luminat o anumită parte a tezaurului de însuşiri ale sărbătoritului. A vorbit potolit, exprimând bucuria profesorului pentru triumful elevului, d. prof. C. Rădulescu-Motru, preşedintele Academiei Române. A adus un cald omagiu, în numele Facultăţii de Filolofie şi Litere din Bucureşti, d. prof. Consta C. Giurescu, Rezidentul Regal al Dunării de Jos. Elegant a fost, in elog i exprimate, d. ministru Ion Marin Sadoveanu , după cum sobra a fost d. prof. C. Stoicescu, rectorul Universităţii din Bucureşti. Scriitori mari, ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Cezar Petrescu, au urat viață lungă de lui Mihail Ralea, vizând în d-sa un sacrat, unul de ai lor, rămas intre ei. Mieunat a surprins profilul lui Mihail Ralea, ideologul de la „Viața Românească" şi mândria ei, Ed. C. Vişoianu, fost ministru, după cum subbatanţialele afirmaţii au făcut cât d-nii: Camil Petrescu şi Octav Botez, cât şi d-nii D. D. Roşca, Oţetea şi Al. C. Teodorescu . Un crez al scriitorului român Răspunsul d-lui prof. Mhail Raica poate fi luat ca un adevărat îndreptar, ca un adevărat crez al scriitorului român, care nu vrea să se înşele nici pe el, nici massele. Să reţinem aceste cuvinte ale d-lui Mhail Raiea şi să le repetăm în gând. In ele este surprins însuş sensul vieţii unui scriitor, a oricărui scriitor conştient şi conştiincios faţă de steaua chemării sale : „Educat în prima tinereţe de „Viaţa Românească", încă din liceu, eu am crezut că intelectualul nu poate rămâne străin zbuciumului social; eu am crezut că intelectualul are o misiune, o vocaţie şi că ceea ce trebuie să facă în special valoarea lui in viaţă, este transformarea ideilor abstracte în dramatice acţiuni, transformarea acestor idei in sentmente şi recunoaşterea printr'însela a unei misiuni, a unei porunci a destinului. „Am avut totdeauna în subet ceiace Peguy numeşte ,,’e desir de sauver". „Dorinţa de a salva*... Prin spirit, prin scris, prin cuvânt. Iată misiunea intelectualului. Dacă sărbătorirea d-lui M. Ralea ne-ar fi arătat numai sensul acestei misiuni,— şi încă ea ar avea o semnificaţie profundă. D-1 MINISTRU M. RALEA intrun număr recent al unui ziar local a apărut un articol : „Viitorul Iaşului românesc este la Copou“. Articolul este semnat de Domnul Colonel Vasiliu Gheorghe, Preşedintele „Asociaţiei patriotice Vitejii Neamului Filiala Iaşi“, care îmi face onoarea să se ocupe de unele vieri ale mele, publicate în ziarul „Opinia“. Martor mi-e Dumnezeu, că atunci când m'am hotărât să mai spun aceste păreri, n'ata făcut-o cu gândul de a începe o polemică cu cineva şi nici astăzi nu o fac cu această intenţie, dat fiind că cele spuse acum constitue ultimul meu cuvânt In această chestiune. Ţin pumai să pun la punct anumite afirmaţiuni, asupra cărora dăinueşte, după cât se vede, neînţelegere . Intăi, eu sunt de acord cu sentinţa cu care Domnul Colonel Vasiliu, întitulează şi la acelaş timp sfârşeşte articolul Pşa!«î *Viitorul Iaşului românesc este la Copou“. Nu, Domnule Colonel, viitorul Iaşului României renăscute, trebuie să graviteze şi să rămite in centrul acestui oraş moldovenesc. Aici trebuie să se avânte cu curaj, cu tenacitate şi perseverinţa, tot ce-i capital şi întreprindere românească, tot ce-i iniţiativă, voinţă şi energie românească. Noul climat politic este favorabil realizării acestui postulat. La Copou rămâne cartierul intelectualilor, cari au nevoie de linişte, al militarilor de la regimentele apropiate , a diferitelor categorii de funcţionari şi a celor ce într un fel, sau altul s-au făcut datoria şi trec la odihnă. Da. Domnul Profesor Iorga, citat de autor, a constatat că elementul românesc, împins mereu spre periferie de împrejurările vitrege cunoscute, a găsit refigii spre partea de sus a oraşului, întemeind aşezări noi. Dl profesor Iorga a găsit aici, nu un „sat" ci un cartier românesc, dacă nu după ulimul cuvând al civilizaţiei, dar în tot cazul atât de modern, cât permit pungile descălecătorilor şi veniturile municipiului. Se vede însă, că aceste aşezări merit au oarecare atenţiune, de vrem® ce d. profesor Iorga a înţeles să te încurajeze, făcând cunoscuta donaţie. Care au fost criteriile împroprietăririi in această zonă a oraşului ? Criteriile au fost (Continuare in pagina 2*a) B>R«Cwf«i fare «lesspre car- Si©r«il C@poului PreCíffiesff© la un „răspuas" MIERCURI I MARTIE 1939 TELEFO. Redacţia. ! 7j% Administraţia Şarv.’ de noa Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director R. <3HSUL? D-na Agatha Bârsescu despre regretatul muzician Nicu Teodorescu* Din partea marei tragedians, d-na Agatha Bârsescu, primim următoarele rânduri de rdicate memoriei lui Nicu Teodorescu: Domnule Director, Vă rog a arăta prin iubitul ziar „Opinia" durerea pricinuită de moartea pe cât de neaşteptată, pe atât de crudă, a scumpului nostru Nae Teodorescu. Ştiam că este bolnav, dar speram că se va însănătoşi, astfel că vestea crudă m-a lovit ca un trăsnet. Academia de muzică pierde un mare talent şi un artist de prim rang. Am perdut în el un scump şi bun prieten, un sincer camarad, cu care am lucrat 14 ani sub acelaş acoperemânt. De câte ori il întâlneam, avea vorbe blânde şi prietaneşti. N'am să uit niciodată serbarea de la Conservator, când dânsul fiind director, m'a prezentat publicui cu vorbe elogioase şi calde, Bunul Dumnezeu să-l odihneasca. Agatha Bârsescu . Arra aia!» Sparaiei Intr'o convorbire cu reprezentantul din Spania al ziarului „Vökischer Beobachter“, comandantul corpului Navarra generalul Solchaga, a comunicat interesante amănunte asupra armatei spaniole, „care trebue să conteze în viitor printre celelalte“—cum s'a exprimat el. Solchaga a constatat că Spania are iar o armată,care o poate ridica la rangul ce i se cuvine. Prin şcoala războiului civil, ea a devenit un instrument gata de acţiune în orice moment, în mâinile generalului Franco , iar în anii viitori va avea de făcut faţă unor misiuni mari, cum a accentuat generalul spaniol. Caracteristică pentru armată este infanteria, care s -a găsit iar virtuţile soldaţişti atât de lăudate altădată. Naţionalii dispun, (după datele generalului Solchaga), da aproximativ 900.000 oameni, iar republicanii au sub arma vreo 500.000 oameni. După terminarea războiului civil, Spania poate dispune de 2 milioane luptători, cari nu numai că sunt înzestraţi cu cele mai moderne arme, dar sunt deprinşi şi cu technica modernă a armelor. V a Compia HSB (continuare la pagina 2 a. Un om ce o viaţă închinată muncii IM. Teodor Iacobescui Prietenii, admiratorii şi cunoscuţii Domnului Teodor Iacobescu, în şedinţele Asociaţiei generale a învăţătorilor, au sărbătorit cincizeci de ani de viaţă ai Domniei-Sale, din care cea mai mare parte risipiţi până la istovire pentru cei mulţi, care aveam nevoie de un conducător idealist şi entuziast. Cu acest prilej, Cultura Poporului,—revista asociaţiei învăţătorilor din jur. Cetatea- Albă,—închină primul ei număr din 1939, slăvirii numelui şi operei celui mai curat, celui mai ales, celui mai mare dintre purtătorii de lumină de pe plaiurile acelui colţ răsăritean de ţară. In aceste timpuri de aşezare a ţării pe o bază spirituală nouă, în care accentul de ■ mai ales pe strădania invăţătorului, sărbătorirea Domnului Iacobescu este de o importanţă deosebită. Ea constituie, cu drept cuvânt, de două ori prilej fericit de îndemn şi de plenitudine sufletească. Cei tineri pot privi cu incredere apogeul unei cariere spinoase , care s'a pus zi de zi tot sufletul şi toată râvna. Cei sărbători au mulţumirea Împăcării lăuntrica răsărită din împlinirea datoriei şi din recunoaşterea publică a acestei împliniri. Meseria noastră — spune Domnul ministru Andrei—are o soartă tragică. Dascălul de toate gradele este un om care trebue să dea mereu, din prinosul lui sufletesc, din dragostea lui şi să-i vadă pe toţi trecând înainte, el rămânând mereu pe aceiaşi poziţie, in aceiaşi situaţie. Este ceva frumos, ceva măreţ ! Acest proces de continua dăruire sufletească, nu poate avea loc fără acea credinţă statornică în posibilitatea prefacerii fericite a omului, care-ţi umple stilistul de optimism şi de Încredere şi care te sileşte să faci binele pentru satisfacerea credinţei tale personale. Asemenea oglinzii, care reflectă chipul după natura stării sufleteşti din acel moment cei din jurul nostru vor sfârşi prin a acorda încredere pentru încredere şi dragoste pentru dragoste. Sunt oameni plini de calităţi, a căror întreagă activitate e pusă in slujba binelui obştesc. Dar trăsăturile lor ferma şi oţelul privirii lor, tu ţin departe, intr'o atitudine de respect, fără a-ţi putea deschide sufletul. întreaga noastră fiinţă se simte neputincioasă, umilită şi chiar câte odată revoltată. Acestora le acordăm admiraţia noastră. Sunt însă alţi oameni, posesori a acelei puteri de radiere a cădurii lăuntrice, care răzbate printr’o privire, printr’un surâs, te apropie şi dezleagă sufletul. Pe aceştia îi iubim. Dl. Iacobescu face parte din această a doua categorie. Lumina albastră caldă ( privire), ca și zâmbetul acela caracteristic, permanent cuce