Opinia, august 1939 (Anul 36, nr. 9704-9730)

1939-08-01 / nr. 9704

ANUL XXXVI No. 9704 1 LE» ABONAMENTE: 350. 1 » , pe un an 180. ! ? . . * 6 Ivutt 80J 3 luau 35 j ;! ; :* ; „ î luai 1500J , . Instituții publica Atelierele tiportrafiqe „Opinia*' IASI STR. LAPUSNEANU 37­7Sesn smmmîm» Viaţă nouă Se cunosc memorabilele cuvinte ale M. S. Regelui despre d. Armand Căline­­scu preşedintele consiliu­lui de miniştri. Suveranul a accentuat că e de aceiaş vrâstă şi vorbeşte aceiaşi limbă cu conducătorul guvernului. Adică, există identitate de sentimente, idei şi aspi­raţii. Constatarea Suveranu­lui se aplică şi la ceilalţi membri ai cabinetului, în frunte cu d. Victor Ia­m­­andi, oameni cu vederi nou­, cu energie în reali­zare şi potriviţi timpului la care trăim. Această slavă a tinere­ţii, formulată de M. S. Regale, e în concordanţă cu întregul spirit al regi­mului nou. începând de la membrii guvernului şi până la cele mai modeste locuri de răspundere în Stat, conducerea a fost în­credinţată — pe cât posi­bil — elementelor tinere, cu misiunea de a înoi ţara românească. Totodată s'a pornit o acţiune de pregătire a ti­neretului, in mod special, pentru a-i da o nouă ide­ologie socială şi o nouă metodă de muncă pentru obştea naţională. Şcoala nouă a neamu­lui, preconizată de Regele ţării, se dezvoltă admira­­rabil prin Străjerie şi Ser­viciu Social. A trecut vremea când conducerea ţării era o me­serie lucrativă a unor oa­meni îmbătrâniţi în argnţii sterpe şi în acte de folo­sinţă personală. Ajunse­sem ca masa poporului să nu mai înţeleagă limba vechilor politiciani. Trebuiau deschise larg ferestrele vieţii publice, pentru împrospătarea ae­rului. Lucrul acesta l-a făcut, cu un gest energic şi sal­vator, însuşi Regele Ţării. Conducătorii noui vor­­besc aceiaş limbă ca şi M. S. Regele, — o limbă înţeleasă de naţia întreagă. Astăzi ne putem înţe­lege cu toţii, la muncă or­donată şi cinstită, întru propăşirea patriei. E în toata Faß de încordarea inter­naţională, oarecare aktrmi domneşte in Germania. Fubth­u speriat de primej­dia războiului, a vroit să-şi facă rezerve de mărfuri şi a­­rmenie,a ceia ce ducea la de­­colgmizarea pieţii comerci­ale. Autorităţile Reichului au intervenit mediat şi au i­nter­­zis cumpărăturile în cantități mari. S’au pus restrict­ii și la cumârătur­ie curene, pentru trebuințe imediate­ De pildă nimeni nu poate cumpăra mai muit de un Kgr. carne de porc, sau mai muit de 125 grame jambon. Un amănunt nostim: ma­gazinele n- au voe si vânaă femeilor decât câte o singură pereche de ciorapi. con cop Deslin s&vlelic! Pe câteva săptămâni se află arsatat la Moscova, cu­noscutul om de teatru Yse­polod Meyerhold. Acum se anunţă sfârşitul trafic al soţiei sale, marea actriţă Znaida Reich, care a fost înjunghiată de nişte­­in­divizi necunoscuţi. in prima căsătorie, Zicaida Reich a fost nevasta poetului. Esenin care s'a sinucis acum vre-o 15 ani.­ ­ Paradisu’... va­cilor O ţarâ la care sânt mai multe vaci decât carneni, este Noua Zeelandă. Aici găsiţi in adevăr, 1233 vaci pentru 1003 de locui­tori. Ceva tot aşa de deosebit In aceastâ insulă, mai mare de­cât jumăLti» ţârii noastre, este faptul că partea căldu­roasă a caselor e aceea ex­pusă spre Nord... $ Oraş fără fam Oraşul Rtykark, capitale Islandei, e pe cale să reali*­zeze o lucrare edilitară cu to­tul originală. Vor fi captate apela fier­binţi di» gheizerii (vulcani de­ api) atât de numeroşi pe in­sult. Apa aceasta va fi a­­dusă prin conducte şi distri­buiţi instituţiilor şi particula­rilor, pentru Incălzirea calori­ferelor a căror introducere devine obligatorie. Astfel, vor dispărea sobele şi Încălzitul cu lemne, căr­buni sau păcură, şi deci , nu se va mai vedea fum ieşind pe hogege. Capitala îs­landei va deveni: »Oraşul fără fum" 1 Con con industria hârtiei în Germania Germania are peste 40­0 de Întreprinderi de prelucra­rea hârtiei, cu un număr de 163.000 angajaţi. Ca bază de comparaţie, este de reţinut că nici in industria de automo­bile nu s-a atins această cifră Valoarea afacerilor fabrici­lor de hârtie trece de un mi­liard RM, din care exportul se ridică la circa 50-60 mi­lioane de RM anual. Ca să ne putem da seama de cantităţile enorme de fa­bricate ce ies din fabricele nemţeşti de hârtie, e suficient că arătăm că n anul 1938 s’au fabricat In Germania peste 12 miliarde de plicuri. an an Festivaluri muzicale In cursul lunei August vor avea loc la Lucerna (Elveţia) mari festivaluri muzicale, la care şi-au anunţat participarea cele mai mari orchestre din him* şi cei mai renumiţi di­rijori. Se ştie că există tendinţa ca Lucerna şi la locul Ha­z­­burgului (Austria) unde obiş­­nuit aveau loc aceste demons­traţii muzicale. In cadrul serbărilor muzi­cale de la Lucerna se anunţă un recital al ilustrului pianist Paderevsky la 16 August, şi un mare concert dirijat de celebrul Toscanini, la 17 Au­gust. CETITI IN PAG. IV-a ULTIMA ORA Terorieranul irlandez: a • irlandejii s’au declarat republicani şi cer independenţa complectă, a ţării lor. Ne­reuşind în alt chip, s*au dedat la o ludirjită acţiune tero­istă. Ei cunt zdnic atentate cu bombe, la Londra şi în restul Angliei, pricinuind victime omeneşti şi pagube ma­triale mari. Guvernul englez a înăsprit măsurile de represiune contra ter­o­iştilor. In clişeu, poliţişti irlandei a însărcinat­ să se împotrivească republicanilor terorişti. Un factor nou în politica engleză (dacă cu ofim­va şi în cea europeană), e­te tero­rismul irlandez. Documente omeneşti Cine să înceapă mal întâi?­Ce povesteşte moş Trof­u, întâmplarea cu baza de Grigore Sturdza. După războiul cel mare, Germanii Înfrânţi s -au poto­lit avântul războ­aie şi şi-au căutat de treabă. Conducăto­rii insă nu s’au liniştit. Ei au început să aţâţe In popor spiritul de răzbunare, astfel că ei au ajuns toţi înarmaţi pânâ'n dinţi. — Ţările celelalte nu puteau sta nepăsătoare. S'au a­­pucat şi ele de lucru şi azi e o edivirată întrecere intre ţări, in industria armamentu­lui. Marii gânditori au arun­cat lozinca: Cine vrea pace, să se pregătească de războiu.. Şi iată că războiul pluteşte pe deasupra tuturor, ca o pasăre de pra­d­ă, gata să se arunce din înălţime, ca să-şi potolească setea de sânge. Se duc fel­ de­ fel de­­trata­tive şi se încheie mereu con­venţii economice, ca să se poată şti puterea fiecărei ţări, dar nu îndrăzneşte ni­­meni să aprindă focul. Fie­care aşteaptă să înceapă al­­tul mai întăi. In privinţa asta, moş Tro­­fin îşi are părerea lui. A ve­nit mai zilele trecute să tră vadă. Fusese la iarmaroc să vândă caii că-s prea năsal­­nici şi să-şi cumpere nişte juncani, Spunea moş Trofin . — Cu cai am crescut de când m'am trezit. îmi plăcea să umblu iute, cu căruţa. Aşa am fost noi, lacomi de muncă dar acu-i greu. Slăbesc pute­rile şi nu mai poţi da la fugă. Am fo­­­st vând caii şi nu m'am lovit din preţ. Aşa-i iarmarocu; trebue să încerci de multe ori. Vreau să-mi iau nişte juncanaşi cuminţi, să meargi încet, ca mine. — Dar ce mai veste prin sat ? — Apoi ce veste ? Toate-s aşa cu­m­ le ştii. Dacă mun­ceşti toată ziua şi-ţi dă D-zeu de sus, ai ce mânca şi ce vinde; altfel,­ rabzi de te a­­tuci. Au mai plecat din tineri la cocintrare. Ii mai poartă cu armele jior, să nu uiti meşteşugul. — Dar ce crezi ! Scăpăm de războiu ? — D-zeu ştie. Cetim şi noi in gazete, că Nemţii iţi poar­tă armata către hotare, să-i vadă vecinii cât sunt de înarmaţi. Ba, era ma­mai să încea­pă lupta, dar se vede, sau râsgândit. De pornit e uşor, de oprit e mai greu. Acu aş­teaptă să înceapă alţii. T- Noroc că ceilalţi stau liniştiţi şi-s caută de treburi. — Știi povestea cu beiza­­dea Grigora Sturza şi Neam­ţul ? Parcă ţi-aţi spus-o. —­ Am auzit-o, dar am ui­tat-o. Spune-o ! -w Beizadea Grigore Sturza şedea la moş­e, la Perien!. Era om abraş şi cu toane. Purta in braţe viţelul până când ajungea bou. Lumea se temea de el, că era voinic. Nu era om rău şi da ă-i cu­­noşteai toanele, ca să-i intr­i în voie, trăiai pe moşie ca In sânul lui Avram. Odată s*a pripăşit a curie un Neamţ, care aflase că beie zadea Grigore Sturza ar vrea să zic­a­e şi nu ştie cum­. Şi s‘a dus Neanţul in faţa boe­­rului şi i-a a­ftat un plan, că boerul a rămas mulţumit ş­i-a bătut pe spate luindu-1 cu vorba: — Bravo, Neamţule ! Am să te plătesc bine. Văd că eşti meşter. Pune-te pe lucru ! Şi Neamţul sa pus pe lu­cru. A luat câţiva puşcaşi de la curte şi a cutreerat satele câteva zi e. N’a mai rămas prin prejur nici un cocostârc. Toţi au ost împuşcaţi. Şi le tăiau numai aripile . Stârvul 11 aruncau. După ce au umplut ei două câruţi cu pene, s'au intors la curte şi acolo Neamţul s’a Închis in­­tr‘o magazie şi s'a apucat de lucru, pe ascuns, ca să nu-i vadă nimeni. I se aducea la picioare tot ce cerea şi lucra de zor. Oamenii erau nerăb­dători să afle ce face Neam­ţul cu atâtea pene. Boerul aştepta şi el să vadă minu­nea. Intr'o zi, vechilul luă pe Neamţ In trăsură şi cu câţiva (Continuarea in nanina 2 a Munca de folos obştesc in plasa Codru, (jud. Iaşi), con­­form hotărârei Serviciului So­cial a început in ziua de 10 Iulie continuând până la 29 Iulie, Seria I-a şi de la 3 August până la 23 August Seria H-a. Dela început s'au dat dir­­ulări Căminelor Culturale ale Fundaţiei Regale "Principele Carol" ca să dea tot concur­sul conducătorilor de tabere şi in unire cu aceştia al co­laboreze la toată munca des­­făşurată de tinerii premilitari pentru gospodăria satelor Di­rectorii Căminelor Culturale care sunt şi conducătorii Că­minelor şi poartă intrgala răspundere faţă de Serviciul Soci­al, sunt obligaţi a sta în permanentă legătură cu con­ducătorii taberelor şi a asi­gura, atât complecta execu­tare a programului, cât şi al­imentarea şi Îngrijirea tineri­lor premilitari in condiţiunile cele mai bune. Directorii Că­minelor culturale sunt obli­gaţi a verifica toate conturile încheiate şi a le semna, care apoi vor fi revizuite de Sub­­inspectorul Pr. Pr. Iaşi şi a­­probate de către Directorul Social al Judeţului Iaşi şi conducătorul Căminului Cul­tural Judeţean «Unirea" Iaşi. Din primele zile ale insta­lării taberelor de muncă în cele 16 sate, echipele de ti­neri premilitari au fost ins­pectate de către d-nii: Ge­ner­al Filip, de la Inspect­­atul M. F. O., Col. V. Nădejde, Inspectorul Pr. Pr. al Ţinutu­lui Prut, Colonel Corneliu Carp, Prefectul jud. Iaşi, Lt. Col. I, Savin Subinspectorul Pr. Pr. al Jud. Iaşi, Maior Ionescu, ajutorul său şi Pro­fesor Gh. Obreja-Iaşi, Direc­torul Serviciului Social al Ju­deţului şi oraşului Iaşi. Toţi au constatat o instala­re făcută in condiţiuai mulţu­mitoare şi In unele sate ca­­ Oso!, Poen!, Comarna, foarte bune chiar. Hrănirea tinerilor premili­tari se face in condiţiuni ex­celente, pretutindeni, datorită vredniciei conducătorilor de tabere precum şi conducăto­rilor Căminelor Culturale, a­­jutaţi In unele părţi de soţi­ile Învăţătorilor, al Preoţilor şi ale gospodarilor din sat, cu toţii contribuind la asigurarea Serviciul Social Desfășurarea muncii de folos obstesc In plasa-model Codru (jud. Iasi) MARȚI 1 AUGUST1939 TELEFOANE Redacția: f f J Na 1298 Administrația (31 ; 1299 Serv. de noapte esdi 3 ) 1436 Redacțîa şi Adnínistratia STR. LĂ­PUŞNEANU 37 Director­­. R. GHIU'-SA Manuscrise inedite ale scriitorului prof. Mironescu Suntem siguri că, în viitor, se vor găsi scriitori cari vor comenta şi analiza opera li­terară a filosofului Eugen Mi­ronescu, şi vor edita manus­crisele im­i­te. Dar au rămas oare manus­crise inedite ? Iată ce ni spune, d. dr. T. Bulău inspector general sa­nitar al Ţinutului Prut unul dintre bunii prieteni ai lui Mironescu. Not­ăm mai în­tăi un amănunt interesant. D. N. Bulău, a fă­cut parte din ,,Nucleul Miro­­nesscu" care a dănuit câţiva ani. Din acest nucleu făceau parte, pe lângă Mironescu, d-nii V. Raşca­ni, Dr. T. Bu­­lau, şi mult regretatul profe­sor şi literat Axinte Frunză care prezida aceste şedinţe in­time cu discuţiuni literare, şi de­ci m­ai neasemuit. Cu ple­carea din Iaşi a lui Axinte Frunză (mort acum câţiva ani la Bucureşti) a luat sfârşit a­­cest nucleu. In luna Aprilie a. c. d. dr. Bulău a vizitet pe M­ronescu la Tazlău. Mironescu era foarte bine dispus şi încântat de vizită. „Mironescu—nu spune dis­tinsul inspector general sani­tar — mi-a arătat numeroase manuscrise şi spera să le dea la lumină". Prin urmare, Mironescu a lăsat lucrări inedite. Doctorul Mironescu se aşteta să moară ! Iată ce ne povesteşte. In această privinţă, d. av. Const. Tăutu, director la Uzinele comunale de electricitate, fost ajutor de primar. D. Tăutu a fost coleg de bancă cu Mironescu, la Li­ceul Internat, şi au fost le­gaţi cu o adâncă prietenie. In ziua de 1 Mai curent, Mironescu a făcut arminde­nul la via d-lui Tăutu. Şi iată ce ne spune d. Tăutu: — »Am petrecut o zi ne­uitată, cu bunul meu prietin. La un moment dat, Mirones­­cu îmi ceru să convoc o a­­dunăre a promoţiei noastre pentru luna iunie, şi să ves­tesc despre aceasta pe Păn­­ce­scu din Vaslui şi Leoaida din Bucureşti. Am răspuns că o promoţie aşa de numeroasă şi răspân­­dită In toată ţara, e greu a se întruni intr’un timp aşa de scurt. Mironescu a insistat, zicând: »Dragă Costică , eu mor şi vreau să mă'ntâlnesc pentru ultima dată, cu foştii mei colegi. Am acceptat, şi am convocat promoţia noa­stră pentru 24 Iunie. Au răspuns un destul de mare număr de foşti colegi care, ca şi la precedentele întâlniri, au serbătorit pe Mi­ronescu au o dragoste sin­ceră". Şi cu lacrimi In ochi, d. Tăutu adause: — „La 24 Iunie am ser­bătorit pe Mironescu, iar la 24 June, a fost depus în mormânt! DAN Reflecţiile unui pensionar •3csj**"® eciîvilnlnn I® Blocul «Ssra In şedinţele săptămânale, ce se ţin regulat la Blocul pensionari o * publici din Iaşi, se trăeşte o viaţă de adevă­rată solidaritate soc. a *. Fie­care pensionar, în aceste şe­dinţe solemne, dar pur fami­liare, îşi spune fără sfială modul înţelept şi legal cum trebue să se lupte pentru re­vendicarea doleanţelor lor şi in special pentru găsirea mij­loacelor de ajutor mutual. In cea mai perfectă urba­nitate, se dezbat chestiuni de organizare generală censionă­­rească, că un străin, venit aci, s'ar crede intr'un senat, la care bătrânii îşi mărturi­sesc experienţa vrâstei lor şi solicită o viaţă nouă. Toate categoriile de pensionari, în­frăţiţi laolaltă, cred in această viaţă şi«o râvnesc pe temeiul muncii cinstite, prestată da fiecare tării şi neamului, cât timp au fost in activitate. In lupta ce se duce, se în­treţin discuţii de interes ge­neral, cari stârnesc admiraţia tuturor. Cum structura sufle­tească a omului nu este la fel, Intr’o asociaţie ca a noas­tră ai priu­­­­d să faci şi alte constatări. Ia adevăr, sunt oameni, — noroc că-s prea puţini—ce-şi trăesc viaţa stăpâniţi numai de patimi. Aceştia îs călău­ziţi de-o singură credinţă şi au un ideal diabo­lc. Nimic nu-i bun, ce-i m­at ar fi de fe­lul lor de a vedea. Sunt agre­sivi, defăimători, terorizează; merg cu răutatea lor până la distrugere; visează măreţii ţară să le merite; ţin să se impună mulţimii prin violenţă. Bunul simţ, de bună seamă fi­e atrofiat. Cultura lor nu poate con­­tribui cu nimic la sporirea acestui mărgăritar omenesc, căci bunul simţ se naşte. A­­ceste creaţiuni neisprăvite duc luptă de moarte contra binelui obştesc şi merg chiar până la sacrificiul onoarei şi a propriei lor personalităţi,— numai să iasă Învingători ; a­­cestea sunt creaţiuni anor­male, bolnăvicioase. In contrast cu ele şi spre norocul vieţii sociale, se gă­sesc oameni cu dor de bine pentru semenii lor. Zi şi noa­pte nu-i prinde somnul; îşi trudesc mintea sfi găsească calea cea bună şi de folos, pentru mulţimea din care fac parte. Se supun chinului mo­ral şi material şi se simţesc fe­riciţi când trăesc—cu adevărat —In slujba aproapelui mingi­­ind pe cei întristaţi, dând a­­linare celor bolnavi şi aju­tând pe cei saraci , au dat o conştiinţă reală a vieţii pă­mânteşti, ne­întinată şi fără prihană. In suf­etul acestora trăeşte dreptatea şi adevărul, cele două puteri dumnezeeşti, cu care se învinge minciuna şi toate spurcăciunile, ce vin dela da voi. Iată reflecţiuni izvorâte din sănul organizaţiei noastre pen­at ocăreşti, unde cei buni pri­vesc înainte, mândri că-şi fac cinstit datoria şi sfidează cu frumoasa lor activitate cân­tecul lugubru al cucuvelelor, sburătuite de pe acoperişul curat al casei noastre; aceste vieţuitoare uricioase totdea­una cad victime propriilor lor păcate, I. V. Balmuș institutor pensionar unei alimentări cât mai con­sistente, abundente şi igie­nice. Din inspecţiile făcute In mai multe rânduri, de către orga­nele arătate, s'a desprins ac­tivitatea demnă ce laudă a taberelor ce muncă din sa­tele: 1) Osol, datorită Coman­dantului taberei, Slt. Gh. Stan­­culescu din Regimentul 2 Transmisiuni Iaşi, precum şi vrednicilor conducători ai Că­minului Curtura „L G. Duca" şi anume : Preot I. Horea Dl­ (Continuare In pagina 2-a)

Next