Opinia, ianuarie 1947 (Anul 39, nr. 90-113)
1947-01-01 / nr. 90
ANUL XXXIX Nr. 90 ABONAMENTE : tei 25.000 . . ....„ 3 luni „ 45.000 ........................„6 luni „ 200.000 , întreprinderi, autorităţi Atelierele tipografice IAŞI, STRADA LĂPUŞNEANU Nr. 37 Număr special de Anul Nou 4 Paimul 500 Leg ZIAR POPULAR COTIDIAN Miercuri 1 Ianuarie 1947 Redacţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 23 era Administraţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 37 TELEFOANE: Redacţia: Administraţia Serv. de noapte Director c. ghiulea Nr. im „ 2042 „ 2088 Păşind in anul 1947 H 1947 va fi anul păcii. * Chiar In primele săptămâni ale anului nou vor fi semnate şi apoi ratificate tratatele de pace cu Italia, Românîa, Ungaria, Bulgaria şi Finlanda. Vor începe foarte curând discuţiile pentru incheerea păcii cu Austria şi Germania,fiind şanse multe Şi aceste realizări pacifice să se îndeplinească in cursul anului 1947 , după cum în acelaş interval de timp e de aşteptat să se stabil ească noul aranjamente In Pacific, prin pasca cu Japonia şi prin liniştirea spiritelor în China, laiaochina, Indonezia şi alte aegiuni răsăritene frământate de tulburări Interne. După o aprigă deslănjenire a forţelor distrugătoare care au cufundat lunsea In nedemnitate şi mizerie, omul are nevoe de reculegere, de revenire In drumul civilizaţiei, de zâm- Şi mălţumire In faţa nicitor satisfacţii pe care te oferă viaţa. Această reîntoarcere la condiţia firească a omului o încredinţăm anului 1947 , nădăjduim că el va fi vrednic s‘o împlinească. « * **•“*•■« 1,01 românii, noul f!* *ncePO sub auspicii «ostile grele. Efectele rftz®o*«aIul, agravate de starea neprielnica a naturii, au spos lipsuri mari şi foamete într’o , întinsă parte * tării, problema hranei poporului tşl va căuta dezlegare timp mai lung de iuiîiatatea anului In care ifiarram. Şi e o problemă ’Raţională de prim ordin, la rezolvarea căreia trebue să contribue toate energiile şl toate capacităţile, Intr’un desăvârşit consens patriotic. Pânda politică şi manevrele de partid, pe tema unei calamităţi naturale care pune poporul In grele suferinţe, sunt acte inconştiente, şi anti-naţionale. Datoria fruntaşilor vieţii publice este astăzi de a pacifica spiritele şi a strecura nădejde şi încredere In inima celor obidiţi. In acelaş timp, fiecare sft-şi ofere contribuţia lui şi să caute soluţia potrivită pentru depăşirea cât mai suportabilă a zilelor de cumpănă prin care trece neamul nostru. In acest fel ne vom dovedi oamenii de bună voinţă, sinceri In ataşamentul faţă de patrie şi demni de a mânui cârma istoriei neamului. Opera de salvare naţională, la care toţi suntem obligaţi a contribui prin cuget şi faptă, prin resemnare şi abnegaţie, va fi examenul maturităţii noastre colective. Şi atârnă de vrednicia noastră ca pagina de cronică a anului 1947 să insemne laudă sau mustrare pentru generația de astăzi a țării românești. ________ LR. Ziarul „OPINIA“ urează cetitorilor săi „La Mulți Ani“ Pregătirea ansi mari călătorii a Familiei Regale engleze in cuprinsul Imperiului britanic Apropiata căsătorie a prințesei moșteni' ‘ tears Elisabeta — * l-«ilibeth se mărită" I •P***aza aceasta circulă din fură în gură, în tot cuprinsul IVfarei Britanii. Dar cine-i Lilibeth ? «2 prințesa Elisabeta, moştenitoarea tronului Angliei, toca de mică, poporul englez * tefcixxăgit-o ;i a denumit-o J® piMXinutivul Lilibeth. As- 4azi prinţesa moştenitoare e uonani şoară mare. Peste câ*0vâ fi uni va împlini 21 ani »V s® voi murita de mult s’a zvonit să ffinţesa Elisabeta şi-a ales ca viitor soţ pe prinţul Fi*JP Greciei. Dela Palatul Regal e’au dat câteva dezminţiri, dar din ce in ce mai timide.^ Şi astăzi toată lumea « convinsă că totuşi căsătoria aceasta va avea Ioc, în punc* a, vara viitoare, după ce pfiateea va deveni majoră. Pzixatesa Elisabeta a căpătat o educaţie potrivită rolulua, sau de viitoare regină a Aramirei. A stat sub influenţa din «a bunicei sale fosta regina _ IVdfary, şi sub iniţierea poliţică a tatălui său Regele Georg-Oi VI, tesa Elisabeta a fost o Şcolăriţă silitoare şi a învăţat ca perfecţie mai multe limb*« E şi o muziciană înst®P^D*ad bine pia-P». mea ^^‘utită să «cunoască tu? * să ţie contact cu divers» .5 «rcuri londoneze, prinţesa "Viziteaza oraşul ca o »impBe particulară, însoţită cu tova prietena şi de unii ofiţeri-adjutanţi, se duce seara la spectacole, şi Uneori chiar la localuri de dans, înapoindu-se la Palat la miezul nopţii. Dar câteodată se Întâmplă ca Inapoerea să aibă loc la revărsatul zorilor, Prinţesa Elisabeta vine deseori in cabinetul de lucru al Regelui şi asistă la rezolvarea problemelor de Stat. în acest fel şi-a făcut o solidă educaţie politică, şi uneori Regele îi cere avizul (Continuare în pag. 2-a) O poveste instructivă în ajun de an noupj CAI costa o masă de reveliion sau aventurile unui simbria^ araărfi printre briganzii din HaSă ţi Piaţa Sf. Spiridon j ^ - Astăzi dimineaţă, am fost trezit cu noaptea în cap de consoarta care m’a şi luat imediat în primire. — „Scoală bre omule ! Ai uitat că trebue să te duci în piaţă ? Mâine doar avem o mulţime de-a musafiri. Vine Vasilească şi frate-tău de la Bucureşti cu tot neamul vostru de nemâncaţi. Şi după ce mi-a dat toate instrucţiunile , ce să cumpăr cum să mă tocmesc etc. mi-a făcut vânt pe uşă amintindu-lui încă odată : — „Vezi nu fii bleg să te ducă de nas precupeţii ! Trecând prin faţa vitrinelor bogat împodobite şi citind preţurile discret strecurate sub mărfuri am pipăit instinctiv cei 500.000 iei ce-i aveam în buzunar, meditând ef, avea dreptate Chamfort când spunea că omenirea se împarte în două mari clase: Unii care au mai multă mâncare decât apetit şi alţii care au mai mult apetit decât mâncare. Ajuns în piaţă, am constatat imediat că socoteala de-acasă nu se potriveşte deloc cu cea din târg şi ciac am căpătat imediat ameţeli : 150.000 iei un curcan, 50.000 Iei găina, 16000 kgr. de carne, 0000 litrul de lapte 25000—30000 kgr. de brânză 18 000 kgr. de mere ş.a.m.d. Ca să cumpăr un purcel de lapte cum îmi recomandase nevasta nici nu mai putea fi vorba. Pentru un godac jigărit, numai bot şi urechi îmi ceruse unul nici mai mult nici mai puţin da 250000 lei. După plimbări Îndelungi printre tărăbile încărcate cu mormane de barabule pământii, mere rumene şi gutui aurite, am găsit în sfârşit un ţăran amărât cu o găină slabă însă tocmai când eram pe cale de-a trata afacerea l-a înşfăcat un vaidist. N’avea omul bilet de liberă vânzare». O glumă proastă a primăriei „mercurialul1* După alte peregrinări am luat în cela din urmă o hotărâre eroică oprndu-mă în faţa unui precupeţ care vindea ouă. —„Cât ? —„3 lei (3000) bucata. Atunci am crezut că am un moment de inspiraţie fericită. —„Ai văzut ce scrie aici? l-am întrebat arătându-i preţul scris pe mercurial care se afla întâmplător alături de el. Câteva momente precupeţul m’a privit perplex ca un ţăran care vede pentru prim«» oară un elefant la grădina zoologică. —„Mata pe ce lume trăieşti ? m’a întrebat el apoi ironic. —„Dar e ordinul primăriei... am ripostat mai puţin autoritar. Auzind acestea, precupeţul s’a enervat grozav şi după ce a rostit câteva aluzii directe la adresa mamei primăriei municipiului mi-a declarat cu ochii eşiţi din cap că nu are marfă pentru calici. Am mai încercat să cumpăr nişte mere dela altul însă am păţit cam la fer. După ce ne-am împăcat din preţ, când să-mi cântărească văd deodată că stimabilul scoate nişte merişoare verzi şi degerate pe care le ţinea ascunse sub tejghea. —„Parcă ,era vorba" eâ-mi sta W.7*ot;©C; f-' —„Nu se poate coane ! Ce vrei să-mi strici vitrina ? Dacă vrei numaidecât de astea „pe alese" mai dai matale 5000 lei". La un moment»aat, am crezut că voiu fi răzbunat de toate eşecurile suferite. In piață a apărut un domn care se spunea că este controlor şi care a luat imediat de guler pe un negustor ducându-l cu alaiu spre chestură pentru încheerea procesului verbal. Din curiozitate i-am urmărit o bucată de drum ca să văd ce o să se întâmple. Cum au trecut însă colţul străzii, negustorul a făcut puţin cu ochiul reprezentantului autorităţilor şi au intrat împreună în prima cărciumă. Ia uite ale dracului ! m’am gândit eu. Ăsta e un semn care ar trebui scris în trepetnic aşa : „Ochiul stâng de se va mişca Afacerea se va aranja“ Epilog La ora 12, m’am întors acasâ cu coşul gol şi nutrind gâdduri asasine faţă de toţi speculanţii din lume. Nu mai spun de scandalul pe care l-a făcut consoarta care mi-a spus cu suprem dispreţ: —„M’ai făcut de râs nenorocitul© ! Cine m’a pus să mă mărit cu un calic de simbriaş ca tine ? V. DELEANU » Sus: Copil orfani al Moldovei flămânde la centrul de triere din Iaşi. Jos: Copii îmbrăcaţi de Comisia pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase. Literatură... Artă... Ştiinţă... ! Hermann Hesse a primit, vestea încununării prodigioasei sale activităţi literare cu premiul Nobel, într’un sanator din Elveţia. Proaspătul laureat al Academiei Suedeze se află grav bolnav, fiind ameninţat de o paralizie la nervul optic, a cărei consecinţă ar fi o orbire totală. Năvala gazetarilor, care căutau să smulgă „declaraţii senzaţionale" de la „celebrul premiant", a întâmpinat rezistenţa medicilor. După avizul acestora i s-au interzis lui Hesse eforturile obositoare, recomandându-ise linişte şi singurătate. Izolat de freamătul zgomotos al vieţii, Hesse a putut rămâne şi în această împrejurare închis în lumea lui de vise, însingurându-se de restul lumii. „Omul sovietic, studiul d-lu Dr. Simion Oeriu, a apărut în editura „Cartea Românească“. Volumul cuprinde o viziune de ansamblu a tuturor problemelor ce au determinat fenomenul social sovietic. In paginile acestei deosebit de interesante cărţi sunt adunate sinteze asupra realizărilor industriei, agriculturii, ştiinţei, artei şi literaturii sovietice, cum şi asupra prinpalilor ideologi ai fenomenului concepţiei sociale din U. R. S. S. Lenin, Stalin, Molotov ş. a. „Fantasia" ultima producţie cinematografică a lui Walt Disney, transpune în imagini plastice teme ale literaturii muzicale beethoveniene. Actualmente filmul rulează pe ecranele pariziene. Înregistrând un mare succes de public, dar şi o opoziţie totală a criticilor de artă. Esteţii francezi cocpt desenurile animate ale lui Disney un mijloc de trivializare a artei lui Beethoven. Denys Chevalier merge mai departe cu acuzaţiile, pretinzând că „cea mai mare parte din ideile, formele şi personagiie din Fantasia au fost plagiate dintr’un catalog al unei expoziţii de pictură inspirată de teme muzicale, publicat la Paris în 1932“. Procesul Walt Disney e în curs de desfăşurare. „Cazul Lemarchand" stăpâneşte astăzi viaţa teatrală din capitala Franţei. El a fost stârnit de o critică negativă, scrisă în termeni foarte caustici de Jacques Lemarchand, la adresa piesei „Secretul“ de H. Bernstein. Tonul incisiv al criticului a determinat pe directorul teatrului, unde se reprezenta piesa cu pricina, să se plângă „comitetului de apărare a teatrului francez". Plângerea se întemeia pe faptul că pentru montarea unei piese nu numai că se învestesc capitaluri imense, dar se cheltuesc și energii artistice multiple, ce ar trebui cântărite cu mai multă seriozitate de critica dramatică, a cărei menire este de a fi o dreaptă călăuză a publicului. „Comitetul de apărare al teatrului francez“ a dat câştig de cauza plângerii, aplicând sancţiunea suspendării pe trei luni a exercitării profesiunii de critic dramatic lui Jacques Lemarchand. Asociaţia criticilor dramatici francezi a protestat împotriva acestui verdict, pe care el îl socoate un atentat libertatea presei. Premiul naţional al Franţei pentru artele plastice, în valoare de o sută de mii de franci, a fost acordat în anul 1946 pictorului Fougeron. Direcţia generală a artelor a mai acordat un număr de paisprezece burse de studii pentru tinerii sculptori, pictori şi graveuri care s’au distins ca elemente de nădejde. SPICUITOR (Continuare In pag. 2-a) Perspective și datora pentru un an nou CONST. SURUGIU Membru la conducerea C. G. M. din România cât grele de azi, speculează nevoile consumatorilor într’un mod scandalos. •Producţia deşi a realizat progrese totuşi n’a atins cantitativ pe cea dinainte de război. Deci pentru mărirea producţiei, căci este un adevăr elementar, că fără marfă suficientă pe piaţă, nu poată fi distrusă specula, trebuie luată ofensiva. De la cel meci umil muncitor până la directorul de mare întreprindere toţi au datoria sfântă să se angreneze în această mare luptă de salvare a poporului, a colectivităţii. Un mare rol îl va avea întărirea disciplinei în muncă, în ofensiva producţiei. Fiecare muncitor, manual sau intelectual trebuie să aibă un înalt simţ moral pentru ridicarea permanentă a rendamentului de muncă. Nu prin văicăreli ne vom creia o situaţie economică bună, ci numai prin luptă, prin muncă, prin tenacitate. Acesta simt perspectivele şi datoriile noastre, ale tuturor pentru nou an. Sgkiepi iarăşi în pragul jjânjin nou. Acest an se anunţă — pentru clasa muncitoare — din România şi din lumea întreagă bogat in realizări. Luptele duse în decursul anului 1946 au pregătit condiţiuni mai bune pentru aceste perspective. La noi, greutatea cea mare care stă în faţa guvernului, în faţa clasei muncitoare, este problema economică, problema refacerii. Cinstea realizărilor economice trebuie să-i revie mişcării Sindicale, care cu un Comandament unic bine trasat care este C. G. M. este forţa cea mai dinamică din România. Cel mai grozav război, care a distrus şi desorganizat vreodată lumea a lăsat urme prea adânci ca să fie lecuite aşa de repede. Toate forţele creatoarea ale întregei naţiuni, în frunte cu Sindicatele vor trebui să-şi dea eforturile pentru ridicarea producţiei naţionale. Comit o crimă acei care ţn împrejurările mai mult de Gânduri pentru azi şi mâine Să privim situaţia bărbăteşte şi să spunem lucrurilor pe nume. Ţara noastră cunoaşte apasarea grea a nevoilor imediate şi sentimentul întristător al sărăciei. Colectivitatea românească este adânc preocupată de hrana zilnică. Deasupra ţării noastre rânjeşte foametea. Acest pământ pizmuit atât de mult şi atât de nedrept pentru belşugul său, este azi cotropit de tot felul de lipsuri din ce In ce mai grele, mai crâncene. Fiecare zi ce trece face şi mai rece vatra şi mai goală camara. Dela ţăran până la intelectual am început s’o cunoaştem cu toţii, să-i simţim neîndurătoarea existenţă. Minuni nu se pot înfăptui, nu s-au înfăptuit niciodată. Istoria poporului nostru e plină de pagini de chinuitoare lipsuri de nevoi de tot felul. In decursul timpului el a dovedit o imensă capacitate de rezistenţă, o înzestrare cu resorturi sufleteşti puternice. Poporul nostru nu se descurajează lesne nici nu-i place să se văicărească. El ştie la nevoie să strângă cureaua. Exemple cred că nu mai sunt necesare. Aruncaţi o privire în jurul d-voastră şi vă veţi convinge pe deplin acest lucru. Dar, nu-i poate cere, nimeni absolut nimeni, să privească resemnat cum altul — indeferent că ei or fi — îşi schimbă cureaua pentru că cea veche a ajuns prea mică. Când mii şi mii de oameni umblă hămesiţi după un codru de mămăliga, belşugul scandalos a câtorva, etalat în văzul tuturora este o sfidare periculoasă. Când in Iaşi, majoritatea cetăţenilor de Sfintele Sărbători au fost lipsiţi de o bucată de pâne, şi câţi dintre ei şi de lemne, să sărbătoreşti onomastica unui copil 5 ani cheltuindu-se la milioane lei, înseamnă să conţinu o viaţă care este o pâlmuire a celor aşa de mulţi in nevoie. Expunerea luxului »celui mai exorbitant pornit dintr’o Sărăcie apreciabilă a duhului, nebunia femeilor îmblănite şi cu domiciliu permanent la croitorese şi modiste» nu este astăzi îngăduit. Nici o lege nu-l opreşte, îi cere însă acţiunea organizări rezistenţei împotriva unei nemeritate intrigi. De dorit ar fi cafiecare cetăţean din ţara noastră să trăiască numai în belşug. In lux, cu radio, telefon şi limuzină iar Bucureştiu! nostru să devie dictatorul modei alături de Paris. Zilele prin care trecenm însă noi ca şi întreaga lupa, cer azi şi va cere şi mâine mai multă cumpătare. Provocarea contrastelor izbitoare nu folosesc nimănui. Eşirea din greul impas depinde numai de noi cu condiţia unei solidarizări temeinice, cu un conţinut pozitiv,uşurând astfel sarcina celor chemaţi să ne conducă. Sunt gânduri ce şi-au avut rostul şi în anul ce a plecat, dar mai ales îşi au rostul pentru cel re vine, ce se arată a fi greu. MARIETA CALUGARU