Opinia, ianuarie 1947 (Anul 39, nr. 90-113)

1947-01-01 / nr. 90

ANUL XXXIX Nr. 90 ABONAMENTE : tei 25.000 . . ....„ 3 luni „ 45.000 ........................„6 luni „ 200.000 , întreprinderi, autorităţi Atelierele tipografice IAŞI, STRADA LĂPUŞNEANU Nr. 37 Număr special de Anul Nou 4 Paimul 5­0­0 Leg ZIAR POPULAR COTIDIAN Miercuri 1 Ianuarie 1947 Redacţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 23 era Administraţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 37 TELEFOANE: Redacţia: Administraţia Serv. de noapte Director c. ghiulea Nr. im „ 2042 „ 2088 Păşind in anul 1947 H 1947 va fi anul păcii. *­ Chiar In primele săptă­mâni ale anului nou vor fi semnate şi apoi ratificate tratatele de pace cu Italia, Românîa, Ungaria, Bulga­ria şi Finlanda. Vor începe foarte curând discuţiile pentru inche­­erea păcii cu Austria şi Germania,fiind şanse multe Şi aceste realizări pa­cifice să se îndeplinească in cursul anului 1947 , după cum în acelaş interval de timp e de aşteptat să se sta­bi­l ea­s­că noul aranja­mente In Pacific, prin pa­sca cu Japonia şi prin li­niştirea spiritelor în China, laiaochina, Indonezia şi alte aegiuni răsăritene frămân­tate de tulburări Interne. După o aprigă deslăn­­jenire a forţelor distrugă­toare care au cufundat lu­­nsea In nedemnitate­ şi mi­zerie, omul are nevoe­ de reculegere, de revenire In drumul civilizaţiei, de zâm- Şi mălţumire In faţa nicitor satisfacţii pe care te oferă viaţa. Această reîntoarcere la condiţia firească a omului o încredinţăm anului 1947 , nădăjduim că el va fi vrednic s‘o împlinească. « * **•“*•■« 1,01 românii, noul f!* *ncePO sub auspicii «ostile grele. Efectele rftz­­®o*«aIul, agravate de starea neprielnica a naturii, au spos lipsuri mari şi foa­mete într’o , întinsă parte * tării, problema hranei poporu­lui tşl va căuta dezlegare timp mai lung de iuiîiatatea anului In care ifiarram. Şi e o problemă ’Raţională de prim ordin, la rezolvarea căreia tre­­bue să contribue toate e­­nergiile şl toate capacită­ţile, Intr’un desăvârşit con­sens patriotic. Pânda politică şi ma­nevrele de partid, pe tema unei calamităţi naturale care pune poporul In grele suferinţe, sunt acte incon­ştiente, şi anti-naţionale. Datoria fruntaşilor vieţii publice este astăzi de a pacifica spiritele şi a stre­cura nădejde şi încredere In inima celor obidiţi. In acelaş timp, fiecare sft-şi ofere contribuţia lui şi să caute soluţia potri­vită pentru depăşirea cât mai suportabilă a zilelor de cumpănă prin care trece neamul nostru. In acest fel ne vom dovedi oameni­i de bună voinţă, sinceri In ataşamentul faţă de patrie şi demni de a mânui cârma istoriei nea­mului. Opera de salvare naţio­nală, la care toţi suntem obligaţi a contribui prin cuget şi faptă, prin resem­nare şi abnegaţie,­­ va fi examenul maturităţii noas­tre colective. Şi atârnă de vrednicia noastră ca pa­gina de cronică a anului 1947 să insemne laudă sau mustrare pentru generația de astăzi a țării românești. ________ LR. Ziarul „OPINIA“ urează cetitorilor săi „La Mulți Ani“ Pregătirea ansi mari călătorii a Familiei Regale engleze in cuprinsul Imperiului britanic Apropiata căsătorie a prințesei moșteni' ‘ tears Elisabeta — * l-«ilibeth se mărită" I •P***aza aceasta circulă din fură în gură, în tot cuprin­sul IVfarei Britanii. Dar cine-i Lilibeth ? «2 prințesa Elisabeta, moş­tenitoarea tronului Angliei, toca de mică, poporul englez * tefcixx­ăgit-o ;i a denumit-o J® piMXinutivul Lilibeth. As- 4azi prinţesa moştenitoare e uonani şoară mare. Peste câ­­*0vâ fi uni va împlini 21 ani »V s® voi murita­­ de mult s’a zvonit să ffinţesa Elisabeta şi-a ales c­a viitor soţ pe prinţul Fi­­*JP Greciei. Dela Palatul Regal e’au dat câteva dez­minţiri, dar din ce in ce mai timide.^ Şi astăzi toată lumea « con­v­insă că totuşi căsăto­ria aceasta va avea Ioc, în punc* a, vara viitoare, după ce pfiateea va deveni majoră. Pz­ixa­tesa Elisabeta a căpă­­tat o educaţie potrivită ro­­lulua, s­au de viitoare regină a Aramirei. A stat sub influenţa di­n «a bunicei sale fosta re­­gina _ IVdfary, şi sub iniţierea poliţi­că a tatălui său Regele Georg-Oi VI, tesa Elisabeta a fost o Şcolăriţă silitoare şi a în­­văţat c­­a perfecţie mai multe limb*« E şi o muziciană în­­st®P^D*ad bine pia-P». mea ^^‘utită să «cunoască tu­­? * să ţie contact cu di­vers» .5 «rcuri londoneze, prin­ţesa "Viziteaza oraşul ca o »impB­e particulară, însoţită cu tova prietena şi de unii ofiţeri-adjutanţi, se duce sea­ra la spectacole, şi Uneori chiar la localuri de dans, înapoindu-se la Palat la mie­zul nopţii. Dar câteodată se Întâmplă ca Inapoerea să aibă loc la revărsatul zo­rilor, Prinţesa Elisabeta vine deseori in cabinetul de lucru al Regelui şi asistă la rezol­varea­­ problemelor de Stat. în acest fel şi-a făcut o so­lidă educaţie politică, şi u­­neori Regele îi cere avizul (Continuare în pag. 2-a) O poveste instructivă în ajun de an noupj CAI costa o masă de reveliion sau aventurile unui simbria^ araărfi printre briganzii din HaSă ţi Piaţa Sf. Spiridon j ^ - Astăzi dimineaţă, am fost trezit cu noaptea în cap de consoarta care m’a şi luat imediat în primire. — „Scoală bre omule ! Ai uitat că trebue să te duci în piaţă ? Mâine doar avem o mulţi­me de-a musafiri. Vine Va­­silească şi frate-tău de la Bu­cureşti cu tot neamul vostru de nem­âncaţi. Şi după ce mi-a dat toate instrucţiunile , ce să cumpăr cum să mă tocmesc etc. mi-a făcut vânt pe uşă amintin­­du-lui încă odată : — „Vezi nu fii bleg să te ducă de nas precupeţii ! Trecând prin faţa vitrine­lor bogat împodobite şi ci­tind preţurile discret stre­curate sub mărfuri am pi­păit instinctiv cei 500.000 iei ce-i aveam în buzunar, meditând ef, avea dreptate Chamfort când spunea că o­­menirea se împarte în două mari clase: Unii care au mai multă mâncare decât apetit şi alţii care au mai mult apetit de­cât mâncare. Ajuns în piaţă, am cons­tatat imediat că socoteala de-acasă nu se potriveşte deloc cu cea din târg şi ciac am căpătat imediat ameţeli : 150.000 iei u­n curcan, 50.000 Iei găina, 16000 kgr. de carne, 0000 litrul de lapte 25000—30000 kgr. de brânză 18 000 kgr. de mere ş.a.m.d. Ca să cumpăr un purcel de lapte cum îmi recoman­dase nevasta nici nu mai putea fi vorba. Pentru un godac jigărit, numai bot şi urechi îmi ce­ruse unul nici mai mult nici mai puţin da 250000 lei. După plimbări Îndelungi printre tărăbile încărcate cu mormane de barabule pămân­tii, mere rumene şi gutui aurite, am găsit în sfârşit un ţăran amărât cu o găină slabă însă tocmai când eram pe cale de-a trata afacerea l-a înşfăcat un vaidist. N’avea omul bilet de liberă vânzare». O glumă proastă a primăriei „mercuri­alul1* După alte peregrinări am luat în cela din urmă o ho­tărâre eroică oprndu-mă în faţa unui precupeţ care vin­dea ouă. —„Cât ? —„3 lei (3000) bucata. Atunci am crezut că am un moment de inspiraţie fe­ricită. —„Ai văzut ce scrie aici? l-am întrebat arătându-i pre­ţul scris pe mercurial care se afla întâmplător alături de el. Câteva momente precupe­­ţul m’a privit perplex ca un ţăran care vede pentru prim«» oară un elefant la grădina zoologică. —„Mata pe ce lume tră­ieşti ? m’a întrebat el apoi ironic. —„Dar e ordinul primă­riei... am ripostat mai puţin autoritar. Auzind acestea, precupeţul s’a enervat grozav şi după ce a rostit câteva aluzii di­recte la adresa mamei pri­măriei municipiului mi-a de­clarat cu ochii eşiţi din cap că nu are marfă pentru ca­lici. Am mai încercat să cum­păr nişte mere dela altul însă am păţit cam la fer. După ce ne-am­ împăcat din preţ, când să-mi cântă­rească văd deodată că stima­bilul scoate nişte merişoare verzi şi degerate pe care le ţinea ascunse sub tejghea. —„Parcă ,era vorba" eâ-mi sta W.7*ot;©C; f-' —„Nu se poate coane ! Ce vrei să-mi strici vitrina ? Dacă vrei numaidecât de as­tea „pe alese" mai dai ma­tale 5000 lei". La un moment»­aat, am crezut că voiu fi răzbunat de toate eşecurile suferite. In piață a apărut un domn care se spunea că este con­trolor şi care a luat imediat de guler pe un negustor du­­cându-l cu alaiu spre ches­­tură pentru încheerea pro­cesului verbal. Din curiozitate i-am ur­mărit o bucată de drum ca să­ văd ce o să se întâmple. Cum au trecut însă colţul străzii, negustorul a făcut puţin cu ochiul reprezentan­tului autorităţilor şi au in­trat împreună în prima căr­­ciumă. Ia uite ale dracului ! m’am gândit eu. Ăsta e un semn care ar trebui scris în tre­­petnic aşa : „Ochiul stâng de se va mişca Afacerea se va aranja“ Epilog La ora 12, m’am întors a­­casâ cu coşul gol şi nutrind gâd­duri asasine faţă de toţi speculanţii din lume. Nu mai spun de scandalul pe care l-a făcut consoarta care mi-a spus cu suprem dispreţ: —„M’ai făcut de râs nenorocitul© ! Cine m’a pus să mă mărit cu un calic de simbriaş ca tine ? V. DELEANU » Sus: Copil orfani al Moldovei flămânde la cen­trul de triere din Iaşi. Jos: Copii îmbrăcaţi de Comisia pentru Ajuto­rarea Regiunilor Secetoase. Literatură... Art­ă... Ştiinţă... ! Hermann Hesse a primit, vestea încunu­nării prodigioasei sale acti­vităţi literare cu premiul Nobel, într’un sanator din Elveţia. Proaspătul laureat al Academiei Suedeze se află grav bolnav, fiind amenin­ţat de o paralizie la nervul optic, a cărei consecinţă ar fi o orbire totală. Năvala gazetarilor, care căutau să smulgă „declara­ţii senzaţionale" de la „cele­brul premiant", a întâmpi­nat rezistenţa medicilor. Du­pă avizul acestora i s-au in­terzis lui Hesse eforturile obositoare, recomandându-i­­se linişte şi singurătate. Izolat de freamătul zgo­motos al vieţii, Hesse a pu­tut rămâne şi în această îm­prejurare închis în lumea lui de vise, însingurându-se de restul lumii. „Omul sovietic, studiul d-lu­ Dr. Simion Oeriu, a apărut în editura „Cartea Românească“. Volu­mul cuprinde o viziune de ansamblu a tuturor proble­melor ce au determinat fe­nomenul social sovietic. In paginile acestei deosebit de interesante cărţi sunt adu­nate sinteze asupra realiză­rilor industriei, agriculturii, ştiinţei, artei şi literaturii sovietice, cum şi asupra prin­palilor ideologi ai fenome­nului concepţiei sociale din U. R. S. S.­ Lenin, Stalin, Molotov ş. a. „Fantasia" ultima producţie cinema­tografică a lui Walt Disney, transpune în imagini plas­tice teme ale literaturii mu­zicale beethoveniene. Actualmente filmul rulea­ză pe ecranele pariziene. În­registrând un mare succes de public, dar şi o opoziţie to­tală a criticilor de artă. Esteţii francezi cocpt de­­senurile animate ale lui Dis­ney un mijloc de trivializare a artei lui Beethoven. Denys Chevalier merge mai departe cu acuzaţiile, pretinzând că „cea mai mare parte din ideile, formele şi personagii­e din Fantasia au fost plagiate dintr’un catalog al unei ex­poziţii de pictură inspirată de teme muzicale, publicat la Paris în 1932“. Procesul Walt Disney e în curs de desfăşurare. „Cazul Lemarchand" stăpâneşte astăzi viaţa tea­trală din capitala Franţei. El a fost stârnit de o cri­tică negativă, scrisă în ter­meni foarte caustici de Jac­ques Lemarchand, la adresa piesei „Secretul“ de H. Bern­stein. Tonul incisiv al criticului a determinat pe directorul teatrului, unde se reprezenta piesa cu pricina, să se plân­gă „comitetului de apărare a­ teatrului francez". Plân­gerea se întemeia pe faptul că pentru montarea unei piese nu numai că se înves­tesc capitaluri imense, dar se cheltuesc și energii artis­tice multiple, ce ar trebui cântărite cu mai multă se­riozitate de critica drama­tică, a cărei menire este de a fi o dreaptă călăuză a pu­blicului. „Comitetul de apărare al teatrului francez“ a dat câş­­tig de cauza plângerii, apli­­când sancţiunea suspendării pe trei luni a exercitării profe­siunii de critic dramatic lui Jacques Lemarchand. Asociaţia criticilor drama­tici francezi a protestat îm­potriva acestui verdict, pe care el îl socoate un atentat libertatea presei. Premiul naţional al Franţei pentru artele plastice, în valoare de o sută de mii de franci, a fost a­­cordat în anul 1946 picto­rului Fougeron. Direcţia generală a arte­lor a mai acordat un număr de paisprezece burse de stu­dii pentru tinerii sculptori, pictori şi graveuri care s’au distins ca elemente de nă­dejde. SPICUITOR (Continuare In pag. 2-a) Perspective și datora pentru un an nou CONST. SURUGIU Membru la conducerea C. G. M. din România cât grele de azi, speculează nevoile consumatorilor într’un mod scandalos. •Producţia deşi a realizat progrese totuşi n’a atins can­titativ pe cea dinainte de război. Deci pentru mărirea producţiei, căci este un ade­văr elementar, că fără marfă suficientă pe piaţă, nu­ poată fi distrusă specula, trebuie luată ofensiva. De la cel meci umil muncitor până la direc­torul de mare întreprindere toţi au datoria sfântă să se angreneze în această mare luptă de salvare a poporului, a colectivităţii. Un mare rol îl va avea întărirea disciplinei în muncă, în ofensiva producţiei. Fie­­care muncitor, manual sau intelectual trebuie să aibă un înalt simţ moral pentru ridi­carea permanentă a renda­­mentului de muncă. Nu prin văicăreli ne vom creia o situaţie economică bună, ci numai prin luptă, prin muncă, prin tenacitate. Acesta simt perspectivele şi datoriile noastre, ale tuturor pentru nou an. Sgkiepi iarăşi în pragul jjânjin nou. Acest an se a­­nunţă — pentru clasa mun­citoare — din România şi din lumea întreagă bogat in realizări. Luptele duse în decursul anului 1946 au pregătit con­­diţiuni mai bune pentru a­­ceste perspective. La noi, greutatea cea mare care stă în faţa guvernului, în faţa clasei muncitoare, este problema economică, pro­blema refacerii. Cinstea realizărilor econo­mice trebuie­ să-i revie miş­cării Sindicale, care cu un Comandament unic bine tra­sat care este C. G. M. este forţa cea mai dinamică din România. Cel mai grozav război, care a distrus şi desorgani­­zat vre­o­dată lumea a lăsat urme prea adânci ca să fie lecuite aşa de repede. Toate forţele creatoarea ale întregei naţiuni, în frunte cu Sindicatele vor trebui să-şi dea eforturile pentru ridica­rea producţiei naţionale. Comit o crimă acei care ţn împrejurările mai mult de Gânduri pentru azi şi mâine Să privim situaţia bărbă­­teşte şi să spunem lucrurilor pe nume. Ţara noastră cu­­noaşte apasarea grea a ne­­voilor imediate şi sentimen­tul întristător al sărăciei. Co­lectivitatea românească este adânc preocupată de hrana zilnică. Deasupra ţării noas­tre rânjeşte foametea. Acest pământ pizmuit atât de mult şi atât de nedrept pentru belşugul său, este azi cotro­pit de tot felul de lipsuri din ce In ce mai grele, mai crân­cene. Fiecare zi ce trece face şi mai rece vatra şi mai goală c­amara. Dela ţăran până la inte­lectual am început s’o cu­noaştem cu toţii, să-i simţim neîndurătoarea existenţă. Mi­nuni nu se pot înfăptui, nu s-au înfăptuit niciodată. Isto­ria poporului nostru e plină de pagini de chinuitoare lip­suri de nevoi de tot felul. In decursul timpului el a dovedit o imensă capacitate de rezistenţă, o înzestrare cu resorturi sufleteşti puternice. Poporul nostru nu se descu­rajează lesne nici nu-i place să se văicărească. El ştie la nevoie să strângă cureaua. Exemple cred că nu mai sunt necesare. Aruncaţi o privire în jurul d-voastră şi vă veţi convinge pe deplin acest lucru. Dar, nu-i poate cere, nimeni absolut nimeni, să privească resemnat cum altul — indeferent că ei or fi — îşi schimbă cureaua pentru că cea veche a ajuns prea mică. Când mii şi mii de oameni umblă hămesiţi după un codru de mămăliga, belşugul scandalos a câtorva, etalat în văzul tuturora este o sfidare periculoasă. Când in Iaşi, majoritatea cetăţenilor de Sfintele Săr­bători au fost lipsiţi de o bucată de pâne, şi câţi dintre ei şi de lemne, să sărbăto­reşti onomastica unui copil 5 ani cheltuindu-se la mi­lioane lei, înseamnă să con­ţinu o viaţă care este o pâl­­muire a celor aşa de mulţi in nevoie. Expunerea luxului »celui mai exorbitant pornit dintr’o Sărăcie apreciabilă a duhu­lui, nebunia femeilor îmblă­nite şi cu domiciliu perma­nent la croitorese şi modiste» nu este astăzi îngăduit. Nici o lege nu-l opreşte, îi cere însă acţiunea organi­zări rezistenţei împotriva unei nemeritate intrigi. De dorit ar fi ca­­fiecare cetăţean din ţara noastră să trăiască numai în belşug. In lux, cu radio, telefon şi li­muzină iar Bucureştiu! nos­tru să devie dictatorul modei alături de Paris. Zilele prin­­ care trecenm însă noi ca şi întreaga lupa, cer azi şi va cere şi mâine mai multă cumpătare. Provocarea contrastelor iz­bitoare nu folosesc nimănui. Eşirea din greul impas de­pinde numai de noi cu con­diţia unei solidarizări temei­nice, cu un conţinut pozitiv,­­uşurând astfel sarcina celor chemaţi să ne conducă. Sunt gânduri ce şi-au a­­vut rostul şi în anul ce a plecat, dar mai ales îşi­ au rostul pentru cel re vine, ce se arată a fi greu. MARIET­A CALUGARU

Next